Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Teologie si Stiinta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5039)
-   -   Predispozitii, vulnerabilitati mostenite de la parinti, bunici, strabunici etc. (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17390)

tot-Laurentiu 23.08.2014 20:46:31

Predispozitii, vulnerabilitati mostenite de la parinti, bunici, strabunici etc.
 
În Scriptură se spune: Adam a trăit două sute treizeci de ani i atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa i după chipul său și i-a pus numele Set. (Facerea 5, 3). Sf. Ioan Gură de Aur înelege aceste cuvinte astfel: "Set a motenit starea morală a sufletului i virtuile caracteristice tatălui său."

"...omul se cunoate prin copiii săi!" (Sirah 11, 30), "Cum e mama, aa e i fiica" (Iezechiel 16, 44)

"Există prunci care sug i care se aprind trupete, în timp ce există tineri de optsprezece-douăzeci de ani care au o repătimire, i nu sunt războii de trupul lor. Cui se datorează această diferenă? Stării duhovniceti a părinilor. Este motenirea duhovnicească. Vezi, părinii nu lasă motenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă motenire i patimile sau virtuile lor.
Dacă cineva este bogat sau sărac, lasă motenire multe sau puine, potrivit cu starea lui. Astfel există copii care au o bogată motenire duhovnicească de la părinii lor, adică au multe virtui. Aceti copii dacă adaugă i osteneala lor, nevoina lor, pot ajunge la mari înălimi duhovniceti, pentru că au pornit deja de la înălime.
De aceea Maica Domnului a fost atât de curată, nici măcar un gând păcătos nu s-a apropiat de ea. Rădăcina ei este Sfânta Ana. Ioachim i Ana au fost sfini, iar zămislirea Maicii Domnului a fost fără plăcere. Însă Dumnezeu nu este nedrept. Ceea ce are valoare este lucrarea pe care a făcut-o cineva asupra lui însui. Nevoina, osteneala personală pe care a depus-o fiecare, pentru a respecta poruncile lui Hristos, pentru a-L mulumi pe Dumnezeu, aceasta o ia în considerare Dumnezeu i nu punctul de unde a plecat. (din cartea "Părintele Paisie mi-a spus")

Sf. Ioan Scărarul spune că unii oameni sunt înclinai, prin firea lor, spre abstinenă, tăcere, smerenie i timiditate. Alii au chiar în firea lor o "oprelite pentru calităile bune, dar ei se străduiesc să fie buni; i chiar dacă sunt neputincioi uneori, acetia sunt mai demni de laudă decât primii." Omul care, prin lucrarea ascetica asupra propriului trup, a biruit mânia i viclenia, este mai puternic decât cel care este, prin firea sa linitit i drept. Virtuile dobândite cu trudă i luptă împotriva patimilor sunt preuite mai mult de Dumnezeu decât calităile motenite de la părini.

"Primul om era asemenea unei oglinzi curate, în care se reflecta doar Dumnezeu. Demonul neascultării voia să se reflecte, de asemenea, în această oglindă, dar nu reuea. Atunci a hotărât să murdărească această oglindă cu cerneala sa groasă."

"De la Adam i până în zilele noastre, păcatul se strecoară ca o dungă neagră într-un râu de sânge. În sânge se ascunde păcatul, din sânge se transmite păcatul i tot prin sânge s-a motenit, de la Adam până astăzi."

"Fiecare nou-născut este o nouă reflecie a lui Dumnezeu, întunecată puin de păcatul neascultării. Această mică umbră din sufletul nou-născutului reprezintă inclinaiile sale negative. Păcatul neascultării de Dumnezeu este exprimat prin alte păcate, deprinderi rele, patimi i plăceri. Această mică umbră a fiecărui nou-născut este o oarecare inclinaie spre rău. Deoarece numărul acestor inclinaii este mare, la fel de multe sunt i situaiile dramatice din viaa omului. Dar Dumnezeu este milostiv față de fiecare om. tiind neputina fiecărui suflet el îl aează pe fiecare în situaia de a se putea îndrepta, aa încât umbra să se transforme în lumină."(Sf. Nicolae Velimirovici)

"Se motenesc doar trăsăturile fundamentale ale caracterului părinilor, direcia lor morală, înclinaia spre bine sau spre rău, capacităile superioare ale minii, sentimentului i voinei. Niciodată nu se motenesc amintirile despre viaa părinilor, senzaiile organice i mentale ale acestora, gândurile sau sentimentele.

"Copiii primesc drept motenire de la părini nu doar particularităile fizice, ci i pe cele duhovniceti i aceasta ne obligă să ne gândim serios la responsabilităile noastre față de Dumnezeu, dar i față de neamul omenesc... Este mare responsabilitatea tuturor părinilor i ei trebuie să ină minte acest lucru întotdeauna; să-i învingă patimile i viciile, să se pocăiască de păcate, să-i curățească inima, pentru ca această curăie să o transmită și propriilor copii. (Sf. Luca al Crimeii Voino-Iasenețki)

"Fiecare generaie motenete de la cele anterioare (copilul de la părinii săi i de la strămoii apropiai) proprietăile minii, inimii, voinei, caracteristicile trupeti, problemele rezolvate sau nerezolvate... Dacă părinii vor rezolva, în ei înii o problemă oarecare, atunci vor transmite copiilor o umanitate mult mai fină, eliberată de această "problemă blestemată", dacă e să folosim cuvintele lui Dovstoievski. Dacă ei nu vor putea rezolva problema, generaia următoare, mai devreme sau mai târziu, se va confrunta cu aceasta. Am întâlnit oameni care îmi spuneau: "Am ispita aceea sau cealaltă ori am problema cutare, care îmi este total străină. De unde vine aceasta?" i atunci controlând prin trecutul lor, aflam de multe ori, la părini sau strămoi, aceeai problemă, nerezolvată. Problema era pusă omului, care încerca să o rezolve, pentru că el tia că ea este motenită i că o rezolvă pentru bunica, bunicul, străbunicul sau pentru părini." (Mitropolitul Antonie de Suroj)

Analizând astfel de cazuri, un contemporan, cunoscut păstor de suflete, formulează legea eredității duhovnicești: "...Copilul primește de la părinți doar acel potențial de energii dumnezeiești pe care l-au avut părinții în momentul zămislirii lui". (Enigmele eredităii / Konstantin V. Zorin, pag. 57, 63, 67, 105, 116, 117, 118 i 151)

"Copiii ii copiază pe părini încă din leagăn. Imita ceea ce fac cei mari i le înregistrează pe toate în "caseta" lor goala. De aceea părinii trebuie sa se ostenească să-i taie patimile lor. Indiferent dacă unele le-au motenit de la proprii lor părinti, ei vor da socoteala lui Dumnezeu nu numai pentru ca nu s-au nevoit sa le taie, ci si pentru ca le transmit copiilor lor." (din cartea Cuviosul Paisie Aghioritul, Viata de familie, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

- Că viciile, în special beia i desfrâul, degenerează neamul, dovezile sunt evidente. Spitalele de toate felurile nu se mai ajung. Boala a ajuns o sursă de venit.

- Chiar nimeni nu vede ? Sănătatea e condiie de mântuire.
- Unde să ne inserăm în mecanismul genetic ca să frânăm decăderea și degenerarea ?

Sunt totui câteva puncte de sprijin, nu chiar cum cere Arhimede, dar capabile să întoarcă - fie i în cazuri rarisime - povârniul fatal al declinului.

Dacă toate se înscriu, i bune i rele, i la mai multe nivele, e clar că acestea dau o rezultantă, pentru noi un calcul al probabilităilor la fiecare transmitere de cod.

Deci dacă pentru un ou zigot, se înjumătăete numărul de cromozomi ai fiecăruia dintre cei doi parteneri ai oului. cineva decide care coloană ereditară să fie scoasă din competiie i care să intre în circuitul vieii. Se tie cum stau genele în spiralele cromozomice. De asemenea se tie cum genele recesive plătesc, "în copii păcatele ascendenilor până la al al treilea i al patrulea neam" (Exod 20,5). Dar o pocăină, o îndreptare, o integrare într-o mai corectă concepie de viaă, poate decide până i corectarea codului genetic. Dătătorul Legii scoate defeciunile din aciune.

Așa devine posibilă regenerarea, dar numai în schimbul eforturilor morale susinute i urmărite din neam în neam.

A mai fost odată o temă a efortului moral i spiritual "din neam în neam" posibilitatea apariiei Maicii Domnului i acea unică Partenogeneză a Mântuitorului. Cât n-au muncit trimiii lui Dumnezeu pentru condiia morală.

Și dacă a fost posibilă odată o îmbunătăire mai poate fi.
Al doilea factor, care îndreptăete posibilitatea optimismului de-a putea stăvili degenerarea, este fenomenul mutaiilor genetice.

***
Un efect al uzurii sănătăii e că mintea decade de la înelegerea bună de mai înainte. Cade i de la credină. Cine putea fi mai convins în existena i asistena lui Dumnezeu ca Solomon, care-I zidise Templul din Ierusalim i care, la sfinire, văzuse Slava lui Dumnezeu umplând Templul, i totui mulimea femeilor (III Regi 11,3) i-au întors inima spre ali dumnezei.

Decăderea a atras apoi istorie nenorocită asupra poporului.
Alții sunt prietenii celui decăzut.

***
Alternativele care aduc structurile la viaă, le vedem fie ca "probabile", fie ca "posibile" fie ca "preferabile".
"Înjumătăirea" numărului de cromozomi, la formarea oului, ine seama de toate datele fondului genetic, precum și de toate legile ispăirii în copii, ale greelilor înscrise în codul genetic al celor doi părini, 4 bunici, 8 străbunici, după cum e scris: "Sunt Dumnezeu râvnitor, îndelung răbdător i mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu las. Pedepsesc greelile părinilor în copii până la al treilea i al patrulea neam, dar mă milostivesc până la al miilea neam pentru cei ce ascultă poruncile Mele (Exod 34,6-7;Deuteronom 5,9-10).

Deci cel ce face "mutaiile genetice", hotărăte ce să iasă afară din socoteală, din "activul" codurilor genetice i ce să rămână activ în viaa viitoarei fiine, este Cel ce asistă toată creaia de la atom până la univers i care le mică pe toate în armonie cu structurile genurilor i speciilor creaiei de la începutul până la sfâritul creaiei.

"În El trăim, ne micăm i suntem" (Faptele Apostolilor 17,28)

***
Printre urmările endocrine ale beiei bunicilor, pe lângă defeciuni - insuficiene mintale - în sistemul nervos, nepoii nu pot învăa, mai apare i sterilitatea naturală în nepoate. Alte nepoate - după gradul de bețivitate al unuia din cei 4 bunici - fac avorturi spontane. Deci pedeapsa părinilor în copiii până la al doilea i al treilea neam. Că aci, la al treilea neam, li se sfârete neamul. (din cartea Părintele Arsenie "Omul îmbrăcat în haină de in i îngerul cu cădelnia de aur")

Pelerin spre Rasarit 23.08.2014 22:56:04

Este foarte greu de stabilit, ca regula generala,ca fiecare generatie mosteneste inclinatia spre bine sau spre rau a inaintasilor lor, de fiecare data.Sunt numeroase cazuri cand din parinti fara probleme, chiar credinciosi,inclusiv ortodocsi,au iesit copii atei.In alte situatii din familii de alcoolici au iesit si copii care nu numai ca nu au avut aceasta inclinatie dar au fost cu mult peste parinti lor,inclusiv dpdv intelectual,ceea ce este si mai interesant pentru ca exact aceasta capacitate nu le-a fost afectata.Altii au invins diferite patimi,precum betia,prin terapie,nefiind neaparat credinciosi.Este greu de schematizat totul indiferent de situatie.

bin000 24.08.2014 00:10:55

Citat:

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 565956)
Este foarte greu de stabilit, ca regula generala,ca fiecare generatie mosteneste inclinatia spre bine sau spre rau a inaintasilor lor, de fiecare data.Sunt numeroase cazuri cand din parinti fara probleme, chiar credinciosi,inclusiv ortodocsi,au iesit copii atei.In alte situatii din familii de alcoolici au iesit si copii care nu numai ca nu au avut aceasta inclinatie dar au fost cu mult peste parinti lor,inclusiv dpdv intelectual,ceea ce este si mai interesant pentru ca exact aceasta capacitate nu le-a fost afectata.Altii au invins diferite patimi,precum betia,prin terapie,nefiind neaparat credinciosi.Este greu de schematizat totul indiferent de situatie.

Tocmai pentru ca e foarte greu(de fapt imposibil) de stabilit de oameni ,Dumnezeu a spus clar cum se vor intampla lucrurile pedepseste pana la al 3 lea neam ,se milostiveste pana la 1000 de generatii.Fireste astea combinate cu libera alegere si straduinta generatiilor respective.Deci daca iese un alcoolic din parinti credinciosi e voia lui libera care refuza o mostenire minunata,daca iese un sfant din parinti alcoolici e voia lui libera si straduinta de a-si construi el o mostenire minunata,pe care nu a avut-o.Probabil Dumnezeu iubeste sa vada astfel de straduinte .

Pelerin spre Rasarit 24.08.2014 00:18:21

Ar fi bine daca ar fi atat de simplu.Realitatea este insa mult mai complexa sa spunem,si mai greu de explicat sau incadrat,cel putin din perspectiva mea.Ce m-ar interesa,ca sa nu lungesc inutil interventia mea:acele citate,in prima postare a topicului,care incearca corelatii cu aspecte din genetica din ce carte exact sunt.Acel aspect ma intereseaza in mod particular.Multumesc anticipat pt info,numai bine.

tot-Laurentiu 24.08.2014 01:06:47

Sunt preluate din cartea Enigmele eredității / Konstantin V. Zorin, pag. 57, 63, 67, 105, 116, 117, 118 și 151...

Ioan_Cezar 24.08.2014 02:37:07

Genetica este o știință extrem de complexă, căreia nu i-a dat de cap nici un om până azi, din câte cunosc.
Cei care scot după placul lor fragmente din cărțile de genetică (precum unii scot din context versete din Scriptură, pentru a da interpretări care le convin lor) uită, printre multe altele, următoarele:
a) transmiterea genelor de la genitori la urmași este condusă de legile probabilității, nu de mecanică; în genetică nimic nu e sigur, ci doar probabil.
b) genotipul nu e totuna cu fenotipul. Aceasta înseamnă că, chiar dacă doi oameni au fondul genetic absolut identic, dezvoltarea lor morfologică nu este niciodată identică. Intervin nenumărați factori pe care îi putem reuni în câteva clase principale - educația/cultura mediului, experiențele vieții, autoconstruirea propriei personalități prin propriile decizii. În concluzie, premisele presupuse a fi identice duc la rezultate variate.
c) genele recesive, spre deosebire de cele dominante, nu se manifestă (decât atunci când în genomul urmașului se întâlnește aceeași genă recesivă și de la mamă și de la tată).

Consider că este cu totul păgubos ca omul care nu stăpânește bine genetica să facă speculații teologice pe spinarea geneticii. Prin aceasta se scoboară pe sine și în genetică și în teologie...

Ca fapt divers, reamintesc că unul dintre marii oratori ai Antichității a avut un defect din naștere (transmis ereditar) la nivelul aparatului fonator. Dar, prin lucrul cu sine și-a depășit datul ereditar și a devenit unul dintre cei mai buni oratori, poate cel mai bun.
https://istoriiregasite.wordpress.com/tag/demostene/

Pe de altă parte, ca să ridicăm ștacheta sus de tot, în chiar Genealogia Mântuitorului întâlnim persoane despre care uneori ne sfiim să vorbim...
http://www.cuvantul-ortodox.ro/categ...erii-domnului/

Speculațiile genetice au, printre alte neajunsuri, pe acela că alimentează fanatismul rasist (rase pure, nazism etc.).

Pentru om e întotdeauna mai important (cu impact practic mai mare, cu validitate ecologică) în ce cultură trăiește, în ce lume de duhuri, în ce atmosferă omenească (și îngerească...) decât cu ce tendințe în potențial vine pe lume. Dacă se transmit urmările păcatelor părinților, aceasta se face prin comportamentul (practici - obiceiuri, ritualuri) și amintirile (idei, sentimente, valori, filosofii, credințe) ce însoțesc fiecare coabitare dintre înaintași și urmași.
Păcatul se reînnoiește activ - psihologic și duhovnicește de la o generație la alta, prin comunicarea directă la toate nivelurile dintre generații; el nu se transmite pasiv prin substratul genetic biochimic. Să respectăm și să cultivăm tradițiile bune, de la o generație la alta, și astfel vom avea urmași sănătoși, trupește și sufletește și duhovnicește.
Și chiar dacă păcatul s-ar transmite, stă în puterea oricărui păcătos născut din păcătoși să devină bineplăcut Domnului, chiar sfânt. Prin alegerea nevoinței întru atragerea Harului Domnului, știind că "duhul umilit, inima înfrântă și smerită..." și că tot ce nu este posibil la om este posibil la Dumnezeu, dacă Domnul voiește.

abaaaabbbb63 24.08.2014 19:12:47

Citat:

În prealabil postat de tot-Laurentiu (Post 565949)
Printre urmările endocrine ale beției bunicilor, pe lângă defecțiuni - insuficiențe mintale - în sistemul nervos, nepoții nu pot învăța, mai apare și sterilitatea naturală în nepoate. Alte nepoate - după gradul de bețivitate al unuia din cei 4 bunici - fac avorturi spontane. Deci pedeapsa părinților în copiii până la al doilea și al treilea neam. Că aci, la al treilea neam, li se sfârșește neamul. (din cartea Părintele Arsenie "Omul îmbrăcat în haină de in și îngerul cu cădelnița de aur")


Cumva acest thread are scopul de a scuza incorectitudinea in aceasta lume? Oare este corect sa gandim ca Dumnezeu pedepseste copii si oameni nevinovati pentru pacatele parintiilor lor?

Ma scuzati daca deranjez, dar asta mi se pare o aberatie religioasa. Nu ne zice aceeasi ideologie religioasa ca Dumnezeu ne iubeste pe toti in mod egal? Nu ne zice ca toti suntem judecati egal, dupa faptele noastre, nu ale altora?

Din pacate, da, genele nu sunt perfecte, si pot da si rateuri, unele fiind chiar fatale, altele supunand oamenii la vieti intregi de chinuri. Dar sa dai vina pe parintii lor pentru asta, mi se pare o aberatie si o "scuza" slaba pentru incorectitudinea din lumea aceasta.

tot-Laurentiu 24.08.2014 20:34:15

Prietene vezi lucrurile strâmb și ciuntești contextul. Textul postat trebuie citit integral și înțeles în ansamblu fiindcă de aceea l-am postat întreg, domnia ta însă citezi doar ceea ce-ți convine.

Bineînțeles că Dumnezeu este milostiv și iubește oameni dar în același timp este și drept și nu mântuiește pe nimeni cu forța. Altfel nu ar mai exista rai și iad.
Aici problema se pune din punct de vedere duhovnicesc, totul fiind legat de efectele patimilor, păcatelor și pocăinței, ci nu cum o pui domnia ta, psihologic și fixist.
Aici nu vorbim despre faptul că noi moștenim sau vom fi judecați pentru păcatele altora ci despre urmările păcatelor. Sunt două lucruri total diferite. În Tradiția Bisericii se vorbește despre două judecăți: Judecata particulară și Judecata Universală unde fiecare vom fi judecați pentru păcatele noastre însă asta nu exclude urmările sau efectele păcatelor celor apropiați ai noștri. Una este păcatul și alta este efectul său, care nu este același lucru...

Nu este vinovat Dumnezeu că noi oamenii ne-am îndepărtat de El prin patimi și păcate. Dacă Adam nu ar fi păcătuit, astăzi nu ar fi existat moartea și am fi fost cu toții în Eden. Însă Mântuitorul S-a Întrupat, a pătimit, a fost Răstignit, a Înviat, S-a înălțat la ceruri și a întemeiat Biserica Sa Ortodoxă la Cincizecime tocmai pentru a ne da nouă această posibilitate de a ajunge la starea vechiului Adam dinainte de căderea în păcat și chiar să depășim această stare fiindcă Domnul Hristos ne-a adus mai mult decât ne-a pierdut Adam. Asta depinde de fiecare dintre noi în parte, însă nu înseamna că de acum ne vom mântui cu toții la grămadă.

Orice este posibil doar în prezența a o mulțime de "dacă": dacă ai credință în Dumnezeu, dacă te rogi, dacă participi la Sfintele Taine și Slujbe ale Bisericii, dacă te ferești de patimi și te lupți cu păcatele tale, dacă lucrezi virtuțile șamd.

Orice patimă și orice păcat aduce boala, suferința și lucrarea morții în lume fiindcă oamenii sunt cu toții o ființă chiar dacă aceasta ființă este dispersată. Cu cât o persoană trăiește în apropierea unor patimi și păcate cu atât crește riscul ca aceasta să fie înfluențată și otrăvită. Adam a fost atenționat de către Dumnezeu: "Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!"(Fc 2,17), "pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viața veșnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru." (Romani 6:23). Este vorba aici despre o moarte dublă, atât cea biologică, cât și duhovnicească - pierderea harului...

În momentul în care există pocăință adevărată totul se rezolvă, fiindcă, după cum spunea și Cuviosul Paisie, nici o moștenire păcătoasă nu poate rezista în fața harului lui Dumnezeu. Însă până ajunge omul zilelor noastre să conlucreze în mod real cu harul lui Dumnezeu, e cale lungă! Citește aici "despre transfigurarea simțurilor prin har, în rugăciune, și contemplarea-iubire a Dumnezeiștii Frumuseți în viața mistic-contemplativă Ortodoxă", poate îți prinde bine!

Am inițiat threadul pentru oamenii dezghețați la minte, capabili de sinteză și analiză, nu pentru fixiști și răstălmăcitori.

"Rugaciunea este legata de mediu - mediul o ajuta sau o ingreuneaza-, dar este dependenta si de sange, adica de traditia familiei. Este important daca cineva are sange din parinti rugatori, daca mama s-a rugat atunci cand era insarcinata". (Cuv. Sofronie Saharov)

tot-Laurentiu 24.08.2014 22:29:28

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 565964)
Genetica este o știință extrem de complexă, căreia nu i-a dat de cap nici un om până azi, din câte cunosc.

Ca știință instituționalizată, genetica se rezumă în majoritatea cazurilor la constatări, fără să poată demonstra și explica în mod real care sunt cauzele pentru majoritatea fenomenelor genetice.

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 565964)
Speculațiile genetice au, printre alte neajunsuri, pe acela că alimentează fanatismul rasist (rase pure, nazism etc.).

Cred că se înțelege de la sine că discuția nu este despre rase pure sau experimente genetice de laborator, ci despre știința cuvioșilor părinți, despre predispozițiile moștenite de la strămoși din persepectiva oamenilor trăitori în Hristos, așa cum le-a fost transmis prin Revelație, la care cea mai mare parte a oamenilor de știință nu pot ajunge prin metode științifice.

Există, într-adevăr, anumite experimente prin care omul se pune în locul lui Dumnezeu, însă orice experiment care nu decurge conform firii, nu face parte din planul lui Dumnezeu, și deci, nu poate fi obiectul discuției de față, din moment ce se se încadrează la păcate împotriva firii.

Ioan_Cezar 24.08.2014 23:17:42

Iartă-mă dar nu vreau să particip la monotona dispută abracadrabrantă despre conflictul dintre știință și religie, despre superioritatea uneia sau a alteia etc.
Discursul eclectic, gen salată de cuvinte și idei, în care se amestecă cu bățul emoțional termeni de ici și de colo pentru a demonstra nu știu ce afinitate, nu duce la nimic bun.

Știința Părinților nu este la concurență cu genetica, nu e nici deasupra nici sub vreo știință, ci lucrează în alt plan: cel duhovnicesc. Că uneori Părinții apelează la câte un termen din științele lumii, asta se face pentru a ne ajuta pe noi să înțelegem unde bate cuvântul duhovnicesc. Utilizăm variate mijloace dar nu le confundăm cu scopul. Ne uităm unde arată degetul, nu la deget sau în deget. Părinții ne arată Cerul, nu pământul din om, nu lumescul vieții acesteia de care se ocupă în general științele. Ei se ocupă cu meta-fizica, nu cu fizica existenței.

Când Părintele Sofronie ne vorbește despre sânge, nu are în vedere vreo lămurire care ține de hematologie, sistemul cardio-vascular ori gene și codoni, ci sugerează, prin apelul la un mijloc plastic de expresie, că viața evlavioasă a mamei are consecințe profunde asupra vieții copilului. Ne mai învață astfel ceva care scapă amatorilor de termeni genetici: inima duhovnicească a mamei comunică cu inima duhovnicească a fătului încă din timpul vieții intrauterine. Stările sufletești ale mamei sunt prima învățare primită de copil. Cu cât aceste stări sunt mai sănătoase duhovnicește, cu atât mai sănătos duhovnicește se va dezvolta și copilul. Iar această învățare, această permanentă educație duhovnicească se va prelungi și mai apoi, după naștere, în relațiile duhovnicești dintre mamă (tată, familie) și copil.

Acești oameni nu explică cum se "traduce" în ADN viața duhovnicească, întrucât ei nu explică Tainele ci le trăiesc, le experiază, le cultivă. Părinții pun mereu accentul pe factorii duhovnicești pentru că voiesc ca noi, mamele și tații, să ne dezvoltăm duhovnicește, iar prin aceasta să îi ajutăm și pe urmașii noștri să se dezvolte duhovnicește.
Apoi vin și celelalte, pe această bază bună, absolut necesară.

cristiboss56 24.08.2014 23:34:40

http://ascorslatina.wordpress.com/20...le-copiilor-2/

cristiboss56 24.08.2014 23:39:24

Pacatele parintilor le ispasesc copiii
 
https://vorbeintelepte.wordpress.com...pasesc-copiii/

Pelerin spre Rasarit 24.08.2014 23:48:53

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 565990)

Interesant articol,imi confirma,poate,niste legaturi care imi pareau neclare si pe care le gasisem intr-un studiu despre cromozomul Y si ADN-ul mitocondrial. Numai bine.

Ioan_Cezar 25.08.2014 01:56:19

Din păcate, în materialele prezentate se află câteva interpretări speculative, dintre care mă silesc, în ciuda mâhnirii dar de dragul adevărului, să semnalez câteva:

"Gena dominantă este gena normală care formează organul și-i conduce funcțiunea în condiții normale iar gena recesivă este gena defectuoasă, a cărei funcțiune nu se manifestă. Gena care crește creierul, prin care se mijlocește funcțiunea inteligenței, e o genă dominantă, iar aceea care-l împiedică, și deci produce prostia, e o genă recesivă."

"După textul Scripturii toată recesivitatea apare în părinți pe urma vreunui păcat."

"Trăind prezența nevăzută a lui Hristos în noi, Acesta poate să scoată afară, prin mecanismul eredității, neghina recesivă și, în vremea străduinței celui din cauză, să facă să revină mulțime de gene recesive în gene dominante."

Fraților, gena nu este o noțiune axiologică, nu primește calificativul de "bună" sau "rea", cu atât mai puțin de "păcătoasă" ori "virtuoasă". Pentru a înțelege ce înseamnă de fapt o genă dominantă și mai ales ce este gena recesivă, vă rog să rezervați câteva minute studiului într-un material oferit de geneticieni.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dominan..._genetic%C4%83


Caractere normale și anormale dominante și recesive

Caractere dominante ..............................................Cara ctere recesive

Nas coroiat .............................................. Nas drept
Nas roman(cu proieminență la mijloc) .............................................. Nas drept
Nas grecesc (alungit) ..............................................Nas drept
Nas normal............................................ .. Nas cartofeliform
Nas lat .............................................. Nas îngust
Nas lung ..............................................Nas scurt sau mijlociu
Rădăcina nasului îngustă, înaltă............................................ .. Rădăcina nasului joasă și lată
Rădăcina nasului îngustă, înaltă ..............................................Rădă cina nasului joasă și lată
Nări dilatate .............................................. Nări înguste
Ochi drepți........................................... ... Ochi pieziși
Ochi mari.............................................. Ochi mici
Ochi negri............................................. .Ochi căprui
Ochi gri ..............................................Ochi verzi
Iris de culoare închisă........................................... ...Iris de culoare albastră
Iris pigmentat......................................... .....Iris albinist
Gene lungi ..............................................Gene scurte
Pleoape mari .............................................. Pleoape mici
Păr întunecat .............................................. Păr deschis
Păr creț.............................................. Păr ondulat
Păr negru ..............................................Păr blond
Păr castaniu ..............................................Păr roșcat
Păr castaniu.......................................... ....Păr blond
Păr cărunt la 25 ani..............................................Păr cărunt apărut după 25 ani
Șuviță albă de păr ..............................................Păru l de aceeași culoare
Chelie timpurie ..............................................Abse nța cheliei
Piele închisă la culoare........................................... ...Piele deschisă la culoare
Statură joasă ..............................................Stat ură înaltă
Dreptaci.......................................... ....Stângaci
Cataractă (opacificarea cristalin) ..............................................În normă
Auz normal............................................ ..Surditate
Prezența migrenei ..............................................Abse nța migrenei
Absența sindrom Parkinson ..............................................Prez ența sindrom Parkinson
Dezvoltare normală .............................................. maladia Gay Sach (idioție amaurotică
degenerescentă cerebro - vasculară)
Absență fenilcetonurie.................................... ..........Prezență fenilcetonurie



Dacă ar fi să valorizăm (cum se face în materialul comentat) datele genetice oferite de acest tabel, ar reieși așa:
- migrena, cataracta, încărunțirea prematură și șuvița albă de păr sunt ... bune, virtuoase etc. Că doar sunt date de genele dominante!
Iar absența migrenei și părul bogat sunt rele, deoarece sunt date de genele recesive!
Ei bine, rezerv pentru final constatarea că ochii albaștri au culoarea dată de genele recesive.
Apăi, oameni buni, Părintele Arsenie Boca, Părintele Sofronie, Părintele Iosif Isihastul și, dintre sfinții deja canonizați Sfântul Serafim de Sarov - au avut gene rele, păcătoase, tocmai pentru ochi?...

tot-Laurentiu 25.08.2014 02:48:43

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 565985)
Știința Părinților nu este la concurență cu genetica, nu e nici deasupra nici sub vreo știință, ci lucrează în alt plan: cel duhovnicesc. Că uneori Părinții apelează la câte un termen din științele lumii, asta se face pentru a ne ajuta pe noi să înțelegem unde bate cuvântul duhovnicesc. Utilizăm variate mijloace dar nu le confundăm cu scopul. Ne uităm unde arată degetul, nu la deget sau în deget. Părinții ne arată Cerul, nu pământul din om, nu lumescul vieții acesteia de care se ocupă în general științele. Ei se ocupă cu meta-fizica, nu cu fizica existenței.

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 565985)
Când Părintele Sofronie ne vorbește despre sânge, nu are în vedere vreo lămurire care ține de hematologie, sistemul cardio-vascular ori gene și codoni, ci sugerează, prin apelul la un mijloc plastic de expresie, că viața evlavioasă a mamei are consecințe profunde asupra vieții copilului. Ne mai învață astfel ceva care scapă amatorilor de termeni genetici: inima duhovnicească a mamei comunică cu inima duhovnicească a fătului încă din timpul vieții intrauterine. Stările sufletești ale mamei sunt prima învățare primită de copil. Cu cât aceste stări sunt mai sănătoase duhovnicește, cu atât mai sănătos duhovnicește se va dezvolta și copilul. Iar această învățare, această permanentă educație duhovnicească se va prelungi și mai apoi, după naștere, în relațiile duhovnicești dintre mamă (tată, familie) și copil.

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 565985)
Acești oameni nu explică cum se "traduce" în ADN viața duhovnicească, întrucât ei nu explică Tainele ci le trăiesc, le experiază, le cultivă. Părinții pun mereu accentul pe factorii duhovnicești pentru că voiesc ca noi, mamele și tații, să ne dezvoltăm duhovnicește, iar prin aceasta să îi ajutăm și pe urmașii noștri să se dezvolte duhovnicește. Apoi vin și celelalte, pe această bază bună, absolut necesară.

Este adevărat că părinții pustiei cunoșteau foarte multă mistică, insă cunoșteau la fel de bine, multă antropologie și demonologie, fără a avea pretenția să vorbească în termeni științifici.
Omul din punct de vedere duhovnicesc este privit în întregul său: trup și suflet. Pentru ca un om să sporească duhovnicește în bune condiții, are nevoie de o deplină sănătate atât a sufletului cât și a trupului. Sufletul nu se poate sfinți în afară de trup, fiindcă trupul este templu al Duhului Sfânt. Moaștele sfinților sunt o dovadă clară a faptului că trupul participă la viața duhovnicească.

Sf. Apostol Pavel spune în epistola sa către Tesaloniceni: "Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit, și întreg duhul vostru, și sufletul, și trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (1 Tesaloniceni 5:23)

Termeni de specialitate ca ADN, ARN șamd. n-au prea mare relevanță, fiindcă nu depășesc cadrul limitat în care sunt ultilizați. Ar fi putut exista oricare alte denumiri in locul lor. Adam nu a terminat să numească tot ceea ce Dumnezeu a lăsat în creație și de aceea această sarcină a rămas pentru omul zilelor noastre, care este de-a dreptul robit patimilor și mult mai îndepărtat de Dumnezeu prin păcatele sale, spre deosebire de Adam. Astfel de oameni nu sunt în stare să numească inspirat cele lăsate de Dumnezeu și nici să facă știință inspirați de Dumnezeu, deși, ei se laudă că unul este mai deștept decât altul, dar sunt incapabili să rezolve o sumedenie de probleme arzătoare ale umanității!

ÎPS Hierotheos Vlachos spune că marii Părinți ai Bisericii au avut o experiență personală a lui Dumnezeu, au ajuns la îndumnezeire, dar au avut și daruri intelectuale însemnate, fiind înzestrați cu "capacitate intelectuală" și cunoscând, de asemenea, cultura epocii lor. Astfel, au fost capabili să exprime această experiență...

Ioan_Cezar 25.08.2014 03:40:39

Laurențiu, frate, nu te mâhni dacă îți spun că văd bine râvna ta bună. Nu te laud, ci constat pentru că e lesne de constatat. Așadar, îmi e greu să intervin critic ici și colo, pe unde cred cu tărie că ar fi nevoie de o observație critică (constructivă). Îmi e greu întrucât îmi pare că inima ta arde pentru adevăr, pentru Hristos. Sau, cel puțin, așa se vede din unghiul meu.
Întâmpin însă o problemă: nu pot să stau nepăsător când văd cum se strecoară anumite idei - hai să le spun - curioase. În special când se speculează în domenii caracterizate, prin însăși natura lor, de efortul constant către precizie și exactitate (cum e cazul științelor exacte).
Noi vorbim în viața duhovnicească despre acrivie. Nu facem concesii, de pildă, învățăturii de credință întrucât cunoaștem sau avem încredere în cei ce cunosc că orice alterare a învățăturii de credință aduce cu timpul și căderi în trăirea duhovnicească, în rugăciune etc.
Similar, nici în sfera cunoștințelor științifice nu e permis să faci interpretări speculative, să fantazezi fără acoperire, doar pentru că ți-ar plăcea să întărești o idee sau alta... Făcînd astfel nu ajungi decât în mrejele neadevărului, al înșelării.

Cât despre raportul dintre sănătatea trupească și propensiunea duhovnicească, eu unul sunt foarte rezervat. Nu de puține ori întâlnim oameni morți sufletește (inutil să negăm evidența, întrucât cel dedat beției simțurilor, de exemplu, nu e altcumva decât mort duhovnicește sau rablagit rău, sărmanul) dar sănătoși tun, cel puțin după cum arată și după rapoartele medicale din ultimii ani.
Și invers, nu puțini oameni sporiți duhovnicește au avut ani buni sau chiar toată viața un organism șubred, fiind chinuiți de multe boli grele.
Uite câteva exemple la repezeală: Apostolul Pavel, care își deplângea și totodată lăuda "ghimpele" dat lui de Hristos; Sfântul Ioan Gură de Aur, chinuit de un ulcer cumplit; mai aproape de noi Părinții aghioriți, drag fiindu-mi să-i amintesc mereu pe Părintele Sofronie (mult suferind), Gheron Iosif, Părintele Paisie etc.
Oameniii aceștia au suferit mulți ani de boli diverse, iar la urmă au traversat experiența cumplită a cancerului. Sunt atâtea mărturii despre toate acestea, inclusiv de la medicii care i-au îngrijit.

Deci lucrurile nu sunt chiar așa, cum să spun, mecanicist legate, liniar, simplist...
Îmi pare uneori că, dimpotrivă, tocmai în corpuri șubrede se leagă mai bine și prinde putere duhul rugăciunii, duhul sfințeniei...Ceea ce nu însemană deloc că pledez, Doamne ferește, pentru boală ori suferință. Ci mai degrabă că eu cred într-o relativă autonomie a vieții duhovnicești față de sănătatea fizică. Adică sănătatea fizică nu este o condiție obligatorie pentru sporirea duhovnicească. Iar aceasta din urmă nu e tributară genelor, ci aprinderii de către Duhul Sfânt a dragostei de Dumnezeu în om, aprindere căreia omul îi răspunde prin cuget curat și inimă nerisipită, prin credincioșie, în ciuda stării de boală ori sănătate determinată, deseori, genetic.

Nu în genetică să căutăm taina genealogiei credinței, nu în genetica genelor și cromozomilor. Ci în Genetica Duhovnicească, aceea fără cromozomi și gene sau care, mai bine spus, are ca material genetic pilda înaintașilor, viața lor cuvioasă, admirabilă. Așa cred, să mă ierți de opinie.

Ioan_Cezar 25.08.2014 04:13:30

Am avut simțământul, nu știu de ce, în timp ce citeam materialele oferite pe topic, că Părinții și teologii noștri apelează, să zic așa, la un mic truc binecuvântat.
Anume, cunoscînd bine cât de mult ținem noi oamenii, în mod firesc, la copiii noștri (că nu e om să nu-și iubească pruncii), au folosit acaeastă înclinație a noastră firească pentru a ne trezi și pe noi, însă în plan duhovnicesc.

Pentru că, de fapt, care-i mesajul? Doar că s-a găsit o explicație pentru bolile ori vulnerabilitățile copiilor?
Mă tem că acest mesaj e unul secundar.
Accentul este pus, cred, pe calitatea vieții noastre de credință. A vieții noastre duhovnicești, lăuntrică și cu manifestări în relațiile cu aproapele. Toate aceste semnale de alarmă care arată spre copii au darul să trezească în noi (pe ocolite, prin folosirea chiar a înclinației noastre firești și chiar în ciuda ei) prospețimea râvnei duhovnicești. Pentru că noi, lumeștii, ne jenăm să părem cuiva râvnitori, în schimb avem permisiunea lumească să ne dăm de ceasul morții pentru copii... Nu-i așa? Ai văzut vreunul să jelească, să sufere câinește pentru că nu îi merge rugăciunea? Se plâng mulți de treburi ca acestea? Dar ia să poposim într-un taifas oarecare, ori poate chiar în tinda bisericii, și să vezi câte drame de familie, câte ofuri și oftaturi auzim, mai ales privind necazurile copiilor... Așa suntem majoritatea, noi cei cu copii și griji de familie.
Din păcate, deși suntem dispuși să ne dăm viața oricînd pentru copiii noștri, pentru viața noastră duhovnicească nici măcar la o rărire a frecventării unei deprinderi păcătoase nu suntem dispuși să recurgem, deseori.
La mine, cel puțin, acesta a fost impactul. Trezește-te, nerodule, că viața ta e în mare neregulă!...

Am sesizat, mai ales din scrisorile cuvioșilor pentru oamenii din lume, că Părinții luptă din greu pentru ca noi să ieșim din sfera, mult mai mare decât bănuim, a grijilor noastre lumești. Ei îi zic duhovnicește, noi o tot răstălmăcim lumește... Ei ne trag către Cer, noi îi dăm cu grijile noastre pământești... Și ne mai plângem ba că nu avem rugăciune, ba că suntem mânioși ori posaci etc.
Ca urmare, cred că orice sfat al unui Părinte legat de viața noastră de zi cu zi e bine să fie mereu gândit ca pe un mesaj cu miză duhovnicească, fie ea și implicită.
Ne place să ne pese de alții, facem pe eroii pentru copii, pentru soț ori soție, dar să mai facem o metanie ori să sporim privegherea ne e mereu parcă o povară...
Deci aceste articole despre transmiterea genetică a păcatului mie îmi par un deget care arată, dinspre Hristos, în primul rând spre duhul nostru căzut, cu intenția de a-l reanima, și abia apoi spre diverse explicații genetice secundare.
Înțeleg că Părinții vor, cu orice prilej și cu orice mijloc, să ne facă mai responsabili pentru viața noastră duhovnicească. Dacă noi nu voim de bunăvoie, ei apelează, în disperare de cauză ca să spun așa, la pasiunile noastre firești. Doar, doar, o mai pica vreo lacrimă curată din ochiul cuiva... Că mare e negura patimilor care înlănțuiesc sufletul robit al omului!

Toate cele bune, Doamne ajută!

tot-Laurentiu 25.08.2014 12:18:07

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 566004)
Sfântul Ioan Gură de Aur, chinuit de un ulcer cumplit; mai aproape de noi Părinții aghioriți, drag fiindu-mi să-i amintesc mereu pe Părintele Sofronie (mult suferind), Gheron Iosif, Părintele Paisie etc.

Ceea ce nu se cunoaște de către unii, este faptul, că mulți dintre acești părinți s-au rugat la Dumnezeu să le dea acele suferințe și boli. Părintele Paisie chiar spune acest lucru într-una din cărțile sale, iar în alte cărți ale sale dă și exemple despre monahi care, fie că au vrut să se nevoiească în acest fel, fie că au vrut să-și ispășească prin boală anumite păcate ale tinereții lor, s-au rugat la Dumnezeu să le dea o anumită boală.
Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 566004)
Deci lucrurile nu sunt chiar așa, cum să spun, mecanicist legate, simplist...

N-am considerat niciunde că aceste lucruri sunt legate mecanicist, liniar sau simplist, însă unii preferă să se fixeaze doar pe ceea ce le convine lor. Da, lucrurile sunt mult mai complexe tocmai de aceea am considerat utilă deschiderea acestui thread!
O să revin și cu alte completări pe subiectul topicului când o să am mai mult timp.

Ioan_Cezar 25.08.2014 13:05:44

Foarte bine, spor la lucru! Avem cu toții nevoie de unele lămuriri, de orice lămurire care ne ajută prin impactul ei să devenim mai responsabili în planul vieții de credință. Orice duce la o sporire în viața duhului nostru, în sensul pocăinței, e binevenit.
Doar să ai grijă să nu mai aduci perle cum că genele recesive sunt rele iar genele dominante sunt bune. Nu de alta, dar chiar dacă eu sau alt forumist care deținem cunoștințele de genetică ale unui bacalaureat cinstit ne vom abține (cu greu!) să intervenim, faptul că vei aburi mintea ta și a altora cu bazaconii nu va aduce nimănui nici un folos.
Doamne ajută!

P.S. Și te rog să îți reamintești că în căutarea adevărului argumentul autorității e cel mai prost. Iar dacă totuși insiști, ia măcar aminte că o autoritate duhovnicească nu e decât arareori o autoritate în științele profane. Știința Duhului e diferită de știința oamenilor, ca urmare oamenii duhovnicești nu sunt repere în cadrul argumentării științifice ci doar în cadrul dezbaterii duhovnicești. Dar dacă un om e totuși savant în vreo știință a lumii, atunci când vine între confrați pentru o dezbatere științifică el respectă cadrul conceptual al confraților și nu îl stâlcește după ureche. Că Duhul desăvârșește omul, nu îl tâmpește.

tot-Laurentiu 26.08.2014 18:01:07

Pocăința părinților
 
În orașul Surgur trăia o femeie tânără, pe nume Natalia, care avea 31 de ani. Natalia era căsătorită de 8 ani, dar nu avea copii. Colega ei de serviciu, Nadejda Grigorievna, a sfătuit-o să citească o carte despre Fericita Matrona din Moscova și să solicite mijlocirea acestei rugătoare la Dumnezeu. Natalia a citit cartea în trei ore. În sufletul ei a început atunci lucrarea nevăzută. Sub impresiile lăsate de cele citite, Natalia a lăsat cartea deoparte și a adormit.

A visat că se află într-un spital, în fața unei camere, unde era scris cu litere mari "Avorturi". Acolo tot timpul intrau și ieșeau femei. Doi bărbați au încercat să o conducă și pe Natalia. "Mi se părea că sunt însărcinată, povestea Natalia, am început să țip și să plâng, deoarece nu voiam să avortez. Voiam să nasc." Femeia s-a trezit din cauza propriului țipăt, iar perna îi era udă de lacrimi.

Dimineața i-a povestit colegei sale cele visate. Aceea i-a spus că nu poate explica exact ce înseamnă visul, dar presupune că nu este întâmplător. Visul era asemănător cu o descoperire trimisă de Sus, la rugăciunile Fericitei Matrona. "Poate că, a explicat ea, ți s-a arătat că avorturile puteau fi făcute de altcineva din familia ta și de aceea Domnul nu îți dă prunci." Natalia a întrebat dacă e posibil ca acest lucru să se întâmple din cauza mamei sale, iar Nadejda i-a răspuns că nu este exclus și că aceea ar trebui să meargă la biserică și să se pocăiască.

După ce s-a întors de la serviciu, Natalia a sunat-o pe mama ei și i-a relatat problema: "Mamă, nu am copii pentru că tu ai făcut avorturi. Mergi la biserică și te pocăiește!" Mama a răspuns că acest lucru nu este adevărat și că nu va merge la biserică, fiindcă nu are de ce să se pocăiască. În dimineața următoare Natalia a mers la lucru încruntată și i-a spus colegei despre convorbirea cu mama ei. Nadejda a liniștit-o, sfătuind-o să nu se supere și să o roage pe Fericita Matrona pentru ajutor în înțelepțirea mamei.

Timpul trecea... Natalia citea acatistul și o ruga pe maica Matrona cu cuvinte proprii. La un moment dat a sunat-o mama ei și i-a spus că a mers la Biserică și că s-a pocăit în fața Domnului Iisus Hristos. Curând după aceea, Natalia a rămas însărcinată, iar pe 15 iunie 2000 a născut un fiu...

Într-adevăr pocăința părinților poate vindeca bolile și ușura soarta copiilor. Nu trebuie însă să cerem cuiva să se pocăiască pentru greșeli și să-și recunoască vinovăția. Pocăința nu vine cu sila. De aceea, este bine să-i ajutăm pe vârstnici să-și recunoască greșelile. Acest lucru trebuie făcut însă cu mult tact, fără amenințări sau șantajări.

Conform avertismentului evanghelic: "Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura" (Matei 7, 1-2). Reproșându-i aproapelui vreun păcat, riscăm să cădem în același păcat și atunci ni se va potrivi zicala "Cel care trage în trecutul său cu arma va fi ochit de viitor cu tunul.". Și atunci nu noi, ci copiii noștri ne vor cere socoteală. Oare nu de aceea Apostolul Pavel spune: Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos (Gal. 6, 2)?

La rândul lor, părinții nu trebuie să dispere și să se chinuiască din cauza vieții nepăsătoare sau a bolilor incurabile a propriilor copii ajunși la maturitate. Mângâind în scrisoare o mamă, îndurerată de necredința fiului ei, Sf. Ambrozie de la Optina spunea; "Sunteți conștientă că aveți o mare parte din vină, fiindcă nu ați reușit să educați copilul așa cum trebuie. Învinovățirea de sine este folositoare, dar recunoscând propria vină trebuie să ne smerim și să ne pocăim, nu să ne indignăm sau să disperăm. Nu trebuie nici să vă chinuiți cu gândul că sunteți singura vinovată de situația actuală a fiului. Acest lucru nu este adevărat. Orice om are darul libertății și trebuie să răspundă pentru faptele sale în fața lui Dumnezeu."

Pe lângă aceasta, nu orice boală este produsă de păcatele neamului. Apostolul Ioan Teologul relatează că Hristos, ieșind dintr-o biserică de la Ierusalim, a văzut un om orb din naștere. Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învățătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca se arate în el lucrările lui Dumnezeu (Ioan 9, 1-3). Providența dumnezeiască a folosit această boală pentru a atinge un scop bun: Și a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi (Ioan 9, 39). Prin minunea vindecării sale, omul orb din naștere a dat slavă lui Dumnezeu. L-a cunoscut pe Fiul Întrupat și a dorit să-I urmeze.

Oamenii îi învinovățesc greșit pe părinți lor pentru toate nenorocirile care li se întâmplă, mărturisesc mincinos, chiar dacă nu sunt conștienți de aceasta și mută vina "de pe capul bolnav pe cel sănătos ".

A venit odată la Părintele Paisie Aghioritul un tânăr bolnav psihic care spunea că vina pentru boala sa este a părinților și că are o "sensibilitate moștenită". "Despre ce fel de moștenire îmi vorbești? l-a întrebat ascetul athonit. Ai nevoie în primul rând de odihna, să-ți termini studiile, să mergi la armată, după care să te angajezi." Nenorocitul a ascultat sfatul bătrânului și și-a descoperit calea. Astfel se găsesc oamenii pe ei înșiși, era convins părintele Paisie. (Enigmele eredității / Konstantin V. Zorin)

Ioan_Cezar 26.08.2014 20:52:21

Mulțumesc pentru postare, e un prilej ca să vedem din faptele vieții (empiric) că greșelile unui om se răsfrâng și asupra altora, în speță asupra copiilor.
Părinții care avortează și care nu fac pocăința cuvenită pentru omor, ce fac de fapt? Perseverează, ani și ani, în îndreptățire de sine. Își justifică crima, stau întorși de la Dumnezeu și transmit și copiilor lor aflați în viață această atitudine ostilă, mândră. E o energie nesănătoasă aici, care trece de la unul la altul, precum lumina dintr-o lumânare la alta... Dar e o lumină pervertită, o lumină de la un soare negru, soarele minciunii egoiste și al morții.
Eu cred că atunci când un om face căință și pocăință, el dezleagă din legăturile neguroase ale bolii și morții sufletești și pe ceilalți, pe cei care intră în contact cu el. Nu știu cum se face asta, rămâne în mare parte o taină, însă e dovedit că așa funcționează treaba asta, e dovedit cu prisosință prin fapte, empiric.

florin.oltean75 26.08.2014 21:42:31

Cainta si pocainta pentru propriile pacate inlatura uratenia/anchilozarea launtrica, ne infrumuseteaza, pentru ca sufletul intra in osmoza cu Dumnezeu, devine permeabil si luminos.

Acesta este inceputul smereniei.

Cand cainta si pocainta noastra se intinde si isi asuma voluntar si greselile propriilor parinti, bunici, strabunici pana la protoparinti - pe care le marturiseste Lui Dumnezeu ca si cand ar fi propriile greseli, smerenia devine adanca.

Iar atunci cand ia asupra sa greselile tuturora smerenia devine desavarsita.

Intr-o astfel de smerenie trebuie omul sa-si petreaca toata viata sa pamanteasca.

tot-Laurentiu 13.09.2014 16:06:16

- Gheronda, unii considera că nu au condiții pentru a duce o viață duhovnicească și spun; "Nu ai ce lua de la cel care nu are".

- Dacă spun că sunt îngreunați de patimi moștenite și se îndreptățesc pe ei înșiși, aceasta este și mai grav.

- Dar când cineva este îngreunat într-adevăr de ele?

- Asculta, fiecare om are înclinații moștenite, bune sau rele. Trebuie însă să se lupte pentru a scăpa de propriile defecte și a cultiva ceea ce are bun, ca să devină un chip adevărat și plin de har al lui Dumnezeu.

Înclinațiile rele moștenite nu sunt o piedică pentru sporirea duhovnicească. Căci atunci când cineva se nevoiește, fie chiar și puțin, dar cu multă stăruință, atunci se mișcă în planul duhovnicesc, în cel al minunii în care toate înclinațiile rele moștenite sunt dizolvate de Harul lui Dumnezeu.

Dumnezeu se înduioșează și ajută mult un suflet care are înclinații rele moștenite dar care se luptă cu râvnă să zboare spre cer cu aripa lui atrofiată, care este moștenirea cea rea. Cunosc mulți care s-au slobozit de acestea cu puțină osteneală din partea lor și cu mult ajutor de la Dumnezeu. Acești oameni sunt mari eroi în fața lui Dumnezeu. Căci ceea ce îl înduioșează pe Dumnezeu este lucrarea pe care o săvârșim asupra omului nostru cel vechi.

- Gheronda, Botezul nu șterge înclinațiile rele moștenite?

- Botezul ne izbăvește de blestemul păcatului strămoșesc și de toate păcatele. Când omul se botează, el se îmbracă în Hristos. se izbăvește de păcatul strămoșesc și vine asupra lui Harul dumnezeiesc, însă înclinațiile rele moștenite rămân. Oare Dumnezeu nu ar fi putut să le șteargă și pe ele prin Sfântul Botez? Le lasă însă pentru a ne lupta, a birui și a ne încununa.

- Eu, atunci când cad mereu într-o patimă, îmi spun: "Așa m-am născut, asta sunt eu".

- Asta mai lipsea, să ne spui că părintii tăi ți-au dat toate defectele pe care le ai. Din moși strămoși s-au adunat la tine toate defectele, iar harismele la ceilalți?... Nu cumva te iei la ceartă și cu Dumnezeu?
Cel care spune: "Eu am acest caracter, așa m-am născut, am moștenit înclinații rele, în aceste condiții am crescut, prin urmare nu pot să mă îndrept..," este ca și cum ar spune: "Vinovat este nu numai tatăl și mama mea, ci și Dumnezeu!". știți cât mă mâhnesc când aud unele ca acestea? In felul acesta îi jignești și pe părinți ș pe Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu încetează să lucreze în tine din clipa în care începi să gândești astfel

- Gheronda, spun unii că slăbiciunile nu se pot corecta, când se află în firea omului.

- Știi ce se întâmplă? Unora le convine să spună că un defect oarecare se datorează firii lor, fiindcă ața se îndreptățesc pe ei înșiși și nu fac nici un efort ca să scape de el. "Mie, spun ei, Dumnezeu nu mi-a dat daruri Cu ce sunt eu de vina? De ce îmi cer lucruri mai presus de puterile mele?"! și apoi se culcă pe-o ureche. Se îndreptățesc pe ei înșiși, își odihnesc gândul și-o țin tot pe-a lor. Cum ne vom îndrepta dacă spunem: "Acestea sunt înclinații moștenite, celelalte sunt în caracterul meu"? Acest fel de a vedea lucrurile alungă vitejia duhovnicească.

Da, Gheronda, dar...

- Iarăși "dar"? Ce-i cu tine, măi copilă? Aluneci ca broasca țestoasă. Te îndreptățești mereu.

- Gheronda, o fac înadins?

- Nu spun că o faci înadins, dar de vreme ce ți-a dăruit Dumnezeu atâta minte și ești brici, foarte deșteaptă, nu înțelegi cât de rea este îndreptățirea? Un căpșor atât de mic să aibă atâta minte și să nu înțeleagă!

Am observat că unii, deși sunt deștepți și înțeleg ceea ce este corect, susțin ceea ce este greșit, deoarece aceasta le convine. și astfel își îndreptățesc patimile- Alții nu se îndreptățesc pe ei înșiși, dar cad în deznădejde la gândul că există în caracterul lor ceva de neîndreptat. Așa face diavolul: pe unul îl împiedică de la sporirea duhovnicească prin îndreptățirea de sine, pe altul îl prinde cu sensibilitatea exagerata și-l aruncă în deznădejde.

Pentru a fi tăiată o patimă, trebuie ca omul să nu se îndreptățească pe sine însuși, ci să se smerească. De pildă, dacă spune: "Eu nu am dragoste în firea mea, în timp ce altul are" și nu se nevoiește să o dobândească, cum va spori? Nu sporești fără luptă. Nu ați citit în cărțile patristice câte slăbiciuni aveau unii Părinți și la ce înălțimi duhovnicești au ajuns? I-au întrecut chiar și pe cei care aveau multe virtuși. Iată la ce măsură a ajuns Ava Moise Egipteanul, el care a fost un tâlhar atât de mare! Vedeți ce face Harul lui Dumnezeu?

După mine, cel care are înclinații rele moștenite și se luptă ca să dobândească virtuți, va avea mai multa răsplată decât cel care a moștenit de la părinții săi virtuți și nu trebuie să se lupte ca să le dobândească. Pentru că unul le-a găsit pe toate de-a gata pe când celălalt s-a luptat aspru ca să le dobândească Vezi, și oamenii ii apreciază mai mult pe acei copii care au găsit datorii lăsate de părinții lor și s-au ostenit din greu nu numai să le achite, ci sa câștige și avere, decât pe cei care au moștenit averea lăsată de părinții lor și au păstrat-o.

din cartea: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti V - Patimi si virtuti, Editura Evanghelismos, 2007

tot-Laurentiu 17.09.2014 19:36:07

Părintele Arhim. Justin Pârvu:
"O mare problemă a traiului trupesc pe care-l promovează civilizația de astăzi este desfrânarea. Această patimă este considerată o stare de normalitate, de către unii. În ce constă răutatea ei? Desfrânarea este patimă, este o deviere de la normal.

Desfrânatul este un om îndobitocit, redus doar la trup, un om văduvit de sănătatea sufletului, care ajunge să le judece pe toate după patima sa. Oamenii aceștia sunt o pacoste pentru societate.

Cel mai grav este că acum mulți se încurcă în astfel de lucrurile de la vârste fragede, 12-14 ani, lucru la care contribuie din plin societatea, școala, televiziunea, întrun cuvânt educația de azi.

Patima desfrânării nu ține numai de trup, ci alterează cumplit și mintea, ducând la devieri de comportament și în gândire. Cei ce se întinează cu această patimă din tinerețe se îmbolnăvesc adesea și nu mai pot da naștere la copii, sau nasc copii bolnavi, cu malformații și deficiențe psihice. Și nici viața de familie nu merge bine, intervin o multitudine de probleme pe care nu sunt în stare să le depășească.

Datorită acestei patimi soții nu se pot înțelege între ei, nu au o relație normală și nu pot întemeia un cămin fericit, cu o viață normală."


Ora este GMT +3. Ora este acum 11:41:52.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.