Oare in ograda cui e greseala?
 

E prima data cand scriu pe acest forum, desi il mai citesc din cand in cand. Si m-am hotarat sa scriu acum pentru ca problemele au ajuns sa ma copleseasca peste masura.

Problemele de care incerc sa va spun s-ar putea rezuma prin: 'sora mea a ajuns sa isi urasca familia din cauza barbatului cu care traieste'. Dar sa va spun pe larg cum de s-a ajuns la aceasta situatie: in urma cu vreo cativa ani am gasit absolut intamplator niste facturi de ale surorii mele ca ea si-a vandut toate bijuteriile de aur la amanet ca sa faca rost de bani, zice ea ca pentru a-si plati studiile de doctorat. Apoi la interval de cateva zile am primit prin posta, pe numele ei tot felul de scrisori de la banci, prin care i se atragea atentia ca nu si-a platit rata creditelor si ca va urma procedura de poprire pe salariu. Din partea ei, aceeasi motivatie: mi-am platit studiile la doctorat. Apoi au inceput sa bata la usa persoane de la diverse institutii non-bancare, din acelea care dau credite fara adeverinta de salariu si cu dobanzi foarte mari. Din nou aceeasi motivatie: studiile de doctorat. Atat eu cat si tatal meu am incercat sa ii acoperim creditele si chiar i-am platit o mare parte din suma de bani pe care trebuia sa o plateasca la doctorat. Am rugat-o sa ne spuna exact ce plati are de facut pentru a ne face niste calcule si a o ajuta sa returneze toti banii. O mare parte din credite i le-am acoperit (eu doua mai mici, tatal nostru, jumatate dintr-un al treilea, plus jumatate din taxele de la doctorat). La scurt timp dupa aceasta, tatal meu a fost sunat de o femeie, care i-a spus ca i-a imprumutat surorii mele o suma de bani (8000 de lei) si ca sora mea nu i-a platit nimic, si ca sa ii dea tatal meu banii deoarece ea intentioneaza sa vina peste el sa ii faca scandal (desi sora mea avea 28 de ani, deci practic nu mai era sub tutela parintilor). De data aceasta sora mea a spus ca acea femeie defapt i-a dat doar 4000 de lei, dar au facut contract pe 8000 de lei - diferenta de bani constituind camata, si evident ca banii erau tot pentru doctorat. Intr-un final tatal meu i-a platit si acea datorie, crezand toate cele cate i-a promis sora mea, ca nu mai face alte credite. Mentionez ca sora mea locuieste cu mine in chirie, si desi amandoua suntem salariate, ea nu contribuie la plata chiriei si la restul cheltuielilor aferente intretinerii. Practic, ea nu cheltuieste niciun leu din salariu pentru platile lunare, si nici nu isi platea creditele. Ba mai mult, intr-o luna, fiind plecata in perioada in care trebuiau platite cheltuielile, i-am lasat ei banii sa plateasca; mi-a spus ca a platit, si luna viitoare am vazut ca eram restanta la cheltuieli. Intreband-o ce s-a intamplat, mi-a spus ca administratora nu a vrut sa ii dea chitanta, dar ea a platit toti banii (locuiam acolo de mai bine de 2 ani si nu am avut niciodata probleme cu acea administratora).

Tatal meu era mereu impresionat de ea, pentru ca atunci cand incerca sa 'se dea mai tare la ea' si sa ii ceara sa ii explice de ce il minte si face astfel de credite, care depasisera cu mult cheltuielile aferente unor studii de doctorat, sora mea il trantea cuvinte de genul: 'ei, uite ca am avut nevoie de bani, si ce ai vrea sa fac acuma, sa ma spanzur?' Va dati seama, ca aceste cuvinte erau groaznice pentru urechile unui parinte si de fiecare data ceda acestui tip de santaj.

Intr-un final am inceput sa devin suspicioasa in momentul in care un coleg de serviciu mi-a spus ca a vazut-o pe sora mea plecand de acasa cu o caserola de mancare - acel coleg m-a intrebat daca am pe cineva bolnav in spital de merge sora mea. Atunci am inceput sa o urmaresc (mergeam dupa ea cand pleca de acasa, i-am citit conversatiile de pe messenger, etc) Stiu ca nu e frumos din partea mea, insa pur si simplu ajunsesem intr-o stare de disperare, satula fiind sa mai descoper de fiecare data cate o minciuna de a ei. Astfel am gasit in discutiile ei cu prietenul ei cum il mintea pe acesta ca ea de fapt are aprtamentul ei si ca eu stau la ea in apartament si ca nu ii platesc nimic. Iar acesta, bazandu-se pe aceasta 'bunastare' a surorii mele i se plangea mereu ca nu are bani si ca o sa ii taie curentul, gazele, telefonul. Si sora mea se oferea sa ii plateasca totul. Ba mai mult, baiatul a inceput sa isi renoveze apartamentul pe banii surorii mele. Printre discutiile lor am vazut cuvinte foarte urate pe care sora mea le spunea despre familia noastra, cum ca noi o stresam ca nu o lasam sa isi traiasca viata cu el, etc. Cand de fapt sora mea nu indraznea sa ni-l prezinte noua pentru ca stia ca o sa iasa la iveala toate minciunile ei.

Intr-o seara cand am descoperit de un alt credit pe care il facuse sora mea, nu am mai putut rezista si i-am reprosat toate cele ce descoperisem in mesajele ei. Atunci sora mea a plecat de acasa, zicand ca sa o las in pace ca stie ea cum isi organizeaza viata. Vazand ca se face 11 noaptea si nu mai vine, am incercat sa o sun, nu mi-a raspuns la telefon si m-am panicat. L-am sunat pe prietenul ei sa il intreb daca este la el. Avand in vedere ca nu il cunosteam eu i-am vorbit politicos, in schimb el s-a rastit la mine ca din cauza mea si a tatalui meu ca ii facem tot timpul reprosuri surorii mele, ea a ajuns sa aiba probleme psihice, si ca nu este la el, ca cine stie pe unde s-a pierdut. Eu i-am spus ca pur si simplu ne-a deranjat faptul ca ne-a mintit cu atatea credite, si ca noi ii platim totul si am ajuns la disperare descoperind aproape pe fie ce luna un alt credit de-al ei. Atunci a aflat si el ca de fapt sora mea il mintise ca are apartament, si ca toti banii pe care ii dadea erau credite. Intr-un fel, asa cum ne mintea pe noi, la fel il mintea si pe el. Fiind probabil socat cand a aflat adevarul, a recunoscut ca defapt sora mea era la el.

O perioada lucrurile s-au mai linistit: eu si tata plateam creditele, sora mea traia linistita cu acel individ, care o instiga impotriva familiei cu fraze de genul: lasa sa iti plateasca, de-aia esti copilul lor si multe alte rautati. Insa pentru a nu mai da curs discutiilor si situatiilor tensionate, desi citeam conversatiile lor, si ma durea ca sora mea ajunsese sa zica despre noi ca nu ne mai suporta, ca isi doreste sa moara toata familia ei, am preferat sa ignor totul. Insa normal ca ma afectau si nu puteam sa il am la inima pe acel baiat. Intr-o zi sora mea i-a zis tatalui nostru sa vina la noi (la 200 de km distanta) ca sa il cunoasca pe prietenul ei ca au de gand sa se casatoreasca. Tata, a venit saracul imediat, s-a trezit de la 6 dimineata sa faca drumul cu masina. Si cand a ajuns, prietenul surorii mele a zis ca el abia s-a trezit si sa astepte si taica-meu, ca el trebuie sa isi faca orez cu lapte si n-are timp acuma de el. Pana la urma, dupa ce tata la asteptat timp de 4 ore sa fie gata 'printul', s-au intalnit (fara sa fiu rautacioasa, insa a venit la intalnirea cu tata cu pantaloni scurti si maieu). Cand tata l-a intrebat, cum era si normal, pentru ca de aceea fusese chemat: 'Si aveti planuri sa va casatoriti?', acesta a ridicat din umeri si a zis ca nu stie. Iar la final, i-a zis la sora-mea: tu ramai cu mine, ca taica-tu stie sa ajunga singur acasa (la apartamentul unde stau eu cu sora mea), nu o sa il conduci tu.' Desi nu i-a picat bine, tata a trecut peste lucrurile acestea si apoi cand au mers in vizita pe la el, i-a omenit, i-a plimbat, le-a platit consumatia peste tot pe unde i-a plimbat - s-a comportat exemplar!

Apoi, sora mea continuand cu minciunile, a plecat intr-o excursie cu baiatul acela. Nu ar fi deranjat pe absolut nimeni ca pleaca in excursie, dar ea a facut-o pe furis, a asteptat sa fiu eu plecata de acasa (prinsesem un weekend prelungit de Sf. Maria si am mers impreuna cu tata la bunici) si a plecat si ea fara sa ne spuna. Tata a vazut pe o retea de socializare ca si-a dat checkin in locul unde fusese si a sunat-o sa o intrebe unde e. Sora mea a zis ca e acasa, ca poate sa vina sa verifice. Tata a crezut-o, insa a doua zi, cand eu m-am intors acasa m-a intrebat daca era, si cum nu era a sunat-o si i-a zis doar atat: 'nu iti e rusine sa ne minti?' Atunci baiatul acela m-a sunat si pe mine, si pe tata si pur si simplu ne-a injurat, reprosandu-ne ca noi ne comportam foarte urat cu sora mea si ca mereu o jignim. (Credeti-ma, ca a fost prima data cand tata s-a rastit la sora mea. De jignit nici nu a fost vreodata vorba). Ba mai mult i-a insirat tot felul de minciuni (pe care probabil i le spusese sora mea) despre mine. Tata a avut o discutie civilizata cu el, si i-a spus ca nu considera normal ca un strain pe care el l-a omenit sa il injure si sa ii reproseze cum sa se comporte cu copilul lui care l-a mintit de atatea ori. Eu nu am stat la discutii cu el, i-am zis ca eu nu am de ce sa ascult injuraturile lui si sa tipe la mine.

Continuare - mesaj
 

Dupa ce am finalizat de platit toate creditele surorii mele eu am inceput sa nu ma mai preocup de viata surorii mele, si desi imi era destul de greu sa suport cheltuielile cu intretinerea, si ma deranja modul in care vorbeau in continuare despre mine, sau cand ma intalneam cu ei pe strada acel individ ma injura in gura mare si cand o intrebam pe sora mea daca i se pare normal, ea zicea ca nu am auzit eu bine, desi era si ea de fata cand el ma injura din senin. Eu ii salutam, si el fugea pe trotuarul celalaltul si incepea sa strige injuraturi. Mai mult de atata, chiar eu am auzit cum ii vorbeste acel baiat surorii mele - si-a uitat sora mea telefonul acasa, si cand a sunat eu am raspuns dorind sa ii spun ca sora mea nu e acasa, si si-a uitat mobilul, deci nici nu am apucat sa zic alo ca a si inceput cu o ploaie de injuraturi crezand ca e sora mea. Eu am ramas perplexa cand am auzit cum isi vorbesc. La fel odata cand am sunat-o pe sora mea sa ii spun ca o cauta bunicii si sa raspunda la telefon, l-am auzit urland in fundal si injurand ca de ce o deranjez cu telefonul. In fine, iarna trecuta am anuntat ca anul acesta eu o sa ma casatoresc. Tata a fost foarte emotionat, si bucuros cand a auzit, in schimb reactia surorii mele a fost sa zica: 'bine ca de ea te bucuri, dar la mine esti impotriva' (nu inteleg cu ce i se pare ca a fost tata impotriva cand cel care a ridicat din umeri si a zis ca nu se casatoreste a fost prietenul ei. Da, ce-i drept ca uneori tata a mai zis ca nu o vede bine cu baiatul acela, insa se gandea strict ca un parinte care isi face griji pe ce maini va ajunge copilul lui. Tata mereu cand vorbesc cu el e abatut si ingrijorat pentru sora mea. Eu, sunt mai dura un pic si i-am zis ca trebuia sa ia masuri mai demult, pentru ca acuma a scapat-o din mana, si noi am fost luati drept fraieri, i-am platit datoriile si ea se distra si ne injura cu acel baiat). Intr-o discutie referitoare la nunta mea, i-am spus ca acel individ care m-a injurat pe mine si mai ales pe tatal meu nu are ce sa caute la nunta mea. Incercand sa ma santajeze a spus ca atunci nu o sa vina nici ea, si a convins-o si pe bunica sa imi spuna ca nu o sa vina nici ei daca nu vine prietenul surorii mele. Eu am ramas ferma si le-am spus ca eu ii invit cu tot dragul si m-as bucura enorma sa fie alaturi de mine intr-o zi asa importanta, dar nimeni nu ma poate obliga sau santaja pe cine sa invit - si consider ca am motive suficiente sa nu il vreau la nunta mea pe prietenul ei. Si pentru ca jignirea sa fie completa, sora mea mi-a replicat ca mai bine se duce la nunta unei verisoare de a prietenului meu (o persoana de moralitate usoara care a avut probleme cu drogurile) decat sa vina la nunta mea.


Si ca sa va dau un exemplu de cat de departe a ajuns ura surorii mele pentru familia mea: nu mai trece deloc pe acasa, pe la tatal ei, nici de ziua lui, nici de Pasti, nici de Craciun. Ba mai mult, nici macar nu ii da un telefon sa ii zica: 'Hristos a inviat!' sau 'Craciun fericit!' sau 'La multi ani!'

Cam aceasta este povestea pe care am vrut sa o descarc undeva, sa simt ca ma eliberez. Si, desi stiu ca este lunga si plictisitoare (si Dumnezeu stie cate altele ar mai fi de povestit), sper ca cineva sa aiba rabdare sa o citeasca si sa imi dea un sfat, sau sa imi spuna unde am gresit, eu sau tatal nostru, si cum sa indreptam, pentru ca sincer ma gandesc cu groaza la ce o sa se aleaga de ea langa un barbat care o injura, care ii mananca toti banii si o indeparteaza de familia ei. Eu stiu ce scrie in Biblie: va lasa omul pe tatal si pe mama sa si va fi un singur trup cu sotia/sotul ei, dar nu cred ca scrie undeva in Biblie sa iti jignesti tatal sau sa iti lasi partenerul sa il jigneasca, si injure pe baza minciunilor pe care tu i le-ai spus.

Tata a ramas singur de 7 ani de zile, de cand mama s-a dus la ceruri si a incercat din rasputeri sa ne creasca cum stie el mai bine: nu si-a luat o alta femeie pentru ca o iubea prea mult pe mama, si ei au fost o familie exemplara pentru noi ca si copii, insa nu stiu unde s-a produs acest derapaj al surorii mele. Daca ar fi sa vorbiti cu ea, vi s-ar parea o fata normala, ba mai mult o fata extrem de credincioasa - tot timpul posteaza mesaje cu caracter religios, citate din Biblie. Dar eu i-am zis, ca nu inteleg cu ce 'fata' posteaza acele mesaje cand in secunda urmatoare isi minte familia - de la minciuni infantile pana la minciuni grave. Uneori are o capacitate atat de mare de a inventa minciuni, si de a fi convingatoare incat chiar ajungi sa o crezi ca are dreptate. Intr-un timp se ducea la biserica si punea acastiste pe care scria: 'ajutor de la Dumnezeu sa mi se stearga toate datoriile de la banci'. Nu vreau sa iau in deradere, insa mi se pare penibil sa ceri asa ceva.

Eu sper doar ca Dumnezeu sa ii lumineze mintea si sa vada care este calea cea dreapta. Iar daca acel barbat este destinul si fericirea ei, sa fie fericita cu el, dar sa nu isi jigneasca tatal care a facut atatea sacrificii pentru ea, desi a primit numai 'palme' din partea ei si a acelui barbat. Dumnezeu sa ne aiba in paza pe toti, si sa ne deschida si noua mintea si sa ne arate unde am gresit fata de sora mea.

M-am gandit sa merg la un calugur din acela batran, care are puterea sa vada lucruri si sa ne indrume sa facem cum este mai bine, dar nu stiu unde sa ma duc si nici cum sa abordez problema si sa expun situatia - poate ma indruma cineva de pe acest site.

Multumesc pentru ca m-ati 'citit' si Dumnezeu sa fie cu noi toti.

Rezumatul:

In rest, cred ca nu mai e nimic de comentat.
Epic, oricum.

Ai putea-o public intr-o fituica din aia cu "Povestea mea".
Ati putea sa faceti un ban.
Pentru a-i plati creditele sorei (mai mult sau mai putin imaginare), evident.

AlinB, permite-mi sa iti spun ca nu am inteles mesajul tau. Nu stiu cum sa il iau. L-am citit de cateva ori si simt o oarecare ironie in scrisele tale: cum adica sa facem publica povestea ca sa scoatem un ban sa ii platim creditele?! Sincer, am crezut ca primesc un sfat crestinesc, sau chiar o mustrare - nu m-ar fi deranjat, dar o ironie? Poate nu am inteles bine ce ai vrut sa spui, te rog sa imi explici.

Avem un scepticism general fata de cei care vin cu povesti in finalul carora cer solutii miraculoase, rugaciuni speciale, vraji, preoti facatori de minuni si altele asemenea.

Mie povestea mi se pare neverosimila, nu din cauza "agresorului" (sora) - oameni ca ei am mai vazut, ci din cauza "victimelor" care chipurile n-ar fi gresit cu nimic (pe langa a-i plati datoriile si deci a o incuraja sa faca altele)

Nu poti totusi sa nu te miri cum din mijlocul unei familii atat de buna si smerita a iesit un produs atat de defect.

Povestea pare credibila pentru fanii revistelor de care vorbeam, dar in rest, nu prea.

O observatie justa.

Nu este exclus sa nu fie singura care a avut probleme cu drogurile. Sau cu jocurile de noroc. Sau cu altfel de moara de bani.

Atunci cand, pentru a doua oara, i-ati platit creditele.

Scrie. Dar scrie in contextul casatoriei. Sotul/sotia. Din cate am inteles, sora dv traieste in curvie. Este inceputul alunecarii. Pana cand nu va dori ea sa iasa din starea aceasta, lucru pe care "ajutor" de tip plata creditelor nu il poate decat amana, nu va gasi remediu. A se citi parabola fiului risipitor. Mutatis mutandis, al sorei risipitoare. Pana cand sora dv nu va pazi porcii acelui barbat si nu va ajunge sa manance roscove, nu se va intoarce la tatal ei. Atunci cand se va intampla asta (daca se va intampla vreodata), aveti grija sa nu fiti ca fratele fiului risipitor, ci bucurati-va cand tatal va taia vitelul cel gras si mancati-l impreuna, la aceeasi masa.

AlinB, multumesc frumos pentru mesaj. Din pacate aceasta nu este o poveste inventata si chiar daca vi se pare greu sa credeti sunt multe situatii in care dintr-o familie buna si smerita (atributele le-ati concluzionat dumneavoastra) o persoana ajunge sa fie defecta (din nou este atributul ales de dumneavoastra). Imi permit sa cred ca nu ati ajuns sa cunoasteti suficiente familii cu probleme, sau ca nu ati avut rabdarea sa le studiati in profunzime, de ati ajuns la aceasta concluzie. Sau, asa cum va replica un co-forumist mai devreme: "la judecarea aproapelui, sunteti campionul forumului."

Nu intentionez sa intru in polemici cu dumenavoastra, eu doar am incercat sa imi deschid sufletul gandindu-ma ca aici pe forum o sa primesc un sfat, o indrumare sau de ce nu (!) chiar si o mustrare (lucruri pe care dumneavoastra le-ati catalogat ca fiind miracole), in niciun caz ironii si scepticism. Recunosc ca sunt profund dezamagita de astfel de abordari, si de faptul ca tocmai aici pe un forum ortodox unde lumea vine sa caute alinare, exista astfel de utilizatori care prin fraze spuse cu dublu inteles te infrunta si deschid conflicte intre utilizatori. Si poate sunt naiva, insa ma indoiesc ca sunt persoane care inventeaza astfel de povesti ca sa le scrie pe forumuri ortodoxe. La ce bun?!

Sa va dea Dumnezeu sa traiti intr-o lumea minunata cu o familie perfecta din care nu are cum sa iasa niciun om cu defecte. Iar mie, poate se va gasi cineva care sa citeasca rabdator ceea ce am scris si imi va raspunde fara sa ma considere din start ca fiind o persoana care inventeaza povesti.

O seara binecuvantata!

Hai sa fim seriosi, ajutor de acest gen si aceasta natura nu se cauta pe Internet.

Daca de un preot aveati nevoie, mergeati mai intai la biserica.

Restul intrebarilor sunt de-a dreptul retorice si chiar hilare pe undeva.

Mihnea Dragomir, va multumesc frumos pentru rabdarea cu care mi-ati citit randurile si pentru mesajul punctual pe care mi l-ati scris.

Stim ca am gresit cand i-am platit creditele, dar cand tata a vrut sa aiba o discutie cu ea, sora mea l-a amenintat cu 'si ce vrei sa fac, sa ma spanzur?' Tatal meu, ca orice tata care isi iubeste copilul a fost pur si simplu 'terminat' de fraza aceasta si nu a mai fost in stare sa ii zica nimic. Avem si noi speranta ca se va intoarce candva ca si fiul risipitor, si o sa o primim, si o sa fim bucurosi ca se intoarce - numai sa nu fie un cerc vicios si sa se intoarca o vreme dupa care iarasi sa revina la acele apucaturi.

Cat despre traitul in pacat cu un barbat, sora mea a fost la un preot si cand acesta i-a spus ca ar fi bine sa se lepede de pacatul curviei macar o perioada cat sa se poata impartasii si sa nu isi respinga familia pentru acel barbat, ea l-a luat in deradere. A venit si a povestit cum preotul acela traieste in alte timpuri, ca acum toata lumea are relatii intime fara sa fie casatoriti, si ca prietenul ei e totul pentru ea si nu o sa renunte la el pentru nimic in lume.

Eu am luat decizia sa nu ii mai ofer suport financiar (acum locuim inca impreuna, si eu platesc toate cheltuielile, insa dupa ce o sa ma casatoresc o sa ma mut la casa mea cu viitorul meu sot si nu o sa ii mai platesc ei nimic). Si poate atunci, va fi momentul despre care aminteati: cand va manca roscove si va pazii porcii acelui barbat, si se va trezi la realitate.

Va multumesc incaodata pentru mesaj. Doamne ajuta!

Aha, timpuri moderne, in care cineva sparge castroanele si altii platesc facturile, vaicarindu-se "dar unde am gresit, Doamne"?

Nu, serios, imi vine greu sa cred ca exista atata naivitate la adulti.

Tatal tau sa se spovedeasca sa faca canon de pocainta si sa se impartaseasca.
Tu sa faci la fel.
Mergeti apoi impreuna in fiecare Duminica la Sfanta Liturghie.
Dati acatist la preot pt sora voastra ca sa fie pomenita la Proscomidie.

Am fost si la preot, am fost si la psiholog. E ceva rau in faptul ca am vrut o terta parere pe un forum ortodox?

Mai spun doar ca ma bucur ca v-am starnit rasul cu mesajul meu. Inchei discutia cu dumneavoastra aici, pentru ca asa cum am spus anterior: nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, pur si simplu am dorit o indrumare, un sfat, nu sa fiu luata in batjocura. O seara buna pe mai departe!

Aha, si din toata povestea asta cu detalii atat de importante, ati omis sa spuneti tocmai chestiile astea si ce sfaturi ati primit acolo.

Sunt sigur ca ambii v-au recomandat sa continuati sa va intretineti sora pana va maritati (si de ce doar atat??) ca deh, poate asa ii vine mintea la cap.

Ca daca v-a urat pentru cateva sute de milioane cate i-at platit datorii, sigur va va iubi pentru bani ide intretinere.

P.S.
Si asta cu "traieste cu el dar locuieste cu mine" mi se pare interesanta.

Oaie_cugetatoare, multumesc frumos pentru mesaj. Tata se duce mai des decat mine la biserica, insa in ultimul timp am incercat si eu sa ajung la Sfanta Liturghie - uneori nu prea imi iese, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa fiu prezenta in cat mai multe duminici.

Mai obijnuiesc sa dau pomelnice la manastiri (de obicei nu las perioade de pauze intre 2 pomeniri). Iar dimineata la serviciu, cat timp colegii isi beau cafeaua si cand nu am o zi incarcata de sarcini, intru pe site si citesc acatistul sfantului din ziua respectiva. Poate fac toate aceste lucruri haotic, si poate nu acord suficient timp insa am observat ca aceste lucrurii ma linistesc si ma ajuta sa merg mai departe.

O sa incerc sa tin cont de sfaturile pe care mi le-ati transmis. Doamne ajuta!

Leapada-te de pacat o perioada, sa te poti impartasii, pe urma apuca-te iar.

Genial, nimic de zis.

Mai atent(a) cu compozitia data viitoare.

Succes in continuare cu completarea listei cu calugari "din acela batran" facatori de miracole si re-dator de memorie :))

AlinB, nu credeti ca v-ati inversunat cam tare? Scepticismul dumneavoastra nu mai este doar scepticism, este de-a dreptul ura (iertata-mi fie concluzia daca este prea pripita). Am incercat sa va raspund la mesaj, insa inainte de a apuca sa dau 'trimite mesajul' dumneavoastra ati scris un altul si un altul - ma iertati ca nu tin pasul cu dumneavoastra, insa in momentul acesta chiar nu mai consider ca meritati efortul de a va raspunde la mesaje.

Va spun sincer ca nu sunt genul de persoana care inventeaza povesti pe care le scrie pe forumuri doar de amorul artei. Dar este fix alegerea dumneavoastra sa credeti cum considerati.

Slava Domnului ca au fost totusi cateva persoane cu suflet bun care mi-au oferit un cuvant de incurajare si un sfat spre ajutor.

Sunt sigur ca sunt exact sfaturile pe care le-ati asteptat si nu v-ati fi gandit niciodata la ele.

Si cu care problema(??) se va rezolva miraculos.

Gabriela,

Asemănător cu ce a spus "oaie_cugetătoare", spun şi eu:

1. Tu şi tatăl tău, găsiţi un duhovnic bun, de care să ascultaţi, şi la care să vă spovediţi minim odată la 2 luni.

2. Amândoi, ţineţi post miercurea şi vinerea, şi în acele zile, citiţi un acatist, oricare şi Paraclisul Maicii Domnului.

3. În restul zilelor, când nu ţineţi post, citiţi doar Paraclisul Maicii Domnului, acasă, nu la servici, de pe telefon. Citiţi cu rugăciunile începătoare.

Iar la finalul rugăciunilor, faceţi o rugăciune personală, prin care să cereţi lui Dumnezeu, ca sora voastră să îşi găsească liniştea şi împăcarea cu voi şi cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii.

4. Împărtăşiţi-vă cu Sfântul Trupul şi Sânge, ale Domnului Hristos, şi tu şi tatăl tău, măcar odată pe lună, cu dezlegare de la duhovnic.

5. Spuneţii surorii tale, amândoi, tu şi tata, spuneţi-i că o iubiţi mult şi că o iertaţi din adâncul inimii şi sufletului. De fiecare dată când vorbiţi cu ea, vorbiţi frumos şi blând cu ea, orice ar spun ea.

6. Neaparat, iertaţi-l şi pe acel băiat, prietenul surorii, spuneţi-i că la-ţi iertat, chiar dacă continuă să vorbească urât, de fiecare dată daţi spuneţi-i şi lui şi surorii, că îl iertaţi. Şi aşa să şi faceţi să-l iertaţi din inimă, viu, real, concret. Să uitaţi faptele lui, pentru totdeauna.

7. Încercaţi, în zile diferite, tu şi tata să o sunaţi pe sora voastră, să vorbiţi cu ea, să o întrebaţi ce mai face, cum se simte, dacă are nevoie de ceva, să-i spuneţi că vă e dor de ea, că o iubiţi şi că şi mama ei, din Ceruri, o iubeşte foarte mult.

8. Niciodată, să nu-i mai daţi bani, ci doar să îi plătiţi dacă are nevoie cheltuielile, sau chiria, şi eventual să mergeţi să să-i duceţi odată pe săptămână vreo două plase de legume, fructe, mâncare.

9. Ea a făcut ce-a făcut din lipsa mamei, care a afectat-o din nevoia de a se afirma, din nevoia de a fi fericită, de a avea sprijin altul decât cel obişnuit. Din nevoia de a se simţi mai utilă decât până în acel moment, de-a fi de folos şi desigur, de-a avea o familie a ei, chiar dacă nu ştie prea bine ce înseamnă asta, şi că asta înseamnă doi uniţi în cuget şi-n simţiri. Sprijiniţi-o în aceste idei ce le-am expus mai sus şi le-am exprimat, da-ţi-i libertate, dar arătaţi-i că vă pasă de ea.

Aceste 9 puncte, încercaţi să le puneţi statutul de "obligatorii".

Hristos a înviat !

[quote=Igor_Paslusnik;589547]Gabriela,

Asemănător cu ce a spus "oaie_cugetătoare", spun şi eu:
Perioada minima este de 40 de zile,nu 60.
aici depinde de canonul dat de duhovnic.

Deja n-ai de unde stii.Poate fi foarte bine din cauza pacatelor tatalui ei.Pacate de moarte/strigatoare la cer "uitate".
Pacatele parintilor strica copiii, etc, etc.

Ai uitat o chestie: dupa ce duhovnicul da canon, orice altceva in afara cananonului ar trebui stopat.Se va face canonul de pocainta exact cum l-a dat duhovnicul.Nici mai mult si nici mai putin.Ascultarea (de
duhovnic in acest caz) este cea mai importanta.Nu faci ascultare de duhovnic nu ti se iarta pacatele.

În sensul celor spuse de tine, dumnealui Botoş Remus Emilian a uitat, într-adevăr, că ascultarea de duhovnic este cea mai importantă. De exemplu, a uitat că, înainte de a se apuca să dea sfaturi "duhovniceşti", ar fi trebuit să asculte el însuşi de duhovnicul care i-a dat ascultare să nu mai scrie niciodată pe forum.

gabryelle, in primul rand ati gresit, si dvs si tatal prin faptul ca i-ati platit toate datoriile si ii platiti facturi, cheltuieli si rate. Asta nu a facut altceva decat sa stea linistita ca orice face si oricate face, voi ii veti plati datoriile si veti fi acolo daca cumva va avea nevoie.
Fraza cu "ce vroiai sa fc, sama spanzur?" e o vorba oarecare; in ardeal cel putin am auzit-o de zeci, poate sute de ori folosita cu sensul de "n-aveam alta solutie", nu cu sensul de spanzurare literalmente.


Iesirile astea le are de undeva; ori si le-a format in timp, dupa ce ati pierdut-o pe mama, ori e rezultatul altor lipsuri emotionale; de obicei, lipsurile emotionale conduc foarte usor la comportamente opuse comportamentelor de pana atunci...
Are nevoie sora dvs de un psiholog cu care sa vorbeasca; poate o ajuta; as zice ca are nevoie si de un preot duhovnic, dar deja ati scris ca l-a luat in deradere cand a fost la unul care a si sfatuit-o.

Pare neverosimil sa platesti credite pt cineva ani de zile fara sa se ajunga la niste masuri,la niste granite.
Inteleg ca sora dvs poate nu"este normala" dar platindu-i toate cheltuielile nici dvs. si tatal dvs. nu pareti chiar ok...asta bineinteles daca povestea este reala!

Noi ce sfaturi sa va dam? Daca dvs platiti de atatia ani cu liniste si bucurie,probabil ca o sa platiti si de acum in colo iar sora dvs o va duce asa cu baiatul acela,sau cu altul viitor;fara ca sa invete nimic.

Cereti parerea unui parinte cu experienta,eu una nu am experienta de viata legata de rude sau surori;eu una nu sunt de acord sa ajut cu banii mei oameni sanatosi,in putere care pot munci ,se pot intretine singuri.
Nu sunt proasta nimanui.

Daca tot sunteti asa generoasa la inima si larga la punga,de ce nu faceti donatii unor oameni care chiar au nevoie de ajutor? Copii in familii sarace care au nevoie de tratamente scumpe,sau altii care au nevoie de carti,haine si mancare ?
Trimiteti niste ajutoare oamenilor din Nepal care nu mai au adaposturi...sau asociatiilor pro-life care au nevoie de fonduri pt a sprijini mame singure,care au hotarat sa nu avorteze...
Cautati sa faceti ceva mult mai interesant cu banii dvs decat sa-i dati pe niste credite false.

Iarasi,zic,daca este adevarata toata harababura asta,ca nu-i prea verosimil...

Multumesc frumos pentru raspunsuri. Sunt folositoare toate cele cate mi-ati spus. Am citit si recitit toate cate mi-ati scris, cu atentie si rabdare. Va multumesc din suflet.

Asa cum am spus in mesajele anterior, da, am fost la preot caruia i-am povestit toata intamplarea (treptat, pe masura ce se intampla). Iar ca drept sfat din partea acestuia am primit: 'rugati-va pentru ea'. Fara sa mi se spuna cum sa ne rugam, sau ce sa facem, astfel ca sfaturile pe care le-am primit aici sunt binevenite si o sa incerc sa le urmez in masura in care pot. Atat eu cat si tatal nostru vorbim cu ea. Totul este bine atunci cand vorbesti cu ea despre vreme, stiri; in momentul in care o intrebi ce mai face (fara sa amintesti de ceea ce a facut sau de prietenul ei), brusc ia o atitudine defensiva si iti raspunde: lasati-ma in pace, e viata mea si vreau sa o traiesc la maxim asa cum consider eu. I-a raspuns tatalui meu ca pe ea nu o intereseaza de el, ci doar acel barbat e important pentru ea. De cele mai multe ori cand incerc sa vorbesc cu ea isi pune castile in urechi sau pleaca de acasa si nu mai vine cateva zile, nu raspunde la telefon. Am incercat sa ii explic ca nu mi se pare o atitudine normala sa fugi si sa nu stai la discutii. Mi-a replicat ca noi toti suntem niste vipere dar ea e mai presus decat noi si o sa ne calce pe cap. I-am zis ca daca ne considera vipere de ce suntem buni sa ii platim datoriile si sa locuiasca cu noi. Si din dorinta de a demonstra ca nu depinde de noi, pleaca la acel barbat, sta cateva zile dupa care se intoarce ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si noi, la fel ca in pilda fiului risipitor o primim acasa, fara sa o certam, bucurosi ca s-a intors. Si din nou se repeta aceeasi si aceeasi situatie la nesfarsit.

Psihologul cu care am discutat mi-a sugerat ca toate aceste iesiri ale ei sunt provenite din niste frustrari personale atat ale ei cat si ale barbatului cu care sta, probabil pornite din situatia financiara (ambii fiind profesori). Desi eu nu pot sa inteleg aceste porniri, pentru ca si eu am fost la inceput de cariera, si eu am avut un salariu mic, insa am luptat si am avansat profesional, financiar. Iar sora mea este o persoana cu o capacitate mai mare de invatare decat mine, asa cum am spus si-a facut studiile doctorale. Insa nici macar nu s-a preocupat de cariera ei profesionala, sa isi echivaleze studiile doctorale cu gradele din invatamant. Poate noi suntem cei defecti, dar de ce oare nu se preocupa de propria avansare?

Poate ca raspunsul este cel pe care multi dintre dumneavoastra mi l-ati dat: am gresit cand i-am platit a doua, a treia, a patra oara creditele. Acum nu ii mai platim nimic, i-am spus ca daca crede ca suntem impotriva ei si ca acel barbat e totul pentru ea sa mearga sa isi faca o viata cu el. Ca drept raspuns, a mers la bunici si s-a plans ca eu o dau afara din casa si ca nu are unde sa se duca. Bunicii m-au certat tot pe mine, cum de pot sa ma comport asa urat cu sora mea. Stiindu-i batrani si bolnavi am cedat si de data aceasta, de dragul lor si am lasat-o sa stea in continuare cu mine. Ma intreb oare unde se va ajunge? Oare cat gandeste ea ca ii va merge comportamentul acesta?

Iar pentru cei care nu cred ca aceasta poveste este adevarata, va spun doar ca nu doresc nimanui sa treaca printr-o astfel de situatie, sa se trezeasca la usa cu camatari care ameninta pentru a le fi returnati banii pe care i-au imprumutat surorii/fiicei, sa primeasca injuraturi de la copilul pentru care s-au sacrificat, sau de la partenerul acestuia. Ce bine ar fi daca astfel de rautati nu ar exista! Aceste replici acide si usturatoare ale celor care probabil traiesc intr-o lume fara rautati si de aceea li se pare incredibil sa existe astfel de cazuri, ma dor, insa ma bucur inzecit cand vad atata lume cu suflet bun care este gata sa sara in ajutor. (As putea sa demonstrez cuvintele pe care le-am scris, prin zecile de chitante pe care le-am platit catre conturile surorii mele, prin mesajele amenintatoare pe care le-am primit de la camatari, sau cele jignitoare de la prietenul ei, prin conversatii pe care le am cu prietenii apropiati care cunosc situatia. Insa nu am scris aici ca sa dovedesc ceva, cuiva, si nici sa intru in polemici cu cineva. Dumnezeu stie prin ce trec, si cine doreste sa imi dea un sfat, il citesc si incerc sa il urmez, cine nu, m-as bucura sa se abtina de la a arunca cu rautati.)

Stiu, am intrat intr-un cerc vicios, ni s-a intamplat noua ceea ce nu credeam ca e posibil vreodata sa ni se intample. Dar iata ca am ajuns in punctul acesta. Si singura alinare mi-a mai ramas rugaciunea, singura credinta ca intr-o zi lucrurile o sa se aseze cum stie Dumnezeu mai bine.

Fiul risipitor a fost primit acasa DUPA ce si-a inteles lectia si s-a pocait.

Tatal nu-i trimitea bani sa-si faca de cap prin cele strainatati nici nu-i platea datoriile ca sa-si faca de cap in continuare.

Asta e reteta prin care o eroare se poate perpetua la nesfarsit.

Nu e nici un principiu crestinesc in asta ci doar un soi de dependenta cretina care sfideaza si ultima cale care ar putea exista spre indreptare...omul sa mearga pe picioarele lui pana la capat in directia pe care si-a ales-o si sa vada singur daca e cu adevarat bine.

Dar desigur, sunt si alte aspecte despre care nu se stie nimic, pote cei ai casei i-au gresit pe undeva la un moment dat, nimeni nu dezvolta un astfel de caracter (aparent) pervers peste noapte fara ca cei din jur sa nu banuieasca nimic si sa nu contribuie cu nimic.

Soc si groaza, cei din jur nici nu aflasera bine cum stau lucrurile si parca deja erau cu o mana in buzunar gata sa-i plateasca ponoasele, oare nu au fost obisnuiti de mult cu asta?

Si sa fim seriosi bancile sau "o femei" nu sunt camatari, putea fi lasata sa se descurce mai ales ca nu exista nici o garantie ca o data platite nu va face altele si tot asa.

La fel si cu bunicii, daca o sa se planga la ei ca nu o imprumutati cu bani ce o sa faceti, o sa o imprumutati cu bani?

Gabriela, opreşte-te.

Ajunge. Nu mai scrie epistolele disperării.

Pune în aplicare ce ţi-am spus eu şi oaie_cugetătore şi îţi va fi bine.
Ai primit tot ajutorul de care aveai nevoie.
De mai mult nu ai nevoie.

Vino cu un rezultat peste 2-3 săptămâni, după ce ai făcut ce ţi s-a spus de noi şi de preot, anume să te rogi pentru ea.
Postează aici peste un timp, şi spune-ne ce s-a rezolvat. Dar să împlineşti cu râvnă şi iubire nemăsurată faţă de surioara ta, fără să o cicăleşti, sau să-i aminteşti de greşeli, ci să o iubeşti sincer şi curat şi deschis.

Nu e greu. Trebuie doar să vrei. Iubind pe Hristos, vei reuşi.
În rest, alte postări, ignoră-le, că sunt postări răutăcioase, din neputinţele celorlalţi useri.

Iartă-mă şi mult belşug duhovnicesc îţi doresc. Şi vei primi.

Hristos a înviat.

Igor, degeaba doar se roaga pentru ea, daca in continuare ii va plati datoriile...
Da, sa se roage pentru ea, dar sa faca si partea practica, sa o lase sa se descurce singura, sa nu-i mai plateasca datoriile; sa simta ca nu e totul asa roz si pufos intotdeauna; ca nu ea e cea care da comnda si restul familiei se executa.
Fata nu e proasta; stie ca merge, si o face. Prost nu e cel cecere, prost e cel ce da; si din viana celui care da se poate ajunge la situatii foarte neplacute in viitorul celui care tot cere.

Corina, eu i-am spus în cele 9 puncte care i-am recomandat să le urmeze şi să le împlinească, să nu-i mai plătească nicio datorie.

Nu e nimeni prost. Sunt oameni în suferinţe, care suferă. Au nevoie de ajutor. Dar nu ştiu cum să ceară, iar alţii nu ştiu cum să ofere ajutorul.

Totul e ca o spirală ce duce întrun abis tot mai mare, în fiecare persoană (nu invidivid), apoi în fiecare familie, societate, ţară, continent, pământ, atunci când ne lipsim de Dumnezeu. Iar când Hristos este primit în inimile lor, totul se umple, se limpezeşte şi se înalţă, rezolvările venind de la sine, una după alta.

Citeşte mai atent, Corina, şi priveşte spre tot şi toate, prin ochii iubirii. Dacă nu-i ai, trăind cât mai intens creştinismul, îi vei primi. Nici eu nu-i am, îi primesc foarte rar, câteva secunde. Poate sună ciudat, dar e adevărat.

Şi categoric, şi mai ales, rugăciunea nu e degeaba, Corina.
Spui aceste cuvinte, pentru că te rogi foarte rar sau deloc, iar atunci când te rogi, e mecanic, nu simţi nimic. Rugăciunea e cel mai intim lucru, pe care îl poţi face cu Dumnezeu.
E mai puternică şi decât facerea de minuni, şi decât învierea morţilor, şi decât orice. E a doua după iubire şi vine din iubire. E sora geamănă a smereniei, şi nu există una fără alta.
Dar aici e alt subiect.

Iertare tuturor.

Iata niste sugestii, daca vrei sa te rogi:

http://www.crestinortodox.ro/acatist...tii-67106.html

https://danratziu.wordpress.com/2014...deznadajduiti/

Iertare, niciodată să nu citiţi rugăciuni de pe net, de pe laptop, sau asemenea.

Dacă iubiţi acele rugăciuni mult şi vreţi ca acele rugăciuni să facă parte din canonul vostru de rugăciune, primind binecuvântare de la duhovnic, să le listaţi la imprimantă şi aşa să le citiţi.

Sau pe tableta.
Va recomanda Igor-Daniel-Botos-Emilian una.

De ce ? ...

Ochi alunecosi.

Cred ca lui Igor (emilian, sau.. ma rog, sunt deja confuz cu numele) ii pasa de vederea noastra si ne sfatuieste sa nu stam mult cu ochii in ecrane ca sa nu-i distrugem.

Ai observat cata lipsa de smerenie?
"fa ce ti-am spus eu"...
Adica cine este el? Vreo fata duhovniceasca de care trebuie mirenii sa asculte?
Wow!! Forumul asta ne descopera tot soiul de caractere...

Nimeni de aici de pe forum nu a atins masura duhovniceasca a dvs. Suntem mici,pacatosi si inradadnici.
Dar chiar si noi,avem un duhovnic si ascultam de el - deci nu ne mai impartiti sfaturi duhovnicesti in dreapta si in stanga,cu atata generozitate, ca de ascultat tot de duhovnic ascultam.
Plus ca dumnealui,duhovnicul,nu face atata parada afectata.

Duhovnicul Igor-Daniel-Emilian :)