Reactii chimice in corp.
 

Stateam si ma gandeam zilele trecute ca sunt situatii in viata noastra cand nu suntem chiar liberi.
Exista anumite reactii chimice venite din interiorul nostru sau din afara care ne fac sa actionam in anumite feluri.
Despre asta vorbesc si ateii ca defapt totul se explica prin reactia chimica.
Oare nu sufletul este cel care simte dragoste ? este provocata de hormonul oxitocina??
adica daca cineva mi-ar da sa iau acest hormon in doze mari m-ar face sa ma indragostesc de persoana de langa mine mai tare? sau oricare alta ar fi ea mai tare ?fara ca eu sa vreau? asta nu ar mai fi libertate.
comportamentele noastre ar fi controlate prin medicamente?
lucrurile astea sunt adevarate, a vrut Dumnezeu sa functionam asa?

Sssst, ca daca afla Basescu, ne baga tuturor niste oxitocina in aerul respirat, ca sa ne indragostim de el. Va dati seama de consecinte ? Ne va spune iarasi: "Sa traiti bine!". Si, un popor intreg de inspiratori de oxitocina vom raspunde: "Traim bine, Maria Ta!" Asta e visul oricarui politician...

Daca scapam de oxitoccina , vor folosi cu siguranta prostixocina , cu efect imediat . . . ! :):24:

Cu toate ca nu cunosc multe notiuni de biochimie , o sa incerc sa te ajut.

Din cate stiu eu , hormonul numit oxitocina (ocitocina) are ca actiuni principale contractia musculaturii uterului in timpul nasterii , dar ajuta si la expulzia laptelui din sani. Pe plan secundar , nu cunosc efectele acestui hormon... insa este posibil ca oxitocina sa ajute la aparita sentimentelor de iubire , de relaxare. Dar asta nu inseamna ca hormonii pun control total pe creier , ci iti creeaza anumite stari... pe care le poti suprima cu niste vointa.
Un alt exemplu , ar fi hormonii sexuali : testosteronul- la barbati , iar la femei estrogenul si progesteronul. La barbati , testosteronul ajuta la dezvoltarea scheletului,musculaturii , ingrosarea vocii si multe altele. Totodata testosteronul poate provoca anumite stari de agresivitate dar si senzatii de tipul "macho man". Dar , cum spuneam mai sus, hormonii nu pun stapanire pe creier , iar omul se poate controla chiar daca homonii respectivi ii creeaza anumite stari. Constiinta este libera indiferent de cantitatea de hormon din sange.
Ar fi chiar o nebunie sa ne motivam pacatele prin faptul ca avem uneori cantitati mai mari de hormoni in sange. Daca am da vina pe hormoni pentru faptele imorale, toti violatorii,pedofilii si criminalii ar scapa de inchisoare.

Multumesc de raspuns. Se pare ca ceilalti au inteles gresit intrebarea si au venit cu raspunsuri mai rautacioase.

Eu vorbeam ca in general multi spun ca prin administarea anumitor hormoni , ni se pot schimba anumite comportamente. Nu neaparat de hormonul "dragostei" , oricum in corpul nostru sunt reactii chimice care ne fac sa ne simtim intr un fel sau altul si intrebam daca suntem robii acestor schimbari?

Pisiii , nu fi suparata . . . !
Mare grija la hormoni !:12:

Sa tinem minte ca hormonii nu sunt singurii care provoaca reactii chimice in corp. Ei doar influenteaza fie fizic, fie psihic ce se intampla, mai intens sau mai putin intens. Desigur ca daca inghiti ocitocina, n-o sa aiba un efect asa de accentuat, dar alti hormoni, cum ar fi adrenalina, provoaca efecte instante si puternice (Asa zisele shoturi de adrenalina, care tin persoane ranite in viata, ba chiar ii face capabili sa danseze cu un picior lipsa)

Cand anatomia zice ca corpul nostru este stapanit de reactii chimice, nu se refera numai la hormoni. De la reactiile chimice "clasice" din stomac, pana la modul in care un neuron transmite informatia, sau modul in care creierul stocheaza informatia, totul este o mare suma de reactii.

Dar, dupa cum stim, intregul e mai mare decat suma partilor sale.

Este cheia raspunsului, felicitari! Si cu acest prilej, ca si cu altele, merita notat deplinul acord intre observatiile medicilor, biologilor etc si dogmatica.

Astfel, observam ca NUMAI la om comportamentul sexual si tot ce tine de el este in intregime corticalizat. Un eunuc se poate indragosti nebuneste de o femeie, iar ea la randul ei se poate indragosti de un eunuc. Au existat, dealtfel, cazuri. Unul dintre tablourile Galeriei Nationale de la Palatul Regal este un portret de mari dimensiuni ale unui eunuc cantaret de opera (famenii erau de multe ori pretuiti pentru vocea lor de tenori de coloratura, dupa cum avem si mai recent exemplul cu Bee Gee's) care devenise idolul femeilor din vremea lui. Farinelli, Cusanini, Caffarelli Nicolini si multi alti fameni au facut voga pentru vocea lor minunata (despre Farinelli, tenor care era platit regeste de catre regii Spaniei, exista si un film).

La animale, comportamentul sexual e dominat de instincte. Mamiferele au perioade de rut (ca si pasarile) guvernate de hormoni. O iapa e in calduri ? Atunci se "indragosteste" de primul armasar pe care il vede. Nu mai e in calduri ? Atunci nici nu mai observa ca e vorba de un armasar. Are secretie lactata ? Are instinct matern si e capabila sa moara pentru manzul ei. A intarcat ? Manzul nu o mai intereseaza, devine, de ieri pana azi, complet strain. Omul este singurul care a fost proiectat ca fiinta vizibila inzestrata cu liber arbitru. Omul a primit in dar de la Dumnezeu libertatea, pe care animalele nu o au. Libertatea, impreuna cu ratiunea, nemurirea si sufletul sunt daruri specifice omului (si ingerului) care dau masura asemanarii cu Creatorul.

Eu am sa licitez mai mult si mergind in tonul discutiei iti propun un "subiect pt saliva" : gindeste-te la urmatorul aspect, fiinta umana gindeste sau este gindita??!!!
Martor al unor asemenea ipostaze sunt experientele tuturor oamenilor carora de multe ori li se intimpla, si ei insisi marturisesc, ca in anumite situatii au dat raspunsuri sau au facut fapte, gesturi instantanee, la care nici macar nu au cugetat o milisecunda, ci spun "... nu stiu cum, m-am trezit aplecindu-ma spre ea..." sau " ... a vorbit gura fara mine, fara sa gindesc macar un pic am dat acest raspuns, noroc ca am raspuns bine..." s.a.m.d.
Chiar savantul neuropsihiatru Constantin Dumitru Dulcan(cel care a scris si inteligenta materiei) a scris o ultima carte pe aceasta tema(mintea de dincolo).
Deci, ce zici despre eventualitatea aceasta, care desigur bate si hormonii si mormonii si circuitele nervoase, cerebrale,neurolingvistice ale gindirii ?
In ce raport credeti ca este constiinta fata de asemenea fenomene si in asemenea momente, ca si in general, dealtfel ?
Sau, constiinta are sau nu, biochimia ei ? Si in ce raport stau ele ?
Si daca constiinta omului este locul cu certitudine in care ii vorbeste Dumnezeu, cum sta Acesta cu biochimia si eventual hormonii ?

Cred ca lucrurile sunt mult mai simple de atat.Doar noi, oamenii culti le complicam si le deformam, pentru a ne servi intereselor noastre.

Am încercat să corectez textul de mai su şi nu sms reuşit.Aşa că vin cu o completare.
De fapt, asta facem în zilele de azi, acordam semnificaţii complicate , unor lucruri care sunt mult mai simple.De aceea, ţăranii de pe vremuri, în smerenia lor lor, duceau o viaţa mult mai sănătoasă , mai curată, din toate punctele de vedere, mai ales emoţional.

Adică, aşa, un fel de ... radiaţii?
Efluvii?......
Dar cele dinlăuntru cum vin ele? Ca un foc? Ori poate ca un fel de căldură plăcută? Ca un cântecel? Ca un surâs?
Ca o apă susurătoare şi lin curgătoare?
M-am prins: Ca o tornadă!
Sau nu?

Dar cum sunt ele venite, hîm...
Acuma îmi imaginez un dialog:
- Fraţilor, păziţi-vă!
- Ce-i bă?
- Vin reacţiile chimice!!!...
- De unde vin, mă? De unde vin?
- Nu ştiu bine, stai să mă concentrez!
- Din afară sau dinăuntru?
- De peste toooooot, mă, de peste tot!............
- Imposibil, mă, imposibil. Iar ai văzut filme d-alea cu monştri? Sau te pomeneşti că ai intrat iar pe forum creştin ortodox! Ţi-am zis să te potoleşti...

Sssst, ca daca afla Ponta da lege imediat si trimite pe Dragnea cu "bomboane" de la PSD....
\

Nu afla Ponta decat daca a avut altcineva ideea inaintea lui, ca sa aiba pe cine sa plagieze. :D

Din pacate asa este, pentru ca Omul este acum trupesc.

Dispozitiile lui sufletesti sunt schimbatoare din multe cauze, insa modificarile somatice au puterea cea mai mare asupra lui.

Este greu sa fii generos atunci cand esti rupt de foame.

Sau plin de evlavie cand esti cu stomacul plin de mancaruri grele.

Cu toate acestea trupul este un vas foarte pretios.

El trebuie inteles printr-un lung proces de observare atenta, rabdatoare, a modului cum reactioneaza, a efectelor resimtite in urma diferitelor activitati si ciclurilor sale naturale.

Acesta trebuie ajustat progresiv, prin selectarea si dozarea atenta a activitatilor zilnice astfel incat sa aibe putere suficienta, sa asigure claritatea mintii pentru angajarea acesteia in lucrul spiritual.

Un principiu general director este moderatia in toate. Insa corectiile trebuie aplicate de la caz la caz.

Trupul trebuie imblanzit si supus.

Odata cu cresterea fortei rugaciunii, acesta nu mai exercita influente atat de puternice asupra sufletului.

Devine usor si flexibil, plin de vigoare, gata sa serveasca sufletul in dorul sau dupa Dumnezeu.

Daca rugaciunea este ca o mare valvataie, focul ei poate preschimba natura trupului, din cea fizica intr-una transcendenta.

Multumesc!

Practic sufletul este oarecum legat de functiile trupului, adica in momentul in care suntem obositi trupeste, nu mai putem sa gandim la fel de rapid si logic ca dimineata la prima ora, sa zicem.
sau cand un om are un accident si se loveste la cap,nu mai recunoste pe nimeni de langa el, sunt afectate niste functii ale creierului care nu mai pot accesa memoria. memorie care practic apartine de suflet nu de trup?

Doamne fereste, sa ne pice ghivece in cap la toti, cand iesim din casa dimineata!Daca noi, oamenii suntem atat de nepasatori fata de suferinta celorlalti si fata de urmari, chiar avand memorie si constienta raului facut, ne putem imagina cum am fi, accidentati la cap...

Buna pisi,

Memoria este un aspect care tine de trup, de impresiile trupesti.

Sunt impresii remanente ale unor interactiuni senzoriale stocate temporar, chimic, in celulele nervoase.

Chiar si propriul nume, este o astfel de remanenta, care este intretinuta printr-o stimulare mai frecventa a aceleiasi inlantuiri neuronale.

Astfel, se genereaza un stereotip dinamic specific, in acest caz o identitate corelata cu o anume sonoritate si forma grafica standardizata.

Mintea/Sufletul nu are niciun corespondent fizic. Este tot timpul "cunoscatorul" din noi insine, aspectul care cunoaste/simte/experimenteaza.

Prin memorie, "cunoscatorul" are o perceptie segregata in cele trei timpuri: trecut/prezent/viitor.

De fapt, "cunoscatorul" nu are varsta, sex, nicio caracteristica fizica intrinseca.

Cand cunoasterea este deplina, sufletul cunoaste deplin, direct, simultan, atemporal. Nu are nevoie de "memorie".

Pentru ca stie direct ce este el insusi si ce este ceea ce cunoaste.

Aceasta cognitie nu se mai desfasoara in secvente, cu stocari repetitive.

Este o cognitie plenara, nemediata, transcendenta, fara curgere temporala.

Timpul pentru o astfel de minte se pliaza ca o carte, fiind cunoscut direct tot ceea ce a fost, este si va fi.

Multumesc! Adevarul despre cum stau aceste lucruri cat si altele cred eu ca o sa le descoperim pe lumea cealalta.

Este o conceptie destul de des intalnita.

Multi cred ca moartea este un portal catre o cunoastere a sensurilor fundamentale.

Parerea mea personala... este o impresie gresita.

Daca nu aprindem lampa cunoasterii acum, moartea si ceea ce-i urmeaza nu va fi decat un alt episod de confuzie. O alta ratacire fara raspunsuri.

Ei, nu-i nimic, ce atâtea griji pentru ACUM?... Ne vom reîncarna, vom lupta iar cu şuvoiul de reacţii chimice şi tot aşa, până ne vom lumina, nu? Mii şi mii de vieţi succesive ne aşteaptă, no problem. Substanţe chimice să fie, că-n rest totu-i aranjat.

Mii si mii de morti, de despartiri de cei dragi, de suvoaie de lacrimi.

Mii si mii de frici si frustrari.

Mii si mii de mutilari si ruperi de trup.

Suferinta fara de sfarsit, care va bea fara incetare otrava necunoasterii.

Iar un trup uman practic este obtinut ...o singura data.

Într-un anumit sens şi între anumite limite aşa se pare că şi este: cunoaşterea poate continua şi după episodul morţii. Numai că aici e problema: ce înţelegem prin asta, despre ce cunoaştere şi sensuri fundamentale e vorba. Şi, mai ales, cui îi sunt accesibile acestea?

Atârnă mult, dacă nu în totalitate, modul cum am trăit această viaţă. Sunt întru totul de acord cu afirmaţia ta că lampa cunoaşterii trebuie aprinsă acum şi trebuie menţinută până la capăt.

Părinţii ne învaţă, în Biserica lui Hristos, ce fel de oameni să fim şi cum să cunoaştem. După moarte cunoaşterea continuă şi, dacă dăm crezare unora dintre învăţători, inclusiv sfinţii continuă să se desăvârşească în cunoaştere sub lucrarea Luminii. Îndumnezeirea omului nu încetează ci se dezvoltă veşnic.
Dar cel care nu a trecut examenul de admitere la această "şcoală" a cunoaşterii neîncetate fireşte că va urma o altă cale... De aceea, aşa cum bine cred că spui, acum e momentul să ne pregătim pentru examen. Acum, în timpul rânduit de Dumnezeu şi care se numeşte viaţa noastră pământească.

Şi nu cred că merge să sărim gardul la admitere. Nu funcţionează nici pilele... Nici sacoşele cu plocoane, nici un alt fel de mită. Evaluatorul e de nemituit pentru că ştie bine ce fel de oameni vrea în echipa Lui. Aşa că problema rămâne una singură: sunt pregătit pentru examen sau nu. Drept urmare, unul ca Sfântul Sisoe cerea pe patul de moarte timp de pocăinţă. Ca să se mai pregătească niţel, să mai exerseze... Că mulţi sunt chemaţi dar puţini aleşi.

De fiecare dată se obt›ine un singur trup uman; altă dată se obt›ine un alt trup uman.
Fiecare trup este o singură dată. Nu se poate de două ori; Dumnezeu nu dă cu zarul.
Chiar s™i sufletul este mereu mai evoluat, niciodată nu-i la fel de ignorant.

Nu chiar, poate o mie în cazuri mai îndărătnice, sau muult mai putine pentru cei smeriti.

7. Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte,(Isaia65,17)

După cum spune s™i Isaia, cunoas™terea este universală dincolo, dar nu s™i experient›a, iar aceasta se poate înfăptui doar cu ajutorul trupului s™i, mai ales, prin puterea sufletească oarbă de a se sustrage patimilor trupesti s™i de a le învinge.
În trup, numai cunoasterea experimentată poate servi ca suport de act›iune; etajele nu se pot sări, ele trebuiesc urcate anevoios treaptă cu treaptă.

Cu alte cuvinte, informat›ia de €€dincolo€€ nu este bază pentru faptele din viat›a în trup, ci numai informatia as™ezată în suflet prin experienta anterioară.
Experienta vietilor anterioare se transmite copiilor in educatia parintească, sau, Dumnezeu stie cum, la fel ca lui Saul(apostolul Pavel).

On topic:
Hormonii nu intră în react›ii chimice, ei doar stimulează sau reduc activitatea diferitelor organe interne, în functie de binecuvântarea divină pe care omul o lasă să-i intre în inimă.

Hormonii sunt substante secretate de glandele endocrine din corp. Majoritatea acestor glande functioneaza pe principiul causa-efect (daca e prea multa glucoza in corp, se produce mai multa insulina; daca esti intr-o situatie periculoada, se secreta adrenalina.. etc.).

Hormonii, intr-adevar, pot sa influenteze si normala functionare a organelor interne, dar nu poti spune de nici un hormon ca se bazeaza pe "binecuvantarea divina". Poate doar ca, atunci cand cineva se roaga, ii este creat un sentiment de calm, poate chiar placere, din cauza secretiei de serotonina, hormonul fericirii, secretat cand facem orice activitate care ne face "placere".

Hormonii sunt ei înşişi substanţe chimice, cu o structură destul de complexă. Sunt sintetizaţi în celulele secretoare din componenţa glandelor endocrine (sau chiar în insule de celule din alcătuirea altor organe - stomac, intestin, rinichi, inimă), la nivelul unor organite celulare (ribozomi, reticulul endoplasmic, complexul Golgi...).

În funcţie de structura lor chimică hormonii sunt clasificaţi în câteva clase principale: proteici, derivaţi ai acizilor graşi, derivaţi ai sterolului (un alcool complex) etc.

Acţiunea lor se realizează prin participarea la diverse reacţii chimice, pe care le catalizează. Adică intră în reacţie chimică cu o substanţă (de obicei o enzimă) pentru a accelera viteza şi amploarea reacţiei care altfel ar decurge mult mai lent. Alteori, însă, au un rol frenator, inhibitor asupra unor reacţii chimice - după cum cere situaţia de ansamblu a organismului sau a organului respectiv.
Etimologia cuvântului Hormon vine din greacă ("hormao" - a stimula, a pune în mişcare). Cu toate acestea, acţiunea unor hormoni este şi inhibitoare (dar acest efect final inhibitor e datorat tot unor stimulări, la nivelul unor anumite procese chimice enzimatice din lanţurile metabolice).
De exemplu, atunci când organismul se află în stare de efort sau se pregăteşte pentru efort (cazul reacţiei de tip "fugă sau luptă") hormonii adrenalină/noradrenalină catalizează reacţiile de oxido-reducere din ciclul Krebs (reacţii de ardere), rezultatul fiind o creştere a cantităţii de energie necesară diverselor procese metabolice şi activităţi musculare. Acest spor de energie se resimte şi subiectiv, ca o stare de încălzire (ne este cald, ni se mai face şi sete...:))

Hormonii au o funcţie de reglare a organismului.
Ei sporesc sau scad intensitatea reacţiilor chimice din celule, după necesităţile curente sau de perspectivă ale organismului pe ansamblu sau ale unora dintre aparatele şi sistemele corpului.
Interesant că unii hormoni îşi schimbă funcţiile odată cu vârsta. De exemplu, dacă în copilărie hormonii secretaţi de ovar şi testicule (hormonii sexuali) au rol în creşterea generală a organismului, la pubertate îşi modifică specializarea şi "se ocupă" doar de aparatul genital deservind funcţia de reproducere. Aici intră inclusiv caracterele sexuale secundare (pilozitatea, timbrul vocii, morfologia bazinului, coapselor, sânilor, expresia feţei etc.)

Acţiunea hormonilor este mai lentă, efectul nu este imediat. Prin comparaţie, acţiunea reglajului nervos este deosebit de rapidă, de promptă. De exemplu, reflexul de clipire la intrarea unui fir de păr în ochi sau reflexul de apărare la atingerea unui obiect fierbinte este spontană, de ordinul milisecundelor. Reglarea nervoasă este aşadar promptă, imediată, impulsurile nervoase circulînd de la receptori la centrii nervoşi şi de la centri la efectori în câteva milisecunde, la care se adaugă timpul la fel de scurt de transmitere prin sinapse apoi plin placa motorie şi în fine prin fibrele musculare. Totul în mai puţin de o secundă!

Reglajul hormonilor este unul de potenţare şi prelungire a reglării nervoase.
Este şi mai puţin discret, mai vag, mai puţin localizat. Cuprinde un organ întreg sau chiar întreg corpul, pe când un centru nervos poate stimula un singur muşchi sau câteva fibre musculare...

Revenind - hormonii intră în reacţiile chimice fiind şi ei substanţe chimice şi rolul lor principal este de a cataliza acele reacţii chimice, de a le accelera desfăşurarea.

P.S. Pentru detalii precise şi frumoase poate fi consultat manualul de Biologie cls. XI-a, Anatomia şi Fiziologia omului. Capitolele Sistemul Endocrin şi Metabolismul, în special, dar şi celelalte capitole unde este mereu pomenită reglarea nervoasă şi hormonală a aparatului ori sistemului respectiv. Sau tratatele de specialitate în endocrinologie.
P.P.S. Deosebit de frumoasă şi de complexă este reglarea activităţii însăşi de secreţie a hormonilor. Ei se secretă în cantităţi mai mici sau mai mari în funcţie de acţiunile altor hormoni, sau de controlul nervos sau chiar de unii factori biochimici locali, de la nivelul organului respectiv - cum ar fi acumularea în ţesutul organului respectiv a unor produşi de catabolism. Aceste mecanisme de reglaj ale reglatorilor corpului se întretaie uneori, se află în oarecare "luptă", iar de aici o fascinantă încercare a medicilor de a desluşi mecanismele de reglaj şi intervenţia terapeutică, atunci când e nevoie. Uneori apar tumori secretante de hormoni, alteori întârzie reglajul genetic al secreţiei etc. E cu adevărat dumnezeiesc cum lucrează corpul nostru în tainiţele sale...

Creierul şi sufletul
 

Am citit de curînd o carte care pune în discuţie relaţia dintre creier (ca parte a corpului, ca organ material) şi suflet (sau psihic).
E o carte care reuneşte cam tot ce se cunoaşte până în prezent în materie de neurologie, neurochirurgie, psihologie (şi sunt multe psihologii, de fapt, multe şcoli). Mai e şi multă filosofie. Din păcate nu sunt pomeniţi teologii... Cartea fiind una de ştiinţă, în sensul consacrat în lume pentru acest termen.

Sunt plauzibile următoarele:
a) creierul şi psihicul/mintea/spiritul sunt în relaţie de paralelism; fiecare cu treaba lui. Argumente cu carul, de la nişte băieţi cu Premiul Nobel.
b) sufletul depinde total de creier - argumente tot de la băieţi cu Nobelul.
c) creierul şi sufletul se interinfluenţează, avînd însă şi o relativă autonomie
d) sufletul/psihicul/mintea/spiritul conduce creierul (nu prea mai ţine în lumea de azi, idealismul nu mai e la modă, totuşi unii perseverează).

Toate poziţiile sunt argumentate straşnic şi nu merge cu contraargumente naive. Băieţii au un răspuns pregătit pentru oricine şi orice!

Aşa că putem alege, după cum ne place....

De curiozitate, iată ce găsim într-un număr din Revista Medicală Română:
http://rmr.medica.ro/reviste_med/dow...006_Art-21.pdf

Nu hormonii se bazează pe binecuvântarea divină, ci binecuvântarea divină se bazează pe hormoni ca prin ei Dumnezeu să actioneze asupra comportamentului uman.


Bine-nteles că orice substanta are o anumită compozitie chimică s™i că poate actiona chimic asupra altei substante, dar hormonii nu au acest tip de actiune, ci ei sunt catalizatori ai altor reactii chimice; asta am vrut să spun.
Hormonii intră în cursul unei actiuni, nu declans™ează o actiune.
Hormonii nu intră în tubul digestiv, de pildă, ei impulsionează activitatea organele implicate în digerarea alimentelor si resorbtia nutritivă.

Exact cum spui: hormonii au o funcţie de reglare a organismului.
La aceasta eu adaug că cele mai reglate €"organisme"€ sunt cele ce se închină Domnului. De aceea hipofiza(glanda pituitară) este asezată la baza anterioară a encefalului s™i, având mărimea unui bob de porumb cu o greutate mai mică de 1(unu) gram, coordonează activitatea celorlalte glande endocrine!!!

........:) Frumoasă afirmaţie!
Adevărat cred că e.

Daca Dumnezeu ne controleaza hormonii, si implicit corpul si gandirea, oare mai avem liber arbitru? Sau avem numai iluzia de liber arbitru, si noi facem exact ce vrea si dicteaza Dumnezeu?

Dumnezeu a stiut chimie inaintea chimistilor, nu-L invatam noi. Pai de ce a lasat postul si rugaciunea? Pe acestea le-a lasat tocmai ca sa ne ajute sa ne controlam noi insine acest trup si sa-l supunem Duhului Sfant. acest trup ne-a fost daruit ca sa facem voia lui Dumnezeu cu ajutorul lui. Ne-a fost dat sa-L hranim nu numai ca si cum ar fi al unui animal si pe urma sa ne minunam de reactiile din el. Ne-a fost dat sa ne ajute sa hranim in primul rand sufletul din noi. Cu sufletul ne vom prezenta inaintea Mantuitorului, nu cu trupul.

Hranim bine o pisica si sa vezi reactii! Hranim bine o vaca si la anumite intervale nu ne mai asculta de parca ar fi salbatica. Si acelea sunt reactii.

Hranim bine un om si intrece animalele in salbaticie, daca nu-l apuca vreo criza de ficat. Vaca se declara multumita daca se impreuneaza o data pe an, platind cu un vitelus placerea ei, pe cand omul cauta doar/ mai ales placerea. Nu prea e dispus sa accepte si suferinta si atunci reactiile lui chimice se bulverseaza cu voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu sa ne ajute sa ne controlam reactiile chiimice din trupurile noastre la timp, ca sa nu se bucure necuratul de trupurile noastre!

Atentie! Se practica umilirea sexuala in anumite cercuri. Aviz celor care isi doresc mariri nemeritate! Un astfel de om este santajat si umilit la nesfarsit si obligat sa faca mereu ce i se cere.