sfat dragoste
 

De curand m-am indragostit de o fata care merge la acelasi duhovnic ca al meu. Eu sunt foarte timid si nu am resuit sa-mi fac curaj sa vorbesc cu ea si nici nu cred ca imi voi face. Sfatul duhovnicului a fost sa incerc totusi, ca el nu are cum sa ma ajute si sa am rabdare.

Cum as putea sa o cuceresc? Nu ma pricep deloc si sunt sensibil asa ca in caz de respingere nici nu stiu daca as mai putea trece pe la aceeasi biserica. Am citit acatiste (Efrem cel Nou, Nicolae, Xenia, etc. *cu binecuvantare), am fost la Sf. Maslu, am tinut post, ma impartasesc si nu fac pacate mari, dar nici macar nu se uita la mine.

Cum prima varianta nu cred ca o sa mearga as vrea macar sa-mi spuneti o rugaciune ceva ca sa nu ma mai gandesc la ea. Nu pot fii atent la slujba pentru ca imi fuge gandul la ea, chiar si daca spun rugaciunea inimii. De obicei chiar plang de durerea ca nu o am, stiu ca nu o mert, dar vreau macar sa o uit.

"Scoate-mi Doamne alta-n drum. Amin"

Pai din cate se vede, nu prea esti de insurat, deci de ce sa-ti umble mintea la fete?

Știe Floricel de ce.

Cum adica?

Multumesc pentru primul mesaj, am sa il folosesc, dar cine este Floricel? :)

Mi se pare ca aceste doua parti ale mesajului sunt in dezacord. Trebuie limpezite lucrurile: vreti sa o cuceriti, sau vreti sa o uitati ?

Parerea mea este ca ar fi bine sa incercati prin a o cuceri. Uitarea ramane ca plan B.

Cel mai simplu este ca, intr-un moment potrivit, asa cum ar fi, de exemplu, iesirea de la slujba, sa o abordati si sa-i transmiteti ca ati avea ceva sa-i spuneti. Dar nu acum si nu aici. In acest fel ii veti starni, cel putin, curiozitatea. Este de asteptat sa va ofere o ocazie de intrevedere. Daca vedeti ca discutia patineaza, ca nu va ofera un prilej favorabil in care sa fiti numai cu ea, atunci spuneti-i ca ati ati avea ceva sa-i spuneti macar la telefon. Obtinerea numarului de telefon al fetei este o etapa cheie.

La intrevederea respectiva (sau, la rigoare, la telefon) spuneti-i ca simtiti pentru ea ceva special si ca ati vrea sa stati mai mult in preajma ei. Nu va lansati, in niciun caz, in declaratii prea fierbinti, care pot suna neserios pentru o prima intrevedere. Ceea ce va intereseaza este ca legatura sa progreseze de la o intalnire la alta. Veniti cu propuneri concrete, de exemplu invitatii la teatru. Inca si mai potrivit ar fi la o expozitie, fiindca veti putea sa va vorbiti mai mult. Sau, de ce nu, la o rugaciune facuta impreuna. In cazul in care accepta, profitati de prilej ca sa o conduceti cat mai aproape de casa, cel putin o bucata de drum.

Nu uitati ca cel mai lung mars incepe cu primul pas. Asadar, curaj! Aveti in vedere un singur lucru la acest prim pas: deocamdata, in niciun caz nu se pune problema sa o cuceriti. Obiectivul de etapa este, de fapt, sa intrati in vorba cu ea.
Astept vesti!

Ideea este ca o persoana care gandeste asa nu e suficient de matura pentru o relatie serioasa cu o persoana de sex opus.

Pe de alta parte, unele lucuri se mai invata si din mers, dar pentru asta trebuie sa-ti scoti niste prostii din cap gen "nu o merit" sau "e prea buna pentru mine" sa te hotarasti daca vrei sa o cunosti sau sa o uiti.

Dreptate ai insa: ca e nevoie de un miracol ca ea sa se bage in seama cu tine in loc sa fie taman invers cum e normal.

Scurt pe doi: daca nu esti in stare sa abordezi o fata, atunci da, nu o meriti, si nu pentru ca esti cine stie ce pacatos, pur si simplu nu esti destul de copt pentru asa ceva.

Pana la urma cati ani ai? Te gandesti deja la casatorie?

Salut, nu cred ca ar trebui sa astepti rezultate atat de rapide in urma citirii unor acatiste, poti sa te tot rogi luni si ani pentru o prietena sau pentru casatorie si sa nu se intample nimic.
Mai degraba in urma rugaciunii s-ar putea sa ti se arate ca nu este ea cea pentru tine, deci o solutie la problema ta nu e neaparat o rugaciune de uitare, ci ar trebui sa-ti alegi un sfant protector al casatoriei si sa te rogi sa ti se arate daca e sa fie ea si daca nu, sa te rogi pentru liniste sufleteasca.
Pana la urma trebuie sa incepi sa o saluti, daca si duhovnicul iti zice sa incerci macar stii ca nu are prieten, duhovnicii de regula nu se amesteca in a face perechi pentru a nu fi tinuti responsabili daca lucrurile nu merg bine.

Daca ea nu va raspunde cum te astepti macar vei scapa de iluziile pe care ti le faci cu privire la ea si vei merge pe drumul tau.
Nu tine suparare daca te respinge si mergi la aceeasi biserica, nu are ce sa ti se intample.

In rest nu are rost sa te consumi atata si sa plangi, iti irosesti energie mentala intr-un mod inutil, poate si daca te-ar respinge lucrurile nu sunt atat de grave pe cat le face mintea ta si ai avea in sfarsit liniste si pace sa poti urmari slujbele.

Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in sacosa! Curaj amice, vorbeste cu ea. Doar nu ai vrea ca Dumnezeu personal sa ti-o aduca de mana si sa ti-o incredinteze! Unul singur a avut acest privilegiu: Adam. Dar tu nu esti el. Asa ca fa-ti curaj si vorbeste cu ea

Interesante pareri am citit, care au pana la urma o farama de logica si firesc.
Stimate user RaduRO, nu trebuie sa te subapreciezi cu afirmatii cum ca n-ai merita tu atentia vreunei fete sau ceva, asta nu te ajuta, ba mai mult te baga in depresie. Trebuie sa schimbi aceasta mentalitate cu cea opusa.
Nu stiu daca sa zic ca din pacate sau din fericire, cand vine vorba de fete, se constata ca un adevar ca trebuie sa-ti faci curaj si sa intri in actiune. Tu trebuie sa faci primul pas si sa-ti explic si de ce: trebuie sa realizezi sau sa constientizezi ca o fata are orgoliul ei si ca ea considera ca nu e de datoria ei sa abordeze un baiat, niciodata. Ele trebuiesc curtate, abordate, bagate in seama sau eventual invitate undeva.
Sunt si exceptii in care fetele sunt cele care initiaza, ele frumoase fiind, dar le numeri pe degetele de la o mana in toata tara. Iar aceste exceptii se intimpla cand fetei ii place foarte mult de el, si cumva el este un baiat foarte frumos ce arata foarte bine. Nu cred ca este cazul la majoritatea dintre noi, asa ca noi trebuie sa ne transformam in Ninja cand vine vorba de agatat.
Stiu ca este usor sa se dea sfaturi, dar realitatea e ca in afara de acestea, nimeni nu poate sa te ajute cu nimic.
Ai mai zis ca nu ai suporta un refuz, un fapt ce te-ar determina pana si sa nu te mai duci pe la biserica respectiva. Am mai postat in alt topic, si au mai precizat si alti useri: trebuie sa te obisnuiesti cu refuzul ca si cum ar face parte din meniu, pentru ca in mare parte ele sunt cele care aleg, nu noi.
Daca totusi nu ai curaj pana la urma, e bine sa te retragi si sa incerci sa-ti vezi de ale tale, pentru ca printre altele, din proprie experienta iti pot sugera ca aceste stari sunt doar reactii emotionale de moment, pe care le poti depasi daca vei astepta ceva timp.
Ai sa vezi ca dupa o vreme, starea tensionata iti va trece si ca a fost doar un entuziasm al momentului.

Apropo: noi si sfaturile in dragoste: lol :21:

Of of....Suflet sensibil ce ești.Asta e un mare dar pe care in viitor il vei folosi,dar până atunci vei trece prin multe decepții,vei suferi mult,vei varsa multe lacrimi.Un lucru e cert,fata asta de care vorbești nu e de tine,uit-o.Tu ai nevoie de cineva care sa știe cum sa lucreze cu sufletul tău blând,gingaș și luminos.Una e sa te indragostesti si alta e sa iubești.Niciodata nu aborda pe cineva spunându-i ca te-ai îndrăgostit.Întâi cunoaște persoana respectivă,petrece timp cu ea și după îți vei dă seama dacă nutriti sentimente unul pentru altul.Ceea ce simți tu acum nu e iubire.E doar o stare dată de o persoană care ți-a aprins inima,e doar un artificiu emotional,si stai linistit ca nu va dura mult.Dar fi sigur,când vei întâlni persoana care îți va umple sufletul vei știi si va fi reciproc.Mai bine până atunci încearcă sa oferi iubirea din suflet așa necondiționat,fără să astepti ceva înapoi.Încearcă să nu te lași doborât de refuzuri,obstacole...Și mai încearcă sa creezi o legătură puternică cu Dumnezeu...Ai potențialul necesar sa ajungi repede la El,si cu siguranță acolo nu vei fi respins.

De ce nu urmezi sfatul parintelui tau duhovnic?!

Ca de obicei, sfaturile bune sunt cele mai greu de urmat :)

Stii deja ce ai de facut, de ce nu actionezi?

Curioasa durere... De obicei cand ne gandim la oameni folosim verbul a fi (in acord, in iubire etc.), iar nu verbul a avea. Oamenii nu pot fi obiecte pentru alti oameni.
A iubi nu e a poseda/a detine ca proprietar. Un om nu poate fi proprietarul altui om.
A iubi e a fi in impartasire adanca, minunata cu alt suflet omenesc. A fi in daruire, in stare de jertfa.

Buna observatie, se pare ca nici o tona de acatiste nu pot dezradacina romantismul de duzina inoculat de media..

Ce usor este din punctul vostru de vedere. Ce ar fi daca ti-as spune ca nu e chiar asa?
Intentia mea nu este sa sustin sau sa fiu de acord cu atitudinea celui care a initiat acest topic, dar hai sa mai precizam cateva detalii.
Inainte, pe vremea parintilor nostri era un pic mai la indemana sa faci un gest frumos sa marturisesti in fata unei fete, cu o remarca, o intrebare sau poate o propunere de prietenie ori ceva mai mult.
Insa acum, cumva parca nu mai merge asa, pentru ca din ce am observat, acele metode nu mai sunt valabile in societatea actuala.
Acum trebuie o imprejurare anume, ori o stare de spirit, imagine, statut social, popularitate, trebuie mereu sa stralucesti cu ceva ca sa iesi in evidenta. Tipii simpli reusesc mai greu (a nu se interpreta gresit, nu ma refer la asa zisa smerenie falsa sau alte chestii), pentru ca pur si simplu ei sunt simpli si nu au nimic de aratat, nimic special, ba chiar din potriva, de multe ori cad intr-o lumina proasta, involuntar sau nu, pentru ca pur si simplu nu au acel farmec sa cucereasca pe cineva, pe langa faptul ca poate mai sunt si timizi si cine stie in ce atmosfera familiala au crescut, cu ce traume, evenimente neplacute si diverse stari emotionale dezvoltate in urma acestora, etc.
Pentru acest gen de oameni, eu cred ca e valabila doar o singura cale: cea directa dar foarte riscanta, ca ori iese ori nu iese.
Eu personal, cunosc un caz in care o fata si un baiat, s-au cunoscut nemijlocit pur si simplu, fara nici un fel de planuri, metode sau diverse abordari/ocolisuri, marturisind clar si cinstit unul fata de altul ca vor sa fie impreuna, asa dintr-o data, imediat dupa ce au discutat pur si simplu intimplator. Ei s-au casatorit dupa o perioada scurta, rudele si cunostintele lor fiind foarte mirati si surprinsi de reusita lor.
Nu cunosti viata unui om, atunci nu stii de ce el nu poate sa faca un anumit pas, fie in a si deschide o simpla discutie cu o fata. Cumva, din pacate este o stare prezenta la foarte multi indivizi, si nu numai la baieti, se constata ca si multe fete prezinta aceleasi simptome in incapacitatea de a socializa, mai ales cand sunt singuri, doar ei cu ei, si trebuie sa faca totul de la zero fara nici un sprijin sau ajutor, continuand si sustinand inconstient un comportament retinut datorata efectului generat de un colaps emotional alimentat de diversi factori inhibitori. Si de aici, nu mai e decat un pas spre diverse stari depresive de anumite nivele de intenistate.
Din ce am mai citit, pe scurt, in aceasta categorie se afla si persoanele introvertite.
Este greu chiar si intr-un grup de prieteni sa cunosti pe cineva sau sa te bagi in seama cu cineva, fara ca sa existe riscul sa fie interpretate gresit intentiile sau alte urmari neplacute, pentru ca asa e lumea, judeca la prima vedere.
Da, pur si simplu e naspa de ei, pentru ca ei nu pot mai mult de atat.
Nu se incurajeaza sub nici o forma aceasta stare latenta, insa ce face omul care deja si-a format un mod de viata in aceasta privinta?
Psihicul uman este foarte complicat si nu e de ici colo sa reusesti sa faci ceva asa ca si cum doar ai actiona si gata reusita.
Dar bineinteles, pentru cei care sunt in stare si pot, vorba aia: "Incercarea moarte n-are".

Poate nu e pentru tine aceasta fata tu fiind un suflet sensibil si timid. Dar gandeste-te bine ca indragostirea asta uneori patimasa si care-ti taie orice fel de curaj in a deschide un dialog cu persoana in cauza sau care te face sa te gandesti mereu la acea persoana sa nu fie o lucrare a necuratului care-i lupta pe cei sensibili cu o sensibilitate exagerata. Daca tu nu poti sa intri in vorba cu o persoana pe motiv ca te-ai "indragostit" de ea e ceva dubios la mijloc. Timiditatea si sensibilitatea o inteleg in sensul in care nu vrei sa deranjezi pe cineva, nu vrei sa superi, dar ca sa saluti sa o intrebi numele ei nu are nici un sens aceasta timiditate, de aia cred ce am scris mai sus.

Ca si ajutor in a te ruga eu te sfatuiesc sa faci rugaciune la Maica Domnului, ca este grabnic ajutatoare. Orice fel de rugaciune la Imparateasa Cerurilor, acatist, paraclis, chiar si simpla rugaciune scurta si cuprinzatoare "Usa milostivirii deschide-o noua binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim in tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc." e de mare ajutor atunci cand iti intra in inima.

Beware of Angeles

https://youtu.be/_cNmcSkypig

Ezio, tocmai tu esti genul care se da cu parfum, si inca de femei? :21:

Parfum de Dragon

http://3.bp.blogspot.com/-xh_tHtD9b5...got+review.png

Sa inteleg ca in poza aia dragonul e parfumul si tu esti femeia ? :)

EU sunt nimeni fara EA !

Vezi sa nu ai respiratie de dragon =))

Dar respiratia dragonului este foarte tare, pentru ca daca el vrea poate sa scuipe flacari.

And if the night is burning
I will cover my eyes
For if the dark returns
Then my brothers will die
And as the sky is falling down
It crashed into this lonely town
And with that shadow upon the ground
I hear my people screaming out ...

Am i wrong? Yes ! The mess is mine ... This body is yours and mine ...


https://www.youtube.com/watch?v=07gy6-TfG_w

Va multumesc la toti pentru mesaje!

Am salutat-o pana la urma de cateva ori si o mai intrebam ce face. Pana la urma am intrebat-o daca vrea sa ne cunoastem mai bine si fiind si ea timida a zis razand de emotie ca nu stie si ca o sa se mai gandeasca.


Acum ce fac? Cat timp astept si ce ii zic cand o mai vad?

Poate ai putea incepe prin a-i cunoaste si prietenii. Merge cu cineva la biserica, discuta cu cineva? Eu asa spun, prietenia e primul pas, o prietenie curata si dezinteresata, eu cred ca mai intai trebuie sa fiti prieteni si abia apoi sa vedeti daca urmeaza ceva. Cati ani ai? Cati ani crezi ca are fata? Crezi ca e disponibila? Se organizeaza anumite activitati in parohie in afara slujbelor? Nu cred ca Liturghia e momentul cel mai potrivit.
Iti spun din proprie experienta, de multe ori mergi la biserica pentru a te ruga in liniste si pace, te duci in fata lui Dumnezeu, a Maicii Domnului cu tot sufletul, problemele, framantarile, e un moment de mare delicatete sufleteasca, in nici un caz moment pentru a fi curtata. Cam de putine ori o fata cred ca se gandeste la baietii din biserica, decat in frageda tinerete, ca asa e tineretea...

In primul rand, este bine ca ati reusit sa va invingeti timiditatea, si sa-i spuneti acelei fete ca vreti sa o cunoasteti mai bine!

Acuma nici nu trebuie sa o presati- asteptati un timp, lasati-o sa se mai gandeasca si apoi intrebati-o din nou daca s-a mai gandit la propunerea dumneavoastra!

Sau intre timp incercati sa aflati ce pasiuni are, cum i place sa-si petreaca timpul liber, si incercati sa vedeti daca exista pasiuni sau preocupari comune!

Sau- cu o ocazie favorabila- incercati sa discutati cu ea pe o tema care stiti ca-i place, ca o pasioneza!

Pai de al activitati o stiu. Suntem studenti, amandoi de varsta apropiata. E disponibila.

Cat timp e bine sa mai astept?

Nu este un termen neaparat fix! Asta dupa cum simtiti si dumneavoastra!

Bine- nici sa fie prea mult, de genul luni de zile!

Sa zicem asa aproximativ doua-3 saptamani!


Dar intre timp incercati sa aflati ce pasiuni are, ce-i place sa faca in timpul liber, ca sa puteti sa vedeti daca exista preocupari, pasiuni comune!

Si ziceti ca o cunoasteti de la activitati! Presupun ca este vorba de o anumita pasiune comuna pentru o anumita activitate! Si asta poate fi un punct de plecare- de exemplul puteti discuta mai mult, pentru inceput, pe marginea acelor activitati!

Perfect. Inceputul e perfect. Obiectiv atins.

Acuma, mingea este, ca sa zic asa, mai degraba in terenul ei. Subscriu la sfatul dlui Florinus. Dati-i un pic de timp ca sa raspunda la pasa oferita. Cam cat timp ? Nu stiu, nu e o reteta fixa. Cam in jur de 2 saptamani. Daca vedeti ca timpul trece si nimic, e vorba fie de un blocaj din cauza timiditatii, fie de o tactica deliberata. In ambele cazuri puteti interveni. Dar, in acest caz, interventia nu trebuie sa fie o intrebare inchisa (=o intrebare la care se raspunde cu "da" sau "nu") de tip "ei ? te-ai mai gandit ?" ci una deschisa, care sa arate ca sunteti implicat. Ceva de genul "astempam niste vesti. Acum doua saptamani mi-am luat inima in dinti si am indraznit. M-am gandit mult si mi-am dorit o incurajare!".

Succes mai departe!

E genul care umbla cu măsa dupa ia ? (adica umbla cu remorca )

Nu am inteles ultima propozitie. Au trecut 4 zile. Cred ca o sa o vad maine sau sambata/duminica. E prea devreme?

Defapt ea a zis ca "mai vedem" nu ca se mai gandeste. In sensul ca nu cred ca o sa vina ea la mine..

Nu.

Nicidecum.O saptamana, este timp suficient ca sa-si faca o parere.Cu urmatoarea
intalnire o intrebi din nou.Daca sovaie, o lasi si cauti alta.

E genul care umbla cu MA-SA dupa EA? (....)

Din contra, caci sovaie de timida, adica din curatenie sufleteasca; amandoi.
E o partida excelenta.



P.S. Pentru tine nu conteaza ca au amandoi duhovnic, ca merg la biserica si sunt la zi cu spovada, nu-i asa?

Cred ca e cam devreme pentru o clarificare. Una in cuvinte. Dar o privire prelunga si un zambet senin ar fi binevenite. Ele pot vorbi mai mult decat cuvintele.
In week-end-ul urmator aveti o ocazie formidabila sa ii spuneti toate cele bune de sarbatori, sa intrati in vorba mai mult, sa o intrebati cum urmeaza sa petreaca sarbatorile.

Am mai vorbit cu ea si a fost cam rece.
Am vorbit si azi si am intrebat-o. A zis ca nu e pregatita..