Ferestrele istorice ale Bibliei
 

Despre ce este vorba. Acest topic are drept scop mici prezentari istorico-teologice, dar in special istorice, despre diverse evenimente, date sau personaje biblice.Intentia este de a aduce in fata celor mai putin familiarizati cu aspecte de acum aprox 2000 de ani si chiar mai mult scurte si concise opinii care sa-i ajute sa inteleaga mai bine contextul Vechiului Testament precum si pe cel al Noului Testament.Desi ne imaginam, de multe ori, ca putem aduce acele timpuri exact in forma lor in prezent ar trebui sa stim ca de multe ori acele timpuri au avut specificul si particularitatile lor si daca doresti sa le intelegi corect atunci trebuie sa intelegi contextul lor, cine erau acei oameni si de ce gandeau asa, ce factori i-au influentat si in ce mod experienta lor istorica poate fi tratata ca un mesaj viu si nu doar ca o relicva a trecutului.Insa mai trebuie precizate doua aspecte:

1.Acest topic se bazeaza pe ceea ce am eu drept lucrari la dispozitie si prin urmare va avea o sfera limitata insa este un topic facut din pasiune si prin urmare este deschis postarilor oricarui membru care considera ca are ceva interesant de prezentat.

2.Analiza istorica a acelor timpuri este departe de a se fi incheiat,ea este, de fapt, in plina expansiune si prin urmare luati opiniile care vor fi postate drept rodul cercetarilor la acest moment.Ele, in viitor,pot suferi modificari dar, din cat le-am analizat eu,deschid ferestre interesante spre acele timpuri.Sunt foarte multe lucrari de acest tip si intrucat nu sunt un profesionist m-am gandit la mici sinteze,clare,la obiect si cu detalii cat mai interesante.M-am gandit ca nu toti au resursele necesare pentru a-si procura acest gen de analize ( deloc ieftine daca este sa ma intrebati pe mine dar munca de calitate costa) si atunci de ce nu as aduce ceea ce am eu in speranta ca cei ce vor citi,poate manati si ei de credinta si pasiune vor cauta mai mult, pentru propriul lor folos.Oricum m-am gandit ca rau nu are cum sa faca :)

Cam aceastea ar fi gandurile de inceput,sa ne auzim cu bine la primul episod pe care l-am ales din Noul Testament.Dumnezeu sa ne calauzeasca.

Splendida initiativa. Iti multumesc, frate, Dumnezeu sa te binecuvinteze, si sa sporeasca si binecuvinteze lucrul mintii si mainilor tale! Amin.

Abia astept.
Aveam niste lucruri foarte interesante pe care le citisem undeva, dar momentan le-am uitat.
Dar un lucru foarte interesant mi-a fost aratat de cineva recent.
Hristos inverseaza blestemul lui Cain si Lameh.
"Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!"

"Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte."

Nu este chiar istorie, dar nu gasesc un loc mai bun.

Mica prezentare,prima din seria ce va urma, este aproape gata dar o postez maine seara pt ca mai vreau sa caut o informatie.In plus a iesit prea lunga si incerc sa o fac mai scurta si mai la obiect.Numai bine tuturor.

Ăsta da suspans :-))

Vă mulţumim pentru iniţiativă! Şi... aşteptăm cu interes.

Sinagoga Izbavitilor
 

,,Unii din sinagoga numita a izbavitilor, a cirinenilor si a alexandrinilor, impreuna cu niste iudei din Cilicia si din Asia, au inceput o cearta de vorbe cu Stefan" (Faptele Apostolilor 6.9)

Intrebare: Ce stim despre aceasta grupare din Faptele Apostolilor, ai carei membri au declansat un conflict religios cu Stefan si care, la finalul sau,va duce la uciderea sa?

Profesor Paul Barnett (Visiting Fellow in Ancient History at Macquarie University, Australia): ,,Estimarile variaza cu privire la populatia Ierusalimului in acele timpuri.Exista dovezi care inclina spre o populatie stabila de 100,000 locuitori care traiau permament in oras, cu exceptia momentelor din timpul marilor sarbatori, cand se putea ajunge si la 1,000,000 locuitori.Majoritatea pelerinilor veneau din Diaspora, mai putin din Palestina.Oricum o mare parte din populatia stabila a Ierusalimului provenea din evrei din cadrul Diasporei, care continuau sa foloseasca greaca drept limba nativa,si care se intalneau in sinagogi ,,elenistice", pentru a asculta Scripturile citite in greaca si pentru a se ruga in greaca.Este foarte clar ca existau numeroase sinagogi in Ierusalim la acel moment.Talmudul sugereaza cifra de 390.O mare parte dintre ele erau ,,elenistice".

O lumina interesanta cu privire la ele a fost aruncata asupra istoriei odata cu descoperirea, in partea inferioara a orasului, in perioada dintre 1913 si 1914,a unei tablete ce avea inscriptionata urmatoarea dedicatie in limba greaca: ,,Theodotus, fiu al lui Vettenus,preot si conducator al sinagogi, fiu al unui conducator al sinagogi, nepot al unui conducator al sinagogi, am construit aceasta sinagoga pentru citirea Legii si a poruncilor, am construit si camerele de oaspeti de la etaj precum si instalatiile de apa legate de izvor,necesare pelerinilor din afara, instalatii care fusesera construite de inaintasii mei si de Simonizi."

Inscriptia descrie o sinagoga infiintata in generatiile trecute care a fost marita si consolidata. Binefacatorul, pe nume Theodotus, are nume grec.Numele latin al tatalui sau, Vettenus, sugereaza faptul ca familia a venit la Ierusalim din Italia, posibil Roma.Este la fel de posibil ca initial tatal sa fi fost un sclav care purta numele propietarului sau initial, Vettenus.Familia era in stransa legatura atat cu acesta sinagoga cat si cu Templul. Theodotus este simultan preot si conducator al sinagogii, si oferea spatiu pentru intalniri regulate pentru evreii din Ierusalim de provenineta ,,elenistica" dar functiona si ca loc de gazduire pentru pelerinii din Diaspora. Faptele Apostolilor descriu conflictul dintre Stefan si membrii uneia dintre cele cinci sinagogi ,,elenistice" existente in Ierusalim si mentionate in text. Una dintre ele era ,,Sinagoga Izbavitilor", cel mai probabil formata din membrii emancipati din fosti sclavi. Este posibil ca aceea sinagoga sa fie chiar cea reconstruita de catre Theodotus insa indiferent de situatie este cert ca avea o orientare elenistica si ca in cadrul intalnirilor organizate acolo era folosita constant limba greaca. Mai mult, dupa cum arata chiar textul, in asemenea sinagogi se intalneau atat evreii elenistici din Ierusalim cat si cei din Diaspora. Cel mai probabil Saul din Tars (nn. viitorul Apostol Pavel), care era un evreu vorbitor de limba greaca din Diaspora, a apartinut sau a fost chiar rabin intr-o asemenea sinagoga elenistica."

Profesor Howard Marshall (Profesor emerit de exegeaza a Noului Testament si profesor onorific de cercetare la Universitatea din Aberdeen, Scotia): ,,Activitatea lui Stefan a starnit opozitie din partea membrilor sinagogilor, fie in cladirile lor in care Stefan s-a ridicat pentru a vorbi in numele lui Iisus, fie in afara lor. Cel mai probabil ,,izbavitii" erau prizonieri romani (sau descendenti ai unor asemenea prizonieri) carora le fusese acordata libertatea. Stim ca un numar mare de evrei au fost luati prizonieri de generalul roman Pompei si ulterior au fost eliberati la Roma, si este posibil ca acestia sa fie avuti in vedere aici. Relatia celorlalte grupuri locale cu cel al ,,Izbavitilor" nu este clara. Diferiti cercetatori au presupus ca a existat fie o singura sinagoga (pentru toate gruparile religioase) fie cinci (cate una pentru fiecare grupare). Structura greceasca favorizeaza teza celor doua sinagogi, una pentru primele trei grupari (Izbaviti, Cirineni, Alexandrini) si una pentru cele doua ramase (din Cilicia si Asia). Era firesc ca grupurile etnice sa formeze sinagogi proprii pentru inchinare la Ierusalim, care sa fie frecventate atat de catre imigranti stabiliti in Ierusalim cat si de catre vizitatori ocazionali".

Profesor Loveday Alexander (Profesor emerit in Studii biblice la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie): ,, Oponentii lui Stefan nu fac parte din ierarhia Tempului, ci sunt membrii ai Diasporei stabiliti in Ierusalim. Cuvantul latin ,,libertini" indica un grup de evrei, de origine din zonele italice, care se stabilisera in Ierusalim. Termenul ne este cunoscut inclusiv din scrierile lui Tacitus. Desi sinagoga era in esenta o institutie a Diasporei (inchinarea in Ierusalim era centrata pe Templu) surse rabinice se refera la mai multe sinagogi existente in oras, era inscrptia referitoare la Theodotus arata ca exista cel putin o sinagoga vorbitoare de limba greaca in Ierusalimul primului secol. Acuzatiile impotriva lui Stefan se vor repeta si impotriva lui Pavel, Legea avand o importanta cu accente mai sensibile in Diaspora, intrucat functiona si ca un semn al propriei identitati etnice.In mod interesant sinagoga lui Theodotus era dedicata chiar in acest scop."

Intr-adevar fascinant, dar o mica intrebare.
Era o sinagoga, ca sa ma exprim in termenii jurisdictiei ortodoxe, care apartinea de Israel, dar cu slujire in greaca, sau erau grupuri autonome de evrei(+ce convertiti mai apareau) greci "in comuniune".

Sinagoga izbăviților? La mine în Biblie zice altfel : "Şi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu-se cu Ştefan."

In mod cert nu erau precum esenienii iar frecventarea unei sinagogi de acest tip nu implica negarea sau abandonarea inchinarii la Templu.Erau mai degraba adiacenti,Templul fiind punctul de referinta la care se raportau.Inclusiv apostolii,in ciuda episodului intitulat ,,curatirea Templului de catre Iisus" si desi ierarhia preoteasca fusese in conflict direct cu Mantuitorul,nu au abandonat decat tarziu frecventarea Templului,ei continuand sa se comporte,pe anumite aspecte,ca niste evrei clasici devotati ( vezi Faptele Apostolilor 3.1 precum si reticenta initiala a lui Petru de a consuma alimente impure).Inclusiv Apostolul Pavel, pus in fata unei situatii extrem de delicate,a fost nevoit sa mearga la Templu pentru a respecta anumite prescriptii ale legii mozaice. Odata cu distrugerea Templului de catre romani sinagoga, deja constituita ca structura,a devenit punctul central de referinta.Cumva constituirea acestei structuri a asigurat supravietuirea iudaismului dupa catastrofa caderii Ierusalimului.Totusi, in cadrul sinagogilor,pe langa linia centrala a credintei iudaice existau diverse curente de interpretare,aici se poate vorbi de un anumit tip de unitate in diversitate evreiasca.

V-ati prins ? Pelerinul citeaza din editii protestante. Toti autorii mentionati de dumnealui sunt protestanti. Un episcop anglican, o alta anglicana care se crede preoteasa (adica preot-femeie) si un metodist (metodistii sunt anglicanii aceia care, acum aproape 300 de ani, au considerat ca Church of England nu e suficient de protestanta).

Cred ca e o problema cu transliterarea termenului Λιβερτῖνος, Livertinos, Libertinos.
Etimologic, in latina libertinus provine din libertus. Ceea ce in romaneste nu se potriveste la fel de bine.

LIBÉRT, liberți, s. m. (În Roma antică) Sclav eliberat care primea cetățenia romană, prenumele și numele stăpânului.
LIBERTÍN, -Ă, libertini, -e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat.

Un sens mai corect in romana ar fi „sinagoga libertilor”.

Domnule Dragomir daca tot ati simtit nevoia sa comentati in stil propriu,adica pe langa subiect,o sa va spun de ce am ales aceea sintagma spre diferenta de alte zeci de situatii cand am citat din versiuni ortodoxe.Este o ironie in acel titlul.Notiunea in sine nu implica valente teologice ci sociale,este vorba despre fosti sclavi eliberati.Termenul latin este mentionat in explicatii dar am ales notiunea de ,,izbaviti" pentru ca are si o componenta usor ironica, cu implicatii chiar teologice.Sa fii eliberat din sclavie,sa te consideri izbavit de acest cosmar,sa studiezi Legea si totusi sa-l condamni pe cel ( la Stefan ma refer) care iti vorbea de adevarata izbavire,nu doar de cea sociala,iata cum ,,izbavitii" era de fapt in continuare prizonieri ai lumii,in ciuda aparentei de libertate.De aceea am ales sintagma.Un singur lucru ma intristeaza,dar nu ma mira la dvs: nu cu explicatiile ati avut o problema (ele nici macar nu ating subiecte teologice crestine) ci cu persoana, profitand de nelamurirea doamnei. V-as fi admirat daca ati fi adus autori catolici cu explicatii mai profunde,nu as fi avut nimic de comentat.Ati preferat insa mica rautate.Pacat,intotdeauna am considerat ca aveti mai mult de oferit.Oricum timpul nu este pierdut, puteti contribui cand doriti.

Papistasul crede ca daca reuseste sa atraga impotrivire asupra ta, lumea ii va trece cu vederea necuviintele lui la adresa ortodoxiei și va inghiti hapul propagandei lui pasistase desantate.

Oricum eu il tin sub stricta observatie pentru ca la el am gasit mult prozelitism cand mai agresiv cand mai subtil si multa ura impotriva ortodocsilor.
Ceea ce inca nu am remarcat in ce te priveste.

Cat timp stau pe acest forum, unde nimeni nu mi-a facut nici un rau, respect regulile stabilite, inclusiv in ceea ce priveste credinta ortodoxa.Daca nu mai pot, din diverse motive, respecta aceste reguli plec fara alte comentarii.Este foarte simplu.Revenind la topic:urmatorul subiect va fi gata saptamana viitoare si sper ca inclusiv dansul sa contribuie, orice contributie,chiar diferita de ceea ce pot aduce eu, fiind binevenita.Eu aduc,evident,materiale din autori la care am eu acces, daca voi gasi ( sau imi vor fi indicate) si alte surse pe subiect le citez fara probleme.Va doresc numai bine.

Domnule Cezar, dv vorbeati de o mica rautate ?

La dv constat un exemplu perfect de stil, ce e drept nu propriu si personal, ci propriu protestant. Vedeti dv, catolicii, ca si ortodocsii, isi declina religia/confesiunea. Nu umbla cu fofarlica. Pe biserica catolica de la dv din cartier scrie la loc vizibil: "parohia romano-catolica X". La fel este si la ortodocsi. Numai la protestanti am vazut ca se codesc sa isi decline confesiunea. Ei nu sunt nici cu Petru, nici cu Andrei. Ei sunt cu Cristos. Iar ce invata ei nu este doctrina lor, nu este doctrina luterana, sau calvina, sau adventista. Este doctrina biblica. Dar ce spun eu "doctrina" ? Ei predau, chipurile, cuvantul lui Dumnezeu si atat.

Iar influenta confesiunii asupra intelegerii Cuvantului lui Dumnezeu este enorma, domnule, de fapt stiti foarte bine. Si atunci, de ce sa disimulam lucrurile ?

Domnule Dragomir daca tot insistati sa-mi faceti praf topicul,care are un scop istoric, va mai repet pt ultima data,cat pot eu de clar.Explicatiile sunt in principal istorice,daca considerati ca incalca cumva un aspect crestin atunci liber la demonstratie din partea mea.Am indicat numele autorilor,oricine ii putea verifica,nu era un secret.Iar subsemnatul este singurul calvin de pe forum,din ce stiu, si prin urmare,intrucat am spus asta de la inceput,banuiesc ca mi-ar fi dificil sa disimulez ceva.In fine ati reusit sa porniti un dialog complet separat de topic,fara un argument concret pe subiect.Pe urmatorul subiect va asigur ca exista explicatii catolice dar nu va pot rapi placerea de a le prezenta chiar dvs.Eu le prezint pe cele la care ma raportez eu,este evident.Daca doriti sa comentati pe linia pe care ati inceput va las sa vorbiti singur ce doriti dvs.Daca veniti insa cu prezentari pe subiect va asigur ca vom avea un dialog foarte interesant.O zi buna va doresc,altceva nu mai am sa va spun.

Mda, fiecare citează ce are pe-acasă.. :) Touché, Mihnea.

Da, as™a e tradus în Biblia - versiunea Anania.

Mihnea, ma mir de reactia ta
 

Ce naiba, in tara asta nimic bun nu este lasat in pace sa dureze? Da, protestantul nostru coleg stie mai multe despre patristica decat destui membri ai Bisericilor euharistice. Poate l-a ajutat si aplecarea generala spre studiu a confesiunii sale; posibil si asta. Dar nici asta nu e vreun prilej de marcare a teritoriului, varianta pe specie umana si cu motiv/pretext confesional, si pe stil tafnos: "sub steag ne incolonam, pentru cauza/credinta ne aglutinam". Scrie sus la el ca este protestant, cred ca e destul de vizibil.
Mama lor de protestanti malefici, ca ei au inventat injuratura, barfa, Ebola si cutremurele.

E dreptul oricui să dea cu mucii în fasole. Chiar în mijlocul petrecerii.

De ce-i negaţi acest drept? :39:

M-am gândit să aduc în atenţie şi câteva detalii despre Sfântul Ştefan, cel ucis cu pietre şi devenit astfel primul martir al Bisericii - nu cred că strică, înainte de a citi analize mai aprofundate, să ne reamintim cine a fost şi este Sfântul Ştefan:

http://www.crestinortodox.ro/religie...cii-69740.html

Sfantul Stefan, primul diacon si martir al Bisericii

Sfantul Stefan este praznuit pe 27 decembrie, in a treia zi dupa Nasterea Domnului. Parintele Nicolae Steinhardt, facand diferenta intre cele doua verbe vecine, dar nu identice, "a sedea" si "a sta", ne descopera de ce Sfantul Stefan este sarbatorit dupa Nasterea Domnului si Soborul Maicii Sale. "A sedea", spune parintele, inseamna in limba romana a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita ... ), iar "a sta" inseamna a se tine in picioare, vertical. In textul de la Fapte, 55-56 se spune: "A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu". Observam ca in textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adica a se afla in picioare, si nu a sedea. In iconografie, Hristos e mereu reprezentat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc, iar in textele liturgice se face referire la Iisus sezand in slava, niciodata stand. Parintele Nicolae Steinhardt explica de ce s-a folosit verbul "a sta": "Pentru a primi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire". Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca Sfantul Stefan sa fie cinstit in a treia zi de Craciun.

Sfantul Stefan - primul diacon

Marindu-se numarul crestinilor dupa intemeierea Bisericii, a crescut si numarul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost alesi din cadrul comunitatii, sapte barbati "plini de Duh Sfant si de intelepciune" care sa slujeasca atat in cadrul slujbelor religioase cat si sa supravegheze buna oranduiala la mesele comune. Primul dintre acestia a fost Stefan, iar ceilalti sase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae. Rolul lor in Biserica primara depasea cu mult rolul pe care il iau diaconii in zilele noastre. Ei predicau cuvantul Evangheliei, botezau si ajutau la desfasurarea cultului apartinand organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

Sfantul Stefan - primul martir

Sfantul Stefan s-a aratat un aparator al credintei adevarate cu privire la persoana lui Hristos, marturisind ca El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a nascut, a murit, a inviat si S-a inaltat la ceruri pentru mantuirea noastra. A fost acuzat ca a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu. Atunci cand Caiafa a intrebat daca cele ce se marturisesc despre El sunt adevarate, Sfantul Stefan a rostit o lunga cuvantare in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Dupa ce L-a vazut pe Mantuitorul Hristos in chip minunat in slava, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine si pentru cei care il omorau: "Doamne nu le socoti lor pacatul acesta" (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfantului Stefan a fost in valea lui Iosafat. Avand in vedere ca in vremea aceea cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi inmormantati in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfantului Stefan a fost pus in mormantul unui crestin. Moastele sale au fost descoperite in anul 415, atunci cand preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o intreita viziune. Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat, cel dintai dintre crestini, cununa muceniciei.

Semnificatia numelui Stefan

Numele este de origine greceasca - Stephanos - si inseamna "coroana", "ghirlanda", "cununa" (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori - sub influenta straina - Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida - numele unei mucenite trecute in calendar).

Adrian Cocosila

Pentru domnisoara forever: va multumesc pentru postare, inspirata si necesara, a fost o idee foarte buna sa puneti in lumina imaginea lui Stefan.Un singur lucru mi-as permite sa adaug: daca citim cu atentie discursul lui Stefan, realizand implicatiile sale,de dam seama ca evreii aveau doar doua variante,fara cale de mijloc: acceptau cele spuse de Stefan sau il omorau.Nu il puteau lasa sa plece pt ca finalul radical al discursului prezenta un adevar care-i obliga fie la convertire fie la cea mai intunecata respingere, la fel ca si in cazul Mantuitorului.Au ales a doua cale dar Adevarul are aceasta si aceasta caracteristica: il poate pe cel care-L marturiseste in situatia de a suporta cea mai intunecata descarcare de furie a intunericului.

Fraza asta nu prea are sens..


"Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger."

A omis un "ajuta", "duce", "face să".
Se înțelege, cu un minim de bunăvoință.

A omis intenţionat, presupun. Truc simplu care, când e folosit la momentul potrivit, ajută pe cititor să facă singur experienţa unui lucru esenţial: să descopere cu straturile mai profunde ale minţii ceea ce de obicei omite, din pricina pedalării automate la suprafaţa (tocită de platitudini) a conştiinţei/conştientului. Acea conştiinţă ca un monitor unde se afişează rutinele, obişnuinţele, platitudinile.
În acest caz, realitatea omisă este: Puterea lui Dumnezeu.
Vorbim atât de mult şi de plat (tocit prin sforăismele verbale devenite clişeu) despre ea, încât Pelerinul ne-a dat un bobârnac spre "mai şi descoperiţi-o, măi, din când în când...".

Zic şi eu, apropos de bunăvoinţă...:)

P.S: Mă aştept însă ca Pelerinul să spună că a fost un simplu lapsus.

A fost o eroare din partea mea,fara alte justificari pretins scuzabile dar complet inutile pe care,ca un mic fariseu le-as putea da.Fraza ar fi trebuit sa sune asa: ,,Il poate duce pe cel care-L marturiseste...".Ideea pe scurt: cine hotaraste sa-L marturiseasca pe Hristos, mai ales in fata contestatarilor Sai, isi asuma inclusiv o dezlantuire a raului, un raspuns contrar din partea acestora direct proportional,dar in rau,cu puterea marturisirii.Sunt convins ca toti martirii si mucenicii au stiut asta dar,prin puterea Duhului,au mers pana la capat intrucat dragostea pt Dumnezeu a fost mai puternica in ei decat frica care ne-ar fi coplesit,poate,pe multi dintre noi. Va multumesc pt delicatetea in a corecta de care ati dat dovada :)

Aşa să ne ajute tuturor Bunul Dumnezeu!

asa deci
 

Oh, ce de periute. :) Cezar, chiar era nevoie să te apleci atât?

Ca si scriere, era suficient un proof reading, sau măcar o re-citire a postarii pentru a vedea dacă are greseli. Sau poate doar eu am reflexul asta... In fine, pentru astia mai greu de cap, ca mine.

Ciudat însă ca nimeni n-a comentat despre repetitia lui "aceasta".

Si mai ciudat că nu s-a observat citatul biblic pe care l-am postat.

Dar nu vă deranjati, postarea asta e retorică! :)

Dragă Mirela, repetiţia "şi aceasta" cred că e o completare sau rectificare. Sensul fiind că Adevărul nu are numai această însuşire, ci ŞI altele, printre care ŞI aceasta.
*
Cât priveşte cuvântul omis, eu aş fi scris "pune". Mâna lui Dumnezeu pune pe om, cum şi noi punem un lucru la locul lui, în situaţia cea mai potrivită pentru om în raport cu Voia lui Dumnezeu. Când Domnul pune Mâna pe om îl aşază, din câte am aflat, în ispită şi suferinţă, pentru lămurirea omului şi pentru încă altele voite de Dumnezeu.
A pune exprimă hotărâre. Şi cred că Domnul aşa acţionează: fără tatonări sau ezitări. Decis.

P.S. Aplecările îmi sunt recomandate de medic. Mă ajută la fortifierea spatelui meu care a început, cu vârsta, să înţepenească. Ele devin chiar plăcute, când mă înclin în faţa unui text care mă încântă....:)
P.P.S. Din păcate nu m-am prins ce ai vrut să spui cu citatul. Fii bună şi explicitează un pic, sunt şi eu greu de cap, deseori. Aşadar?

Citatul era o trimitere antitetică [din episodul cu Sf. S˜tefan în sinedriu] vizavi de ceea ce sust›inea Cezar - Pelerinul cu "cea mai intunecata descarcare de furie a intunericului". wow! Dar nu mai insist, că s™i-as™a mi s-a repros™at că am ceva cu el... Btw, pentru ment›inerea condit›iei fizice, psihice s™i spirituale cele mai indicate sunt închinăciunile s™i metaniile. Dar nu la texte !! :)

..............:)
boşorog idolatru ce sunt,
aha! - acum am prins ideea cu citatul, merci!

Cu regret constat ca doamna nu a inteles ideea iar trimiterea antitetica nu are legatura cu sensul celor scrise.O sa incerc sa va lamuresc pe scurt: expresia cu pricina se refera la momentul lapidarii,momentul pe care cu siguranta l-ati remarcat citind textul biblic pana la final.Expresia desemneaza reactia de final a evreilor,reactia lor la tot ce a spus Stefan.A fost descarcarea lor de frustrare,deloc singulara in istoria lumii.Prin urmare expresia nu se refera la Stefan ci la cei care l-au judecat.Prin ,,trimiterea antitetica"pe care mi-o indicati cel mult subliniati sfintenia lui Stefan,lucru pe care nici nu m-am gandit sa-l contest cumva,iar in ceea ce-i priveste pe opozantii sai ii faceti si mai vinovati decat am reusit eu sa-i creionez.Banuiesc ca nu doriti sa-i faceti mai buni :) dar cine stie,lumea poate fi plina de surprize.Cu aceea trimitere cam asta reusiti(uluitor as spune) daca schimbati sensul la ce am scris eu.Va multumesc oricum pr observatii.

Am înt›eles foarte bine că te refereai la lapidarea lui Stefan, nu asta-i problema.
Ci faptul că ai exagerat cu acea exprimare - "cea mai intunecata descarcare de furie a intunericului".
Cei din sinedriu erau doar nis™te oameni care nu au înteles mesajul lui S˜tefan. S˜i au ales gres™it.
Însus™i S˜tefan spune la sfârs™itul martiriului sau : "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!"
S˜i apropo de sfârs™it, aflăm că acolo "martorii s™i-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul".
Tânăr care s™tim foarte bine cum Domnul a ales sa-l miluiască.

O duminică frumoasă !

Ciudate lucruri am ajuns sa citesc.Nu doamna,nu au fost asa de rai,nici vorba.A fost vorba doar de o neintelegere terminata cu o lapidare.Adica nu au incercat sa se gandeasca,sau macar sa aduca argumente,l-au curatat direct.Ma impresioneaza delicatetea dvs cu privire la ei dar mentin afirmatia si va las dvs posibilitatea sa-i justificati cumva.Stefan s-a rugat la final dupa modelul Mantuitorului dar cine stie poate si cazul Fiului lui Dumnezeu a fost o situatie in care niste ,,oameni nu au inteles mesajul". Serios vorbind: daca gasiti o singura opinie ortodoxa,una singura,din patristica,care sa va sustina abordarea mai permisiva cu privire la ucigasii lui Stefan va promit ca voi admite aceasta versiune.Una singura,un singur citat,o singura opinie,ce doriti cand doriti.In alta ordine de idei> Apostolul Pavel este o discutie separata,intrucat din prigonitor a ajuns Apostol,lucru care nu poate fi spus despre cei care l-au ,,judecat"pe Stefan.Daca doriti separam discutia pe acest subiect.

Pana atunci ii consider pe cei care l-au ,,judecat" si ucis pe Stefan niste slugi ale necuratului, la acel moment,care au ucis un om nevinovat.Cred ca l-au ucis tocmai pentru ca au inteles foarte bine (FA 7.54) ce le spunea Stefan dar nu au putut sa recunoasca. Si atunci,ca sa-l reduca la tacere si sa elimine propria lor vina, foarte clar si chiar dur aratata de Stefan (FA 7.51-53) l-au ucis, la fel cum au facut si stramosii lor.Aceea nu este o reactie de oameni nelamuriti,confuzi,ci este o reactie de oameni vinovati si cu constiinta incarcata, care nu ezita sa ucida in speranta ca Adevarul nu le va arata adevarata lor fata.Numai bine doamna.

Mirela, aş vrea să ne reamintim cu atenţie maximă că Sfântul Ştefan este primul martir creştin. Ucis după datina evreiască prin acel teribil procedeu numit "cu pietre". Ştii ce presupunea aceasta? Printre altele, aruncarea pe piatră a victimei de la o anumită înălţime (de pe un zid sau fie şi de deasupra capului, atunci când călăul era un bărbat suficient de bine făcut), de câteva ori până îşi dădea duhul. Dacă victima rezista acestei prime etape de tortură, urmau şi altele printre care zdrobirea sistematică a corpului cu pietre aruncate de ucigaşi.
Nu e vorba de o ceată de puşti care aruncă cu pietricele într-un bătrânel caraghios care trece pîş-pîş prin mijlocul terenului unde joacă ei fotbal, e vorba despre un asasinat oribil, premeditat şi realizat cu sânge rece, de oameni care îl considerau pe Ştefan un obiect numa bun de zdrobit. E o crimă bestială, abjectă.

Sfântul Ştefan rezistă torturii, după cum aflăm din textul biblic, până în etapa finală când, zdrobit efectiv de pe urmă loviturilor, îşi dă sufletul. Întrucât Ştefan se luptă acolo pentru mărturisirea neştirbită a Adevărului, el neaflîndu-se în vreo dispută oarecare, minoră.

Personal consider că abjecţia şi monstruozitatea omorârii lui Ştefan este incalificabilă, afară doar de încadrarea ei în categoria "drăcească". Duhul lui Hristos vorbeşte prin Sfânt iar duhul drăcesc se exprimă prin asasini. Într-adevăr, cred că putem spune că forţele întunericului se dezlănţuie cu toată furia lor împotriva mărturisitorului lui Hristos. Aşa cum va fi mereu în Biserică, până azi şi în veci. Milioane şi milioane de martiri au fost ucişi bestial de cel a cărui ură noi nici n-o putem înţelege, nici n-o putem suporta (fără ajutor divin), nici n-o putem curma. Este ura potrivnicului lui Dumnezeu. Se manifestă azi, acum, în lume pretutindeni. Se va manifesta mereu, până când Domnul o va curma (revezi Apocalipsa).

Nu avem voie să bagatelizăm aceste lucruri cruciale din realittea lumii şi a Bisericii. Decât dacă ne-am pus gând rău, foarte rău, nouă înşine.

Cu atât mai mult omul lui Hristos îşi arată măreţia iubirii când, conştient de motivul şi de modul inuman în care e ucis de semenii lui, adresează acea rugăciune demnă de Hristos către Cer. Pentru aceasta Hristos Însuşi Se ridică de pe Tronul Împărătesc şi, în picioare fiind (stând) îl întâmpină pe Ştefan.

Acum te rog să mă ierţi surioară, însă eu sunt cu totul de acord cu modul în care înţelege Pelerinul scena. Am aceeaşi reprezentare a momentului, aceleaşi semnificaţii dau şi eu, aşa înţeleg şi eu. Ar fi ridicol să spun că înţeleg altfel.

P.S. Ca să nu te superi că rezonez cu Pelerinul în această chestiune, te rog să iei în considerare că rezonez în multe altele şi aceasta se datorează faptului că pe mine şi pe Pelerinul ne leagă ceva indestructibil, ceva care ne conduce la interpretări asemănătoare în multe din întâmplările omeneşti. Ne leagă iubirea. Anume, iubim amândoi aceeaşi echipă de fotbal, una englezească, echipa cea mai frumoasă a britanicilor cu a mai minunată galerie din lume: F.C. Liverpool! Cine iubeşte pe Liverpool nu poate să nu rezoneze din când în când şi în privinţa altor chestiuni......:)
Ne vei ierta aşadar pe amândoi că uneori ne aflăm pe aceeaşi lungime de undă, te rog!

adică o încadrezi la "drăcească"? că nu e clar ce spui.

oricum nu sunt de acord cu această încadrare, exact ceea ce am mai spus;
dar nici pe departe nu vreau să îi scot basma curată pe cei care l-au condamnat pe Ștefan;
asta e o eroare de perceptie. all in all, să lăsăm judecata Domnului !

vă doresc rezonantă plăcută în continuare, vă las în pace și nu mai intervin pe topic.

Ei bravos! Chiar că te-ai supărat acum...
Te rog acceptă că aşa cred eu, în subiectivitatea mea. Şi poate mă înşel. Mai reflectez, desigur, şi chiar m-ar ajuta să îmi spui de ce crezi că nu ar fi aşa. Adu-mi un punct de vedere, ceva, care ţi se pare OK şi sunt gata să îl primesc. Deocamdată, prin datele mele eu cred că acolo e o manifestare evidentă a răului drăcesc. E opinia mea, te rog nu te supăra pentru asta, soră dragă... Te rog frumos!

Nu trebuie sa va suparati,in mod clar si direct exact asa am spus, am incadrat-o la manifestare satanica si Ioan a sustinut si el.Incercati o metoda de analiza.Cititi cu atentie tot episodul cu Stefan.Observati un aspect esential si apoi puneti-va o intrebare.Aspectul pe care v-as ruga sa-l observati: in ce moment intervine reactia plina de furie a celor ce l-au ucis pe Stefan.Intrebarea este: ce a spus de fapt Stefan incat a determinat reactia lor ? Veti vedea cu usurinta motivatia.

In cazul Sf Stefan, ajutorul divin a fost vizibil. S-au deschis Cerurile. Sf Stefan Il vede pe Cristos Pantocratorul. Nu se poate ca, auzind acerasta, sa nu ne amintim de promisiunea facuta de Isus lui Nataniel: "de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului." (Ioan 1:51).

Nu o putem curma. Dar Domnul poate. Doar e atotputernic. De ce nu o face ? Uneori a facut-o. Ca in cazul lui Daniel, cel aruncat leilor flamanzi. Sau ca in cazul celor trei tineri aruncati in cuptor. Dar, in cazul Sf Stefan, nu o face. Eu cred ca Dumnezeu ne arata ca poate porunci animalelor, suspendandu-le instinctul in mod supranatural. Poate porunci flacarilor. Dar se abtine de la a porunci oamenilor. Chestie de libertate. El lasa sa creasca si graul, si neghina. Omul singur isi poate folosi libertatea ca sa poata spune "nu" lui Dumnezeu si imparatiei Lui. Facand astfel, omul ajunge mai jos decat fiarele flamande. Mai jos decat holocaustul devorator. Abjectia ucigasilor arhislujitorului lui Dumnezeu este, pana la urma, un tragic exercitiu de libertate.

Desigur. Sper că Mirela îşi va deschide acum inima spre măreţia sublimă a acestui episod, în ciuda exerciţiului tragic de libertate al ucigaşilor lui Ştefan.
Mirela, ce s-a întâmplat acolo nu se cuvine să tragem spre omenescul din noi, doar la sol... Ci e cu totul potrivit să fructificăm şansa de a cunoaşte aceste fapte cutremurătoare şi să ne înălţăm noi către taina acelei întâmplări.
Te rog, să nu reducem la omenesc textul biblic! Biblia nu e doar istorie omenească, ci e împletirea dintre omenescul nostru şi Dumnezeire. În Biblie vedem mereu ceea ce necredinciosul din (fiecare din) noi nu poate înţelege: Dumnezeu Se implică real în viaţa noastră iar noi căutăm să ne deschidem real spre/în El. Tocmai din acest motiv Biblia e cartea de căpătâi a Bisericii. Pentru că aşa e şi viaţa Bisericii: Dumnezeu şi omul se caută, dau să se contopească, izbutesc deseori.

Dacă nu luăm episodul uciderii lui Ştefan ca mărturie deplină a împlinirii învăţăturii şi promisiunii lui Hristos, ca parte din ceea ce avea să fie mereu viaţa Bisericii (jertfă, iubire, eroism) - atunci putem face din Scriptură un roman oarecare, iar pe noi să ne recunoaştem drept pieritori şi deşerţi în mod absolut. Ferească Dumnezeu!

Uite Mirela, ca să ai mai multe detalii pe tema reacţiei răului despre care pomenea Pelerinul şi despre care am bolborosit şi eu câte ceva: citeşte măcar aceste pagini din materialul de mai jos - pag. 138-141. Despre bărbaţi şi femei.
ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colec...%20Hristos.pdf

În Vieţile Sfinţilor poţi găsi, aproape zi de zi, pagini asemănătoare.
Ce scrie în Scriptură e doar un mic semn comparativ cu atrocităţile desfăşurate pe larg şi în detalii nesfârşite în istoria Bisericii.

Poate vei găsi de cuviinţă să numeşti aceste fapte ca fiind lipsuri ori nedesăvârşiri ale oamenilor. Poate că aşa şi este. Aşa le consider şi eu uneori. Însă apoi îmi dau seama că mă mint. Dacă sunt onest cu mine însumi până la capăt trebuie să recunosc că le găsesc fapte demonice, manifestări incontestabile ale răutăţii drăceşti în oameni şi prin oameni - teritoriul preferat de lucru şi manifestare al demonilor.

Omul e un teritoriu al convieţuirii marilor forţe ale existenţei: răul drăcesc şi Iubirea Dumnezeiască. Lupta aceasta au zugrăvit-o toţi artiştii mari, toate cărţile bune. Printre alţii, unul dintre preferaţii mei, care nu e chiar un Dostoievschi dar pe care îl preţuiesc mult - apaşul Graham Green, în "Puterea şi gloria" şi în alte cărţi ale sale. Iar la noi mai bine ca alţii - Marin Preda.

Orice fapt de iubire va fi urmat de o replică a răutăţii drăceşti - este convingerea mea, să mă ierţi. A iubi este doar pentru cei lucizi şi puternici, capabili a purta spinii şi cucuta răutăţii. Iubirea e un lux căruia foarte puţini oameni i se dedică. Acest lux este mai mult decât costisitor, el îţi ia totul şi nu îţi oferă decât suferinţă. Dar când Hristos se alătură celui care suferă martiriul iubirii, luxul acesta se preschimbă în cel mai firesc lucru omenesc: pace sfântă, bucurie cu lacrimi de recunoştinţă, viaţă.
Dogmă trăită din nou (că dogmele nu sunt invenţii intelectuale sau sofisme teologice suflate la ureche) ci sunt vieţi curate ale unor oameni sfinţi care s-au putut aduna în cuvinte, cum ar fi de pildă Crezul.
Dogme şi virtuţi - asta naşte martirajul iubirii în şi prin Hristos.