Golul din suflet
 

Revin iar în comunitatea virtuală unde am găsit cele mai multe satisfact›ii dar s™i conflicte interioare. Iarăs™i aceeiasi dilemă a mea de mult›i ani.Pur s™i simplu nu îmi găsesc locul în lumea asta.Am început 2 facultăt›i dar nu am finalizat nici una,nu găsesc locul de muncă unde să stau mai mult de câteva luni,nu găsesc fat›a lângă care să văd ca pot trăi o viat›ă întreaga.Pur si simplu nici pe mine nu mă mai pot găsi ,ce ssă mai zic de interiorul meu chinuit de tot felul de dureri,întrebări, umilint›e din partea familiei s™i a cunoscut›ilor ca sunt un ratat s™i nu am făcut nimic cu viata mea.Pur s™i simplu nu mai pot crede,des™i odată voiam să iîntru în mănăstire,sau credeam ca am găsit fată care să fie preoteasă mea,le vorbeam altora cu înflăcărare de Dumnezeu....

Pai ti-ar trebui o spovedanie completa.
Din cateva pasaje nu reiese nimic clar despre cum ai ajuns aici si care au fost motivele din spatele alegerilor tale de pana cum.

N-ai sa primesti in cel mai bun caz, decat sfaturi generice si incurajari la fel.

Spovedania o asculta un singur om,si tinde să fie generică de multe ori,aici virtual e mai mare sansă de a găsi oameni care au trecut sau trec prin asa ceva.

Păi ideea e să nu fie generică, ci foarte personală! Și o ascultă părintele, dar călăuzit de Duhul Sfânt. Nu e același lucru cu o discuție, chiar și cu un prieten. Și nu cred că te-ar putea ajuta soluțiile altor oameni, în problemele lor, pentru că tu ești unic și contează foarte mult contextul de viață în care, cum spunea și AlinB, ai făcut anumite alegeri. Toate se leagă în viață, dar e important să găsești pe cineva să deslușească sensul întâmplărilor din viața ta.

Mda,iadul poate fi mai ademenitor ca raiul de multe ori,chiar s™i pentru îngeri sau sfint›i.E o chestiune de trăire subiectivă cum înt›elege fiecare niste elemente de natură ideologică.Credinta este diferit pentru fiecare chiar dacă ea pornes™te din chestii exactizate us™or fort›at.

Am făcut destule spovedanii generale,consultatii psihologice si psihiatrice,săruturi cu fete pe care le vedeam prima dată, amețit de acool,imbratisari cu oameni calzi.Conflictul e interior si nu exterior,iar dacă eu nu reușesc să mă cunosc ,cine oare?

add / adhd ??

Păi dacă socotești spovedaniile tot chestii exterioare, n-ai făcut nicio treabă. Sigur că e interior conflictul. Dar se pare că singur nu reușești să îl deslușești... Nici nu se poate.

Duhovnicul e un ajutor exterior, daca efortul nu este interiorizat, cam greu..

Si nu orice duhovnic poate fi si psiholog si psihiatru si ce mai este nevoie in cazuri extreme.

Tulburare de personalitate de tip borderline,cica în observatie.Ei,adică psihiatri, psihologii,duhovnicii nu știu decât să pună diagnostice și în general le asociază cu medicamente sau indicații specifice. Însă mulți habar n-au ca trăiesc în iluzie,refugiu etc.Iar când îți dai seama de asta ceilalți îți spun ca ești nebun.

Adica tu crezi ca esti mai in masura sa ii diagnostichezi pe ei decat ei pe tine?

Stii, o "viata libera" are costuri mari, inclusiv cele legate de sanatatea mentala.

Din cate ai spus pana acum, se pare ca nu ai o directie clara in viata, un set de principii si obiective pe termen lung, urmaresti mai degraba senzatii iar astea au viata scurta si efecte nefaste asupra stabilitatii mentale si emotionale.

Oricum, e posibil ca in parte sa nu fie vina ta, probabil n-ai pornit cu cel mai fericit bagaj de emotii si educatie in viata, dar esti o persoana matura de acum si sta in puterea ta sa corectezi ceea ce iti lipseste sau ai tendinta sa faci gresit.

Insa iarasi, daca nu ai un drum clar, un crez, un sistem de valori sanatos, lucrul asta e cvasi-imposibil, tentatia distractiilor e prea mare.

Pot sa te intreb cat timp ai stat cel mai mult fara alcool, abstinent?

Nu pe ei îi judecam, când spuneam ceilalți, ma refeream la oameni în general.Am o direcție clară în viață și nu sunt un hedonist. Iar o viață liberă nu inseamna o viață libertină ,e o mare diferență.

Nu sunt și nu am fost niciodată alcoolic.Nu consum am consumat acool de vreo 2 luni.Eu doar treceam în revistă etape și stări din viata mea.

Depinde unde tragi tu linia, din ce ai postat mai devreme se pare ca e trasa cam tardiv sau in orice caz, nu unde ar trage-o cineva care isi insuseste sistemul de valori crestin.

Daca directia e clara, cum de nu ai finalizat nimic din lucrurile de care te-ai apucat?

Nu crezi ca te joci cam ușor cu cuvintele când vine vorba de viata cuiva?Crezi ca totul se rezumă la a pune etichete și a încadra în bun-rău,creștin sau păgân? Mai ales când cineva își deschide sufletul.Aruncăm toți cu pietre dacă vedem ceva diferit de conceptele noastre.Eu vorbeam cum vede în general lumea realizările,iar direcțiile,obiectivele și împlinirile sunt ceva subiectiv pentru fiecare.Pur și simplu vreau să iîntâlnesc oameni care gândesc nefiltrat.

E riscant sa bei apa nefiltrata, ce sa mai zici de ganduri nefiltrate..

Poate ar fi bine sa nu mai consumi deloc.Zic si eu.Sa nu fie cu suparare.

Golul din suflet se umple cu iubire atunci cand il inlocuim pe parintele interior(sau pe parintii interiori), cand ii reducem la tacere criticile si ura cu care ne-a impovarat de-a lungul vietii.Pana la urma daca nu am putut avea un tata functional din toate punctele de vedere(pe care desi e greu, nu trebuie sa il judecam), sa luam partile lui bune, alegand in acelasi timp sa avem un Tata.E greu, e nevoie de sacrificiu, ca orice lucru, de disciplina, de onestitate etc.Si mai ales de rabdare.

Fara inlocuirea modelului parental, in mod constient si sustinut, nu cred ca se poate.Nimeni nu se naste invatat si orice om are nevoie sa se raporteze continuu la un sistem de valori, la un model.Fara munca sustinuta in privinta asta, parintele interior disfunctional ne va sabota toata viata.

Alin,tu ești mulțumit de viața ta?Nu trebuie să raspunzi,decât ție însuți.Adică te văd și pe ține într-un conflict, doar ca tu îl înăbuși prin ortodoxie.Ei bine eu nu pot să mă apar de realitate și viațăiîn sine prin arhetipuri universale, respectiv religie.
P.S. Aleg să mă otravasc ,să beau mizerii, nămol, doar ca până la urma dau de o apă pură pe care nu e nevoie să mi-o filtreze alții, nici măcar eu.

Ai o problemă cu acoolul? Atata timp cât o faci responsabil,îți da oarecare satisfacție,plus ca vinul și berea consumate moderat sunt chiar benefice.Apreciez modul elegant și delicat în care pui problemă,arăta ca ești un suflet sensibil.Da mi-a lipsit modelul parental de pe la 15 ani,da asta nu inseamna ca trebuie să îl înlocuiesc cu unul supranatural,cosmic ,respectiv cu ceea ce numim Dumnezeu.

Te-ai analizat pe tine?poate tu esti de vina in toate astea. Poate trebuie sa asculti se de povetele familie prietenior, tu te cunosti cel mai bine care iti sint calitatile si care defectele.

Starea interioara conflictuala, dureroasa - precum si contextul exterior in care ne aflam la un moment dat nu sunt evenimente spontane, ci efectele unui lant cauzal foarte complex. Unii se nasc, in ei par sa se "dezvolte natural" aceste stari conflictuale, de alienare - fara a putea identifica niste cauze evidente. Acestea saboteaza toate actiunile exterioare. Esecurile sociale devin mult mai probabile daca baza interioara este subreda.

Astfel de persoane, de obicei sunt prinse in capcana unui cerc vicios "esec exterior - esec intern" (esecurile se alimenteaza reciproc) care le trage in stari de suferinta din ce in ce mai intense.

Nu este simplu de dezarticulat acest mecanism si inlocuirea lui cu un cerc virtuos, care sa le traga din ce in ce mai mult in lumina, pace si fericire.

Esential, este o problema de natura psihologica care necesita o tratare psihologica.

Este nevoie de o reconstructie interna, de o reconfigurare a paradigmelor dinlauntrul persoanei.

Religia are un intreg arsenal in acest sens, insa nu intotdeauna functioneaza in orice conditii si in aceeasi maniera de la persoana la persoana.

Insanatosirea deplina presupune umplerea golului din suflet cu caldura Lui Dumnezeu.

Cand vorbesc de absenta parintelui de langa un copil, nu ma refer la cea fizica.Parintele poate fi prezent fizic si absent afectiv.Absenta afectiva( lipsa iubirii) marcheaza acel copil pe viata, lasandu-i un gol in suflet, care o data cu inaintarea in varsta se accentueaza.Sta scris in legea firii ca acel copil(si mai tarziu adult) sa incerce din rasputeri sa umple golul.Unii se folosesc de prietenii, iubiri terestre(dar care sunt limitate si supuse pieirii in absenta credintei, de succesul in profesie, de acumulare de cat mai multe cunostinte sau bani etc.Toate astea nu reusesc totusi sa umple acel gol, singuratatea resimtita fiind si mai mare.Iubirea de sine e strict legata de iubirea parinteasca.Daca intr-un fel sau altul am fost orfani afectiv, singura solutie e sa ne cautam in mod constient un parinte.Ce parinte poate fi mau bun si mai iubitor decal Acela.Daca nu o facem in mod constient, inconstient tot il vomm suplini si s-ar putea sa nu fie o alegere tocmai buna.

Crede-ma, am citit destul de multe despre autovindecarea interioara, am vazut destule cazuri.Stiu ca peentru cineva care nu are o idee
foarte clara despre credinta, cultivata din copilarie din familia de provenienta, are o retinere destul de mare.Inteleg pentru ca si eu am fost asa.Tptudi se pate ca asta e singura cale de alinare a suferintei si de regenerare sufleteascs, cea mai durabila si cea mai sanatoasa.

Solutia psihologului/psihiatrului e absolut necesara, insa din pacate e o solutie temporara.De multe ori nu sunt nici bani si poate nici disponibilitatea de a pastra o relatie continuua.Si ai dreptate, de multe ori sunt si ei depasiti de situatie sau pur si simplu nu ii intereseaza.Sa stii ca dintre toti medicii cu care am avut de a face de-a lungul timpului, cei mai buni in meseria lor au fost cei credinciosoi(in mod autentic).Aveau o abordare profund umana a cazurilor si erau intr-adevar iubiti, foarte respectati i recunoscuti ca atare de cei din jur(am cunoscut cateva cazuri).

Spui ca ai avut momentele tale bune legate de credinta.Ca ai vrut chiar sa te caugaresti.Stii ce am observat in unele cazuri asemanatoare( ma includ si eu aici/ si eu sunt orfana dpdv afectiv).Cei ca noi auo perioada de razvratire imoptriva familiei, a normelor sociale si religiei.Dupa aceasta peioada-care piate dura chiar si ani- urmeaza o alta(tot extrema): cautari spirituale fervente, chiar ganduri de calugarie etc.Deci, de la o extrema la alta...Nu zice nimeni nici sa ne calugarim, nici sa nu o facem.Fiecare isi gaseste drumul in viata in functie de propriile nevoi si neputinte...Poate un pic de masura in tot ceea ce facem ar fi mai folositoare.Sa nu mai fim atat de critici cu noi si cu viata din jurul nostru, sa ne bucuram de tot intr-o forma cumpatata(si nicidecum compulsiva)...Si sa ne ferim de extreme.Sa traim intens fiecare clipa bucuria vietii, fara sa uitam de pericole...Sa iertam, dar sa nu uitam ...Sa ne fin noua insine prieteni de incredere.Si toate astea se invata in comuniune cu ceilalti.Sunt foarte multe lucruri de spus.Sa ai o zi buna!

Pai asta ar insemna extrem.Sa traiesti intens fiecare clipa.
Pai a ierta dar a nu uita inseamna sa ierti cu mintea dar nu si cu sufletul.
Asta inseamna ca la nivel mental totul este ok insa la nivel spiritual incepe
sa se incalzeasca caznul cu ura.Si ala fierbe la foc mic.
A ierta fara a uita este reteta clasica de a construi ura.
A ierta si a uita este insa altceva.Aici vorbim aceiasi limba ca a lui Hristos.
A ierta si a uita inseamna sa ierti cu mintea si cu inima.
Cine iarta dar nu uita sa nu duca darul sau la Altar.Nope.
Cum adica ?

Cei in depresie, care resimt acel vid sufletesc, simt ca nu ii mai bucura nimic, orice si oricat ar avea.Se impietresc interior si isi pierd speranta(daca au avut-o vreodata) ca ar mai exista ceva bun, placut in viata asta.Sunt striviti de trecut si speriati de viitor.Prin alegerea constienta a recuperarii, prin munca si rabdarr, sufletu se regenereaza si printre primele daruri primite e iubirea fata de viata si mai ales de noi insine.Atunci cand traiesti ancorat in "Azi", in sensul bun, ai multe momente in carr lucruri simple precum rasaritul soarelui, o activitate de altfel banala, iti umple sufletul de bucurie si de impacare cu viata din jur, asa cum e ea.La asta m-am referit.

Cine nu invata din istorie o repeta.

A ierta inseamna a nu plati cu aceeasi moneda, a nu intoarce ura sau agresiunea intrand intr-o spirala a violentei, care in ultimii ani, la nivel global, face ravagii dupa cum bine vedem cu totii.Dar nu insramna nici sa te lasi angrenat intr-un razboi nevazut, psihologic, care te victimizeaza fara drept de ale.Inseamna sa te detasezi emotional, sa intelegi ca acolo unde e agresiune si lipsa de iubire, e si boala.E catastrofal cand nu invatam din ce traim.Ramanem vesnic in postura de victima , pe care o alternam cu cea de agresor.Si aici, putem da multe exemple fin istoria omenirii.Uite unde s-a ajuns cand oamenii nu au invatat din trecutul lor.Repeta aceleasi greseli, iar si iar, insa spirala urii a ajuns la un nivel maxim.Iertsrea nu inseamna uitare, uitarea e prostie.Intelegeerea agresorului, detasarea de el(emotionala, unde nu se poate si fizic) si trairea propriei vieti, nu a altora.Iertarea inseamna sa intelegi, sa nu judeci si, sa nu te razbuni, a ajuti daca poti cu ceva, iar daca nu sa te detasezi cu respect si cu mult bun simt.

Se intelege ca e dificil pentru cineva care a avut un model paretal deficitar sa aplice acest model de relatie in raport cu Dumnezeu.
Dar atat timp cat din ideea in sine mai exista, ca ideal macar, se poate incerca.

Altfel trecutul se va reflecta in mod negativ inclusiv in relatiile cu persoanele de sex opus - apropo si de aspectul asta al dilemelor tale.

Esti sigur ca ai sa dai de apa aia pura otravindu-te cu mizerii?
Cine iti ofera tie certitudinea asta?
Este ceva bine gandit sau doar un orgoliu sinucigas?

Te-ai intrebat ce vrea Dumnezeu de la tine?
Dumnezeu vrea sa fii fericit - mai mult decat vrei tu, chiar.
Nu exista mai multe cai prin care poti sa ajungi la o fericire senina, stabila, reala.
Ortodoxia asta este - drumul catre aceasta stare, care pana la urma este un fel de a fi.

Daca esti nemultumit de viata ta - ei bine, nu te uiti acolo unde trebuie, pentru ca viata ta este o reflectie a ceea ce esti si cum esti.

Ortodoxia nu este refulare, dar chestiile marunte, dadatoare de trecatoare satisfactii in care incerci sa te regasesti sunt.

Tu faci confuzie intre uitare si imbecilism.Sunt chestii diferite.
Tu nu-ti dai seama motivul pt care romanul uita. Romanul uita atunci cand cineva ii promite multi bani si functii toata
acestea fara munca si fara sa le fi meritat.Si cum are o inclinare accentuata catre parvenitism atunci repeta din lacomie
greselile din trecut ca poate acum trage lozul castigator, calcandu-si in picioare aproapele.
Aici avem de-a face cu o "uitare" din inters un amestec de parvenitism + imbecilism infantil la care adaugam si un
caracter modelat dintr-o mamaliga si o balega si ai situatia de azi.

Fii atent!E bine sa ne uitam istoria?E bine sa ne uitam trecutul?E bine sa ne uitam dictatorii, iubitorii, nevoitorii?Nu.De la fiecare avem multe lucruri de invatat.Daca nu invatam atat din propriile greseli, cat si din greselile celor din jur, am trait degeaba.Ce proces de invatare ar fi acela, daca ni s-ar sterge din memorie experientele trecute?La genul asta de neuitare ma refer.M-am exprimat mai clar?

faţă-n faţă să nu-mi spui că ai si ţâţe

http://25.media.tumblr.com/af8ab0ceb...k080o1_500.gif

Uite, poti sa inveti si din greselile altora, daca o titi tot asa "pe comt propriu" ajungi ca mr. Ezio, care traiste intr-o lume in care nici el nu mai stie care e granita intre religie si marketingul la un joc stupid.

Hai draga, stiu ca ma iubesti ... :11:

Stii bine.

Nu descuraja,in nici o clipa nu esti singur si nu este nimic, dar absolut nimic, in viata ta care sa fie in afara voii lui Dumnezeu.La final, cand vom privi in urma, ii vom multumi lui Dumnezeu pentru atotstiinta Lui prin care ne-a calauzit in viata, prin zile senine sau furtuna,chiar daca noi, de multe ori, nu reusim sa intelegem caile Lui.

Avva Alonis a spus asa: ,,Dacă omul nu va spune mereu în inima sa: numai eu şi Dumnezeu suntem pe lume, nu-şi va găsi liniştea.Dacă nu aş fi dărâmat totul, n-aş fi putut să mă zidesc". Poate acum ti-a randuit tie Dumnezeu ceasul sa darami tot ce credeai ca esti, sau ce iti spuneau altii ca esti, si sa incepi cu adevarat sa-L cauti pe EL, sa devii, prin Hristos, ceea ce ti-a fost randuit sa fii. Cauta-L pe EL, prin rugaciune, prin Cuvantul Sau,intrucat, asa cum spunea psalmistul ,,Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea."

Fie ca EL sa te calauzeasca, sa-ti fie lumina in furtuna, sa-ti lumineze calea spre dragostea Lui.

De asta imi plac asa de mult oamenii de pe forumul asta.O căldură spiritual ca a lui "un suflet", o rațiune clară care despica pietre ca a lui alin,iar intervențiile lui florin,hartford, pelerin și ceilalți care au scris sunt mereu pline de sinceritate si pozitivism.Cât despre ezio,are o oarecare dependență de oameni spirituali.

Normal ca stiu, pentu ca SUNT.
Si stiu in ce lume traiti, si cat de asupriti.

Aveti incredere si veti fi liberi. Loialitate, credinta pana la sfarsit.
Rabdati pana la sfarsit! Si eu rabd ...

Sunt ca un hot in noapte. Stiu ca vorbiti despre CASA voastra MANTUITOARE, si credeti in ea si bine faceti.
Dar nu o puneti inaintea Fiului Omului. Hotul se afle la usa! Sa nu vi se sparga CASA!

Am venit nu pentru sfarsit, ci pentru a arata un inceput ...

https://www.youtube.com/watch?v=aTL4qIIxg8A

vive la Roumanie!
Cu dedicatie pentru tine:
https://www.youtube.com/watch?v=apN-...mgnpjOzF7-mFeg