Nu stiu ce sa fac si cum sa fac
 

Doamne ajuta!
Nu stiu nici ce sa fac, nici cum sa fac. Ce sa fac cu viata mea: la manastire nu am dor de duca, spre casnicie nu se leaga nimic. Nu stiu cum sa fac sa aflu ce drum pot alege, spre ce sa ma duc, incotro? M-am rugat cat am putut, rugaciunea sistematica nu o mai pot face, nu mai cred in mine, timpul trece si nu se mai intoarce, singura/batrana ma simt, departe de casa si de prieteni sunt.
Intrebarea este cum sa ma rog sa fiu indreptata pe un drum care sa fiu sigura ca trebuie urmat, sa simt ca traiesc si ca ma bucur de viata, ca nu fac doar umbra pamantului si atat?

P.S: am parinte duhovnic, stie framantarile mele, tin posturile cat pot, incerc sa mai citesc pe ici pe colo...insa toate acestea nu ma ajuta prea mult
Multumesc

Rabdare ,nadejde ... si Dumnezeu ii va trimite omul potrivit atunci cand vei fi pregatita pentru casatorie.Scrie-mi un mesaj daca vrei si putem povesti mai multe.Doamne ajuta !

Daca sunteti, cumva, acea Gabriela care a ajutat, odata, o batrana din Titan, atunci nu faceti umbra pamantului, ci sunteti sarea pamantului, fiindca acea batrana a plecat dintre noi ingrijita, senina si cu speranta.

Aceasta este reteta pentru a nu face umbra pamantului: a se face sarea pamantului. Adica, de a fi agenta a lui Cristos in lume. Fiindca El nu s-a casatorit. Nici nu s-a calugarit. O forma de viata asemanatoare calugariei exista si in vremea lui Isus. Sfantul Ioan Botezatorul aderase la ea si a fost un calugar avant la lettre. Dar Isus, desi a urmat in mod exemplar cele trei voturi ale calugariei (ascultarea, saracia, castitatea) nu s-a retras in pustie, ci a fost sarea pamantului.

Deznadejdea este de la cel rau. Cultiva-ti sentimentele frumoase, lupta cu gandurile urate si bucura-te intru Domnul. Spune: ,,Faca-se voia Ta, Doamne, in toate." gandeste cata frumusete a lasat Dumnezeu pe pamant. Bucura-te de toate florile care infloresc in jur! Cumpara-ti un buchet de flori si privete-le cu drag. Pune-le apoi langa Icoana Maicii Domnului si multumeste-i ca te-a pazit pana acum de o casatorie nepotrivita. Uneori nu e bine sa obtinem ceea ce cerem in rugaciune. Iar Dumnezeu stie asta mai bine decat noi.

Nu te ruga pentru nimic anume, caci s-ar putea sa se implineasca... Multumeste-i lui Dumnezeu pentru ceea ce deja ai. Rugaciunea de multumire ii este foarte placuta lui dumnezeu. Scopul vietii crestine este mantuirea. Ai nevoie de un sot crestin, nu doar de un sot. Nu intra in panica, deoarece risti sa umpli un gol cu ceea ce se nimereste. Du-te in pelerinaje, comunica pe internet, dar sa te si rogi, totusi. Cu rugaciuni scurte, improvizate, din inima. Hristos este cel mai frumos mire si cel mai bogat, este tata, dar este si fiu si este prieten de nadejde la bine si la greu.

Gabriela...

Pierde-te în ochii lui... spune-i că-l iubesti, că ţi la el, că este un dar al lui Dumnezeu, pentru tine.
Fă-i şi tu cadouri lui, cadouri materiale. Dăruieşte-i jumate din inima şi spune-i asta. Şi spune-i că cealaltă jumătate e a lui Dumnezeu, şi vrei ca şi în inima lui să fie la fel.

Fi blândă cu el, fi jucăuşă, dar cu măsură, zâmbeşte-i des, râdeţi plăcut, rugaţi-vă împreună, încearcă să-i înţelegi neputinţele, spune-i că-i eşti alături, fi afectuoasă cu el, mereu, des, aranjează-i hainele, părul, serveşte-l cu cu pahar de apă... Ţine-l de mână, cât mai des, vorbiţi mult, apoi tăceţi adânc, citiţi împreună...

Nu-i vorbi de defectele tale, lasă-l să le descopere singur, dar nu te grăbi să i le arăţi prea curând, ci iubeşte-l, ca şi el să te poată iubi, şi apoi, când va veni timpul defectelor, le va considera naturale, că acolo-i locul lor să fie, că sunt parte din tine.

Iar când el îţi vorbeşte despre defectele lui, spune-i că îl placi aşa cum e, că atâta timp cât te va respecta, te va iubi, te va proteja şi ajuta, tu îi vei fi sufletul pereche şi nu îl vei dezamăgi. Spune-i că defectele lui, sunt lipsurile tale...

Spune-i că te învaţă să fi mai blândă decât eşti, mai atentă, mai gingaşă, spune-i că în preajma lui... te simţi atât de specială, unică.

Ai doar o viaţă... spune-i. Şi nu vrei să o terfeleşti în mocirla lipsei de iubire, nu vrei s-o consumi pe plăceri carnale, spune-i. În ură, în certuri, în înşelări, în minciună. Nu vrei aşa ceva. Viaţa e prea scurtă, ca să o consumi atât de rău şi oribil, n-ai timp de aşa ceva, spune-i...

Spune-i că fiecare creier omenesc, are mai multe sinapse, decât există galaxii în univers. Nici dacă a-ţi trăi 120 de ani fiecare, nu este de ajuns să vă descoperiţi unul pe altul, în toată splendoarea fiecăruia. Ce frumoşi veţi fi împreună...

Mai spune-i că ai încredere în el, că te simţi împlinită cu el, în siguranţă, că îţi oferă simplitatea şi curăţia de care ai avut nevoie.
Spune-i că nu-i vei cere niciodată, mai multe decât poate el oferi, şi mai spune-i că tu, ai de oferit nu doar o dragoste sinceră şi adevărată, dar acea dragoste, se va întinde pe întreagă viaţa ta.

Cu cât te va iubi mai mult, cu atât şi tu pe el, şi parcă mai mult decât el.

Spune-i că iubirea, este singurul scop pentru care merită să trăieşti. Spune-i asta. Iubirea dintre doi oameni, îi fac să fie Una, cum spune Biblia.
Să vă înţelegeţi din priviri, din gesturi, din zâmbete, din modul de-a gândi, din felul de-a fi, din sinceritatea persoanei de zi cu zi, din modestie şi inocenţă, bărbăţie şi feminitate.

Gabriela, nu te teme, spune-i. Nu vorbi tare, nu râde zgomotos. Fi nobilă. Trăieşte ce spui. Nu minţi niciodată, decât de 2-3 în viaţă, dacă vei avea de salvat viaţa unui om.
Dar pe el, să nu-l minţi niciodată, orice-ar fi.
Vorbeşte cu el, pentru fiecare fir de aţă. Cere-i sfatu-l şi ascultă-l. Nu îl certa niciodată şi nu îl jigni niciodată.
Dacă eşti pusă în postura să spui Adevărul, altui om, dar asta va face rău unui om, nu spune nimic şi pleacă din acel loc, sau taci, spui: "Dumnezeu ştie".

Blândeţea şi bunătatea ta, să fie cele mai mari virtuţi ale tale, vorba blândă şi suavă, privirea atentă şi curată, gândul deschis şi virtuos.

Fi feminină, dar fi femeie creştină, Gabriela. Nu-l provoca, la subiecte care ştii că nu i le plac.
Când e nervos, fi serioasă cu el, şi nu-i spune nimic. Roagă-te pentru el, cât de des poţi. Şi spune-i când te-ai rugat pentru el, de 2-3 ori pe an.

Spune-i lucruri frumoase, amintiri haioase dar şi serioase, cere-i părerea, ascultă-l cu atenţie, îmbrăţişează-l nu prea des, nepătimaş, mâncaţi împreună...

Spune-i că te face fericită.

Că el e bucuria ta, spune-i. Că nu mai ai nevoie de nimic, decât de dragostea lui. Mergeţi la Biserică împreună, în fiecare Sfântă Duminică şi nu vorbiţi. Dacă el nu are răbdare, atinge-i mâna uşor şi spune-i: hai să vorbim după Liturghie.
Staţi până la sfârşit. Ai răbdare şi te va iubi sufletul lui, pentru credinţa şi întreagă frumuseţea ta.

Ţi-aş scrie atât de mult...

Fi înţeleaptă şi milostivă. Fi cât mai milostivă...

Iubeşte, Gabriela. Iubeşte să iubeşti.

nu am pe nimeni in momentul de fata si nici nu pot avea...sunt prea departe de casa un timp prea indelungat


Asta mi-e nelamurirea, cum sa iubesc, cat sa iubesc cand mi-e atat de teama sa mai fac acest lucru?...sau poate nu am iubit niciodata

Singurul lucru pentru care ma mai rog (inafara de multumire/slava) este sa mi se arate un drum pe care sa pot trai: adica sa iubesc, sa ma bucur, sa am liniste sufleteasca, sa pot fi mereu zambitoare chiar si in greutati, sa pot fi milostiva fara sa judec etc....sa traiesc in Hristos mai pe scurt. Sa nu mai simt ca fac umbra degeaba pamantului.
Din pacate nu am cum iesi, sunt departe de casa si de prieteni si este si aceasta o durere in plus.

Domnule, eu sunt un amarat de om, nu sunt Hristos. Iar noi ortodocsii stim foarte clar ca sunt 2 cai de mantuire: casnicia si/sau calugaria. Tot ce este la mijloc nu e de bine: nici nu esti supus ascultarii si nu ai nici sustinere sa nu cazi in ispita.
Cat despre batrana din Titan nu sunt eu acea persoana care a ajutat si nici nu e bine sa fiu flatata pentru ceva ce n-am facut sau am facut,

Gabriela, ştiu că nu eşti cu nimeni momentan. Întoarce-te la părinţi, ajută-i la bătrâneţile lor, găseşte un servici care să-ţi placă, chiar dacă nu faci carieră. Părinţii te vor ajuta şi ei, nu vei mai plăti chirie, şi îţi va fi bine.
Nu cariera este scopul creştinilor.

Ţine-te de un duhovnic bun, care cunoaşte multe persoane şi e sociabil şi popular, deschis şi îmbunătăţit, atent şi cu discernământ, şi acel duhovnic îţi va face cunoştiinţă cu un bărbat creştin, în vederea căsătoriei. De la părinţi, veţi pleca împreună, şi vă veţi sluji unul altuia cu bubucrie.

Eu aşa simt, că îl vei cunoaşte, foarte curând şi te vei căsători apoi cu el. Cunoscându-l, să pui în aplicare ce ţi-am spus mai sus, în postul anterior.

Spui că nu ştii să iubeşti şi nu ştii dacă ai iubit vreodată... Cuvinte de teamă.

Fi femeie demnă, fi hotărâtă şi puternică, dar şi blândă şi ascultătoare. Nu te teme, de nimeni şi nimic, decât de Dumnezeu. Nu te teme, nici dacă vei fi în faţa morţii. Iubeşte şi atunci pe toţi, fi şi atunci deschisă şi lucidă, urmează calea iubirii, a vieţii, a dăruirii şi a iertării. Calea creştinească.

Aşa vei iubi. Aşa să iubeşti. Aşa se iubeşte.

Ascultă-mă, că te învăţ la bine. Îţi vreau binele, şi îmi jertfesc din timpul meu, ca să-ţi slujesc, să-ţi fiu alături.

Iar ascultând, când îţi va fi bine, să nu uiţi apoi, să mulţumeşti lui Dumnezeu, să-i mulţumeşti, mai multe zile decât L-au rugat să te ajute. Şi mulţumindu-i, mai mult ajutor vei primi.
Dar pentru început, trebuie să faci ce te învaţă creştinii, fraţii tăi, preoţii, Sfinţii Părinţi, şi mai ales Noul Testament.

Pune început bun, al mântuirii, fiecărei zile.

Asta inseamna sa dobandesti Duh Sfant. Spovedeste-te cat mai sincer pentru pacatele cu vorba, cu fapta si cu gandul. Pregateste-ţi inima sa_l primesti! Ai putea citi
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

Asta inseamna sa dobandesti Duh Sfant. Spovedeste-te cat mai sincer pentru pacatele cu vorba, cu fapta si cu gandul. Pregateste-ţi inima sa-L primesti! Ai putea citi
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

Este usor de spus insa in nu-i asa de usor de pus in practica. In casa parintilor mei locuieste si familia fratelui meu si nici nu mai sunt la varsta care sa stea cu parintii atata timp cat ei inca sunt in putere, iar munca mea imi place chiar foarte mult. De munca nu ma plang, doar de faptul ca nu stiu ce sa fac cu viata mea, iar de gasit un alt servici este destul de greu in zilele noastre (am incercat si acest lucru si inca sunt in cautarea unui loc de munca care sa imi ofere mai multa stabilitate pe pamant strabun)


Stiti cati mi-au spsu ca simt ca foarte curand se va petrece asta? N persoane, iar "curand" este de vreo cativa ani, pe putin vreo 5 :)

Va multumesc oricum pentru cuvintele frumoase :)

Va multumesc frumos. Am incercat sa citesc cartea Sf Siluan insa chiar nu am reusit

Cumva amesteci planurile
Aparitia unui barbat nu are nimic in comun cu legatura ta cu Dumnezeu
Aceea trebuie sa fie la fel de puternica indifferent ca apare sau nu acel barbat ,ca esti bolnav sau nu, sanatos sau disperat
Nu barbatul infrumuseteaza viata ci Dumnezeu .
Daca ai putea sta singura cu tine si l-ai regasi pe Dumnezeu in tine,nu ti-ar mai trebui nimic din nevoile dupa care alearga lumea
Un sot vine cand esti pregaztit sa oferi ceva ,nu cand iti pui toata nadejedea ca iti trece uratul prin el.
Oamenii nu ne pot aduce fericirea,dar Dumnezeu poate face fericit si pe cel mai nefericit om.
Faptul ca nu simti bucurie in relatia ta cu Dumnezeu inseamna ca acolo trebuie sa umbli .Sa lasi pe Dumenzeu sa patrunda in singuratatea ta,sa nu incerci sa fugi de singuratate

Gabriela, nu se pot da sfaturi in privinta asta. Te poti ruga lui Dumnezeu sa te ajute in a gasi pe cineva, dar in general nu trebuie sa uitam ca Dumnezeu nu ne da sa ducem o cruce mai grea decat putem duce. Si mie mi-a placut o replica dintr-un film "Ostrov", in care la final ucenicul il intreaba pe batran:" Cum sa traiesc?" iar batranul ii raspunde: "Traieste cum poti.
Incearca numai sa nu pacatuiesti prea mult." Iar in privinta faptului ca te simti singura, sa stii ca exista si singuratate in doi, si e foarte rea. Poate chiar mai rea decat aia obisnuita. Si poate ca atunci cand ne e mai greu ne punem toata nadejdea in Dumnezeu si ne agatam de El cu toata fiinta noastra, iar atunci cand avem de toate uitam de El. Nu stiu de ce suntem asa, dar uneori boala si suferinta sunt mijloacele prin care Dumnezeu ne iubeste si ne tine legati de El.

Stupid sfat.
Ce inseamna "prea mult"?
Sa curvesti dar sa nu preacurvesti?
Etc.

A fost interesant filmul dar la replica aia am ramas cu gura cascata.

A avea duhovnic nu e tot una cu a fi credincios si a te ruga nu e tot una cu a avea o credinta vie.
E clar ca a ta credinta nu te implineste - undeva e o problema serioasa, poate patimi ascunse, aparent minore dar cu impact serios asupra vietii spirituale.

E totusi interesanta replica .
E un inceput bun,un sfat bun.
Nu pacatui prea mult,dar las la latitudinea ta sa zici cat de mult
Si atunci se va trezi in cel vizat dporinta de a mai pune inca o virtute si inca una, de a se mai abtine de la o nelegiuire,de a face pasi mici
Nu e un indemn ca se accepta unele pacate, e mai degraba o speranta ,ca indiferent de ce pacate ai avea , te poti ridica ,prin propria vointa.
E o lege a compensatiei ,daca tu esti indulgent cu mine atunci devin eu aspru cu mine.

Da , asa e
Ajuta sa ai duhovnic si sa te rogi,dar daca nu ai bucurie , nu ai credinta.

Poate dai exemplu de literatura "clasica" ortodoxa unde se gaseste un sfat asemanator.

Buna Gabriela,

Iti recomand cu caldura, daca ai de unde, sa faci rost si sa citesti cu sufletul cartea lui Teofan Zavoratul "Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi". Iti recomand aceasta carte intrucat contine scrisori adresate unei tinere care, la fel ca tine, nu stia pe ce drum sa o apuce in viata. Sper sa poti face rost de carte !

Sfatul de a nu pacatui prea mult trebuie inteles duhovniceste. Nu-i poti cere unui om sa nu mai pacatuiasca deloc. Niciun duhovnic nu cere asa ceva. De ce? Simplu. Pentru ca omul e om si greseste cu vorba, cu fapta sau cu gandul. Omul lupta cu pacatul, lupta sa ajunga la nepatimire, spovedindu-se si caindu-se pentru pacate. Daca-i spui unui om patimas sa nu mai pacatuiasca deloc, poti obtine efectul invers. Daca incerci sa-l intelegi si sa-i ceri mai intai sa lupte cu pacatele mari, ai sanse sanse de a fi ascultat.

Iisus stia ca suntem neputinciosi cu trupul si cu sufletul si de aceea S-a rastignit: ca sa ne ajute sa ne mantuim.

Asa e lupta duhovniceasca. Luptam mai intai cu pacatele mari, apoi si cu cele mici, caci si acelea pateaza haina botezului. Si un gand urat e un pacat. Si o vorba urata ori patimasa.

Stiu cartea, mi se pare extraordinara prin simplitatea ei, usor de inteles si sfaturile la obiect.
Doar sa existe dorinta si cautare, altfel ca si duhovnicul si rugaciunea - nu ajuta cine stie ce la problemele sufletesti.

Din orice traznaie putem scoate ceva "duhovniceste" daca apelam la cine stie ce giumbuslucuri intelectuale.

Dumnezeu ne cere sa fim sfinti, adica sa nu mai pacatuim deloc.
Ce putem noi sa realizam efectiv AZI, e partea a doua.
Ca sfant de o viata insa, tinta trebuie sa fie Hristos.

E mai bine sa pui standardele la 100% si sa realizezi 90% decat sa le setezi la 50% pentru ca mai mult ca sigur n-ai sa treci de 40%.

"Tine mintea in iad..." ,probabil a socat si ea la vremea ei.Adica cum? Incurajam raul ?
Nu ma pricep la literature clasica ortodoxa , dar nu mi-a sunat rau indemnul.
Daca zicea : mai curveste si tu putin,ar fi sunat rau.
Dar in acel citat nu se afrima deloc pacatul ,ci doar ca fiecare sa lupte dupa puterile sale . Sa nu isi aloce puteri mai mare decat are . Mie mi se pare un indemn spre smerenie

Apelezi la un o eroare de rationament.

E un indemn spre mediocritate. La moda in ziua de azi, e adevarat, dar ...

Poti sa inoculezi o idee rea si sub o formula aparent inteleapta, cred ca e mult mai periculos asa.

Eu tot mai sper ca e o eroare de traducere din rusa.

Pai tocmai, ca atat timp cat ai sa te strofoci "din puterile tale" n-ai sa ajungi nicaieri.
"puterile" trebuie sa le cauti in alta parte.

Ce imi plac mie procentele,suna ingineresc asa
100 % sa nu pacatuim nu putem ,doar Iisus a fost fara pacat
Dar putem sa iubim 100% pe Dumnezeu .
Faptele vin din iubire,nu din fixarea unui target
Daca eu imi fixez un target de 1 % , dar il fac cum trebuie , atunci Dumnezeu imi va darui si restul de 99% la care nu indrazneam sa visez
" Sluga credincioasa,peste putine ai fost credincioasa ,peste multe te voi pune !"
Deci nu cantitatea de pacate conteaza ci calitatea iubirii poate schimba un om

Re:Ce sa fac si cum sa fac
 

Sunt multi care dau sfaturi asa, sa se afle in treaba.
De ce va grabiti sa judecati, sa va dati cu parerea aiurea.
O inteleg perfect prin ce trece, ma confrunt si eu cu aceeasi stare "de mijloc", in care nu-ti gasesti locul, in care nu stii ce sa faci cu viata ta, in care nu te simti implinit si multumit pentru ca nu ai pe cineva alaturi.
Am facut tot ce am simtit ca pot face (pelerinaje, rugaciuni, acatiste, sfaturi de la duhovnici). Toti mi-au spus ca va fi bine, insa sufletul meu tot trist si singur ramanea.
Nu stiu cum as putea sa-mi schimb viata. Sunt multumita de familia mea (care e in alt oras), de locul meu de munca, de faptul ca am un apartament al meu, am duhovnic. Dumnezeu m-a binecuvantat sa ajung de doua ori in Israel si acesta cred ca e singurul lucru bun pe care l-am putut face vreodata.
Ce am trait in Ierusalim e greu de descris. mai ales cand descoperi pe cont propriu toate locurile pe unde a mers Iisus. E un sentiment extraordinar sa simti ca treci prin timp, vezi unele locuri care au ramas neschimbate.
M-am simtit schimbata dupa ce am fost o saptamana in Ierusalim. Prima data am fost in pelerinaj, apoi am mers singura, sa simt altfel locurile, istoria, fara graba, in ritmul meu.
Lucrurile capata alt sens. Vezi viata altfel. Mai ales cand vezi mir pe Piatra Ungerii in Biserica Invierii.
Ma rog la sfintii la care am evlavie (Sf. Nicolae, Sf. Xenia, Sf. Spiridon), citesc cand am timp acatiste la Maica Domnului sau al doilea paraclis.
Dumnezeu m-a inzestrat cu multe daruri si imi reprosez ca poate daca nu as fi atat de exigenta, daca as trece mai usor cu vederea badarania, lipsa de bun-simt si de maniere a barbatilor, poate azi eram casatorita. Poate parea ciudat, insa cred ca majoritatea femeilor sunt casatorite cu barbati inferiori lor din multe puncte de vedere (maniere, educatie). O femeie care vrea neaparat sa se casatoreasca isi poate gasi un sot insa problema e "ce fel de" sot.
O femeie care tine cu adevarat la multe lucruri (respect, demnitate, comportament, personalitate, educatie - nu ma refer aici la studii, ci la bun-simt), cred ca isi gaseste mai greu un sot. Mai ales in societatea romaneasca.
Barbatii se maturizeaza greu, dupa 35 de ani, fiind crescuti in puf de niste mame care i-au cocolosit si i-au slugarit pana la maturitate si poate femeile cu pretentii trebuie sa astepte ca barbatii sa creasca mental, afectiv si sa stie si sa ofere, nu doar sa pretinda.
Cred ca pana acum mi-a dat aceasta asteptare si cautare pentru a ma pregati psihologic si sufleteste, pentru a ma maturiza, pentru a putea discerne, a putea face o alegere corecta, a putea gasi omul potrivit. Inainte de 30 de ani eram poate mai credula, aveam prostul obicei sa cred ca toti oamenii sunt bine-intentionati si poate am asteptat mai mult pentru a cunoaste mai multe categorii de oameni, a avea mai multa experienta si a recunoaste mai usor pe cei rau-intentionati, ascunsi, perfizi. Cred ca toate au un rost, nu-l stiu, insa incerc sa ma bucur de singuratate, sa vizitez locuri noi, tari noi, orase noi, sa imi fac cunostinte, sa selectez ce e mai bun.
Intrebarile raman, mai ales ca simt ca nu traiesc dupa voia si puterea mea. Traiesc intr-o singuratate impusa, fortata de circumstante. Nu pot trai asemenea unui monah daca eu nu mi-am asumat acea cruce, stiind ca nu sunt in stare de asa ceva (neavand trairea, puterea, vointa si chemarea de a trai ca o calugarita). Traind in lume, am obligatii si e greu sa te descurci fara sprijinul si mangaierea sotului, ca de asta a lasat Dumnezeu familia. Iar in Biblie nu se vorbeste deloc despre statutul femeii singure (doar de vaduve si de femeile pacatoase, desfranate, adica cele care nu se casatoreau pentru ca asa voiau). In Biblie nu se scrie cum trebuie sa traiasca o femeie singura care e asa fara voia ei.
Dar cred ca "mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" si mai cred ca "cei din urma vor fi cei dintai". E mai bine sa te casatoresti mai tarziu, decat sa fi facut o alegere gresita, sa fi divortat sau sa existe alte probleme.

Dumnezeu m-a inzestrat cu multe daruri, din care cele mai mari sunt modestia si nejudecarea aproapelui.

Nu te contrazic la chestia cu barbatii si cei 35 ani dar daca e sa generalizam in acelasi stil, se pot spune cel putin la fel de multe despre femeile inainte de 30.

In contextul asta, poti sa iti pui o intrebare foarte simpla: Iubesti pe Dumnezeu? Daca da, intreaba-te si de ce iubirea asta nu te implineste?
Sa ne spui si noua cand gasesti raspunsul.

Trebuie sa facem distinctie intre cei care isi cauta un sot si cei care fac un idol din asta
Rugaciunea pentru gasirea unui sot este buna si recomandata de biserica.
Dar daca aceasta dorinta puternica ajunge sa ne transforme in niste mici frustrati ,tristi si judecatori acri ,mai bine sa ne luam fericirea in propriile maini
Orice facem trebuie facut cu bucurie
Daca Dumnezeu a ales sa fiu singur ,a ales-o spre fericirea mea
Iar daca El imi da pe neasteptate un sot imi da spre implinirea mea
Toate vin de la Domnul,si orice pas in afara acestuia , este doar ratacire si tristete pur omeneasca
Nici macar o secunda ,gandul nu trebuie sa colinde in afara lui Dumnezeu , ca nu mi-a dat ce am cerut . Inseamna ca,daca ai fi primit un sot ,ai fi fost o sotie amara si nemultumita asa cum esti fata de Dumnezeul tau ,asa ca singuratatea iti e folositoare
Lucrurile lui Dumnezeu sunt greu de judecat de oameni , trebuie doar sa cautam peste tot intelepciunea si slava Lui

Nimic nu-l supara pe Dumnezeu mai tare decat mandria. Exista multi oameni virtuosi care cad din pricina mandriei. Asadar, chiar daca cineva ajunge la nepatimire, daca o tine una si buna ca e pacatos poate evita caderea cauzata de mandrie.

Asadar, omul aspira in taina la asemanarea cu Dumnezeu, adica la nepatimire cu vorba, cu fapta si cu gandul, insa stie ca o astfel de stare e tot un dar de la Dumnezeu, nu o victorie personala cu care sa se poata impauna. Necuratii nu şomează atunci cand omul duce lupta cea buna.

Cureti haina botezului de noroi, dar o stropesti cu ceara, cu vin, cu grasime ori cu motorina! E tot murdara. Dobandirea smereniei se face cu osteneala. Fara aceasta, suntem niste zerouri barate. Il putem ruga pe Dumnezeu sa ne ajute sa luptam cu pacatul, sa ne ajute sa scoatem bolovanii, apoi sa ne ocupam de pietre, de pietricele si in final de nisip si de praf. Daca iti pui de la inceput in gand sa scoti repede pana si praful, rad necuratii de noi si ne trezim cu alti bolovani.

Doamne ajuta SophiaTeodora

Multumesc frumos pentru recomandare. Sper sa o gasesc cand ajung acasa.

Uite ceva ne-ingineresc, ca sa nu mai vorbim inutil.

Rezultatul sunt 49 versete.
Sa te bucuri de fiecare:

http://bibliaortodoxa.ro/cautare.php...3%A2r&carte=-2

Multumesc dar sunt incurabil ,nu deschid linkuri decat cand imi vine,nu stiu dupa ce reguli

Nu cred ca e neaparat mediocritate ,si trebuie sa rezumi totul la carti
Fiecare isi asteapta cartea potrivita .
Crezi ca daca ai citit mai mult decat cineva esti mai destept mai bun mai luminat decat el?
Nu, ci depinde doar cu ce ai ramas si ce ti-a folosit .
10000 de carti folositoare x 100 pagini fiecare si un ocean de cuvinte ,daca ne am limita doar la forme ,nu am mai vedea esenta
Pentru fiecare vine un timp al cititului si un timp al regasirii.Nu neaparat acesti timpi coincid

Nu stiti decat sa aruncati cu pietre domnule AlinB...altceva mai stiti?

Cat despre judecarea aproapelui, mai intai va rog sa treceti peste toate postarile dvs si sa va vedeti barna din ochi inainte de a incerca scoaterea paiului din ochiul celuilalt

Multumesc pentru participarea la acest thread dar nu sincera sa fiu nu reusiti sa ajutati prea mult.
Toate bune

Nu trebuie sa va suparati ,pentru ca poate fi purul adevar .
Daca as glumi as zice ,gura poacatosului,... dar cam asa ar trebui sa ne vedeti.
Sunt de aceiasi parere ca si Alin ,ca problema este undeva la felul cum percepeti credinta .
Stiu ca aceasta parere va supara acum ,ca aveti nevoie de incurajare , dar poate fi si un indemn spre ceva nou , sa incercati sa fiti fericita cu dv si cu Dumnezeu din inima dumneavoastra
Cand veti atinge acest prag ,toata viata in jur se va schimba .
Daca noi pacatosii am tacea,Dumnezeu v-ar vorbi prin alte lucruri,ca sa intelegeti ca fericirea pleaca chiar de la El ,indifferent cat de colosala vi se pare singuratatea .

Eh, nimic nou, vesnica problema a profetilor cu magarii vorbitori :)

Nu reclam nici o virtute, asta e diferenta.

Si parafrazand vorba "om sunt si nimic din ceea ce e omenesc nu imi este strain" pot zice ca pe buna dreptate ca ne-virtuos ma pot pronunta in privinta ne-virtutii altora, si e tare nesuferita si daunatoare mai ales cand e camuflata sub multa parere de sine deci uneori poate fi un act de caritate sa dai cu ea jos, pentru ca omul sa se vada asa cum este de fapt.

Si eticheta de ortodox am pus-o in urma numeroselor cereri in acest sens, a unora care se poticneau la fiecare pas de lipsa ei si din cauza asta nu puteau citi mai nimic din ce scriam :)
Nu cred ca i-a ajutat prea mult, dar am zis sa incerc.

Incearca sa gasesti totusi raspunsul la intrebarile alea 2 si ai sa-ti gasesti si linistea.
Altfel ai sa bajbai pana mori dupa barbatul-substitut-de-dumnezeu care sa se ridice la inaltimea virtutilor tale imaginare.

Stiu, ai facut un drum lung pana aici, poate ai dreptul sa te bucuri de asta, dar vezi ca si bucuria asta poate fi nu foarte departe de pacatele de-a dreapta care sunt echivalentul mortal al unei totale stagnari duhovnicesti si asta se simte chiar daca nu-ti dai seama care e de fapt cauza.

Nu e rau , dar o fi bine ?

Si eu detectez la fel de tare parerea de sine a altuia , dar ma jenez sa o zic,ma gandesc sa nu observ totusi paiul aproapelui cand imi stiu barna .
Dar nu ma straduiesc destul de tare ,si de multe ori dezaprobarea imi scapa la semenele de punctuatie sau prin alte gauri minuscule .
Ceea ce dovedeste ca raul este in suflet si nu poate fi ascuns.