o cunostintinta a fost la un preot sa faca un juramant, dar preotul nu a vrut pentru ca nu apartinea de biserica (dupa adresa).
este corect?

Juramant, la preot? In ortodoxie nu exista asa ceva! In comunitatile de romi exista o practica interesanta. La apusul soarelui, sau cand este nevoie, merg la preotul din sat (sau din apropiere) si cer sa li se faca o rugaciune de "dezlegare". Motivul invocat de acestia este ca s-au "jurat"/blestemat unuii pe altii sau pe ei insisi peste zi.

Preotul poate face aceasta rugaciune, dar nu poate fi luat martor sau "intaritor" al unui juramant.

Daca am inteles eu bine, preotul ar fi putut refuza juramantul, tocmai pentru ca este ortodox.

In biblie scrie sa nu juram, ci da sa fie da, si nu sa fie nu.
Cu toate acestea exista un loc in care se practica juramantul si anume la tribunal.

Esti off topic. E vorba de "juramantul in fata preotului". In unele zone, unii preoti, pentru a mai castiga un banut accepta sa fie "martori" la juraminte intre "parti". Oricum practica nu este recunoscuta canonic.
In fata legii este alta situatie....

Adica, in unele cazuri e valabil ce scrie in biblie, iar in altele nu???
Incep sa inteleg de ce unii stau la tocmeala, cand e vorba de Dumnezeu si ce asteapata El de la noi.

Da-mi citatul exact din Biblie!

E adevarat ca reprezentantilor "sectelor" le este interzis sa jure. Subscrii?

Cred ca e o neintelegere din cauza acestor emoticoane, cre apar fara sa le fi pus acolo.
Am scris: "adica, in unele cazuri e valabil ce scrie in biblie, iar in altele nu?"
Deoarece semnul intrebarii nu a mai aparut, intrebarea s-a transformat in afirmatie.
A fost o intrebare retorica. Cele din biblie sunt valabile, dar depinde de noi in ce masura le aplicam.
Cum Hristos si-a dat viata si pentru sectanti, e valabil Noul Testament si pentu ei.
Mai vrei versetul in care se spune ca da sa fie da, si nu sa fie nu, sau esti de acord ca asa scrie si asa trebuie sa facem?

Studentii la Teologie Ortodoxa depun juramant, preotii depun juramant, medicii, magistratii, militarii etc. Este o practica acceptata de Biserica. La fel si juramantul in fata instantei. Este un angajament ca spui adevarul, o promisiune.

Inca mai vreau acel verset si incerca sa cauti contextul istoric in care era acesta mentionat.

Este vorba de Matei 5, 33-37.

33. Ati auzit ce s-a zis celor de demult: "Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale".
34. Eu însa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Împarat,
36. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru,
37. Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.

INVATACELUL: Dar juramantul este ingaduit crestinului ?


PREOTUL: Juramantul nu este oprit atunci cand se face dupa voia lui Dumnezeu, adica atunci cand nu se face pentru un lucru de nimic si cand cel ce se jura este hotarat sa spuna adevarul.


Insusi Dumnezeu S-a jurat pe Sine, dupa cum spune Sfanta Scriptura: "Dumnezeu cand a dat lui Avraam fagaduinta... S-a jurat pe Sine insusi" (Evr., 6, 13). Asemenea si sfintii apostoli au luat chezasie numele Domnului, intarind prin aceasta adevarurile propovaduite (Rom., l, 9; II Cor., l, 23; Gal., l, 20 s.a.). Cand Mantuitorul spune: "Sa nu va jurati nicidecum... ci sa fie cuvantul vostru ceea ce este da, da - si ceea ce este nu, nu; iar ceea ce este mai mult decat aceasta, de la cel rau este" (Matei, 5, 34-37), El nu opreste desavarsit juramantul, ci numai juramantul cel nedrept si cel facut cu usurinta pentru lucruri de nimic, neinsemnate sau neadevarate. Juramantul drept si facut pentru lucruri inalte fiind o fapta de slujire a lui Dumnezeu - caci prin el se recunoaste ca Dumnezeu este atotstiutor si atotprezent - de buna seama ca trebuie tinut cu sfintenie. Calcarea lui este un pacat. Exista si juramant mincinos (Zah., 5, 4), de care crestinul trebuie sa se fereasca (cf. les., 22, 9-11).


INVATACELUL: Da, dar nu cumva prin juramant se calca porunca a treia a Decalogului: "Sa nu iei in desert numele Domnului Dumnezeului tau. Caci Domnul nu va cruta pe cel ce va lua numele Sau in desert" (Ies., 20, 7) ?


PREOTUL: Juramantul nu poate fi luare in desert a numelui lui Dumnezeu, deoarece prin el I se recunoaste lui Dumnezeu autoritatea suprema, dreptatea Lui si puterea Lui pedepsitoare. Numai atunci poate fi Juramantul o luare in desert a numelui lui Dumnezeu, si deci o calcare a poruncii a treia, cand el este facut stramb sau cand e intrebuintat abuziv si pentru lucruri de nimic. Aceste juraminte strambe si facute in graba pentru lucruri neinsemnate sunt cu adevarat defaimari la adresa numelui (fiintei) lui Dumnezeu si, deci, sunt in directa opozitie cu porunca a treia.


Juramantul drept insa este ca o rugaciune, ca o invocare cuviincioasa si evlavioasa a lui Dumnezeu pentru stabilirea adevarului si pentru inlaturarea minciunii. Juramantul este un factor necesar triumfului adevarului in lume, prin mijlocirea atotstiintei si atotputerii lui Dumnezeu. Asa cum nu e cu putinta ca rugaciunea evlavioasa sa fie oprita, tot asa cu neputinta e sa fie oprita invocarea evlavioasa si cucernica a numelui lui Dumnezeu in Juramantul drept.


INVATACELUL: Daca Juramantul este bun, ca act prin care se recunoaste puterea lui Dumnezeu si prin oare se cere de la El pedepsirea minciunii, atunci, acelasi lucru s-ar putea spune si despre blesteme, caci si in ele se cere interventia pedepsei dumnezeiesti si, prin aceasta, se recunoaste puterea si dreptul lui Dumnezeu de a pedepsi raul. Or, asa ceva ar fi un mare pacat.


PREOTUL: Juramantul drept, luand ca martor numele lui Dumnezeu nu este una cu a pomeni numele Lui blestemand, caci cine oare se va impaca cu un asemenea inteles nebun? Injuraturile si blestemele nu se fac spre slava si cinstirea lui Dumnezeu, nici din evlavie si pretuire a dreptatii si a atotstiintei Lui, spre a se stabili prin ele vreun adevar, ci ele se fac spre a se necinsti numele lui Dumnezeu si al sfintilor Lui sau al vreunui lucru sfant. Ele nu cauta altceva decat pedepsirea aproapelui nostru, care de multe ori este fara vina. Juramantul drept se face din frica lui Dumnezeu si din marea consideratie fata de dreptatea si atotstiinta Lui, iar injuraturile se fac din mandrie, din rautatea si din ura noastra fata de aproapele nostru. Asa fiind, blestemul nu este act de cinstire a lui Dumnezeu, ci un act doveditor al rautatii sufletului nostru, al urii si al dorintei noastre de razbunare asupra acelora pe care ii uram. Totodata, injuratura este o luare in desert a numelui lui Dumnezeu, prin care il chemam ca pedepsitor al lucrarilor parute noua nedrepte si, prin aceasta - in nebunia noastra - noi am voit sa facem pe Dumnezeu oarecum partas al rautatii noastre pedepsind pe acela pe care noi il uram, lucru care este cu totul spre necinstirea dreptatii lui Dumnezeu. Asadar, analizand aceste lucruri, putem intelege destul de bine si de clar ca injuraturile sunt numai de la diavolul si, deci, nu le putem pune in cantar ca un judecator drept.


Parerea nu imi apartine mie ci pr. Cleopa. Sper ca te-ai lamurit....

Iti multumesc din suflet pentru acesta postare.

Cu cea mai mare placere!

ancah stiu ca citeaza corect ca asha se recomanda oricarui creshtin sa nu se jure nicidecum, si daca se poate sa nu te invoieshti la nimic chiar daca e o invoiala mondena sau colegiala sau bisericesca adica trebuie sa incerci sa respecti fara a cere nimic in schimb... ???Pedeoparte te scuteshti de broblemele tragerii la raspundere si pedealta parte e mai greu sa respecti unele chestiuni cand nu esti fortzat... deci daca nu juri si respecti, atunci itzi v-a fi poate mai ushor sa respecti cand il vei si asigura pe interlocutor de cinstitele tale intentzii... fireshte :). Si apoi "cine nu a scapat macar la suparare si necaz nishte injuraturi porcoase, sau prins de entuziasm cate o promisiune neacoperita? acela poate ar trebui sa-shi puna problema daca nu cumva traieshte prea mult cu capul in nori"...:p Cel putzin eu tzin minte cum in copilarie injuram unantruna pana si aia care si ei erau injuracioshi se saturau si ne alungau de pe teren...:D, la footbal, la joaca... chiar asha cum or mai fi sunand nishte injuraturi? :)... Nuh, mai bine nop...

Si apoi cum ar veni, ca cetatzean neturmentat, sa injuri stramb?! Dilema mareeee... :D si mare-ncurcatura domnule...:)

esti off topic, si (iarta-ma), ca de obicei, incoerent...

m-ai facut sa zambesc!este un inceput!
:)da acuma la drept vorbind :mirean ul a atins punctele discutiei si a si explicat corect.chiar mi-a facut placere sa citesc ceea ce voi ati postat,desi cu vederea stau cam rau,dar voi m-ati facut sa-mi schimb parerea despre faptul ca se poate discuta si calm chiar dacapoate in contradictie,dar cu calm ,ca cel care a postat problema sau tema sa se lamureasca.la alte subiecte s-a discutat mai certaret dar aici va felicit si va voi pomenii in rugaciunile male desi numele nu vi le cunosc.dumnezeu sa va dea cuvant cu putere multa si intelepciune multa!

scuzati acel:cu calm ,ca cel care....(cacofonie)va rog sa scuzati da mi-a scapat!

Multumim, parinte.

Nu am de unde sti.

Incearca, cel putin, "Invazia Sectelor" - Diac P David.

Am gasit un articol despre juramant la Georgios Mantzaridis, voi posta putin din el: "In functie de continutul lui, juramantul este de doua feluri: juramant de intarire a adevarului si juramant de intarire a unei promisiuni. Primul este in legatura cu trecutul, iar al doilea cu viitorul. In fine, incalcarea primului se numeste "juramant mincinos", iar incalcarea celui de al doilea se numeste "sperjur".

Juramantul constituie un fenomen ancestral al vietii sociale si presupune credinta in judecata lui Dumnezeu, considerand deci ca Dumnezeu sau o putere superioara intervine in lucrurile lumii si ale oamenilor spre a restaura adevarul sau dreptatea si spre a fi pedepsite minciuna si nedreptatea. Asadar juramantul presupune credinta religioasa, de aceea nu are sens pentru omul ne-religios. In cadrul tolerantei religioase si al libertatii de constiinta s-a introdus, insa, si asa-numitul "juramant civil". Acesta se face prin invocarea onoarei si a constiintei celui ce se jura si are, in cazul juramantului mincinos sau sperjurului, aceleasi consecinte juridice ca si juramantul religios. In Vechiul Testament, in special in decalogul mosaic, se interzice din principiu luarea "in desert" a numelui lui Dumnezeu: "Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert". Acest lucru nu exclude juramantul. Dimpotriva, il presupune, dar il limiteaza la chestiunile serioase. Ceea ce se interzice israelitului este juramantul mincinos sau marturia mincinoasa. De asemenea i se interzice sa se jure pe numele zeilor pagani. Juramantul de acest fel, care denota recunoasterea acelor zei de catre cel ce se jura, este asimilat necredintei si apostasiei.

In Noul Testament, insa, si in traditia bisericeasca juramantul este tratat in mod diferit. Hristos, spre deosebire de legea Vechiului Testament si de practica iudeilor, interzice cu desavarsire folosirea juramantului: "Eu insa va spun voua sa nu va jurati nicidecum". Mai mult, precizeaza ca juramant nu este doar invocarea numelui lui Dumnezeu, ci si invocarea oricarui alt nume sau lucru sfant, ceresc sau pamantesc. Aceste cuvinte ale lui Hristos nu au doar sens negativ, ci si pozitiv. Nu doar ca interzic juramantul, dar si desfiinteaza minciuna. Juramantul este de prisos cand pe buzele oamenilor da-ul este da si nu-ul este nu."

Nu este vorba de un juramant ad literam in fata preotului ci de un angajament(o promisiune,un legamant )in fata lui Dumnezeu si pentru asa ceva exista rugaciuni speciale.Cu aprobarea arhiereului sau un preot le-ar putea oficia chiar si alcatuind canon ad-hoc.

Cat despre refuzul preotului de-a acorda serviciul sau unui crestin di alta parohie este danonic corect.Numai in caz de extrema uegenta si in unele situtii expres mentionate preotul preotul ofera servicii religioase crestinilor din alte parohii.In alte situatii este vorba despre lucrare peste hotar si pentru asa ceva un preot poate fi oprit dela slujire(nu caterisit)de arhiereul sau.Daca repeta asa ceva poate fi chemat in consistoriu si caterisit.

Si daca preotul din parohie refuza sau gaseste un pretext pentru a nu veni la inmormantare sau la citirea stalpilor ce facem;dar daca nu vrea sa vina sa impartaseasca un batran bolnav?Asa este bine?Cui ne adresam?Nimanui,doar lui Dumnezeau sa vada si sa ierte pe cine crede de cuviinta ca ca gresit, preotul sau crestinul;Se intampla frecvent asemenea cazuri si atunci nu este normal sa vina alt preot?

este dureros ce spui,dar am patit si eu ceva asemanator;am terminat curatenia in casa si am fost la 4 sau 5 preoti si nici unul u era liber;atunci,am apelat la un preot de la biserica pe rit vechi;aveam probleme in casa si era necesar sa fac sfintirea casei;dupa,sau linisti probleme;nu stii cum sa procedezi sa nu faci pacate;Numai Dumenzeu ne mai poate ajuta si indruma;restul se pare ca se pierd pe drumul vietii,plin de lumini,bani,si averi

Diferenta intre noi si cei pe rit vechi este doar de calendar!
In schimb cei pe stil vechi sunt stilisti, nerecunoscuti canonic de BOR!

DA ! e corect!

pt ce trebuie sa juram atata timp cat suntem constienti ca acel juramant nu se va adeveri?

Bogdan, cuvintele si actele noastre nu sunt lipsite de semnificatie. La judecata toate ne vor sta de fata, toate se vor adeveri.

nici la tribunal nu esti obligat sa juri.

In vorbirea obisnuita juramantul a fost inlocuit cu formule gen "Pe cuvantul meu de onoare !". Folosind aceasta formula, de fapt intarim cele spuse de Domnul, ca da sa fie da, si nu sa fie nu. Acum se mai pune problema veridicitatii cuvantului si implicit al onoarei noastre; inclinarea spre compromisuri a slabit aceasta onoare, care alta data insemna foarte mult. Oare cat mai inseamna astazi?!?
Mai este important pentru noi, ca cuvantul nostru sa aiba greutatea unui juramant, fiindu-i garantie corectitudinea, cinstea, omenia?

In functie de continutul lui, juramantul este de doua feluri: juramant de intarire a adevarului si juramant de intarire a unei promisiuni. Primul este in legatura cu trecutul, iar al doilea cu viitorul.

Avand in vedere cuvintele lui Hristos: "Ati auzit ca s-a spus celor de demult: Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale. Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum [...], ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ceea ce este mai mult decat acestea, de la cel rau este" (Matei 5, 33-37), Sfantul Ioan Gura de Aur afirma ca, jurandu-ne, suntem calcatorii legii lui Dumnezeu. De asemenea, mare pacat savarsim si in situatia in care cerem altora sa jure:

"Ce faci, omule? Pui sa jure pe Sfanta Masa! Acolo unde sta Hristos jertfit, acolo il ucizi pe fratele tau? Talharii ucid la drumul mare, tu, insa, ucizi pe fiu inaintea mamei lui [adica pe fiul Bisericii in fata Bisericii], savarsesti o crima mai blestemata decat a lui Cain! Cain si-a ucis fratele in pustie si a adus peste el moartea aceasta de aici; tu, insa, il ucizi pe fratele tau in mijlocul Bisericii si aduci peste el moartea ce va sa fie, cea fara de moarte.

Oare pentru aceasta s-a facut Biserica, pentru aceasta, ca sa ne juram in ea? S-a facut ca sa ne rugam in ea! Oare pentru aceasta s-a pus in Biserica Sfanta Masa, ca sa ne juram pe ea? S-a pus ca sa dezlegam pacatele, nu sa le legam!

Daca nu te temi de altceva, teme-te de Cartea pe care i-o intinzi sa se jure! Deschide Evanghelia, pe care o iei cu mainile si pe care-i poruncesti sa jure, si auzind ce spune acolo Hristos despre juramant, cutremura-te si opreste-te! Ce spune acolo Hristos despre juraminte? Iar Eu va spun voua: sa nu va jurati deloc. Iar tu faci temei de juramant tocmai legea care impiedica juramantul? Ce ocara! Ce nebunie!

Faci la fel ca unul ce ar porunci legiuitorului (tocmai celui) ce interzice omorul, sa fie partas la omor. Nu suspin si nu plang atat cand aud ca unii au fost ucisi la drumul mare, cat suspin, plang si ma cutremur cand vad pe cineva ca se apropie de aceasta Masa, isi pune mainile pe ea, atinge Evanghelia si jura!

De crezi ca omul e cinstit, n-ai nevoie de juramant, iar de stii ca-i un mincinos, nu-l sili sa jure stramb!" (Omilia XV la statui).

Georgios Mantzaridis sustine ca Sfintii Parinti "propovaduiesc unanim absoluta interzicere a juramantului.
Sfantul Vasile cel Mare mentioneaza ca juramantul a fost interzis o data pentru totdeauna. La intrebarea cum poate cineva sa ii convinga pe ceilalti daca ocoleste juramantul, Sfantul Grigorie Teologul raspunde: prin cuvantul si purtarea care va incredinta cuvantul lui.

Juramantul mincinos, ca si sperjurul, este tagaduire a lui Dumnezeu. Dar aceste infractiuni - juramantul mincinos si sperjurul - presupun juramantul, caci nu se poate calca un juramant ce nu s-a facut. Totodata, insa, cel ce nu se jura nu trebuie nici sa ceara altora juramantul.

Pe de alta parte, Sfantul Ioan Gura de Aur observa ca juramantul pe Evanghelia care interzice juramantul constituie injurie sau curata nebunie. Sfantul Grigorie Palama respinge, de asemenea, cu desavarsire folosirea juramantului. Iar pe cei ce s-au legat prin juramant ii indeamna sa isi tina cu credinciosie fagaduintele daca acestea nu sunt potrivnice voii lui Dumnezeu, dar totodata sa ceara mila lui Dumnezeu, caci chiar ramanand credinciosi juramintelor facute, nu inceteaza de a fi calcatori ai poruncii Lui".