|
Excomunicare
Salutare
Care sunt conditiile pt excomunicare ?Trebuie sa fac o cerere ?Aveti un model?Nu e o gluma ,vorbesc cat se poate de serios |
Citat:
|
"Excomunicare" este un termen din dreptul canonic catolic. Presupunand ca sunteti catolica, metoda cea mai simpla ar fi sa faceti un pacat care duce la excomunicare automata, astfel ca nu mai e nevoie de nicio cerere. De exemplu: faceti un avort. Sau aruncati cu un ou clocit intr-un preot, in timp ce oficiaza Sfanta Liturghie.
Daca, insa, asa cum banuiesc, sunteti ortodoxa, si va referiti la ceva gen "dezbotezare" va trebui sa faceti o cerere de radiere din matricola botezatilor, existenta la parohia la care v-ati botezat. Din cauza ca Biserica Ortodoxa considera ca Botezul nu poate fi anulat la cerere, va va respinge cererea. In baza raspunsului primit, puteti incerca o actiune judecatoreasca, cerand instantei radierea dv. |
Trolareala la care se ofera asistenta juridica gratuita.
Dl. Mihnea, cum au tratat mai marii dvs. astfel de cereri, noi astia din BO nu prea am auzit de astfel de nevoi "duhovnicesti" dar am inteles ca in lumea romano-catolica ploua cu asa ceva, se executa cererile la foc automat si se face imposibilul, "dezbotezandu-se" din condei petentul, sau se ajunge la procese BRC cautand clementa la autoritatile laice pentru opozitia duhovniceasca la asemenea nazdravanie? |
In tarile germanice unde exista un impozit bisericesc perceput de fisc exista un mare numar de astfel de cereri. Nu din nevoie "duhovniceasca", ci ca sa scape de impozit.
In Ro, unde s-a incetatenit obiceiul ca ortodocsii sa nu plateasca la Biserica lor si sa carteasca preotii care isi cer onorariul la inmormantari, este normal ca astfel de cereri sa fie o raritate. Daca oricum nu platesti, de ce sa te bati cu birocratia ecleziala sa te stearga din catalog ? |
Mai oameni buni, NU VREAU SA FAC PACATE SAU FAPTE ANTISOCIALE !!!!! Pur si simplu nu ma regasesc nici in BOR nici in BRC nici in alta biserica,nici nu cred ca "Dumnezeu prefera lemnul" .De cand fac voluntariat si ma implic in campanii umanitare (atat cat pot,din toata inima) viata mea e schimbata in bine(aici l-am gasit pe Dumnezeu).Desi l-am rugat pe preotul BOR sa ma taie de pe lista tot figurez desi nu mai platesc taxa. Desi sunt amenintata ca daca nu platesc nu voi fi ingropata crestineste,e ok banii pt asa ceva las scris sa fie dati tot pt campanii umanitare.Deci ideea e ca nu vreau sa figurez pe lista BOR impotriva dotintei mele
|
Deci e vorba de o listă a preotului paroh, înțeleg. E a lui și e răspunderea lui pe cine trece acolo. În ce fel te afectează? Ai putea nici să nu știi că figurezi acolo. În ce privește excomunicarea, poți fi liniștită. Din moment ce n-ai credință, nu faci parte din Biserică. Nu e nevoie să te mai excomunice altcineva.
|
Citat:
1) Credeti, in mod serios, ca medicul dv va da curs acestei cereri ? 2) Presupunand (prin absurd) ca ar face-o, credeti ca, daca numele dv e radiat din registru si din scripte, nu mai sunteti, de fapt, vaccinata ? Apartenenta la Biserica este o stare de fapt. Ca si statutul imun al unei persoane. Cineva este sau nu este imun in mod obiectiv. Indiferent ce cereri face. La fel, cineva este sau nu este membru al Bisericii. Modalitatile de pierdere a statutului imun sunt multiple. Anumite boli, sau anumite tratamente care duc la pierderea imunitatii, de exemplu. La fel, modalitatile de iesire din Biserica sunt urmatoarele patru: 1) apostazia 2) erezia 3) schisma si 4) excomunicarea. Acuma, trebuie observat ca, in general, vaccinarea ofera imunitate, dar nu pentru toata viata. Trebuie facute, din timp in timp, rapeluri, adica un fel de micro-vaccinari, care amintesc corpului ca a fost, odata, vaccinat. Daca cineva nu face rapeluri la timp, poate pierde imunitatea castigata, trecand de la statutul de "imunizat" la statutul de "subiect receptiv" (la boala respectiva, de exemplu tetanos): se poate imbolnavi grav sau poate muri, chiar daca a fost vaccinat odata. Se poate sti daca persoana respectiva a fost sau nu vaccinata, printr-o chestie care se cheama "dozare de anticorpi". Daca a fost vaccinata, dar a pierdut imunitatea, rezultatul analizei va fi "anticorpi prezenti in titru insuficient protectiei". Mutatis mutandis, daca nu mergeti la rapelurile pe care Serviciul de Sanatate Spirituala vi le pune la dispozitie duminica de duminica si in multe alte prilejuri, pierdeti, incet-incet, imunitatea pe care ati dobandit-o la vaccinarea pe care ati facut-o in copilarie. Nu e necesar sa fiti data afara oficial din Biserica. In prezent, statutul dv este "vaccinat cu titru insuficient protectiei". Ca sa ajungeti asemenea celor care au statut "niciodata vaccinati", carora le spunem "infideli", nu trebuie sa faceti altceva decat sa evitati, cu grija, orice rappel. |
Citat:
Eu zic sa iti iei un pic de ragaz, dincolo de influentele evidente ale mediului in care lucrezi, si sa cugeti daca voluntariatul acela are rostul sa te scoata din Biserica ori, mai degraba, sa iti dea prilejul unor fapte bune cu adevarat. As vrea sa iti impartasesc o constatare de-a mea, dupa multi ani petrecuti intre oameni cu activitati "umanitare": cei care se implica in astfel de lucruri, precum si cei din domeniile de intrajutorare (medici, psihologi, preoti, asistenti sociali etc.) adeseori devin infumurati si coplesiti de importanta faptelor lor. Chiar daca au cele mai bune intentii la inceput, cu vremea ajung sa se creada plini de putere si importanti. Pe nesimtite, asa... Se hipertrofiaza importanta omului, a valorii si puterii personale, individul are impresia tot mai puternic ca totul sta in mainile oamenilor. Toata istoria lumii arata fenomenul asta si putem sesiza si consecintele lui. De aceea, ar fi bine sa cercetezi daca nu cumva si pe tine te-a luat valul umanismului si sa te intrebi foarte serios daca nu cumva iti zadarniceste toate faptele bune, acelea facute prin harul lui Dumnezeu si in numele lui Hristos. P.S. Daca te supara anumite lucruri din BOR, impaca-te cu gandul ca nu esti singura in situatia asta. Multe se intampla si nu sunt putini cei care le poarta. Dar solutia e sa te dezici de Hristos doar pentru ca ai intrat in gasca unor oameni descurcareti care fac afaceri pe spinarea necazurilor altora si care se autointituleaza umanitari?... Sau pentru ca te-au mahnit o serie de oameni din BOR? E doar o opinie, sper sa nu fie cu suparare. Dumnezeu sa te lumineze in alegerile tale si sa iti daruiasca smerita cugetare! |
Mai,mai ,mai uite cum se interpreteaza...
-in primul rand am credinta chiar daca nu merg la biserica -fac voluntariat pe cont propriu nu am ONG ca sa fac afaceri,nu chem televiziunea si nu pot darui case sau valori mari pt ca sunt un om simplu - pt dl Dragomir :e simpatica asemanarea cu vaccinarile :) ,daca sunteti catolic .....chiar papa Francisc a spus ca nu e neaparat sa fii o persoana religioasa, sau sa apartii de o biserica,etc e de ajuns sa ai un caracter placut si un suflet generos PS :sa nu se inteleaga ca vreau la BRC.Am inteles ca trebuie o cerere scrisa pt excomunicare.Ok |
Citat:
Adica spui ca ai o credinta diferita de a celor din biserici; diferita de a crestinilor. Oamenii de care te desparti refuzind sa li te alaturi la slujbe si la Sfintele Taine au o credinta care se manifesta si se nutreste in comuniunea euharistica, iar nu solitar. Dar care sunt motivele pentru care nu participi la slujbe impreuna cu alti credinciosi? Daca vrei sa numesti vreunul, desigur... |
Motive:
-religiile dezbina -la scoala o clasa de 25 copii poate avea un prof religie ortodoxa,unu de catolica,unu de luterana.etc -in functie de nr de adepti se aloca bani bugetari pt biserici si au de suferit sanatatea si alte sectoare -nu cred in stropitul cu apa sfintita,mir,matanii,stat in genunchi si alte obiceiuri(la mine nu au efect) Sunt mai multe motive pt care nu vreau sa apartin de nici o religie,secta,grupare etc |
Citat:
Botezul este o inscriere in imparatia lui Dumnezeu, iar radiere din Imparatie nu exista. Nu se poate radia legamantul pe care l-a facut Dumnezeu cu omul si nici raspunsul omului(botezul), insa acest raspuns poate fi calcat de om, ceea ce pentru o crednicioasa este un pacat fata de Dumnezeu(nu fata de om), dar care pacat poate fi iertat la spovada. Exemplul d-lui Mihnea cu vaccinul este foarte bun. La fel este si cu inscrierea pe un "sait" de casute de e-mail; casutele nu mai pot fi radiate. De asemenea, botezul este o fapta(foarte buna!), iar faptele, oricare-ar fi ele, nu mai pot fi desfiintate. Pe de alta parte, dorinta ta de..., (nu stiu cum sa-i spun) denota o stare sufleteasca lipsita de bunavointa, de colaborare, de ajutorare, mai mult o reactie la o dezamagire fata de oameni, nu fata de BO. Nu religiile dezbina, oamenii(si interesele lor) dezbina. |
certificat donator la catedrala amagirii neamului.......ma intristeaza asta :(
|
Negociati cu trolul? Ce fericit e ca primeste putina atentie..
Dar vai, nu stie ce sa faca cu ea... |
Cel care nu este cu catedrala neamului este troll ,cel care nu e ortodox e troll pt unii din voi.Am pus o intrebare am primit raspunsul trebuie o cerere scrisa adresata parohiei.Daca aveti si un model e ok .E tot ce am vrut sa aflu .Daca vreti sa purtam si discutii laice fara sa ne certam e si mai fain.Cand imi aleg prietenii nu ma intereseaza religia ci caracterul lor.
|
Citat:
|
Citat:
Daca nu erai multumita de raspuns, mergeai la Episcopie si mai departe. Dar nu esti decat un trol plictisit. |
cum se da ignor?alin b are un complex de superioritate si jigneste.n-am chef sa-i raspund .
|
Gata am rezolvat
|
Atunci vezi, poate gasesti o fapta buna de facut, nu ne mai plictisi.
|
Citat:
Ce pot sa zic... Am experimentat si eu, nu putini ani, o astfel de asezare sufleteasca. Filosofia pe care o descrii succint (sa nu uit - multumesc pentru ca ai dat curs solicitarii mele de a enumera cateva motive...:)) nu imi e deloc straina. Am trait-o. Asadar ingaduie-mi sa spun ca inteleg pozitia ta, cu adevarat o inteleg deoarece mi-o amintesc. Pe de alta parte... Voi reveni cu o noua postare imediat ce am putin timp, pentru a dezvolta acest "pe de alta parte". |
Citat:
1) Dezbinata si dezbinatoare era mintea mea, cum e dealtfel mintea multor oameni. Dezbinata fiind, mintea isi proiecta conflictele si vederile partiale (dar care se voiau absolute, depline) asupra lumii si, desigur, asupra Bisericii. Principala dezbinare, care imi dadea anxietate si multe simtaminte negative (de care eu ma feream prin "faceri de bine", felurite distractii si alte activitati aducatoare de placere si confort), era cea dintre mintea mea analitica dinafara si mintea din adancuri (inima) despre care nu stiam nimic intrucat nu o accesasem. Abia dupa ce pojghita mintii mele s-a aventurat inlauntrul inimii mele (cum s-a intamplat asta e o poveste aparte), abia atunci am cunoscut pacea, linistea si bucuria dupa care tanjeam de foarte multi ani. Si inlauntrul acestei paci noi am aflat ca este Dumnezeu si ca Biserica e locul unde nu doar ca ma aflam fara sa stiu dar de acum e locul unde vreau sa si raman, constient si prin propria alegere. 2) Membrii diverselor grupari confesionale aloca bani si alte resurse pentru a-si pastra locasurile de cult precum si pentru alte servicii. E firesc sa fie asa, dupa cum daca noi doi si inca vreo cativa facem un grup de pescari, sa zicem, vom aloca o serie de resurse pentru a ne pastra comunitatea si activitatea. Desi se pare ca se fac mereu unele abuzuri, in orice activitate unde lucreaza oameni nu ingeri, acesta nu e un argument decisiv pentru a ne indoi cu totul de acel lucru. Da, se fac si abuzuri. Ei si? Mai raman destule lucruri care functioneaza bine, slava Domnului! De ce sa nu ne concentram pe ele, pentru a obtine folosul pe care il dorim? Apoi, nu din pricina unor fonduri alocate cultelor sufera sanatatea. Ci din motive pentru care cei din sanatate ar trebui sa cam dea socoteala. Daca in Romania sistemul de sanatate merge prost, cred ca mai intai trebuie sa ne spuna lucratorii din acest domeniu de ce merge prost. Si sa isi asume raspunderea pentru asta si sa indrepte lucrurile. Ca nu pot sau ca nu vor sa o faca ... asta e alta discutie. 3) Nici la mine nu aveau efect obiceiurile si practicile bisericesti. Le dispretuiam, repetam ca un papagal ce invatasem la scoala de la atei: superstitii, minciunele, hipnoze si alte bazaconii. Dar puterea experientei, atunci cand inima mea s-a deschis catre Hristos, mi-a aratat deindata cat ma inselasem. Stii ce faceam de fapt? Imi puneam singur ziduri (formate din ganduri si simtaminte ostile) intre mine si Dumnezeu. Cand eram tanar ma bucuram de aecste ziduri, ma simteam bine intre ele, dar dupa ani si ani de autoclaustrare am inceput sa ma usuc pe dinlauntru cum se usuca o floare tinuta intr-un borcan fara aer. Daca Domnul nu ar fi facut o spartura in mormantul de piatra al gandurilor mele nezdravene, azi stiu ca nu as mai fi fost. Dar, asa cum aveam sa simt si sa inteleg cu uimire prin propria descoperire subiectiva mai intai, Domnul S-a milostivit si de mine si, desi nu meritam asta, mi-a spart cochilia de piatra si m-a eliberat. E drept ca m-a durut un pic, dar ce am descoperit mai apoi a depasit cu mult stropul de durere trecatoare. Lumina blanda a credintei pe care mi-a daruit-o Bunul Dumnezeu e cel mai frumos dar pe care l-am primit, constient, vreodata. Si pentru acesta, crede-ma, ma simt mereu mahnit ca nu-I pot multumi inedajuns. Nu pentru ca El ar avea nevoie de multumirile mele, ci pentru ca sufletul meu tanjeste sa se apropie de El prin recunostinta, aceasta fiind o sursa aparte de bucurie deplina. Toate cele bune, Roxana! (Sper ca marturisirea mea, asa succinta cum e si neindemanatica, iti va arata ca si alti oameni care au fost ca tine se pot bucura de credinta si de Biserica. E o bucurie pe care o alegi singura sau o refuzi. Eu, care am refuzat-o atatia ani, doar ma rog sa o cunosti intr-o buna zi...) |
Si uite ce intamplare, Roxana!
Chiar in clipele cand eu scriam mesajul de mai sus pentru tine, pe un alt topic colegul Cristiboss transcria urmatorul poem: Pune inima Pune inima să cânte Psalmul sfânt al regăsirii, Pe altarul de speranță Să-nflorească trandafirii. Pune ceasul să vegheze Timpul ce-n risipa lui A pierdut minute bune, Pe tărâmul nu știu cui... Pune lacrima să plângă În chilia unui gând, Eu de cer senin și soare Sunt atâta de flămând. Pune mugurii de floare Pe tărâmul meu de dor, Curcubeu de după ploaie Vesnicia s-o măsor. Pune suflet în poeme Să dau pasnic bucurii, Când gonit de întâmplare Pe tărâmul meu vei fi... Pune inima să cânte Într-o coardă de vioară De atâta frumusețe, Gândul bun se înfioară. Timpul să rămână-n loc Poate doar vreo trei secunde, Două inimi la un loc Bat acum pe nu știu unde... Camelia Cristea |
Ce frumos scrii.....cu ani in urma am fost in vizita in bisericile adventista,penticostala si baptista .Si domnii pastori sunt la fel de priceputi la vorbe,au vorbit la fel de frumos despre Isus :)
|
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Ma bucura foarte mult sa te gasesc asa! Eu sufar ca intalnesc tot mai rar oameni care nu cauta, nu sprijina/conlucreaza cu, nu se dedau la frumusete. Care este inlauntrul sufletului nostru, mai intai! Vezi asadar, eu cred ca sufletul tau e verde, e viu si cred ca va veni o vreme cand el va inflori si apoi va rodi. Deocamdata cred ca e ca un ghiocel acoperit de gheturi straine dar el trage la soare, pentru ca e menit sa nunteasca cu lumina si sa bucure tot omul cu vestea lui cea buna. Ma bucur mult pentru tine, Roxana!....:) * Am trecut si eu, candva, prin acele biserici. Am ascultat si eu predicile pastorilor. Eram foarte tanar... Apoi am frecventat o vreme lacasurile fratilor catolici. Ma simteam foarte bine in ele, incepusem deja sa amusinez linistea... Dar sentimentul ca sunt acasa l-am capatat doar cand am ajuns acolo unde eram de fapt prin Botez. Anume, in Ortodoxie. Asa a fost la mine, asa am aflat ca s-a intamplat si cu altii. Toti pastorii si preotii care iubesc pe Hristos au o vietuire frumoasa si tin predici insufletitoare. Atata doar ca eu nu ma mai pot satura sufleteste, marturisesc, participind la o intrunire a unei confesiuni neortodoxe. Se poate sa imi placa, se poate sa ma simt bine, se poate sa traiesc multe clipe cu alese simtaminte - dar sentimentul deplinatatii si pacea lui Acasa il traiesc doar in intalnirea cu fratii ortodocsi, cu preotul ortodox, cu scrierile Parintilor ortodocsi, cu practicile ortodoxe. Asa e la mine, sper sa intelegi asta. Altfel spus, ma pot afla pe dealuri, ma pot ridica peste smarcurile mlastinilor mele sufletesti si cu un cuvant al vreunui pastor sau credincios din alte confesiuni - dar pe munte, in aerul tare si uimitor al cerului, in linistea adanca de care au parte doar vulturii sunt doar cand ma adun si ma tin la Ortodoxie. (Apoi iar ma risipesc, dar asta e alta poveste...) * Poate gasesti vreme sa te intalnesti cu un om care a trait multi ani printre credinciosii din alte confesiuni, ajungind tarziu Acasa...:) Uite, bucura-te! https://www.youtube.com/watch?v=39mU9lphZD4 |
Citat:
|
Citat:
Citat:
Oricum mintea umana nu e facuta sa descopere Adevarul ,ci doar sa primeasca Adevarul.Putea Einstein sa se gandeasca pana se termina miscarea in Univers ca n-ar fi descoperit Adevarul pe care Dumnezeu l-a dezvaluit alesilor Sai. |
Si care este adevarul?
|
Citat:
Iisus Hristos. Sa nu-l confundam pe Iisus cu orice slujitor al lui. Din cate am inteles, tu ai facut milostenie considerabila.Si vrasmasul a observat asta si incearca sa-ti bage piedici care sa te opreasca de la mantuire(cum ar fi chestia asta cu excomunicarea). Ce te sfatuiesc este urmatoarea: 1.ramai in Ortodoxie 2.continua sa faci milostenie 3.nu te intereseaza parerile lui X si Y sau scandalurile dintre X si Y chiar daca sunt prelati. 4.scopul tu este sa te mantuiesti ajutandu-i pe ceilalti. Eu in locul tau as privi certurile astea ca o oportunitatea de a-i impaca pe cei certati.Adu-ti aminte ce spune Hristos legat de fericiri. |
Citat:
"Pilat I-a zis: Ce este adevărul?" |
Citat:
Pilat trebuia sa intrebe cine este Adevarul ? |
Citat:
In rest, ai dreptate, cu ce ai sfatuit-o pe doamna. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
In sensul acesta mi se pare ca e folosit adeseori in V.T., ca deznodamant (fericit) al luptei dintre om (cel razvratit, rebel; cel tare de cerbice) si Dumnezeu. Il gasim si in N.T. in multe locuri, de pilda cand Domnul mustra pe farisei si pe carturari si prezice daramarea Ierusalimului. Aici apare sub forma lui negativa, ca repros, dar il intalnim si ca promisiune, ca fagaduinta Mesianica. De fapt e presarat peste tot, in intrega Scriptura, impletit cu firul rosu al iubirii Dumnezeiesti pentru om, ca o incununare a acestuia. Ca triumful luptei lui Dumnezeu cu omul acesta este: predarea (vointei) omului in Mana lui Dumnezeu, intru libertate si viata. * Iata un scurt fragment din opera Sfantului Siluan pe aceasta tema: http://mantuire.50webs.com/sa_voie_libertate.html Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viata e mult mai usoara, pentru ca si atunci când se afla în boala, în saracie si în prigoana, el gândeste asa: „Asa i-a placut lui Dumnezeu, iar eu trebuie sa îndur aceasta pentru pacatele mele”. Iata ca de multi ani bolesc de dureri de cap, greu de îndurat dar folositoare, pentru ca prin boala sufletul se smereste. Sufletul meu vrea fierbinte sa se roage si sa faca priveghere, dar boala ma împiedica, fiindca trupul bolnav are nevoie de liniste si odihna; si L-am rugat mult pe Domnul sa ma vindece, dar El nu m-a ascultat. Înseamna ca lucrul nu-mi este de folos. Dar iata ce s-a întâmplat cu mine alta data, când Domnul m-a ascultat degraba si m-a izbavit. Într-o zi de sarbatoare *s-a dat peste la trapeza; si mâncând, am înghitit un os de peste care a ramas prins în piept. Am chemat pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon cerându-i sa ma vindece, pentru ca nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Si când am spus: „Vindeca-ma’, am primit în suflet raspunsul: „iesi din trapeza, respira adânc si osul va iesi cu sânge”. Am facut asa: am iesit, am respirat adânc, am tusit si un os mare de peste a tâsnit afara cu sânge. Si am înteles ca daca Domnul nu ma vindeca de durerile mele de cap, înseamna ca e de folos pentru sufletul meu sa bolesc astfel. […] Cum stii daca vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu? Iata un semn: daca te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamna ca nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar daca tie ti se pare ca vietuiesti dupa voia Lui. Cine vietuieste dupa voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijeste de nimic. Si daca are nevoie de vreun lucru, se preda pe sine însusi si lucrul de care are nevoie, lui Dumnezeu. Si chiar daca nu-l dobândeste, ramâne la fel de linistit, ca si cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtuna, nici de tâlhari, DE NIMIC. Si orice i s-ar întâmpla, el spune: ‚Asa i-a placut lui Dumnezeu’: Daca e bolnav, gândeste: „înseamna ca am nevoie de boala; altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o”. Si asa se pastreaza pacea în suflet si în trup. […] Nimeni pe pamânt nu poate scapa de întristari si, desi întristarile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni, ele par de neîndurat si îi întristeaza, si aceasta pentru ca nu vor sa-si smereasca sufletul, nici sa se predea voii lui Dumnezeu. Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul Însusi îi calauzeste prin harul Sau, si ei îndura totul cu barbatie pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc si împreuna cu Care vor fi preamariti în veci. […] Domnul a dat pe pamânt pe Duhul Sfânt si cel în care Acesta viaza simte în el raiul. Vei zice poate: De ce nu este si în mine un asemenea har? Pentru ca nu te-ai predat voii lui Dumnezeu, ci traiesti dupa voia ta. Priveste pe cel ce-si iubeste voia sa proprie; n-are niciodata pace în suflet si e mereu nemultumit: asta nu e asa, asta nu e bine. Dar cel ce s-a predat pe sine însusi în chip desavârsit voii lui Dumnezeu, acela are rugaciunea curata în sufletul lui, iubeste pe Domnul, si toate ale lui sunt dragi si placute. Asa s-a predat lui Dumnezeu Preasfânta Fecioara: "Iata roaba Ta. Fie mie dupa cuvântul tau!” (Lc 1; 38). Daca am spune si noi asa: „Iata robii Tai, Doamne. Fie noua dupa cuvântul Tau”, cele spuse de Domnul si scrise de Duhul Sfânt în Evanghelie ar ramâne în sufletele noastre si atunci lumea întreaga s-ar umple de iubirea lui Dumnezeu si cât de minunata ar fi viata pe întregul pamânt. Dar, desi cuvintele Domnului se aud de atâtea veacuri în întreaga lume, oamenii nu le înteleg si nu vor sa le primeasca. Dar cine traieste dupa voia lui Dumnezeu, acela va fi preamarit în cer si pe pamânt. […] Atât de mult i-a iubit pe oameni Domnul, ca i-a sfintit prin Duhul Sfânt si i-a facut asemenea Lui. Domnul e milostiv, iar Duhul Sfânt ne da puterea de a fi milostivi. Fratilor, sa ne smerim si prin pocainta vom dobândi o inima plina de mila, si atunci vom vedea slava Domnului, care se face cunoscuta sufletului si mintii prin harul Duhului Sfânt. |
Dorul si doliul dupa Dumnezeu
Parintii ne spun multe despre dorul dupa Dumnezeu.
Ne canta David, mai intai, ne talmaceste intreaga Traditie a Bisericii atat in mestesugite si felurite cuvinte cat si in practici simple si drepte. O mai aflam si din alte scrieri, din numeroase culturi si vremuri ale omenirii.... Un exemplu si aici: http://www.crestinortodox.ro/editori...ice-70072.html Oamenii, a caror radacina este in cer (iar nu pe pamant), tanjesc sa se realipeasca la Obarsie, sa reintre in contact trofic cu seva Vesniciei. * Dar de ce doliu? Ce ar putea fi acela doliu dupa Dumnezeu? P.S. In semnatura mea, un copil se arata a fi depasit doliul pierderii maestrului sau. El e acum pregatit, iata, sa se realipeasca de Batran. Aceasta stare de gateala sufleteasca pentru a reinnoda iubirea, acum reimprospatata si saltata peste ranile vechi, este o cununa tarzie a trecerii prin apele adanci ale doliului... Fericiti cei care, lasindu-se purtati in oceanul doliului, au izbutit sa ii poarte suferintele si tot iadul si au ajuns la liman. De acum ei sunt gata sa inceapa o viata noua. In roman, insa, batranul Santiago refuza sa il reprimeasca pe ucenic, desi tanjeste dupa tovarasia lui. Iubirea lor a devenit mai inalta, mai curata, iar Batranul il incurajeaza pe copil sa se tina la ascultare. Printre altele, pentru ca Batranul mai avea de dus o lupta doar a lui. Avea si el doliul sau, pesemne... Nu asa, insa, stau lucrurile cu noi. Batranul nostru Care ne asteapta nu se teme nici de rechini nici de mare. Cu toate acestea si El este pescar, pescar de oameni. Dar noi nu suntem prada Lui, tocmai pentru ca avem posibilitatea sa I ne predam. Iar El este de neinvins, de neinfrant. Doliul Lui pentru noi S-a incheiat cu desavarsire, odata cu Noul Doliu. Pe care l-a trecut in viata si bucurie, prin Pasti. Dar cu doliul nostru cum ramane? S-a incheiat, oare, doliul nostru dupa Dumnezeu?... Raspunsul cred ca se gaseste in fiecare om si consta in intensitatea si maiestria hotarata dupa care isi traieste cealalta aventura - dorul dupa Dumnezeu. |
O întrebi pe excomunicată?
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 00:50:24. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.