Interpretare -Pilda celor 10 fecioare
 

De ce sunt "10" fecioare - "5" cu "5"?
Si nu "3" cu "3" sau "9" cu "1"?

-------------

Si care este intelesul refuzului celor cinci fecioare intelepte de a da untdelemn celor cinci fecioare neintelepte ?

A refuza cuiva mantuirea este anti-crestineste.

"Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi."

"In dar ati luat, in dar sa dati."

O alta intrebare pentru un aspect profund al pildei:

=============

De ce Imparatia Lui Dumnezeu "se aseamana cu 10 fecioare"?

Si nu doar cu "5 fecioare intelepte"?

Fiindca Imparatia lui Dumnezeu este Biserica.

De ce 5 cu 5 si nu 3 cu 3 sau, poate, 7 cu 3 ? Aici, Sf Augustin vede o aluzie la cele 5 simturi care sunt ferestre spre suflet.

Fecioare sunt toate. Dar nu in acelasi fel. A se corela cu Matei 19:12, in care vedem ca sunt mai multe feluri de eunuci.

De ce cele 5 fecioare intelepte nu dau ulei celor 5 fecioare nebune ? Fiindca uleiul este ceea ce hraneste flacara credintei. Uleiul este frecvent, in Biblie, antitip al harului. Uleiul nu se poate da de la cine are la cine n-are. In schimb, se poate dobandi. Cum ? Cele 5 intelepte explica: platind un pret, de exemplu ajutandu-i pe saraci. Numai ca nu se poate oricand. E un timp pentru toate. Nu dincolo de ceasul al 12-lea, cand niciun merit nu mai poate fi obtinut.

Parerea mea.

Multumesc. Este una din explicatii.

Efortul de a talcui pildele evanghelice ascute mintea, o deschide spre o intelegere mai profunda a cuvintelor Mantuitorului.

Consider ca aceasta pilda este una din cele mai dificile de patruns in integralitatea ei.

Pentru ca are, intradevar, un nivel facil de inteles - adoptarea unei conduite intelepte: vegherea si cultivarea virtutilor in asteptarea Judecatii, in antiteza cu o viata neingrijita spiritual, marcata de necredinta sau o credinta superficiala - dar si un nivel profund, care, in opinia personala, se adreseaza celor initiati in taine.

In interpretarea de mai sus, Sf Augustin sesizeaza existenta unor intelesuri mai adanci.

Fiind o minte stralucita, si-a pus in mod firesc intrebarea daca numarul 5 a fost ales "la intamplare" pentru a revela un aspect esential, escatologic.

Cuvintele Mantuitorului nu sunt ele oare cantarite, fiecare in parte, de Intelepciunea Intelepciunilor?

Atunci de ce numarul cinci in opozitie cu cinci?

O antiteza de cinci la cinci?

Cele 5 simturi sunt doar 5 - care este atunci opusul lor?

Iar intre cele doua tabere de cinci exista un refuz explicit.

Nu este vorba de o epuizare a "zilei cand inca se mai poate lucra" sau un transfer imposibil de untdelemn.

Numărul simturilor
 

Din câte cunosc, simţurile omului (implicit şi senzaţiile) sunt:
1. Simţul văzului
2. Simţul auzului
3. Simţul echilibrului (analizatorul vestibular are receptorii în urechea internă, ca şi analizatorul auditiv)
3. Simţul gustului
3. Simţul mirosului
4. Simtul tactil
4. Simtul kinestezic (furnizează informaţii despre mişcarea corpului, muşchilor, articulaţiilor)
5. Simtul proprioceptiv (furnizează informaţii despre postura corpului).
5. Simţul intern sau al senzaţiilor viscerale (interoceptive)
5. Simţul durerii

Fiecare dintre aceste simţuri au, în mod distinctiv anatomic:
- receptori specifici
- căi de conducere specifice
- zone de proiecţie corticală specifice

Într-adevăr, sunt 5 simturi, după cum reiese şi din numerotarea lor (făcută de dragul cifrei 5, precum şi din dorinţa amicală de a nu vă leza interpretarea).

P.S. Senzaţiile de durere au receptori, căi de conducere şi arie corticală specifice, însă anatomiştii şi fiziologii ţin cont şi de faptul că orice analizator produce senzaţia de durere dacă intensitatea stimulului este peste pragul maxim absolut. De exemplu, receptarea unei lumini orbitoare e însoţită şi de senzaţia de durere. La fel un sunet f. puternic etc.

P.P.S. Surpriză! La renumărarea voturilor, procedînd cu mai multă atenţie, am sesizat că de fapt simţurile sunt în număr de ... 10!
Câte fecioare spuneaţi că sunt?........

Uni teologi , si nu numai , considera ca proportia de 5/5 pe care o foloseste Domnul in relatarea Pildei fecioarelor vrea sa ne atraga atentia ca, in biserica timpului sfarsitului, un numar apreciabil de mare de credinciosi va fi pregatit pentru revenirea Mantuitorului, dar si ca un numar la fel de mare de credinciosi va fi surprins nepregatit pentru acest eveniment. Avertismentul nu ne este dat spre descurajare, ci spre schimbarea atitudinii noastre fata de pregatirea pe care trebuie sa o facem.
Interesant subiect si merita dezbatut , pacat ca a fost deschis acest thread aici la Generalitati si nu pe un Topic de "specialitate " !
Doamne ajuta !

Hermeneutica crestina apeleaza, in principiu, la cifrele 1 (Monada), 3 (Treimea), 7 (Creatia).

Cifra 5 nu ii este caracteristica.

Aceasta pilda pare sa fie o exceptie.

Nu exista o corelare logica sau suficient de sustenabila care sa indice ca cifra 5 ar semnifica "un numar apreciabil de mare".

In general cifra 10 este considerata o cifra a perfectiunii , dar deja iesim muuult din Invatatura Ortodoxa , si nu asta ne dorim pana la urma !:1:

Cele 10 simturi identificate mai sus pot fi ramificate in oricate simturi ( de exemplu 11. simtul placerii; 12. simtul temporalitatii 13. simtul bunului simt...) ar fi nevoie pentru a stabili o corelatie cu un anumit numar in raport 1:1 sau in orice tip de raport.

O corelatie numerica poate fi fortata in multe feluri pentru a trage anumite concluzii premeditate.

Insa, daca in acest caz este atins un raport de 1:1 nu exista niciun element de informatie care sa explice antiteza si refuzul evidentiate explicit in pilda.

Intentia Mantuitorului, cu siguranta nu a fost aceea de a da "in patima numerologiei", de asignarea unor simboluri "imuabile" de genul 10 este numarul (nu cifra) perfectiunii.

Insa, cu siguranta a vrut sa transmita o invatatura profunda care sa deschida mintea, sa o indrepte catre Adevar.

Florin, am răspuns legat de prima ta întrebare: de ce 10, de ce 5 cu 5.
Revezi te rog ce întrebare ai pus tu însuţi.

Cât priveşte afirmaţia că cifra 5 nu e una prea relevantă/specifică, îţi reamintesc că Domnul vorbeşte despre cei 5 bărbaţi ai samarinencii, despre 5 talanţi (numărul maxim) etc.

Numărul 5 nu e ales deloc întâmplător.
Sfântul Maxim Mărturisitorul pune, în Răspunsuri către Talasie, acest număr în legătură, de pildă, cu cele 5 legi date de Dumnezeu firii bărbatului (prima în Rai, a doua după izgonirea din rai, a treia din vremea potopului, a patra a tăierii împrejur şi a cincea a aducerii lui Isaac). Toate acestea prmindu-le, spune sfântul Maxim, firea le-a lepădat, murind din pricina nerodirii faptelor virtuţii. (Iar a şasea lege e trecerea la Evanghelie.)
Pentru detalii, vezi întrebarea 41, Filocalia vol. 3.

Vrei totuşi să ne spui care e tâlcuirea ta sau tâlcuirea preferată de tine? Adică aş dori să ştiu răspunsul tău la propriile tale întrebări pe care ni le-ai propus şi nouă. Ce anume vrei să ne oferi, de fapt?

Am deschis acest topic pentru a arata ca exista anumite pasaje bibilice de importanta vitala, explicate insuficient sau altfel spus, exegeze care se limiteaza la zona confortabila, facila a explicatiei.

Pentru a reusi, in orice domeniu este nevoie de curaj cand exista in fata o provocare.

Iar gasirea Adevarului este cea mai mare provocare, cea mai teribila invitatie care ne-a fost facuta vreodata.

==========
Bineinteles ca numarul cinci poate fi identificat in mai multe pasaje biblice sau interpretari patristice care apeleaza la diverse tipuri de enumerari, insa trebuie sa recunoastem ca 5 nu este un numar care sa rezoneze cu ceea ce este esential in crestinism cum ar fi "Unu" (Un singur Dumnezeu) sau "Trei" (Treimea cea de o Fiinta).

In acest sens am afirmat ca "nu ii este caracteristic".

=======

Raspunsul furnizat a fost incomplet.

Daca s-ar fi explicat prin ce sunt antitetice 5 simturi cu celelalte 5 simturi pe care le-ai specificat si cum sunt corelate acestea escatologic atunci nu ar fi fost nicio problema.

Am fi avut cu totii parte de un raspuns rotund.


======

Bineinteles ca am si o talcuire personala. Aceasta am formulat-o atunci cand osanbogdan a intrebat : "Ce parere aveti? Intrebam daca imi pot primejduii mantuirea pentru ca mă gândisem la pilda celor 10 fecioare unde cele întelepte nu au vrut sa imparta untdelemnul cu cele neintelepte pentru ca nu cumva sa nu le ajunga nici lor... " http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17344

Am fost surprins ca, desi citisem de nenumarate ori Noul Testament, nu m-a intrigat "zgarcenia" celor cinci fecioare intelepte.

Zgarcenia este caracteristica sufletelor patimase care vreau totul pentru ele insele - nu vor sa imparta cu altii bunatatile.

M-am decis sa mai astept si alte formulari. Poate ca in filocalii sau alte scrieri patristice cineva va gasi in zilele urmatoare o explicatie pertinenta la acest aspect subtil al pildei.

Iarta-ma, dar un raspuns furnizat prea devreme cateodata nu este suficient de bine valorizat, daca insasi primitorul nu realizeaza dificultatea rezolvarii.

Uite Cezar, un reper pentru orientarea cautarii:


Hint: Zgarcenia celor cinci fecioare intelepte

Zgarcenia nu vrea sa riste nici cel mai mic discomfort, daramite pierderea mantuirii.

Sau dorinta de mantuire poate sa justifice zgarcenia?

============

Cine sunt de fapt cele cinci fecioare intelepte?

""În parabola fecioarelor celor înţelepte şi a celor
neînţelepte, atunci când celor neînţelepte le lipsea ulei, s-a spus: «Mergeţi şi vă cumpăraţi în piaţă».
Dar, pe când ele erau duse să cumpere, uşa cămării de nuntă era deja închisă, iar ele nu au mai
putut intra". Unii spun că lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor celor neînţelepte
semnifică lipsa faptelor bune în viaţa lor. O astfel de interpretare nu este prea bună. De ce să le fi
lipsit faptele bune dacă ele sunt numite fecioare, chiar dacă neînţelepte? Fecioară reprezintă
suprema virtute, o stare îngerească şi ar putea înlocui toate celelalte virtuţi. Eu cred că ceea ce le
lipsea era harul Atotsfântului Duh al lui Dumnezeu.
Aceste fecioare practicau virtuţile, dar în ignoranţa lor duhovnicească ele presupuneau că viaţa
creştină constă doar în lucrarea virtuţilor. Lucrând o faptă bună ele credeau că împlineau voia lui
Dumnezeu, dar lor le păsa prea puţin dacă dobândeau prin aceasta harul Duhului Sfânt. Aceste
moduri de vieţuire bazate doar pe facerea binelui fără o atentă cercetare dacă ele aduc harul
Duhului Sfânt sunt pomenite în cărţile patristice: «Există un alt mod de viaţă care este socotit
bun la început, dar ei sfârşeşte în fundul iadului».

Sfântul Antonie cel Mare în scrisorile sale către monahi spune despre astfel de fecioare: «Mulţi
monahi şi fecioare nu au nici o idee despre diferitele tipuri de voinţă care acţionează în om, şi nu
ştiu faptul că noi suntem influenţaţi de trei voinţe: cea dintâi este desăvârşita şi mântuitoarea
voinţă a lui Dumnezeu; cea de-a doua este propria noastră voinţă umană care, chiar dacă nu este
distructivă, nu este nici mântuitoare. Iar această a treia voinţă a vrăjmaşului îl învaţă pe om fie să
nu facă nici o faptă bună, fie să le facă din orgoliu, sau să le facă de dragul virtuţii în sine şi nu de
dragul lui Hristos. » Cea de-a doua, propria noastră voinţă, ne învaţă să facem totul spre a ne flata
patimile, sau ne învaţă, ca şi vrăjmaşul, să facem bine de dragul binelui şi să nu ne îngrijim de
harul care este dobândit prin-lucrarea binelui. Dar cea dintâi, voinţa mântuitoare a lui Dumnezeu
constă în lucrarea binelui doar pentru dobândirea Sfântului Duh, ca pe o comoară nesecată,
veşnică ce nu poate fi corect evaluată. Dobândirea Sfântului Duh este, ca să spunem aşa,
untdelemnul care le lipsea fecioarelor neînţelepte. Ele au fost numite astfel fiindcă ele uitaseră de
rodul necesar al virtuţii, harul Sfântului Duh, fără de care nimeni nu este şi nici nu poate fi
mântuit, căci: «Orice suflet este întărit de Sfântul Duh, înflăcărat de puritate şi iluminat mistic de
către Unitatea Treimică».

Acesta este untdelemnul din candelele fecioarelor celor înţelepte care putea să ardă mult timp şi
strălucitor, iar aceste fecioare cu candelele lor aprinse puteau să-L întâmpine pe Mirele Care a
venit la miezul nopţii şi puteau intra în cămara de nuntă a bucuriei împreună cu El. Dar cele
neînţelepte, deşi s-au dus la piaţă să cumpere untdelemn atunci când au văzut că li se stingeau
candelele, nu s-au putut întoarce la timp, căci uşa era deja încuiată.
Piaţa este viaţa noastră; uşa cămării de nuntă care a fost închisă şi care a împiedicat drumul
Mirelui este moartea omenească; fecioarele cele înţelepte şi cele neînţelepte sunt sufletele
creştine; untdelemnul nu reprezintă faptele cele bune ci harul Atotsfântului Duh al lui Dumnezeu care este dobândit prin intermediul lor şi care schimbă sufletele de la o stare la alta - adică de la
stricăciune la nestricăciune, de la moartea duhovnicească la viaţa duhovnicească, de la întuneric
la lumină, din grajdul vieţii noastre (acolo unde patimile sunt legate precum animalele mute şi
fiarele sălbatice) într-un Templu al Dumnezeirii, în cămara de nuntă strălucitoare a veşnicei
bucurii întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Creatorul, Mântuitorul şi veşnicul Mire al sufletelor
noastre.
Cât de mare este compasiunea lui Dumnezeu faţă de mizeria noastră, adică neatenţia noastră faţă
de purtarea Sa de grijă pentru noi, atunci când Dumnezeu spune: "Iată, stau la uşă şi bat" (Apoc.
3: 20), înţelegând prin "uşă" cursul vieţii noastre, uşă care nu a fost încă închisă de către moarte!
0, cât de mult aş dori, excelenţă, ca în această viaţă să te poţi afla mereu în Duhul lui Dumnezeu
«În ceea ce vă voi afla, într-aceea vă voi judeca» zice Domnul. Vai nouă dacă El ne va afla plini de
necazurile şi grijile acestui veac! Căci cine-I va putea suporta necazul, cine va rezista mâniei de pe
chipul Său? De aceea s-a spus: "Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită" (Marcu 14: 38),
adică să nu cumva să vă lipsiţi de Duhul lui Dumnezeu, căci privegherea şi rugăciunea ne aduc
harul Său." Sfantul Serafim de Sarov

Nu ştiu ce e cu zgârcenia, nu îmi pare deloc că ar fi vorba de zgârcenie. Aceasta e o trăsătură de personalitate (mai exact de caracter), însă aici e vorba mai degrabă despre un refuz, pur şi simplu, într-o situaţie anume iar nu de zugrăvirea unei tendinţe constante şi generale a fecioarelor înţelepte. Parabola nu ne spune că de obicei fecioarele refuzau să împartă cu aproapele (asta da, ar fi zgârcenie), ci doar că în acea situţie excepţională ele au refuzat să împartă untdelemnul. Care să fie tâlcul acestui refuz - iată o întrebare bună (cel puţin pentru mine).
Din câte îmi amintesc, exegeţii ortodocşi (în împărtăşire cu Sfântul Serafim, cu Sfântul Ioan Gură de Aur etc.) văd în untdelemnul cu pricina o trimitere la energia necreată sau, uneori, la iubirea pe care o aveau fecioarele (iubire curată şi lucrătoare, care atrage harul Duhului Sfânt).
Unele s-au îngrijit să aibă har (iubire), altele nu. Printre altele, pentru că harul implică şi timp. Sau, păstrînd termenii parabolei: ce noapte de nuntă e aceea în care nu ai untdelemn care să îţi asigure tainica lumină necesară contemplării ÎNDELUNGATE a chipului iubitei / iubitului?... De ce să te arăţi orb în cele care se cuvin văzute? De unde ar mai veni bucuria întreagă?... Or, fără de untdelemn, rămâne lumina de o clipă şi apoi... întuneric beznă.

DE CE REFUZĂ FECIOARELE ÎNŢELEPTE SĂ DEA DIN HARUL "LOR" SAU CHIAR DIN IUBIREA "LOR"?
Pentru că harul şi iubirea nu sunt ale lor!
Le erau dăruite ca act de strictă necesitate. Nu "preparau" ele har şi iubire, nu erau Dumnezeu. Ci, în smerită cunoştinţă, colaboraseră cu Izvorul sau Proprietarul harului şi al iubirii, pentru a obţine ceea ce aveau de absolută trebuinţă.
Harul şi iubirea fuseseră obţinute din afară, ele le-au "cumpărat" de la "vânzători" prin jertfa lor. Nu au jertfit de dragul jertfirii, ci pentru un scop: de a căpăta har, de a căpăta iubire. Au conclucrat cu Dumnezeu pentru asta, au oferit şi au primit în schimb.
Celelalte nu s-au îngrijit de conclucrare, considerînd probabil că se vor descurca singure, că le e suficientă fecioria sau dorinţa sau candela. Nu s-au îngrijit de lumină. Or fi crezut că luminează fecioria lor destul... Dar lumina omenească, fără susţinere şi prelungire în Lumina lui Dumnezeu, ce putere să aibă, cât să dureze?.... Că noaptea-i lungă...

În acest context, pare evident că Mirele le-a recunoscut pe primele fecioare deoarece exista deja o istorie a conclucrării dintre Mire şi fecioare. Iubeşti pe cine cunoşti, nu pe cine nu ai întâlnit niciodată în prealabil (apropos, nu cred în dragostea la prima vedere...:)).
Pe de altă parte, Mirele nu putea să le cunoască pe celelalte fecioare, din moment ce ele nu s-au implicat mai înainte în vreo colaborare sau împreună-lucrare cu Sursa harului. Păreau indiferente la distincţia dintre întuneric şi lumină... Ori poate se credeau lumina?...

Parabola îmi pare legată esenţial de tema trândăviei.
Nu întâmplător se încheie cu îndemnul "Aşadar, privegheaţi..."

A trândăvi, în Biserica ortodoxă, înseamnă a nu cere permanent har, ajutor, LUMINĂ de la Dumnezeu. A nu fi permanent cu inima şi mintea înaintea lui Dumnezeu. A te purta ca şi cum uiţi de Dumnezeu, ca şi cum Dumnezeu nici nu ar mai fi, pentru o vreme (când eşti prins doar de ale tale - în ciuda chemării "Lasă toate ale tale şi urmează Mie!"). Îţi e suficientă lumina candelei tale personale şi nu cauţi nimic din afară. Ţi-o împodobeşti ca şi fecioarele, îţi faci candela frumoasă (poftim, ăsta-i trupul!) şi stai fără grijă.

A fi trândav înseamnă a face de capul tău şi după capul tău, înaintea ta şi a părerilor tale ca judecători supremi şi ca parteneri de viaţă. A nu " munci" la relaţia ta cu Dumnezeu. A fi chiulangiu din relaţie, a fi absent. A fi singur, de fapt. Tu cu luminiţa ta efemeră. Ce poate urma din clipă în clipă, dacă nu întunericul?

Cum vrei, atunci, o, biată fecioară, să te recunoască Mirele - dacă nu L-ai întâlnit până azi niciodată? Cum să te aleagă dacă nu ai arătat ce poţi face, ce eşti dispusă să jertfeşti, cum ştii să conlucrezi, cum îţi asiguri lumina şi timpul?...

P.S. Omeneşte, mă întreb dacă un tânăr mire s-ar căsători pentru o viaţă întreagă cu o femeie EXCLUSIV în baza faptului că e ... fecioară (restul nu contează). Poate că da, în cazul că ar avea o fixaţie privind fecioria în sine şi numai fecioria, deh!

P.P.S. Fecioarele înţelepte nu mi se par deloc zgârcite, ci dimpotrivă: darnice, atât cât le permite situaţia. Se vede aici şi înţelepciunea lor (în genere înţelepciunea e caracterizată şi de bunătate, nu doar de acuitatea raţională a simţului situaţiei şi al perspectivei): le învaţă pe celelalte să facă ceea ce e bine, folositor, adică exact ce au făcut şi ele. Dacă vrei să ajuţi pe cineva, cel mai bine e să îl înveţi meşteşugul prin care tu însuţi ai obţinut ceea ce semenul râvneşte. Nu îi dai peşti de-a gata, ci îl înveţi să pescuiască... Dacă îţi cere cineva har, nu te-apuci să îi dai tu, că doar nu eşti Izvorul şi Proprietarul harului, ci îi arăţi cum se obţine harul în dar: rugăciune, nevoinţă etc. Îi arăţi cum se face.

"Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, ...." (Mt. 25, 1)

"Împărăţia cerurilor" - nu zice "Împărăţia lui Hristos", nici "Împărăţia lui Dumnezeu". Distincţiile sunt importante, Sfântul Pavel avea să explice relaţia dintre "Împărăţia lui Hristos" şi "Împărăţia lui Dumnezeu" în special în Corinteni I (15,24), descoperind în perspectivă eshatologică împlinirea lucrării lui Hristos, Dumnezeu-Omul. Anume, în actul Său final, culminativ, Fiul adună pe ucenicii Săi în Împărăţia Sa şi prezintă Tatălui această comunitate care nu este din lume dar e adunată din lume - Biserica. Este actul final al Domnului ca Arhiereu şi Împărat, Împărăţia întemeiată de Hristos fiind atunci una şi aceeaşi cu Împărăţia lui Dumnezeu.

Să mă reţin aşadar în a vorbi despre Împărăţia cerurilor ca despre Biserică şi să mă iertaţi că m-a prins tema şi că dau frâu liber gândului... Doamne ajută, Doamne miluieşte!

Hristos descoperă ucenicilor Biserica. Spune că "se va asemăna", descoperind aşadar viitorul (precum vor decurge dealtfel evenimentele - Patimile, Răstignirea, Pogorârea, Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime).
Alege un număr al deplinătăţii, al întregului (10) şi alege fecioarele.
Desigur, înţelegem noi prin Cuvântul Domnului şi prin lucrarea Bisericii - toţi cei botezaţi (toţi, sugerat de 10; botezaţi, aşadar înfiaţi prin har, curăţiţi de păcatul protopărinţilor - aici fecioarele fiind sufletele botezate, sufletul fiind atât în ebraică, precum şi în latină înţeles ca principiu feminin) vor alcătui împărăţia Cerurilor, Biserica.
Dar nu toţi cei chemaţi, vor fi şi aleşi!
Sufletele râvnitoare, truditoare, care se sârguiesc să dobândească harul Duhului Sfânt şi trăiesc Porunca Iubirii - acestea sunt fecioarele înţelepte. Au parte de Mire şi de Viaţă.
Sufletele care se complac în trândăvie (fecioarele nebune), care ALEG neglijenţa şi nu îşi agonisesc din "pieţe" (adică din Biserică) harul/untdelemnul, acestea vor pierde pe Mire şi Viaţa.

Sunt aşadar două ipostaze ale sufletului creştinului, în fiecare clipă a vieţii (căci nu ştim când vine Mirele): alegerea agonisirii harului şi alegerea neglijării lui. Două moduri de a trăi. În Biserică!

Pentru persoană, acum, la nivelul individual: fiecare îşi afirmă liberul-arbitru. Îşi împlineşte curăţia Botezului ca fecioarele înţelepte sau îşi ratează împlinirea şi rodirea ca fecioarele nebune, ca smochinul neroditor, ca sluga care a îngropat talantul...

Întregul fiind sugerat de 10 iar ipostazele alegerii fiind două, rezultă fireşte două grupe de câte 5 corespunzătoare celor două ipostaze ale alegerii. Oile şi caprele.
Toţi suntem (suflete curăţite) fecioare, prin Botez. Toţi suntem în perspectiva întâlnirii cu Mirele. Dar unii alegem să fim fecioare (suflete) înţelepte, alţii fecioare nebune. La seceriş unii vom fi grâu, alţii neghină.

În sfârşit....
Mă iertaţi de (marea) îndrăzneală. Dacă am greşit, sper să mă îndreptaţi.
Mulţumesc, Florin, pentru lansarea temei.

http://www.ioanguradeaur.ro/736/milostenia/

"Aşadar, fără să facem milostenie, nu ne putem mântui. Lucrul acesta este vădit şi de pilda celor zece fecioare, în care Domnul aseamănă Împărăţia cerurilor cu o nuntă, iar pe oameni îi aseamănă cu zece fete, toate fecioare, care luând candelele lor, au ieşit să-l întâmpine pe mire. Cinci dintre ele erau înţelepte, de aceea au luat şi ulei în candele. Dimpotrivă, celelalte cinci erau fără minte şi nu au luat ulei în candele. Pentru că mirele întârzia să vină, li s-a făcut somn şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o voce: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci, cele zece fete s-au trezit. Dar cele cinci fără minte au văzut că focul din candelele lor se stinsese, pentru că nu mai aveau ulei. Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre, le-au zis ele fetelor celor înţelepte. Dar ele au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Dar când erau plecate să cumpere ulei, mirele a venit. Cele cinci fecioare înţelepte au intrat împreună cu mirele să sărbătorească, iar uşa s-a închis. Când s-au întors peste puţină vreme şi celelalte fete şi au strigat: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă, mirele le-a răspuns dinăuntru: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi (Mat. 25, 1-12). Mirele din această pildă nu este nimeni altcineva decât Hristos, Care va veni cândva să judece viii şi morţii. Atunci, la nuntă, adică în Împărăţia cerească, vor intra numai cei care, asemenea celor cinci fete înţelepte, vor avea candelele credinţei aprinse cu uleiul milosteniei. Cei care nu au făcut milostenie vor rămâne afară din rai, chiar de ar fi împodobiţi cu marea virtute a fecioriei.

De ce în acest caz, Domnul nu vorbeşte şi despre alte modalităţi de mântuire, în afară de milostenie? Pentru că El nu osândeşte păcatul, ci inima împietrită; nu-i osândeşte pe cei păcătoşi, ci pe cei care nu se pocăiesc pentru păcatele lor. Îi va osândi pe cei cu inima împietrită, pentru că au un mijloc atât de bun pentru mântuire – vorbesc despre milostenie, prin care se iartă multe păcate €“, iar ei nu se folosesc de el." [Sfantul Ioan Gura de Aur]

"Fără feciorie te poţi mîntui; dar fără milostenie, cu neputinţă. Milostenia este de neapărată trebuinţă şi le ţine pe toate. Nu fără motiv am numit eu milostenia inima virtuţii." [Sfantul Ioan Gura de Aur]

"Milostenia e mai mare decît jertfa: „Milă voiesc, iar nu jertfă". Milostenia deschide cerurile: „Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu". Milostenia este mai necesară decît fecioria. Fecioarele care n-au făcut milostenie au fost aruncate afară din cămara de nuntă şi au intrat numai cele ce făcuseră milostenie." [Sfantul Ioan Gura de Aur]

Sfantul Ioan Gura de Aur- pilda celor 10 fecioare –din sfantul ioan gura de aur SCRIERI-OMILII LA MATEI- OMILIA LXXVIII

http://www.scribd.com/doc/32163333/P...milii-La-Matei

„Atunci se va asemăna împărăţia cerurilor cu zece fecioare care luîndu-şi candelele lor au ieşit întru întîmpinarea mirelui. Dar cinci din ele erau înţelepte, iar cinci nebune, care n-au luat untdelemn, iar cele înţelepte au luat untdelemn în vasele lor cu candelele lor. Şi zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: „Iată, mirele vine, ieşiţi întru întîmpinarea lui". Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele. Iar cele nebune au zis celor înţe¬lepte: „Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre". Şi au răspuns cele înţelepte zicînd: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nouă, nici vouă, ci mai bine mergeţi la cei ce vînd şi vă cumpăraţi". Deci mergînd ele să cumpere, a venit mirele, şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi s-a închis uşa. Iar mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare zicînd: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!" Iar el, răspunzînd, a zis: „Nu vă cunosc pe voi!". Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în care Fiul Omului va veni.

I
„Aceste pilde se aseamănă cu pilda de mai înainte a slugii celei credincioase şi a celei necredincioase, care a mîncat averea stăpînului. Patru sînt toate pildele care, în chip deosebit, ne sfătuiesc acelaşi lucru, adică să ne sîrguim să facem milostenie şi să fim de folos aproapelui în toate chipurile cu putinţă, că altfel nu se poate să ne mîntuim. în pildele acestea vorbeşte, în general, despre orice ajutor pe care trebuie să-1 dăm aproapelui; în pilda celor zece fecioare vorbeşte, în special, de milostenia făcută cu bani şi cu bunuri materiale şi se slujeşte de cuvinte mai tari decît în pilda de mai înainte. în pilda de mai înainte îl pedepseşte pe cel care bate, care se îmbată, care risipeşte şi pierde averea stăpînului; în pilda celor zece fecioare pedepseşte chiar pe cei care nu ajută pe semenii lor şi nu-şi golesc din belşug averile lor pentru ajutorarea celor nevoiaşi. Fecioarele cele nebune aveau untdelemn, dar nu din belşug; de aceea au şi fost pedepsite.

- Dar pentru care pricină Hristos Se slujeşte în pilda aceasta de fecioare şi nu dă ca pildă o altă persoană?
- Pentru că a spus lucruri mari despre feciorie: „Sînt eunuci, spune El, care s-au făcut pe ei înşişi eunuci pentru împărăţia cerurilor. Şi: „Cine poate să înţeleagă să înţeleagă". Hristos ştia că fecioria se bucură de mare vază în ochii celor mai mulţi oameni. Că fecioria este într-adevăr mare lucru, se vede de acolo că nici în Vechiul Testament n-a fost săvîrşită de acei sfinţi bărbaţi din vechime şi nici în Noul Testament nu este poruncă de lege. Hristos n-a poruncit fecioria, ci a lăsat-o la libera alegere a ascultătorilor. De aceea şi Pavel spune: „Dar despre fecioare nu am poruncă a Domnului". „Laud pe cel ce trăieşte în feciorie, spune el, nu silesc pe cel ce nu vrea, nici nu fac din asta lege". Deci, pentru că fecioria era mare lucru şi se bucura de mare vază în ochii celor mai mulţi oameni, Hristos spune pilda aceasta, pentru ca nu cumva cel care trăieşte în feciorie să socotească că a făcut totul şi să neglijeze celelalte virtuţi. Pilda este în stare să convingă pe cel care trăieşte în feciorie că, chiar dacă are toate celelalte virtuţi, dar dacă-i lipsesc faptele bune ale milosteniei, este izgonit din împărăţia cerurilor împreună cu desfrînaţii şi stă alături de cei neomenoşi şi fără de inimă. Şi pe bună dreptate; că desfrinatul este biruit de dragostea de trup, pe cînd el este biruit de dragostea de bani. Şi nu este la fel de puternică dragostea trupească şi dragostea de bani. Dragostea trupească este mai aprigă şi cu mult mai tiranică. Şi cu cît e mai slab duşmanul, cu atît sînt mai de neiertat cei biruiţi de el. De aceea Domnul le numeşte pe fecioarele acelea „nebune", pentru că au biruit oboseli mai mari, dar au fost doborîte de oboseli mai mici. Prin candele Hristos înţelege aici darul acesta al fecioriei, curăţenia sfinţeniei; prin untdelemn, iubirea de oameni, milostenia, ajutorul dat celor nevoiaşi.

„Şi zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit". Prin aceste cuvinte Hristos arată că va trece mult timp pînă la venirea Lui, abătîndu-i pe ucenici de la gîndul lor, că ei aşteptau că are să se arate curînd împărăţia Lui. într-adevăr ei nădăjduiau asta; de aceea mereu şi Hristos le spulberă nădejdea aceasta. Mai mult, prin aceste cuvinte Hristos arată că şi moartea este somn; că spune: „au adormit".
Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare". Hristos a grăit aşa sau pentru iconomia parabolei, sau pentru a arăta ca învierea se va face noaptea. Şi Pavel arată că va fi strigare, spunînd: La poruncă, la glasul arhanghelului şi la cea din urmă trîmbiţa Se va pogorî din cer".
- Dar ce vor să spună trîmbiţele? Ce vrea să spună strigarea?
- Vestesc: „Vine Mirele!"

După ce fecioarele cele înţelepte şi-au împodobit candelele lor, „cele nebune au spus celor înţelepte: „Daţi-ne nouă din undelemnul vostru".
Domnul le numeşte iarăşi „nebune", pentru că vrea să arate că nu este o mai mare nebunie ca aceea de a te îmbogăţi aici pe pămînt şi a pleca gol dincolo, unde avem nevoie mai cu seamă de iubire de oameni, unde avem nevoie de mult untdelemn. Nu numai pentru asta sînt nebune, ci şi pentru că nădăjduiau că mai pot dobîndi ceva atunci, pentru că au cerut într-o vreme nepotrivită. Deşi nimic nu putea egala dărnicia şi iubirea de oameni a fecioarelor celor înţelepte - că pentru asta au şi fost încununate -, deşi nu le cereau tot untdelemnul - că le spuneau: „Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru", arătînd că ele cer nu¬mai atît cît le trebuie - „că se sting candelele noastre" -, totuşi nici atît n-au dobîndit. Nici bunătatea celor de la care au cerut, nici neînsemnătatea cererii, nici nevoia lor, nici lipsa nu le-au ajutat să reuşească în cererea lor.
Dar ce învăţăm noi de aici? învăţăm că pe lumea cealaltă nimeni nu va putea să ne dea o mînă de ajutor dacă nu ne vor da mînă de ajutor faptele noastre. Nu pentru că nimeni nu vrea, ci pentru că nu poate. Tot aşa şi fecioarele cele nebune; caută să-şi găsească scăparea acolo unde nu-i putinţă de scăpare. Acelaşi lucru l-a arătat şi fericitul Avraam, cînd a spus că „prăpastie mare este între voi şi noi şi nu se poate trece chiar dacă ar vrea cineva".
Mergeţi la cei ce vînd şi vă cumpăraţi".
- Şi cine-s cei ce vînd?
- Săracii.
- Unde sînt?
- Aici pe pămînt. Fecioarele acelea ar fi trebuit să caute pe cei ce vindeau atunci cînd erau aici, nu în vremea aceea."

II

Ai văzut ce cîştig mare avem de pe urma săracilor? Dacă ai îndepărtat pe săraci, ai îndepărtat marea nădejde a mîntuirii noastre. De aceea trebuie să adunăm aici pe pămînt untdelemn, ca să ne fie de folos dincolo, cînd timpul ne va chema. Nu-i acela timpul strîngerii, ci acesta. Nu-ţi cheltui, dar, averea în zadar în desfătări şi în slavă deşartă. Dincolo ai nevoie de mult untdelemn.
Auzind acestea, fecioarele cele nebune au plecat, dar nu le-a folosit la nimic plecarea.

Hristos a spus aceste cuvinte sau pentru iconomia pildei, sau pentru că a vrut să arate că, chiar de-am ajunge iubitori de oameni după plecarea noastră de aici, nu ne va fi de nici un folos această iubire de oameni ca să scăpăm de pedeapsă. Nici fecioarelor celor nebune nu le-a fost de vreun folos graba cu care au plecat; că n-au plecat aici pe pămînt la cei ce vînd, ci dincolo, pe lumea cealaltă. Nici bogatului celui nemilostiv nu i-a fost de vreun folos că a ajuns acolo atît de milostiv, că se îngrijea şi de mîntuirea rudelor lui. Cel care trecea cu vederea pe săracul care zăcea la poarta sa se grăbeşte acum să smulgă din primejdii şi din iad pe cei ce nu i-a văzut ajunşi în iad şi se roagă de Avraam să trimită pe cineva să le vestească chinurile de acolo. Dar n-a avut nici un folos, după cum nici fecioarele cele nebune; pentru că, fiind plecate după untdelemn, a venit Mirele. Fecioarele care erau gata au intrat cu El la nuntă, iar celelalte au rămas pe dinafară. După multe osteneli, după mii şi mii de sudori, după lupta aceea cumplită cu trupul, după ce au purtat în mîini flamurile biruinţei lor asupra înverşunării firii, au plecat ruşinate, cu candelele stinse şi cu ochii la pămînt. Nimic n-are culori mai întunecate ca fecioria lipsită de milostenie; aşa şi obişnuiesc oamenii să-i numească pe cei nemilostivi: negri la suflet. Unde le e, dar, folosul fecioriei, cînd n-au văzut pe Mire şi nici nu li s-a deschis cînd au bătut, ci au auzit acel înfricoşător cuvînt: „Plecaţi, nu vă cunosc pe voi!" Cînd Hristos a spus aceste cuvinte nu le-a rămas altceva decît gheena şi munca cea de nesuferit; dar, mai bine spus, cuvintele acestea sînt chiar mai cumplite decît gheena. Aceleaşi cuvinte le-a spus Hristos şi celor ce au lucrat fărădelegea.
„Privegheaţi, dar, că nu ştiţi ziua, nici ceasul". Ai văzut cît de des sfîrşeşte în acest chip Hristos cuvintele Sale, pentru a arăta că ne este de folos neştiinţa ceasului plecării noastre de pe lumea aceasta?

Unde sînt acum cei care trîndăvesc toată viata, iar cînd îi ţinem de rău, spun: „In ceasul sfîrşitului am să las la săraci averile mele"? Să audă aceste cuvinte şi să se îndrepte! Mulţi n-au mai putut face asta atunci, că au fost răpiţi dintr-o dată şi n-au mai avut vreme să spună celor apropiaţi ce planuri aveau.
Pilda aceasta a fost spusă de Domnul pentru a ne îndemna să facem milostenie din banii şi averile noastre. A doua pildă a fost spusă despre aceia care nu vor să fie de folos semenilor lor nici cu averile, nici cu cuvîntul, nici cu sprijinul, nici cu altceva, ci ascund totul.
- Dar pentru ce în pilda aceasta vorbeşte de împărat, iar în cealaltă de mire?
- Ca să afli cît de apropiate de inima lui Hristos sînt fecioarele care se despart de tot ce au. Că în asta stă şi fecioria! De aceea şi Pavel o defineşte tot aşa, spunînd: „Cea nemăritată se îngrijeşte de
cele ale Domnului"; şi: „Spre bună-cuviinţă şi alipire stăruitoare de Domnul". „Sfătuiesc numai", spune Pavel.”

Sfîntul Maxim Mărturisitorul vorbind despre înțelesul cifrei 5:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...89&postcount=1
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...4&postcount=10

Aceasta pilda este und din cele cateva care se pare ca nu numai pentru mine sunt mai greu de inteles ca semnificatie si contravin logicii omenesti.
(celelalte ar fi: Fiul risipitor si Femeia Samarineanca)
Exact aceiasi intrepare mi-o pun si eu, ca si autorul firului.
Si mie mi se pare la fel ca si lui, ca problema nu este rezolvata cu adevrat dupa invataturile crestine.

Acum fiecare incearca sa gaseasca explicatii si talcuiri.
Preotii vostri ce spun? I-ati intrebat? V-au lamurit?

1. Inclin sa dau dreptate lui Cristi, ca numarul nu are importanta. Poate doar proportia (jumate-jumate).
M-am uitat pe un link dat de Florin cu explicatia numerelor in Scripturi.
N-am inteles de unde au ajuns in Filocalie. Nici nu ma pricep.
Mi se pare insa cam exagerat sa ne bazam numai pe niste numere in a talcui niste pilde.
Nu stiu, sincer ma intreb uneori daca Iisus chiar a vrut ca pildele si invataturile sale sa fie atat de greu de patruns si ne-la indemana oamenilor.
Parca n-as crede, ci dimpotriva.

Mi se pare ca si cum la scoala un profesor isi complica si codifica ceea ce preda, ca sa nu inteleaga elevii.

Si ma mai intreb cum si ce au inteles apostolii?

Cred ca din cauza asta (a numerelor) putem cadea in "pacatul" sau greseala de a pierde alte semnificatii mai profunde ale pildelor.

2. Revenind la pilda cu fecioarele, indiferent cate au fost ele si de explicatia cu numarul lor.
Intrebarea mai importanta o vad in aspectul individualismului, "egoismului".
Numai unele ajung sa se mantuiasca.
Cineva spunea aici ca uleiul acela reprezinta har si iubire si ca nu este al fecioarelor, ci dat de la Dumnezeu. Si de ce atunci numai unora dintre ele?
Si de ce se poate cumpara (cumparam har?) din targ?
Nu stiu, ne pierdem si in simboluri atunci.
De ce fecioare si nu feciori, tineri, batrani etc.
S-ar putea sa fie ceva foarte simplu si sa nu vedem padurea de copaci.

De ce sa fi dat Dumnezeu numai la unele har si iubire si nu la toate?
De ce cand se vorbeste peste tot de milostenie si iubire de aproape si ca nu ne mantuim singuri, aici fecioarele nu impart har si iubire, ca se mantuoisca toate? De ce sunt trimise unele din Casa Domnului si unde?
De ce se inchide usa, cand Dumnezeu este mereu cu noi?

Si multe alte intrebari...

Mi se pare foarte interesanta analiza lui Ioan_Cezar, dar nu stiu de unde aduce atatea elemente. Nu se pune nicaieri cum au trait fecioarele si ce au facut si alte lucruri pe care el le descrie.
Si in fond se putea intampla oricareia dintre ele sa se termine uleiul sau sa stinga candela.

Si de ce se aseamana Imparatia Cerurilor cu poveste acestor fecioare.
Despre care Imparatie este vorba?
Poate ca e vorba despre oameni si credinta lor. Poate ca este o legatura cu pilda cu fariseii?

Si la inceput au avut toate ceea ce le-a trebuit, indiferent ce insemna acel ulei si acele candele...dar nu toate au avut grija si s-a terminat uleiul.

Nu stiu.
Cautand pe internet sa recitesc pilda, am gasit acest articol. Foarte interesant. Nu stiu nimic despre autor.

http://articolecrestine.com/seriale/...-fecioare.html

"Pilda celor zece fecioare si Pilda talantilor surprind aspecte din viata bisericii care trece printr-o perioada speciala-sfarsitul timpului de har, adica perioada din imediata apropiere a revenirii Mantuitorului."

Iata pilda intreaga:

"Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. (Matei 25:1-13) "

Uleiul reprezinta harul. De iubit, toate cele 10 fecioare il iubesc pe Mire si L-ar vrea cu ele, dar numai unele au har.

Dumnezeu este autor si sursa a harului. Oamenii sunt beneficiarii lui.

De dat, harul e dat tuturor oamenilor. Dar nu este primit de toti oamenii, fiindca nu toti sunt in dispozitia necesara pentru a-l primi.

Da, exact. "Targ" inseamna piata, inseamna lume. Ca sa primim har, primul pas care trebuie facut e sa iesim din camara in care ne-am bagat zicand ca il asteptam pe Cristos si auto-multumindu-ne cu cat de curati suntem. Trebuie sa iesim in lume si sa platim un pret daca vrem har. Numai ca Dumnezeu, fiind adevaratul proprietar, nu prea are ce face cu banii nostri. El vrea altceva si pentru altceva vrea sa iesim, din mormantul varuit pe care ni l-am facut, in lume. Vrea sa-i ajutam pe ceilalti, mai ales pe cei mai slabi. Vrea sa-i imbogatim pe saraci cu cuvantul Evangheliei. Vrea sa-i saturam pe cei flamanzi si insetati cu Mana lui si cu Apa cea vie. Vrea sa-i vizitam de detinuti ca sa le aducem mesajul de speranta al eliberarii. Pilda nu spune ca uleiul se cumpara pe bani. Spune ca se cumpara, adica trebuie un pret si spune ca acest lucru se face in oras.

Masculinul e principiul emisiv, femininul e principiul receptiv. Biserica este feminina (in raport cu Isus). Fiindca Biserica primeste ceva. Ceva ce Isus da. De aceea, Biserica este mereu comparata cu o mireasa. Fecioara, fiindca e curata, il asteapta pe Mire (dimpotriva, prostituata e imaginea jertfei la idoli care il manie pe Dumnezeu). E tanara, fiindca Biserica se conectata mereu la sursa vietii si ea este cea care transmite aceasta viata oamenilor. Vedem bine ca e la fel de tanara ca acum 2000 de ani. Sa nu uitam inceputul parabolei, sa nu uitam, deci, ca cele 10 fecioare sunt Biserica.


Am spus intr-o postare mai la deal ca harul nu se poate da de la cine are la cine n-are. Sa presupunem ca sunteti o tanara studenta fecioara si stati la camin cu o colega de camera. Colega se duce sa se impartaseasca si primeste harul despre care e vorba aici. Asta inseamna ca DV v-ati impartasit ? Inseamna ca, impartasindu-se ea, va mantuiti dv ? Si, daca-i cereti sa va dea har din harul ei, cum ar putea face asta ? Deziluzionati-va! Mantuirea e o afacere personala.

Fiindca nu aveau har. Fara har nu ne putem mantui, el este, pentru suflet, ceea ce e oxigenul pentru trup. Fara har, Dumnezeu nici nu ne recunoaste ca ai Lui si ne trimite in locul care ni se cuvine de drept: in iad.

Este vorba de usa camerei nuptiale unde are loc Osapatul cel Vesnic. Acea usa se va deschide sau nu se va deschide, pentru noi, la judecata, care va avea loc imediat dupa moarte. Dumnezeu este mereu cu noi in timpul vietii in trup, sperand si ajutandu-ne sa fim ai lui. Pentru asta, trebuie sa avem mereu untdelmn. Daca nu avem cand El vine, si o va face pe neasteptate, noaptea, cand nu mai avem conditii prea bune sa iesim in oras si cand cei de la care putem lua ulei sunt de negasit, atunci nu vom fi cu El. Ci vom fi fara El. Iar a fi fara Dumnezeu timp de o vesnicie inseamna iadul.

Multumesc Mihnea.
Interesanta si varianta ta.
Cu o singura exceptie.

Eu nu inteleg cum vezi (sau altii) harul.
Ce inseamna acel har pentru tine?
Pentru mine inseamna credinta si modul de a o trai.

Dar cred ca nu e vorba numnai de harul dat de Dumnezeu.
Dumnezeu da tuturor har prin Botez si celelalte Taine.
La toti.
Si de primit? Eu cred ca-l primim toti cei care credem in Dumnezeu.
Dar depinde cum il folosim.

In pilda este vorba despre persoane credincioase (poate chiar oameni ai bisericii - monahi, preoti etc.)
Si toate aveau har, da? Toate aveau la ele candele cu ulei.

Unii nu stiu sa-l foloseasca. Cat este vina lor si cat a altora si care sunt motivele, nu stiu.

Dar acest har se poate darui, imparti. Prin fapte bune si iubire.
Fecioarele au fost trimise sa cumpere har. De la cine? Ca inseamna ca nu Dumnezeu le dadea.
Au fost trimise sa cumpere ca sa aibe pentru cand o veni Mirele.

Aici ma gandesc eu ca e vorba de har in forma de fapte buni si iubire, care se poate (si trebuie) impartit cu altii. Exact ceea ce spui tu cu iesitul in lume, sa-i ajutam pe ceilalti.

Exact prin asta ne mantuim si pe noi si pe ceilalti din jurul nostru. Eu asa inteleg.
Nu mai stiu unde am citit ca te intreaba Domnul la Judecata de Apoi pe cine ai mai adus cu tine.

Mantuirea nu este numai o treaba indviduala si personala.
Noua ne spune preotul ca este bine sa ne rugam pentru altii, sa facem diverse fapte, caci prin asta ii ajutam sa se mantuiasca si ei.

In exemplul tau cu impartasitul.
Cand tu te impartasesti nu inseamna numai faptul de a lua la biserica Trupul si sangele Domnului.
Pentru asta tu te pregatesti si te schimbi (se presupune): postesti, iti pregatesti sufletul, te rogi, faci fapte bune, eviti pacatele.
In acest mod intretii "candela" si harul si le daruiesti si celorlalti (ca esti mai bun, ca druiesti iubire si fapte bune).

Eu asa inteleg. Poate ca nu totul imi este foarte clar sau corect...
Repet mi-a placut si varianta pe care am dat-o on link. Ai citit-o?
Si tu spui multe lucruri corecte.

P.S Am uitat aspectul cu "cumparatul" harului si pretul lui. Eu inteleg ca Dumnezeu ne da harul gratuit.
Nu vrea plata.
Pe de alta parte rezulta ca fecioarele trebuie cumpere uleiul, se spune prin fapte bune.
Nu pot sa explic.
Mai exista un pret pe care il platim pentru credinta: renuntarea la unele lucruri omenesti (la unele alimente, la sot/sotie prin postul trupesc, monahii renunta la lume si familie si copii, renuntarea la timp pentru odihna sau alte lucruri ca sa mergem la biserica, sau sa ne rugam etc.). Oare asta inseamna cumparatul uleiului? S-ar putea...

Nici eu nu ştiu....:)
Precizările lui Mihnea mi se par clare şi la obiect. El scurtează şi lămureşte ceea ce mie mi s-a părut că aş putea lungi şi încâlci... Iertare!

Multumesc celor care au postat un raspuns la acest topic.

Am regasit in aceste postari toate sensurile esentiale, gen: milostenie, dobandirea harului, dragostea pentru Dumnezeu, pregatirea pentru moarte, vegherea neincetata.

Insa, cu voia voastra, voi expune si o talcuire atipica.

Pentru cei ce resping budismul in totalitate sau interpretari trans-confesionale imi cer iertare anticipativ.

Pot alege sa nu citeasca urmatoarea interpretare a pildei.

Ceea ce m-a contrariat a fost refuzul acordarii ajutorului de catre cele cinci fecioare intelepte celor cinci fecioare neintelepte.

Paradigma intelept vs neintelept este usor de explicat. Nicio problema din acest punct de vedere – adoptarea unei conduite intelepte: vegherea si cultivarea virtutilor in asteptarea Judecatii, in antiteza cu o viata neingrijita spiritual, marcata de necredinta sau o credinta superficiala.


Refuzul de a imparti untdelemnul (“Harul” in cele mai multe interpretari) este in totala contradictie cu invatatura evanghelica de “a da si camasa”.

Daca transmiterea Harului nu este de competenta celor cinci fecioare virtuoase, ne-am fi asteptat, cel putin, sa se roage si pentru luminarea celor cinci neglijente, cu atat mai mult cu cat era ceasul al 12-lea.

De asemenea, insusi Mantuitorul Multmilostiv este sever cu ele: “Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”

Acest dezacord/disonanta ne obliga sa cautam o perspectiva mai profunda asupra cuvintelor pildei.

In acest context este firesc sa ne intrebam cine sunt, de fapt, cele 10 fecioare?

Si de ce sunt 5 cu 5? (Chibzuinta in contrapondere echilibrata cu nechibzuinta? )

Si nu 9 fecioare cu o fecioara, 7 cu 2, sau 6 cu 4?

Si daca este necesar un raport echilibrat virtute/non-virtute, pentru intelegerea sensului adanc al parabolei, de ce nu este folosit un raport de genul 1:1, 2:2 , 3:3 sau 7:7?

De ce 5:5?


Hermeneutica crestina apeleaza, in principiu, la cifrele 1 (Monada), 3 (Treimea), 7 (Creatia).

Cifra 5 nu ii este caracteristica.

Insa, hermeneutica budista foloseste intensiv cifra 5 pentru a oferi o buna intelegere a miscarilor launtrice ale gandului (cinci agregate, cinci obiecte ale cunoasterii, cinci intelepciuni, cinci otravuri…).

Raportul de 5:5 este quintesenta iluminarii in budism.

Din aceasta perspectiva, cele 10 fecioare sunt 10 factori mentali, 5 virtuosi si 5 nevirtuosi.

Un “factor mental” este un subproces mental care contribuie la “asamblarea” unei constientizari instantiale.

Factorii mentali impart aceeasi resursa, si anume constientizarea instantiala (untdelemnul lampii).

Intre factorii virtuosi si cei nevirtuosi exista o incompatibilitate ireductibila, o competitie concurentiala pentru aceeasi resursa.

Factorii mentali virtuosi “refuza” accesul la resursa factorilor non-virtuosi, si viceversa.

Sau un alt raport antagonic: transfer de resursa intre polaritati. Factorii mentali virtuosi sunt transformati spontan in factori mentali non-virtuosi sau cei non-virtuosi sunt transformati in factori virtuosi.

In efortul spiritual aceste transformari se produc si intr-un sens si in celalalt, insa cu intentia de a stabiliza si permanentiza factorii virtuosi.


In interiorul unei clase, fie virtuoasa sau non-virtuoasa, acestia se sprijina unul pe altul, se hranesc mutual.


In budism, cei cinci factori mentali virtuosi sunt reprezentati sub forma celor cinci flacari ale intelepciunii, astfel:
1.intelepciunea care realizeaza adevarul ultim (lipsa unei esente intrinseci a fenomenelor)
2.intelepciunea care realizeaza adevarul conventional (“fenomenele exista ca in oglinda/ ca manifestari ale adevarului ultim”)
3.intelepciunea care realizeaza ”egalitatea fundamentala” a tuturor fenomenelor (proprietate a adevarului ultim identic in toate fenomenele)
4.intelepciunea care realizeaza identitatea instantiala a fiecarui fenomen (depinde de realizarea adevarului conventional)
5.intelepciunea atot-lucratoare / asista spontan, in mod continuu, fiecare fiinta in parte, functie de necesitatile sale de moment si treapta de intelegere

Cele cinci otravuri transfigurate in cele cinci flacari ale intelepciunii sunt:

1.necunoasterea
2.furia
3.mandria
4.pofta
5.invidia

Cei cinci factori mentali virtuosi sunt mantuitori, ne conduc la Marea Unire, in timp ce factorii nevirtuosi ne condamna la o alta existenta plina de suferinta (usile eliberarii sunt inchise).

“Fecioarele intelepte” refuza sa ajute “fecioarele neintelepte”. Virtutea nu face concesii pacatului.

“Fecioara” este utilizata ca element al parabolei nu pentru a sugera puritatea, ci pentru a indica dorinta de implinire, de “rotunjire” cu Ceea ce ne Lipseste, fie ca suntem in pacat, fie ca lucram virtutea.

Fecioarele neintelepte sunt oarbe in timp ce cele intelepte sunt vazatoare.

Faptul ca fecioarele intelepte au mai mult untdelemn, inseamna ca acumularea de intelepciune este mai mare decat acumularea de ignoranta si pacat.

“Izgonirea/refuzul” neintelepciunii indica o atitudine pe care trebuie sa o avem in viata de zi cu zi. Sa alungam gandurile rautatii (sa le trimitem in lume / lumea fiind cladita pe interes / vanzare-cumparare) si sa lasam gandurile bune sa prinda radacini, sa creasca in noi.

In Budismul tibetan, raportul de 5:5 este simbolizat de obiectul de cult sacerdotal denumit vajra.

Cele cinci intelepciuni semnifica Nirvana (Binele), iar cele cinci otravuri Samsara (Raul).

Insa, desi budismul le delimiteaza conceptual, din punct de vedere al mintii iluminate nu exista nicio diferenta de esenta intre Samsara si Nirvana. Mintea iluminata percepe puritatea in mod unitar, in orice aspect al Existentei.

Binele si Raul sunt sublimate spontan in Adevar.

De aceea, “Imparatia Lui Dumnezeu” sunt toate cele zece fecioare, nu doar cele cinci.

“Imparatia Lui Dumnezeu" este Unimea a Toate, dincolo de segregarea in Bine si Rau.

Parerea mea este ca nu aveti o idee clara despre ce este harul. Se poate sa fie din cauza ca multe lucrari prezinta lucrurile asa de complicat, incat nu se mai intelege nimic.

Ca exercitiu, folositi in loc de "har" sintagma "ajutor (nematerial) de la Dumnezeu" si, prin aceasta simpla inginerie lingvistica, dintr-o data veti face un pas urias inainte.

Imi aduc aminte ca trebuie sa spun rugaciunea de seara. Asta inseamna ca tocmai am primit un ajutor (nematerial) de la Dumnezeu. Adica, am primit un har. Vad un batran cersetor si simt un impuls sa-i dau un leu. Ei bine, chestia asta inseamna ca am primit un har. Si exemplele pot continua.

Acestea sunt haruri mici si punctuale, adica sunt active o scurta perioada de timp, dupa care se sting indiferent de raspunsul meu la ele. Sunt, asadar, haruri nepermanente. Ele preced orice fapta (observati ca mai intai e harul: adica impulsul de a ma ruga, de a ajuta si abia pe urma vine - sau nu vine raspunsul meu). Acest har lucrator ne da noua "si vointa, si putinta" spre fapte meritorii. Acest fel de har il primesc toti oamenii, indiferent ca sunt sau nu sunt in Biserica. Si dreptii, si pacatosii primesc har de la Domnul.

Credinta nu este har, credinta este raspunsul nostru la har.

Toate cele zece fecioare au primit acest fel de har.

Dar, in afara de acest har, care e medicament pentru suflet, mai exista unul, care e chiar viata sufletului. Spuneti-i cum vreti. De exemplu, "Har" cu majuscula si atat. Sau "Sanctifying Grace". Ei bine, ACEST fel de har este mediat material. Asta face o Sfanta Taina: ofera Har Sfintitor. De acum incolo, pentru "Sfanta Taina" puteti folosi sintagma: "ajutor nematerial de la Dumnezeu, mediat prin materie".
Mai in amanunt, am scris aici.

Ei bine, uleiul din parabola simbolizeaza materia prin care se confera Har. Multe din Sfintele Taine folosesc ulei. De aceea am spus ca uleiul simbolizeaza Harul. El era folosit de gladiatori, care isi ungeau corpul inainte de lupta pentru ca dusmanul sa nu-i poata prinde. Mai era folosit pentru pansarea ranilor. Si azi, exista obiceiul in popor ca, atunci cand te arzi, sa folosesti ulei. Deci, acel ulei, fara de care acele candele nu pot functiona, este harul si nu credinta. Acel ulei nu ne putem da unii la altii, ci toti trebuie sa il luam prin Sfintele Taine.

Acel fel de ulei, adica Harul Sfintitor, nu il aveau decat 5 fecioare. Cel putin in momentul (neasteptat) cand a fost intalnirea fata catre fata cu Domnul.

Da, aici ati nimerit-o excelent. Acest fel de Har cu "H" mare cere un pret. Altfel, nu functioneaza. Pot sa ma spovedesc in fiecare zi, spunand si facutele, si nefacutele. Daca nu platesc pretul zdrobirii inimii si daca nu am hotararea de a nu repeta (cel putin speciile de pacate marturisite), ori daca ma gandesc sa-l trag pe sfoara pe negustorul de ulei facand uitat un pacat, atunci ori nu primesc ulei, ori il primesc degeaba, ca nu arde si lampa mea va fi stinsa. Si daca se va intampla chestia asta chiar in Ziua Aceea a vietii mele, usa Ospatului Vesnic va fi incuiata pentru totdeauna.

Harul este o energie mentala (“flacara a bunatatii”) care aduce la unison inima nevoitorului cu Gandul Lui Dumnezeu.

Este lucrator - in sensul ca suscita tendinte/aspiratii virtuoase, alimenteaza launtric efortul personal si descopera sensuri din ce in ce mai profunde.

Harul este o raza din soarele arzator al dragostei care incalzeste si lumineaza adancul inimii care o primeste.

“Talcuirea“ ta nu aduce nimic in plus la adevarul cunoscut deja ,din contra, afirma cateva minciuni


Iertarea e semnul ca te simti vinovat,cand cineva spune adevarul nu isi cere iertare “anticipativ“.


Refuzul fecioarelor intelepte de “a da untdelemn“ n-are nici o legatura cu asocierea facuta de tine cu “a da si camasa“ caci e vorba de categorii diferite pe care tu le-ai amestecat ca sa aduci,chipurile,o talcuire mai profunda.Nu e vorba de har ci de FAPTE.Untdelemnul sunt faptele .Fecioarele cele intelepte si-au adus si in vase adica nu s-au oprit de a face fapte bune,nu s-au multumit ca cele nebune sa faca niste fapte “de ochii lumii“ ,ca sa-si adoarma constiinta ca “au facut“ si gata sunt in regula ,de-acum pot sa doarma (sa se ocupe de cele lumesti).Vasele au si un alt inteles mai profund: reprezinta componenta nevazuta ,sufleteasca (cea definitorie) a faptelor pe cand candelele reprezinta componenta vazuta a faptelor.Cele nebune lucrau faptele fariseic(doar elementul vazut la care NU priveste Dumnezeu daca nu e insotit de elementul nevazut(vase).


Iar ti-ai prins urechiusele? Asa se intampla cand vrei sa pari interesant.
E mult mai simplu.Cifra 5 reprezinta cele 5 simturi ,adica TRUPUL fara de care nu poti face fapte in lumea asta adica nu te poti mantui.Conditia fundamentala de adaugat e componenta nevazuta sufleteasca (vasele fecioarelor intelepte)fara de care trupul devine instrument nefolositor mantuirii.
5:5 reprezinta. trupul in cele 2 stari de mantuire si de pierzanie.

Nicidecum,fecioara reprezinta egalitatea de sanse acordate de Dumnezeu spre mantuire

De aceea...e fals.Nu sunt toate fecioarele ci doar cele intelepte,cele nebune AR FI PUTUT face parte din Imparatia lui Dumnezeu.E diferenta intre potentialitate si actualitate.Tocmai de aceea e scris :“Imparatia cerurilor se va asemana cu 10 fecioare...“ Dumnezeu voieste ca tot omul sa se mantuiasca,dar daca fecioarele nebune nu sunt de acord...ce poate sa faca Dumneze?

Apreciez efortul de analiza.

Personal, nu doresc sa impun puncte de vedere.
Ma rezum sa-mi expun propria viziune.
Nu intentionez sa "racolez" pe nimeni cum sugereaza unii.

Este firesc sa existe opinii diferite. "Quot capita, tot sententiae."

Cata vreme incercam sa gandim, este in regula.

E firesc sa existe opinii diferite ,dar sa spui ca budismul interpreteaza o pilda crestina mai bine decat crestinismul e ....
Si sa vrei sa demonstrezi budismul adevarat cu o pilda crestina e....

E...o incercare originala de a crea un pod intre aceste doua mari religii.

Stai linistit, sunt obisnuit cu reactii de stupefactie dezaprobatoare ...

În multe versete am întâlnit termenul de vase cu referire la trup, adică fecioarele înțelepte aveau deja(bănuiesc) și trupul obișnuit cu untdelemnul(efortul arzător) credinței.

Într-adevăr, trupul asigură îndeplinirea faptelor mântuitoare, pentru că doar prin fapte omul se poate mântui.

Oare de ce cele cinci fecioare nebune cer celorlalte fecioare untdelemn? Cum pot simturile sa asigure mantuirea?
Din refuzul fecioarelor intelepte inteleg ca nu se poate cere simturilor sa nu simta, ci credintei se cere sa indrume simturile spre supunerea lor spre fapte mantuitoare, nu-i asa?

Pe fecioarele neintelepte nu le interesa virtutea ci sa fie vazute langa Mire,adica tot o fapta fariseica, sa fie laudate ca sunt langa Mire.N-au primit untdelemn ,pentru ca ar fi primit degeaba oricum ar fi fost gonite de Mire caci candelele lor n-ar fi ars cu uleiul din vasele celor intelepte.Fecioarele intelepte au aplicat in cazul acesta “nu dati cele sfinte porcilor“.Fecioarele nebune erau doar niste profitoare si niste viclene.
Mirele le-a spus ca nu le cunoaste nu pentru ca portile s-au inchis ci pentru ca erau viclene.

Ati uitat de simtul umorului :)... Acesta si cu cele enumerate de dumneavoastra sunt fix 5.

Si eu va multumesc pentru explicatie. Limpede, usor de inteles.