Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe
 

După avva Evagrie Ponticul, desfrânarea este: dorinţa după felurite trupuri, iar în viziunea Sfântului Nil Ascetul, este cea mai de pe urmă ruşine. Sfântul Grigorie Sinaitul, vorbind despre această patimă, o consideră ca ceva ce creşte mai mult în partea poftitoare a sufletului şi a trupului, deoarece plăcerea ei este amestecată întreagă în toate mădularele.

Patima curviei este începătura, împărăteasa, stăpâna şi plăcerea, care cuprinde toate plăcerile, având ca soaţă trândăvia, care poartă ca o căruţă greu de biruit pe căpeteniile lui Satan. Despre ea se spune că este una din prilejurile sau pricinile prin care au intrat patimile în noi.

Făcând referire la patima desfrânării, Sfântul Ioan Gură de Aur este de părere că nu în unirea trupurilor stă necurăţia, ci în cugete şi în intenţia omului. Sfântul Ioan Damaschin, când enumeră patimile trupeşti, aşează patima desfrânării între patimile trupului: Iar patimi trupeşti – spune el – sunt: iubirea de plăceri felurite, curvia, preacurvia, desfrâul, necurăţia, amestecarea sângelui (incestul), stricarea pruncilor, împreunarea cu dobitoacele (zoofilia sau bestialitatea), poftele rele şi toate patimile urâte şi potrivnice firii

Caracterul patologic şi patogen al desfrânării apare destul de evident, putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Părinţi o numesc adeseori boală şi văd în ea o formă de nebunie. Bolnavă şi rănită de săgeata poftei desfrânate este inima care vede pentru a se învăpăia de dorinţă. Tot el o numeşte boala cea mai rea sau scurt boală şi vorbeşte despre mintea îmbolnăvită de loviturile ei. Sfântul Grigorie de Nyssa o numeşte boala plăcerii. Desfrânarea este flacără a iadului, căci plăcerea pe care o aduce păcatul este scurtă, dar durerea pe care o produce este veşnică.

Această patimă grosieră mai este definită şi ca întrebuinţarea patologică pe care omul o dă sexualităţii sale. Acest lucru îl putem observa din cuvântul grecesc πορνεια (porneia), care înseamnă prostituţie şi prin care Sfinţii Părinţi au desemnat toate formele de patimă legate de sexualitate ca desfrâu, adulter, concubinaj etc.

Desfrânarea sau curvia are o lucrare pătimaşă variată: ca relaţie trupească între sexele opuse în afara căsătoriei religioase; relaţii exagerate fără respectarea perioadelor de post şi fără finalitatea naşterii de prunci; relaţii contra firii între acelaşi sex; onania; privitul imaginilor necuviincioase, consimţirea cu gândul la acest păcat, crearea diferitelor scenarii mentale cu referire la desfăşurarea patimii, vorbele, glumele şi cuvintele uşuratice, triviale şi cu dublu înţeles, care constituie aluzii la desfrânare etc.

În concluzie, putem afirma că păcatul desfrânării sau curvia este o nebunie a sexului, o funcţie sexuală, o folosire anormală a acesteia, nu spre procreare, ca expresie a iubirii de fiinţă dintre cele două persoane, ci într-un uz pervertit, spre plăcere şi satisfacţie trupească personală. Curvia este un abuz de sex.

După Sfântul Ioan Casian, formele desfrânării, sunt:

- actul sexual împreunarea cu un partener;

- masturbaţia şi scurgerea nocturnă, descrise eufemistic ca (desfrânare) fără a atinge o femeie şi denumite şi necurăţie;

- desfrânarea în minte şi în inimă.

Atunci când unirea sexuală se produce în afara contextului ei spiritual şi se practică numai pentru desfătarea simţurilor, inevitabil ea îl mutilează pe om, pervertind profund ordinea firească a raportului său cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu aproapele.

Dorinţa exclusivă de plăcere sexuală ce caracterizează desfrânarea, pune în mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de Dumnezeu, Care ar trebui să fie scopul ei esenţial. Orbit de desfătarea simţurilor pe care i-o produce această patimă, omul se lipseşte astfel de desfătarea spirituală cu bunurile cereşti. Plăcerea privită ca scop în sine devine pentru om un absolut, care-L exclude pe Dumnezeu şi-I ia locul, iar din această pricină se ajunge la transformarea dorinţei de absolut, care înainte era îndreptată spre Dumnezeu, într-o dorinţă exclusiv carnală, pătimaşă, impersonală ce devine o formă de autoidolatrie.

Prin desfrânare, omul îşi face din voluptate un idol. Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale în chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine, ci în funcţiile sexuale. Într-un anume fel, el se reduce la acestea, tot aşa cum cel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce la funcţiile sale gustative şi digestive. Astfel, omul se descentrează şi vieţuieşte înstrăinat de sine. Nefiind, aşa cum se cuvine, supusă iubirii spirituale, funcţia sexuală ajunge să ocupe în om un loc nespus de mare, poate chiar exclusiv, şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă.

Mai multe pe această temă se pot citi aici - http://www.revistateologica.ro/pdf/15%20petcu.pdf

In cazul asta inseamna ca suntem muuuuuulti desfranati pe Pamantul asta chiar si virgini (viselele erotice, care, sa fim sinceri, se intampla si la virgini, sau scurgerile nocturne). Ca sa nu mai vorbesc de limbajul auzit in jurul nostru si care, il mai folosim poate si noi.

Amu sincer, io personal nu cred in ce ai scris sus; multe sunt chiar exagerari...

Si care e legatura dintre curvie si trandavie, ca eu n-o vad? Sunt doua lucruri distincte.

Daca eu am relatii cu prietenul meu nu inseamna ca sunt lenesa, ca imi place sa stau degeaba, ca nu fac nimic. Si nici invers.

Zau ca unele aspecte ar necesita un update (parerea mea, asa ca nu-mi sariti in cap, ca nu e cazul).

Oricum, mi se pare exagerata toata treaba, mai ales in unele puncte, unde deja nu mai tin de vointa omului (vise si scurgeri nocturne).

Corinusha, nu te-ai obisnuit cu inflatia de calugarisme in privirea asupra relatiei biologic-spiritual? Multi teologi de renume recunosc ca suprapunerea moralitatii si practicilor monahale idealizate peste traiul mirenesc, cu necesitatile, implinirile si mecanismele sale specifice, a dus deseori la excese deseori catastrofice la nivel de individ sau de comunitati mici.

Da-ne si noua lista acelor "multi" "teologi cu renume" si lucrarile lor unde au tratat problema la modul afirmat de tine.

Exista diverse graduri de desfranare.
Important este sa intelegi mai intai notiunea si sa accepti ca exista o problema pe urma sa te angajezi in lupta cu ea.
Daca respingi ideea din start ideea, ai pierdut deja.

Sigur, exista si riscul sa accepti ideea (ca trebuie sa lupti cu desfranarea) dar sa nu o pui niciodata serios in practica.
Drumul credintei e plin de pericole.

Sigur, politica strutului e cea mai simpla, pui capul in nisip si spui ca nu exista o problema.

Tu nu crezi si nu te-ai pocait nici pentru relatiile sexuale dinaintea casatoriei, unde problema este, zic eu, destul de clara, asa ca ce ai putea sa intelegi?

Lenea este unul din factorii care te duc acolo, dar nu e singurul factor.
"Prietenul" de obicei nu presupune un angajament foarte serios, sigur, fiecare ar putea sa lucreze, dar e departe de angajamentul si efortul care il presupune o casatorie, cu copii, etc.

Ba cam tin.
Probabil ca ai aflat chiar si tu, ca exista o legatura stransa intre viata psihica constienta (din timpul zilei) si cea mai putin constienta din timpul noptii.

Nu-i chiar asa Alin. Poti sa ai vise erotice si fara sa fi fost pus vreodata fata in fata cu factori ce tin de erotism. Si pana la urma, sunt doar niste vise, chestii ce nu tin atat de mult de constient. Nu inteleg cum poti fi desfranat doar pentru ca , sa zicem, ai veze de genu 1 data la n ani si tu e fapt nu ai nici o treaba cu sexul, nu esi activ sexual, nu te interseaza subiectul etc.
exit legatura intre viata constienta si vise, dar nu atat de strana incat TOT ceaa ce visezi sa aiba legatura cu viata constinta.

As putea sa inteleg locica, dar ea nu exista.
Da, nu e ok sa faci cum am facut eu, nu ok sa ai relatii intime in afara casatoriei, nu sunt ok multe lucruri si sunt pacate, dar de acolo pana la a fi considerate desfranare niste...vise... e cale lunga.

Si tot nu inteleg legatura dintre trandavie si desfranare. Adica eu dac m-am culcat inainte de casatorie cu omul care mi-a devenit sot, am fost lenesa? DE CE? CUM?! Fa-ma sa ineleg.
Din ce ai zis tu, lenea duce la sex... wow, cum vine asta?! De unde ai scos-o? Chiar nu inteleg... una-i lenea si cu totul alta e desfranarea.

Argumentul pentru aceasta ipoteza hazardata este..?

Sigur, uneori visezi ceea ce se intampla in capul altora, daca te apropii prea mult de ei. Visele sunt molipsitoare.

Dar sigur ca exista multa logica in afirmatia ta cu care ti-ai deschis dizertatia.

Poate fi si scurta, depinde de fiecare.

De obicei, cand oamenii n-au treba, isi gasesc de treaba..
Sa te casatoresti (ai facut-o), sa faci vreo 2-3 copii (asteptam..) pe urma vezi cat timp mai ai pentru distractii de genul asta. :)

Ideea este ca daca stii ce vrei de la viata, n-ai sa te implici nici macar emotional (in sensul erotic) cu o persoana cu care nu intentionezi sa te casatoresti.
Ce sa mai vorbesti de sex.

Iar daca e vorba de o relatia serioasa, urmeaza casatoria, poti sa mai astepti, ca nu pica cerul pe tine.
Doar daca n-ai altceva mai bun de facut in relatia respectiva pana atunci si vrei sa-ti omori timpul..
Cam asta e.

Nu stiu daca ai priceput, sau daca vrei macar sa pricepi.

Nu, nu am priceput. Argumente nu prea exista nii pentru afirmatia ta, nici pentru a mea. Pentru ca studiile accepta ambele teorii. Poti avea vise erotice si doar pentru ca, la un moment dat ai auzit pecinva ca injura, sau ai vazut doi oameni ca se saruta. Si nu prea visezi ce e in capul tau, visezi mai mult lucruri din jurul tau; tot ce visezi are legatura cu lumea concreta, dar poti visa intr-o maniera care nu are legatura cu realitatea. Ai visat vreodata ca esti lovit de fulger, de exemplu?
Eu am visat asta, de vreo 2 ori, dar totusi, fiindca nu am fost lovita de fulger (Doamne ajuta sa nici nu fiu) nu stiu cum e in realitate senzatia, sau dac exista vreo senzatie, insa in vis am simtit foarte bine anumite lucruri care haba nu am daca le poti simti sau nu intr-o situatie de genul.

Nu ai de unde sa si daca vrei sa te casatoresti cu o persoana pana nu te implici emotional in relatia respectiva, cel putin pana la un punct. Iar daca sti ca te casatoresti cu persoana respctiva, nu e tot aia daca aveti contacte intime acum sau dupa 2 ani, dupa nunta? Nu e tot omul ala, tot relatia aia, tot sentimntele alea? Ca daca nu ne simteam bine si in aspectul asta era posibil sa ne espartim? Acelasi luru se poate intampla si dupa casatorie. Oricum se putea ajunge la pacat, pentru ca eu nu-s genul deom care sa raman intr-o relatie doar pentru ca deh, ne-am casatorit, dar noi de fapt sa nu ne intelegem intr-un punct major ce tine de relatie. Exact asa cum intelegerea, respectul si comunicarea sunt importante, tot asa e si sexul. Daca una din astea nu merge, atunc relatia are sanse sa se termine repede sau incet si urat. Stiu cazuri, si deoameni care au ramas in relatie pt ca sunt casatoriti si tot timpul is faceau reprosuri unul altuia din diferite motive, stiu oameni care au ramas in relatie pentru ca trebuia sa se casatoreasca, iar apoi au divortat in prima luna fara sa stie nimeni, si stiu si oameni care s-au espartiti pentru ca s-au schimbat in urma unor experiente tragice. Daca e sa te casatoresti cu cineva, o vei face, fie ca ai relatii intime inainte, fie ca nu ai. Pentru mine a fost important sa cunosc omul cu care m-am casatorit din ca ma multe aspcte si in cat mai multe situatii. Altfel ne puteam casatori dupa 1-2 ani de relatie, sau chiar mai putin.

omul din lene nu se mai roaga, iar atunci cand nu te rogi apar ispitele (inclusiv ce a desfranarii care este cea mai "dulce ispita") iar omul devine mai slab in lupta cu aceste ispite, si cu timpul...te face sa cazi in pacat (cu fapta)

Sfântul Maxim Mărturisitorul menţionează că noi putem să ne eliberăm de reaua iubire trupească de noi înşine, lepădând frica de durere şi pofta de plăcere. Astfel, primind în locul iubirii celei rele de noi înşine pe cea bună şi spirituală, despărţită cu totul de grija de trup, nu vom înceta să slujim lui Dumnezeu prin această iubire bună de noi înşine, căutând pururea să ne susţinem sufletul prin Dumnezeu.

Deci cel ce nu doreşte plăcerea trupească şi nu se teme deloc de durere, a ajuns nepătimitor. Căci odată cu acestea şi cu iubirea trupească de sine, care le-a născut, a omorât toate patimile ce cresc prin ea şi prin ele. Însă, dacă nu este stârpită încă de la începutul ei, iubirea trupească de sine, care este mai mult părută decât adevărată, dă naştere primelor patimi mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint şi al slavei deşarte.

Când ne referim la lăcomia pântecelui, pătimaşul caută cele mai fine, mai gustoase şi mai variate mâncăruri. Adăugând la mulţimea bucatelor şi licoarea vinului, lacomul cade în trândăvie, pentru că o masă copioasă nu-l îndeamnă la nevoinţă, nu naşte în el dorinţa de rugăciune şi de meditaţie, ci generează gânduri de curvie, datorită trupului greoi şi minţii înceţoşate.

Referitor la aceasta, Sfântul Isaac Sirul precizează: Iar mişcarea mădularelor de jos ale trupului, care se face fără gândurile mai ascuţite ale plăcerii necuvenite ce se mişcă cu fierbinţeală şi atrage sufletul fără voie la ticăloşie, se naşte fără îndoială din săturarea pântecelui. Cuviosul Isaia Pustnicul, în acelaşi sens, spune: Vai nouă că, având trupul uşor lunecos spre păcat, îl aţâţăm prin săturare şi moleşeală spre pofte necurate şi gânduri murdare şi prin ochi primim în inimile noastre săgeţile celui viclean, iar prin atingerea trupurilor ne facem cai înfierbântaţi de iepe şi nu ne gândim nici la demnitatea noastră cuvântătoare, nici la frica de chinurile veşnice.

Desfrânarea se înrudeşte foarte bine cu toate patimile, în special cu cele trupeşti, fiind născută de lăcomia pântecelui, mergând până la mândrie, dar şi invers, pornind de la mândrie spre celelalte patimi, într-un proces reversibil, într-un cerc închis şi sufocant al pierzării. Acest lucru îl arată Sfântul Ioan Gură de Aur când spune:… la temelia curviei se află mândria. Adam când a vrut să fie la fel ca Dumnezeu şi şi-a arătat această dorinţă prin faptă şi-a pierdut simţirea duhovnicească a neprihănirii, a căzut la simţirea trupească a poftei de femeie şi prin această poftă s-a alăturat dobitoacelor celor neînţelegătoare şi s-a asemănat lor.

Omul stăpânit de demonul trândăviei, poate avea poluţii şi în stare de veghe, aceasta datorându-se totalei abandonări a luptei împotriva patimii. Când scurgerea este provocată, atunci acea persoană se depărtează de la Sfânta Împărtăşanie, iar în restul cazurilor se analizează minuţios pricinile care au dus la poluţii. Pe parcursul zilei nu trebuie să cugetăm la nălucirile din timpul somnului de noapte, căci intenţia demonilor este şi aceasta de a ne pângări cât suntem treji cu cele din vremea nopţii.

O formă a desfrânării este lucrarea ei în cadrul unirii dintre cele două sexe, fie că este vorba despre o legătură de acest gen înainte sau în afara căsătoriei, fie în cadrul familiei, şi aceasta când unirea dintre cei doi soţi nu respectă o disciplină duhovnicească, prin această disciplină înţelegându-se perioadele de post rânduite de Biserică, dar şi scopul esenţial - o expresie a iubirii mult mai adânci decât o atracţie trupească - iubirea duhovnicească, şi un mod de concretizare a acestei iubiri prin naşterea şi creşterea copiilor.

Înainte şi în afara căsătoriei, cele care lovesc grav viaţa intimă sunt auto-erotismul (masturbare), căsătoria de probă sau concubinajul, iar în cadrul familiei, căutarea exclusivă a plăcerii erotice, nerespectarea scopului sau a finalităţii conjugale sau abuzul de sex, nerespectarea unei discipline trupeşti şi conjugale, deviaţii şi comportamente bizare, patologice, pervertite, culminând în crima premeditată a avortului, adulterul sau infidelitatea şi divorţul, care sunt moarte sufletească şi încălcare gravă a caracterelor căsătoriei: unitatea şi indestructibilitatea.

Desfrânarea îl face să trăiască pe cel în care s-a încuibat, într-o lume a fantasmelor, într-un univers ireal, căzut pradă delirului şi forţelor demonice. Însă, persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc în schimb una pe cealaltă, căci iubirea este dăruire liberă de sine şi deschidere spre celălalt. În această comuniune, fiecare dintre ele îşi îmbogăţeşte şi îşi împlineşte întreaga fiinţă, în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei; iubirea este înflăcărată de har şi ţinteşte să dobândească Împărăţia, şi sporind în spiritualizare, îl înalţă pe om la infinitul dumnezeiesc.

Cu totul dimpotrivă, desfrânarea vădeşte o iubire egoistă de sine. Ea îl mărgineşte pe om la sinele egoist şi îl închide cu totul faţă de ceilalţi, împiedicând orice formă de comunicare şi schimbul de bogăţie fiinţială, pentru că, stăpânit de ea, pătimaşul nu-şi urmăreşte decât propria sa plăcere, nu dăruieşte nimic celuilalt, iar de la acela aşteaptă să primească numai ce-i cere dorinţa sa pătimaşă. Iar ce dobândeşte este privit ca împlinirea propriei dorinţe, iar nu ca dar al celuilalt; pătimaşul şi-l însuşeşte pe celălalt care nu este decât un simplu obiect al patimii sale. Desfrânarea îl întemniţează astfel pe om în propriul eu, sau mai precis în lumea mărginită şi închisă a sexualităţii sale trupeşti, a instinctelor şi a fantasmelor, izolându-l cu totul de universurile infinite ale iubirii şi spiritului.

Mai multe pe această temă se pot citi aici - http://www.revistateologica.ro/pdf/15%20petcu.pdf

Există un mod profan de a vedea lucrurile, lumea, viața - și anume cel pe care îl avem toți, în mod obișnuit. Dar mai există și unul sacru, foarte adesea ignorat, dar pe care ar trebui să îl cunoască toți oamenii credincioși.

Asistența pe care i-o oferă Dumnezeu omului prin itermediul Bisericii se întâlnește cu ceea ce omul constată și singur în inima sa, și anume uimirea în fața misterelor nașterii, nunții și morții. Le simți, aceste momente, ca pe niște minuni majore care îți marchează viața definitiv. Ele sunt făcute să fie unice: o dată te naști, o dată te căsătorești, o dată mori.

Când te naști, intri în Biserică prin botez, te sfințești, intrând într-o dimensiune sacră a existenței, în împărăția lui Dumnezeu.

Când te căsătorești, vrei ca dragostea ta pentru celălalt și unirea cu el să fie deplină și o simți, totodată, ca pe o ocazie de a cunoaște, de a experimenta o taină dumnezeiască, ce trece prin adâncul inimii tale, unindu-te, totodată, și cu Dumnezeu. Căci numai acolo, în adânc, are loc această unire.

Ei bine, din cauza sfințeniei care o învăluie, de aceea nu vrei să o banalizezi sau relativizezi, ci să faci lucrurile după rânduiala lor, la momentul potrivit, iar nu înainte. Pentru că omul este mai întâi suflet și apoi trup, vrei ca unirea cu celălalt să fie întâi sufletească, dar dacă ești credincios vrei mai mult de atât: vrei să pătrunzi, prin ea, direct în Împărăția lui Dumnezeu.

Practic, viața noastră nouă în Hristos, pe care ar trebui să o ducem, înseamnă să ne sfințim. Adică să ne hrănim, întâi, cu cele sfinte, duhovnicești, cu harul lui Dumnezeu, să îl „sugem” ca pe un lapte de la sânul maicii noastre - Biserica, crescând și luminându-ne, și ducând această lumină, așa cum o ducem pe cea de Paști, în casele noastre, în lumea în care trăim, redescoperindu-i sfințenia, privind-o cu ochii credinței, care pătrund dincolo de suprafețele lucrurilor.

Corinusha nu vrea sa vada padurea ca tocmai a gasit un copacel de care sa se lege ca nu are scoarta bine placuta la atingere :)

Aceasta abordare simplista nu este raspunsul de care are nevoie Corinusha, dar se pare ca mandria unora este mult prea mare ...

Subscriu la cele de mai sus!

Corinusha, din pacate cam asa este ... raspunsul la afirmatia ta se gaseste probabil in pasajele urmatoare:

O formă a desfrânării este lucrarea ei în cadrul unirii dintre cele două sexe, fie că este vorba despre o legătură de acest gen înainte sau în afara căsătoriei, fie în cadrul familiei, şi aceasta când unirea dintre cei doi soţi nu respectă o disciplină duhovnicească, prin această disciplină înţelegându-se perioadele de post rânduite de Biserică, dar şi scopul esenţial - o expresie a iubirii mult mai adânci decât o atracţie trupească - iubirea duhovnicească, şi un mod de concretizare a acestei iubiri prin naşterea şi creşterea copiilor.

Înainte şi în afara căsătoriei, cele care lovesc grav viaţa intimă sunt auto-erotismul (masturbarea), căsătoria de probă sau concubinajul, iar în cadrul familiei, căutarea exclusivă a plăcerii erotice, nerespectarea scopului sau a finalităţii conjugale sau abuzul de sex, nerespectarea unei discipline trupeşti şi conjugale, deviaţii şi comportamente bizare, patologice, pervertite, culminând în crima premeditată a avortului, adulterul sau infidelitatea şi divorţul, care sunt moarte sufletească şi încălcare gravă a caracterelor căsătoriei: unitatea şi indestructibilitatea.

Asa si sexul de proba, te-ai hotarat daca e pacat grav sau inca mai crezi ca e un compromis onorabil pentru a evita mai tarziu "nepotrivirea sexuala" care duce la divort dupa cum ne invata presa mondena?

Despre pacatul mandriei
 

Mândria este primul din cele sapte păcate capitale, după cum smerenia este cea mai mare virtute. Însă atât de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugător este acest păcat, încât până si marii sfinti au fost ispititi de el.

Nu este om pe fata pământului care să nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, până la omul cel mai în vârstă, de la cel mai simplu om, până la ce mai învătat. Păcatul mândriei este auto-supra-dimensionarea persoanei noastre.

Suntem mândri si facem acest păcat al mândriei atunci când: ne atribuim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, când ne lăudăm în fata oamenilor pentru ce am făcut, fâră să gândim că Dumnezeu ne-a învrednicit să le facem, când ne supărăm pe oricine si din orice motiv, când ne facem publicitate pentru orice faptă bună, pe care poate nici n-am facut-o, când ignorăm si râdem atât pe bună dreptate, cât si pe nedrept de cineva, când invidiem si urâm pe cineva care este mai bun decât noi, când vorbim pe cineva de rău indiferent dacă este adevărat sau nu, când ne îmbrăcăm în diferite haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi în centrul atentiei, când spunem aproapelui faptele bune pe care le-am facut etc. Reversul acestui păcat este virtutea smereniei.

Din acest păcat se nasc toate celelalte. Toată viata trebuie să luptăm împotriva acestui păcat si sa fim constienti că-i putem cădea pradă în orice moment al vietii. Numai întelepciunea ne poate ajuta să discernem acest păcat, să sesizăm aparitia lui în mintea noastră. Trebuie luptat din fragedă tinerete împotriva acestui mare microb, până nu produce "boli cronice" de netămăduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli.

preluat din: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/mandria.htm

AlinB, banuiesc ca ai citit cu atentie cele de mai sus si te vei purta adecvat in continuare ... poate chiar civilizat

După Sfântul Ioan Casian, formele desfrânării, sunt:

- actul sexual împreunarea cu un partener;

- masturbaţia şi scurgerea nocturnă, descrise eufemistic ca (desfrânare) fără a atinge o femeie şi denumite şi necurăţie;

- desfrânarea în minte şi în inimă.

Atunci când unirea sexuală se produce în afara contextului ei spiritual şi se practică numai pentru desfătarea simţurilor, inevitabil ea îl mutilează pe om, pervertind profund ordinea firească a raportului său cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu aproapele.

AlinB, chiar si actul sexual cu propria nevasta ar putea fi considerat desfranare, atunci cand se produce doar pentru desfatarea simturilor, nu ai inteles pasajele de mai sus ? Ar fi bine sa nu incerci sa creezi confuzie si pe acest subiect ... incearca pe cat posibil sa folosesti un limbaj civilizat si coerent, nu mai vorbi in parabole. Te exprimi cumva alegoric ?

AlinB, ai inceput sa confunzi invatatura Sfintilor Parinti cu "presa mondena" asa jos te-ai coborat ???

Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!

E bun, daca tii asa mult sa te afli pe forum incat sa renunti la unele idei aberante macar.. :)

Incearca sa nu-ti mai dai in petec data viitoare, sa-ti tii aiurelile doar pentru tine, bine, da?

AlinB este extrem de confuz, dupa cum puteti observa are o discutie cu o persoana imaginara, o alta decat oricare din cei care au postat pana acum pe acest topic. Din pacate AlinB nu mai pare preocupat de latura spirituala, pacatul mandriei este singurul care-l stapaneste ... greu pacat!

Puteai macar daca ti-ai facut cont nou, sa nu reiterezi exact cele doua vechi obsesii stiinta/gravitatia si desfranarea.

Cu unul esti in continuare pe alaturi dar cu celelat se pare ca ai facut progrese, felicitari inca o data. :)

Subiectul este patima desfranarii ... dar AlinB are alte probleme (dupa 7 ani de forum), cu mandria se pare.
Sa ne rugam pentru el. Doamne ajuta!

___________________
Suprema intelepciune este sa pricepi ceea ce citesti si sa taci cand nu ai nimic de zis.

Lasa-ma pe mine cu mandria ta, tu sa fii baiat cuminte in continuare, da?
Caz in care, nu te mai deranjez, dar cred ca nici nu o sa mai fie foarte distractiv pentru tine asa, nu?

E distractiv, nu-i asa, mori de ras ...

AlinB, daca si asta-i un subiect distractiv pentru tine, ce sa-ti mai zic, noapte buna!

___________________
Suprema intelepciune este sa pricepi ceea ce citesti si sa taci cand nu ai nimic de zis.

Desfranarea, este stiinta gravitatiei spre pacat. :D
sau
Desfranarea este stiinta caderei omului in camp gravitional, spre pacat :D

PS:Aline iti recomand sa-ti incarci bateriile ca sa fii pregatit cand o sa revina nenea "madeBy Osho".Chiar azi am vazut pe antena 3 cum o editura facea reclame la cartile lui Oshica asta. :D

sau

Desfranarea este efectul rezultat in urma actiunii gravitatiei asupra moralitatii unui crestin ortodox!

Da, nenea Mandea77 cu desfranarea lui, e mic copil pe langa ala :)
Dar desi pentru Mandea o facut dl. admin o exceptie, pentru ala nu cred ca face/

Am inteles ca din pacte tratati alegoric atat pacatul mandriei cat si pe cel al desfranarii ? Interesant ...
Sunteti catolic sau protestant cumva ? E bine de stiut ...

Alin, daca vrei sa imi zici ceva, zi-o pe sleau, nu a lua cu paduri si copaci, bine? Poate-s mai proasta de fel si nu integeg. Sau, nu mai zi nimic.
Da, stiu, e mai usor sa ne ascundem dupa deget decat sa zicem in fata ce avem de zis, stiu asta...

Zi, Alin, tot nu imi pare rau si nici nu imi va area pentru ca amavut relatii intime cu sotul inainte sa fim casatoriti; de altfel, e singurul cu care am avut relatii intime. De ce mi-ar parea rau? Stiam ca ne casatorim, stiam ca ne iubim, eram dja impreuna d catia ani, asa ca, care e problema?? Daa era asa mare pacat sigur DUmnezeu nu imi ingaduia sa a casatoresc cu el, tocmai ca sa imi dauseama ca am gresit. In plus, lucrul o data acut, nu-l mai potischimba. I, daca as zice a imi pare rau ca amavut relatii cu el inantede casatorie ar fi a si daa as zice ca acum imi pare rau ca am relatii cu el. E tot acelasi el. Pacat sau nu, acum sunt casatorita cu el, atat la sarea civila, cat si la Biserica.

Asta se intampla cand relatia ta e centrata pe celalalt si nu pe relatia cu Dumnezeu.
Pur si simplu nu poti pricepe anumite lucruri, nici daca iti sunt puse in fatza alb pe negru.

Despre dez-avantajele acestei perspectivei, le gasesti pe topicul acela cu "sotul m-a parasit pentru o alta femeie".
Nu se stie daca peste cativa ani, n-ai sa deschizi si tu unul asemanator.

Apropo, nu ne-ai spus, al tau cum sta cu credinta? Ca tine, mai bine,. mai rau, ateu..?

Un atac la persoana mai abject ca asta nu am vazut pana acum ...

AlinB, in sfarsit ti-ai dat arama pe fata, sa-ti fie rusine !

Si ce te face sa crezi ca ai dreptate? Cu exceptia parerii personale bazate pe orgoliu, egoism si autoidolatrizare (l-ai facut pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea ta).

Nu ai nici cele mai elementare cunostinte despre credinta (nu ca ar fi vreo surpriza pentru cineva). E ca si cum ai spune ca daca Dumnezeu exista de ce nu ii trazneste pe atei ca sa vada ca de fapt exista. De libertate ai auzit?

Dar il poti regreta. Poti sa nu mai sustii ca nu ai gresit. Poti sa nu ii mai inveti pe altii ca u este gresit sa procedeze asa. Vezi? Poti face multe.

Nu? Eu zic sa te mai uiti pe ce spuneai tu la topicul pe care ai fost banat de doua ori.

Lucian, daca as fi fost banat (de 2 ori?), as mai fi putut sa scriu, asa crezi tu? Ti-am dat si pe privat un mesaj in care-ti spuneam sa termini cu aceste apropouri nefondate ... dar vad ca nu te lasi. Iti spun inca o data, termina cu prostiile, NU TI-E RUSINE?

Sa inteleg ca daca altii au facut atacuri la persoana pe forum, asta e o scuza pentru acest atac abject al lui AlinB ?
Te mai consideri si credincios pe deasupra ? Esti cumva calugar de dai sfaturi asa apasat ? Nu prea cred ...

Lucian, acest atac abject al lui AlinB la Corinusha sper sa fie sanctionat de adminul acestui forum.

Cat de prosti crezi ca suntem?
1. Ai aceleasi "pasiuni" si abordezi aceleasi subiecte ca si cealalta personalitatea a ta "Mandea"
2. Ai acelasi pareri.
3. Ai acelasi stil de a scrie (uita-te pe postarile de pe userul pe care ai fost banat si pe postarile actuale si ai sa intelegi).
4. Ai "aparut" dupa cateva zile dupa banarea pe celalalt user.


Si ca sa iti raspund la afirmatia referitoare la mine: da-mi un exemplu cu privite la un "sfat apasat" pe care l-am dat.
Si am primit mesajul pe privat la care ti-as fi raspuns daca nu blocai accesul la a primi astfel de mesaje ca nu ma intereseaza sa intru in dispute inutile cu tine. Si chiar nu ma intereseaza. Am afirmat ce am afirmat si m-am oprit. In schimb nu m-am putut abitine sa nu iti raspuns tinand cont de cat de abjecte au fost afirmatiile si atacurile tale astfel incat sa iti permiti sa dai lectii de moralitate.

Nu stiu, dar nu asa se pune problema ... Tu dai cumva lectii de moralitate ? Te consideri indreptatit ? De pacatul mandriei nu prea ai auzit ? Ia citeste aici si vezi daca se potriveste cu ce faci tu - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=15

Ce crezi tu este total irelevant si nu are legatura cu modul avocatesc prin care-l aparai pe prietenul tau de forum AlinB, incercand sa-i acoperi insinuarea abjecta prin care el sugera ca Corinusha cine stie in cati ani poate ajunge si ea sa posteze la rubrica "divortate",... atata nesimtire este greu de trecut cu vederea. Se pare ca-i dorea numai binele ... halal crestin!

Sa va fie rusine la amandoi, tie ca ai incercat sa muti discutia si sa-l acoperi pe AlinB, iar lui pentru acea afirmatie abjecta !

Propun sa revenim la subiectul topicului, Lucian, nu te mai chinui sa-l schimbi, e mai interesant decat frustrarile tale personale ...

Lasa partea cu cititul si nu mai ocoli subiectul. Cand faci acuzatii este bine sa ai si cu ce sa le sustii. Asa ca atat timp cat ma acuzi ca as da "sfaturi apasate" sau ca as tine "lectii de moralitate" ar i bine sa ai cu ce sa iti sustii acuza.

Depinde. Depinde de ce cred, depinde pe ce ma bazez si depinde cu ce pot sustine ceea ce cred.

Iar faci afirmatii fara temei. Da citatul unde aparam eu pe cineva. Nu mai insinua si nu mai face afirmatii fara acoperire.

Cu siguranta nu tu esti in masura sa vorbesti de nesimtire. Dati trecute nu pentru ideile avute ai fost banat.


Mie imi va fi rusine atunci cand iti vei putea demonstra afirmatia asta. Pana atunci sa iti fie tie rusine pentru ca minti.


Cum ar fi...?

Ha, ha, ha, ce semeni cu "electron" de pe scientia, cum le iei tu la rand cu rand si le dai cate un raspuns la toate. Impresionant!
Nu cred ca merita sa mai am discutii cu tine ... tu poti sa o tii asa mult si bine, off topic desigur.

Ai raspuns la intrebarea cu pacatul mandriei cumva, ia sa vedem ce ai zis ? ... Nici nu ai pomenit, evident, esti perfect!

Din pacate pentru tine mai sunt si altii care vor judeca actiunile tale, pasiv, ei si-au format deja o parere ... este destul de evident ca pe tine nu te preocupa subiectul topicului si incerci cu disperare sa-l deturnezi, fara rusine.

Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe - e tema acestui topic, nu intelegi ?

Incepe de aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17243

Lucian, daca tu crezi ca Corinusha nu are cunostinte elementare de credinta, eu cred ca tu nu doar ca nu aplici nimic din ce afirmi ca "stii" dar te si grabesti sa-i judeci pe altii, ca si cand ai fii vre-un calugar de pe muntele Athos ... dar nu esti ... prea subtil?

Exista cateva strategii atunci cand nu ai ce sa raspunzi. Si am intalnit multe dintre ele.
Te faci ca esti jignit. Simulezi ca ai inteles altceva. Spui ca este sub nivelul tau sa raspunzi la asa ceva (desi discutia o duci tu la acest nivel). Incepi cu atacuri la persoana. Raspunzi la altceva. Raspunzi la nimicuri si chestii colaterale ignorand aspectele importante. Schimbi subiectul..... Exista multe tehnici.
Tu ai simulat jignirea si o discutie sub nivelul tau.
Dar asta nu schimba faptul ca tu, care ti-ai permis sa faci cele mai abjecte afirmatii despre alte persoane ai lipsa de bun simt sa acuzi pe altcineva de asa ceva.
Nu schimba nici faptul ca ai lipsa de bun simt de a acuza fara temei (si atunci cand ti se cer dovezi nu le aduci pentru ca nu ai de unde) de orice vrei tu alte persoane.

Inainte de a-ti raspunde efectiv la afirmatii am doua precizari:
1. Eu nu cred ca Corinusha nu are cele mai elementare cunostinte de credinta, chiar nu are. Si asta o demonstreaza afirmatiile ei.
2. Pe ce te bazezi tu cand crezi ca nu aplic nimic din ce "stiu". Pe nimic. Dar discutia nu este despre mine si eu nu am afirmat niciodata ca eu nu gresesc.


Exista cateva diferente intre mine si ea. De exemplu eu nu sustin si nu dau sfaturi de credinta dupa capul si parerile mele. Eu nu fac afirmatii in contradictie cu invataturile Bisericii. Pacatele mele (si nu am afirmat ca as fi vreun sfant) prefer sa ramana doar cele persoanale, nu sa ii smintesc si pe altii si sa fiu responsabil si pentru pacatele lor.
Si mai exista o diferenta esentiala (si nu incerc sa ma indreptatesc pe mine, de fapt prefer sa nu discut despre mine, dar tu ai inceput) este ca asa, cu toate pacatele mele, multe, obiectivul meu ramane mantuirea. La ea mantuirea nu intra in topul prioritatilor (ma astept sa raspunda si sa conteste jignita afirmatia) si oricum nu stie ce presupune mantuirea (si nici nu o intereseaza).
Am vrut sa te intreb cu stai tu la capitolul asta, dar prefer sa nu duc discutia la aspecte personale asa cum o faci tu. Nu despre asta este vorba.

Putin off-topic. Sfintii au pacate. Toti sfintii au avut pacate, cine afirma altceva, nu stie canoanele Bisericii si invatatura Ei. Fara de pacat este doar Domnul nostru Iisus Hristos, care Dumnzeu este.

Nu am spus asta ptr. ca Lucian nu ar stii. Este la modul general.