Vremurile de pe urma
 

Observ ca foarte multi crestini ( ortodocsi ) vorbesc frecvent despre vremurile noastre ca fiind "vremurile de pe urma", ca venirea antihristului e iminenta si apocalipsa sta sa inceapa.
Nu inteleg de ce atata pesimism. De ce ar veni sfarsitul lumii chiar acum, in timpurile noastre? Chiar atat de rau e pe lume in acest moment? Sau de ce chiar acum, cand facem trecerea de la epoca "agrara" a umanitatii la epoca calculatorului.

De vreo 2000 de ani, lumea tot zice ca vine sfarsitul lumii. Nu cred ca este ceva nou.

Tot timpul traim vremurile de pe urma, pentru ca putem muri in fiecare clipa.

A fi in viata este cu adevarat un miracol.

Motivele pentru care este extrem de improbabil ca sfarsitul lumii sa fie iminent nu tin de aceea ca acum nu ar fi rau pe lume. Dimpotriva, e rau, dar nici pe departe atat de rau pe cat va fi. Altfel spus, omenirea poate sa coboare mult, mult mai jos, la un nivel pe care cu greu il putem concepe acum.

Pe de alta parte, dupa cum observa si teoretizeaza magistral R. Guenon, procesul de involutie a omenirii nu a fost, nu este si nu va fi liniar. Involutia nu e o miscare constanta, ci accelerata. Evul Mediu nu a fost decat foarte putin mai rau decat Antichitatea si a fost mai scurt. Perioada de la Renastere la Iluminism nu a fost decat putin mai rea decat Evul Mediu si a fost considerabil mai scurta. Si asa mai departe. Potrivit lui Guenon si scolii lui miscarea este ca intr-un vartej: cicluri tot mai scurte coboara in miscare tot mai rapida spre gaura finala care nu va fi altceva decat sfarsitul lumii.

Din punct de vedere crestin (adica ortodox), sfarsitul lumii este ceva bun, nu ceva rau. Adica venirea Mantuitorului si fericirea vesnica (pentru unii).

In primul rand, nimeni nu poate sti când va fi sfarsitul lumii, ci numai Dumnezeu stie asta!

In al doilea rand, desi astazi in lume au loc tot felul de nenorociri si dezastre (razboaie, crime, desfranare, curvie, etc), totusi , din fericire, mai exista si oameni cu adevarat crestini, dar si familii crestine si demne de toata aprecierea.

Nu stiu cum acei 'unii' vor fi fericiti stiind ca 'altii' sufera in chinuri groaznice pentru vesnicie.

Nu înţelegi pentru că nu ştii.
Sau din contră, nu înţelegi pentru că-ţi plac vremurile astea.

Păi i-a pus cineva anume, altcineva decât ei înşişi, să-şi "câştige" chinurile groaznice pentru veşnicie?

Cand iubesti pe cineva, nu poti ignora suferinta acestuia chiar daca si-a facut-o cu mana lui.
Dupa logica ta, o mama care isi vede copilul autodistrugandu-se cu droguri, de exemplu, ar trebui sa nu sufere din aceasta pricina.
Ce bine ca iubirea nu functioneaza dupa logica ta.

Nu am termen de comparatie, ca sa zic daca imi plac sau nu. Doar pe astea le-am trait. Oricum, sigur nu e mai rau decat in antichitate cand se macelareau angro pentru orice neintelegere.

Sigur nici după a ta. Vom vedea cum va fi.

Cred ca vorbim de doua planuri diferite aici

-Dumnezeu va judeca la final pe fiecare in parte dupa credinta si faptele sale, si fiecare isi va primi ori rasplata ori pedeapsa.

-Pe plan uman, orice om cu o judecata normala, sufera sau i pare rau atunci când cineva sufera, si incearca sa-l ajute.
Insa binele nu poate fi facut cu forta, si sunt oameni inconstienti, care, cu tot ajutorul primit, prefera sa se distruga moral si fizic (prin bautura excesiva, droguri, stil de viata, etc).


Acum sunt multe rele si aspecte negative in ziua de azi, insa totusi mai sunt si lucruri bune si frumoase, de care este normal sa ne bucuram, si sa-I multumim Lui Dumnezeu pentru ele.

O stare de sanatate buna, atunci când iubim si suntem iubiti, familia, atunci când practicam o meserie care ne place, de prietenii adevarati, etc.

Imi cer scuze, nu trebuia sa ma refer la persoana ta in polemica asta.

Sigur, nu o ignori, dar daca nici nu poti lua decizii in locul altuia.

Ar trebui sa dea fuga la preot si la medicul psihiatru ori/si la psiholog.
Nu atat pentru copilul ei ci, mai intai, pentru propria ei suferinta si pacatosenie. Ar trebui sa mearga si cu sotul acolo!
Apoi vine si randul copilului, care nu e decat un simptom (sau un biet tap ispasitor) al grozaviilor din familia lui; grozaviile alea de care nu vrea sa pomeneasca nimeni, din nenorocire....

Daca aveti timp vreodata...Jacques Attali- ,,Scurta istorie a viitorului". Este un ,,insider" care stie ce spune.Nu absolutizez viziunea sa dar, privind cu atentie prezentul, oricine va citi cartea va gasi suficiente motive sa ridice ochii mai des spre cer, sa inmulteasca rugaciunea si sa-si reevalueze prioritatile.

Frumusetea budismului consta in faptul ca cei care ating treapta de Bodhisattva desi, dupa moarte, se pot bucura indefinit in ceruri - acestia, din dragoste, aleg sa se intrupeze din nou si din nou, aleg sa poarte suferintele altora pentru a-i salva din oceanul suferintei.

Nu aleg sa ignore suferinta celor care nu reusesc.

Sugerezi ca....?

Ion sugerează că unii se reincarnează.

Ion e la păscut.
Nu faceți ca Ion.

Extazul adevarat este gasit doar intr-o dragoste capabila sa renunte la cele ceresti pentru a purta suferintele cele pamantesti.

In budism o astfel de dragoste se numeste bodhicitta. Are la baza karuna - mila pentru toata faptura.

Extazul budist nu este o bucurie in sine, o bucurie fara obiect - ci este expresia acestui fel de dragoste. O dragoste care nu se stinge niciodata, o dragoste care sufera pentru suferinta altora, pentru fiecare faptura in parte, oricat de mica sau neinsemnata ar fi (Amithaba), o dragoste activa, participativa (Amoghasiddhi).

Adică să nu stai ca lemnu'.

In terminologie crestina,

...adica sa-L asumi pe Hristos in inima ta, sa vezi si sa simti toata Creatia prin vederea si simtirea Lui. Sa iubesti cu dragostea Lui, sa binecuvantezi pe toti cu binecuvantarea Lui.

Fiinta Lui sa curga lin prin fiinta ta, sa-si intinda dragostea catre toti si toate.

Musai să fie lin?

Lumina lina a sfintei slave....