Sunt singura!
 

In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. :( Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare. Dar cand se implineste anul tot nu este nimeni, ceea ce ma face sa plang de fiecare data. Sufar foarte mult din cauza asta si de multe ori adorm foarte tarziu, dupa ora 1, 2 noaptea... tot asa plangand si rugandu-ma din tot sufletul sa imi dea si mie Dumnezeu pe cineva, un om bun, credincios si milos. Si nu apare nimeni. :(As vrea sa stiu ca exista undeva cineva caruia ii lipsesc atat de mult cum imi lipseste el mie si ca ma cauta cum il caut si eu...
Dar cateodata cred ca nu o sa vina niciodata.... ceea ce ma sfasie... Acesta este singurul lucru care mi-l doresc pe lume, inafara de sanatatea si viata lunga a parintilor mei.
Acum 2 ani (in 2012) am cunoscut un baiat pe internet, prin intermediul unui prieten comun, el i-a povestit lui despre mine. Si am inceput sa ne cunoastem, el era student la farmacie in an terminal si chiar in vara aceea isi daduse licenta. Totul parea sa duca spre ceva frumos, vorbeam la telefon, mai conversam pe internet, la un moment dat s-a intalnit cu prietenul comun si i-a spus ca este foarte foarte incantat de mine, considera ca sunt o fata cuminte, credincioasa si ca ii place eleganta mea. Intr-o zi el mi-a marturist ca si-ar fi dorit foarte mult sa urmeze cursurile facultatii de Teologie, la vremea aceea nu stiam ca este vorba despre Teologie Greco-Catolica, dar ca parintii lui nefiind prea religiosi i-au interzis sub orice forma, lucru care l-a afectat teribil. In perioada aceea el imi spunea mereu ca merge la Biserica noaptea de la ora 22:00. Am vorbit prima data pe 18 iulie 2012 iar undeva la inceputul lui septembrie lucrurile s-au stricat. Trebuie sa precizez ca in luna august mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne intalnim, am discutat si am fost de acord doar ca a inceput sa gaseasca pretexte ca la inceputul lui august sa se arate chiar nemultumit de mine. Eu am foste mereu grijulie cu el, ii trimiteam mesaje afectuoase si ii spuneam ca sunt mandra de el. L-a un moment dat l-am intrebat de bunica lui si mai ales daca o mai ajuta la diverse treburi iar lucrul acesta la iritat. Am uitat sa precizez ca eu sunt de conditie modesta, poate putin mai putin decat modesta si desi imi spunea ca si el este modest a tinut totusi sa imi spuna ca a avut o iubita a carei mama a lucrat la Universitate, si ca a fost singura pe care a adus-o acasa... lucru care pe mine m-a facut sa ma simt inferioara. Apoi a continuat sa imi spuna niste lucruri care ma defavorizau. Povestea mereu ca el prefera nu stiu ce sortiment de vin foarte scump, ca se intalneste cu prietenii in localuri foarte scumpe... iar eu nu sunt genul care sa imi placa opulenta, eu sunt mai degaba genul care este orientat spre nevoile celorlalti si daca detin o anumita suma de bani ajut un copil, un batran, lucruri caruia lui nu-i prea conveneau. In perioada aceea eram proaspat absolventa de facultate si nu aveam un loc de munca, dar totusi se intrezarea o minima sansa sa lucrez intr-un domeniu public, a fost foarte incantat la auzul aceste vesti pentru ca atunci cand i-am spus ca nu am reusit sa se poarte foarte zeflemitor cu mine si sa ma jigneasca chiar. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui august a fost apogeul si mi-am dat seama ca este un om care cauta doar foloase materiale si nu iubire adevarata. Ca sa nu mai spun ca in tot acest timp prefera o alta fata, o fata cu situatie materiala buna, fata pe care de alfel am visat-o o data ca era cu el, iar el atunci mi-a spus ca visul meu este o prostie. Cert este ca aceasta incercare m-a facut sa sufar enorm timp de un an de zile, mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el. Am vrut doar sa ne iubim, sa ne respectam, nimic mai mult, nu i-as fi cerut niciodata nimic material, dar el m-a ranit si nici macar nu a vrut sa mai auda de mine, toate acestea pentru ca nu eram bogata. Si gand ma gandeam ca dorea sa fie Teolog, sau Preot Greco-Catolic... care sunt cunoscuti pentru modestia si bunatatea oferitacelor necajiti.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva :(( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. :( Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Buna!

Ceva acatiste anume nu cunosc, dar puteti sa va rugati cu cuvintele d-voastra, sa rugati pe Dumnezeu in aceasta problema. Intre timp, nu stati cu mainile in san.....

Sunteti ortodoxa? Frecventati biserica? Aveti un cerc de prieteni credinciosi?
Dati sfoara in tara printre ei ca va cautati prieten, ca sa va faca cunostiinta cu amicii lor baieti. Nu e nici o rusine, sunt sigura ca se vor gasi cativa care sa va ajute sa va faciliteze intalniri. Mai exista ortodoxia tinerilor, unde puteti intra in vorba cu baieti, am o prietena care asa si-a gasit sot. Mai sunt pelerinajele, tabere organizate de acelasi site. Chiar si aici pe crestin ortodox sunt baieti care isi cauta perechea, ramane numai sa descoperiti d-voastra cine, daca o sa mai cititi mesajele pe aici....
Mai este si posibilitatea daca aveti voce, sa cantati in corul bisericii si acolo va puteti gasi prieten si viitor sot.

Doamne ajuta!

Rezumat:
Nu e vorba de el, e vorba de tine.
Asuma-ti greseala, va fi mult mai usor.
Cand faci dintr-un necunoscut un idol..multe lucruri rele se pot intampla.

Dar alte bucurii in viata, nimic..?

Cu adevarat singur este omul fara Dumnezeu.

"butonul magic" pe care il cauti se numeste "metanoia"...

nu esti singura...
 

Draga prietena (iarta-ma ca iti spun asa, desi nu te cunosc),
mesajul tau m-a emotionat profund intrucat stiu, intrucatva, prin ce treci. Si eu am asteptat ani multi pana sa ma casatoresc, si am facut-o dupa 30 ani... Nu imi doream foarte mult sa ma casatoresc, chiar dimpotriva, dar asa a aranjat Dumnezeu. Din mesajul tau vad ca esti profund credincioasa, frumoasa si ai o cumintenie pe care, la momentul potrivit, ti-o va aprecia Printul inimii tale, care va fi un print in carne si oase, cat se poate de real. Cand nu se potriveste gandul sau dorinta noastra cu ceea ce ni se intampla in realitate, poate nu este timpul sa se intrupeze acea dorinta, si mai trebuie sa asteptam. Eu spun sa nu iti pierzi credinta, nici nadejdea si, mai ales, sa nu pleci inima si fruntea ta la ce ti se spune din anturaj. Nu e cinstit sa spui asemenea lucruri cuiva si cei care o fac, de cele mai multe ori, nu au ei insisi casnicii prea frumoase. Eu am asteptat ani multi, crezand ceva si Dumnezeu mi-a randuit cu totul altceva, dar atata implinire este in ceea ce a dat Dumnezeu, incat e minunat! Cand va veni acel moment, acea persoana, vei sti cu toata inima ca doresti sa iti petreci viata cu ea, in mod simplu si natural. Stiu ca e usor de spus si mai greu de infruntat aceste dureri, dar eu sunt sigura ca sangerarea inimii tale e cea mai mare rugaciune. Ceea ce mai poti face, concret, este sa te rogi Maicii Domnului sa iti randuiasca ce e mai bine pentru tine, sa mergi la biserica, sa faci bine cat poti, sa fii deschisa si naturala cu toti cei din jur si sa vorbesti, neaparat, cu duhovnicul tau. El iti va da cele mai bune sfaturi. Si fii linistita ca tot ce ai putut face ai facut! Si Dumnezeu va face la randul Sau, numai sa fii deschisa la orice vei primi de la El. Ai doar incredere! Mie, cel putin, mi-ai inspirat multa incredere desi nu te-am cunoscut.

câteva cuvinte
 

Dragă Ana,

Știu că or să sară cârcotașii de pe forum (se știu ei care!!), că de ce dăm sfaturi și nu te trimitem la duvohnic -
dar cu toate astea aș vrea să-ți scriu și eu câteva cuvinte:

1. 25 de ani este o vârstă frumoasă, și nu cred că trebuie să te îngrijorezi așa tare că nu ai iubit;

2. altele sunt pe cale să ajungă la 40 ani și tot fără cineva stabil lânga ele - dar nu se deznădăjduiesc. Numai omul fără Dumnezeu este singur cu adevărat.

3. pentru căsătorie Sf.Nicolae făcătorul de minuni este grabnic ajutător, după cum se știe și din istoria vieții sale. Citește-i acatistul și roagă-te să te ajute !

4. să nu-ți dorești niciodată să nu mai trăiești, asta numai Dumnezeu hotărăște.

Maica Domnului să te țină sub Sfântul ei Acoperământ !

Doamne ajută.

Mirela

Apropo de asta, să îți spun o glumă ca să te mai înveselești un pic. :)
Era un tânăr care, de câte ori se ducea la câte-o nuntă, mătușile sale tot țineau să-i amintească de faptul că trebuie să se căsătorească și îi spuneau : you are next !
Până când într-o bună zi la o înmormântare, le-a zis și el : You are next !!

Sper că ți-am mai descrețit fruntea un pic. :25:

Ce bine ar fi sa-l cauti pe Dumnezeu cu atat vointa cu cat ii cauti pe catolici.
Tu traiesti pentru tine sau pentru lume ?
Pentru ca daca traiesti pentru lume si pentru ce spune lumea, atunci nu respecti darul pe care ti l-a dat Dumnezeu:viata.
Dumnezeu te-a creat ca sa tii cont de parerile lumii? Dumnezeu te-a creat
ca sa slujesti lumii ? Dumnezeu te-a creat ca sa alergi dupa catolici ?

Eu zic ca foarte bine s-a intamplat ca tipul ala a disparut din viata ta.
Este unul din modurile tainice in care Dumnezeu are grija de oile sale si
le desparte de lupii catolici.

Acum ceea ce o sa zic eu o sa ti se para o gluma(tinand cont starea
psihologica in care esti:adica in depresie si in una serioasa de tot) dar:
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai doi ochii si poti sa vezi rasaritul soarelui
si apusul lui.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai doua urechi ca sa auzi.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu esti muta si poti vorbi.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca esti intreaga si poti sa te misti .
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai mintea intreaga si poti rationa.

Si dupa ce-i multumesti lui Dumnezeu despre aceste daruri, apoi poti sa
treci mai departe la alte cereri.

Iar apoi, ii poti cere lui Dumnezeu sa te ajute sa vezi cu ochii mintii, nu
ce vrei tu sa vezi, ci Adevarul.

Incepe ca dimineata sa spui rugaciunile de dimineata(toate rugaciunile de
dimineata) si seara sa spui rugaciunile de seara(toate rugaciunile de seara).

Apoi dupa ce ai spus rugaciunile roaga-l pe Dumnezeu sa-ti dea intelepciunea si puterea necesara ca sa-l ignori pe fiul minciunii si ispitele acestuia.

In timpul zilei, daca cate ori esti nelinistita spune rugaciunea mintii:
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!", iar la asta poti sa adaugi de la tine:
"Si de vreau si de nu vreau, mantuieste-ma Doamne"

Si sa vezi cum incep sa se aseze lucrurile in viata ta si cei care te
zoresc inceteaza si isi gasesc alte activitati.

Auzi tu, sa tii cont de gura lumii...Eu nu dau doi bani pe ce spune lumea. :21:
Iar daca pentru o clipa as tine cont de gura lumii, inseamna ca incep sa ma
plictisesc si pierd timpul in desert.

toate la timpul lor

Pt. aubergine: Sunt ortodoxa, merg la Biserica la o Manastire mai exact, din pacate nu am voce ca sa cant, am un cerc restrans de prieteni credinciosi, tocmai prin intermediul unuia dintre ei am cunoascut baiatul "credincios" depre care am povestit. Doresc sa cunosc un baiat credincios dar nu habotnic care nici nu ne-am cunoscut bine si sa isi si doreasca sa ne casatorim. Doresc o prietenie in primul rand, fara relatii intime ca sa nu se inteleaga altceva pentru ca am mentionat sintagma "cunoscut bine". Nu sunt pregatita inca pentru casatorie.

Pt.Andreea 25: In primul rand iti multumesc mult ca mi-ai raspuns, mesajul tau m-a emotionat pana la lacrimi si ma face sa sper ca poate mai este o sansa si pentru mine. Stiu ca fericirea incepe cu mine si pentru asta ar trbui sa fiu impacata cu mine insumi insa tocmai aceasta lipsa ma face sa nu ma plac prea mult si pot spune ca ma fac sa nu ma vad frumoasa, pentru ca de la atata plans iti dai seama ca m-am schimbat.Nu stiu daca sunt facuta pentru casatorie dar mi-ar placea ca anii frumosi de tinerete si toate bucuriile ei sa le traiesc cu cineva. Am cunoscut baieti dar nu erau credinciosi si nu avea rost sa incerc.

Pt. Mirela.t: Multumesc pentru cele scrise insa sa imi imaginez ca si la 40 de ani voi fi tot singura, este mai mult decat pot duce. :(

Pt oaie_cugetatoare: Trebuie sa recunosc ca am inceput sa ma simt mai bine de cum ti-am citit numele de utilizator :D Inteleg ce imi spui si multa lume imi spune asa, dar eu nu inteleg de ce omul de langa mine care are tot doi ochi ca mine, doua urechi, doua maini s.a.m.d are o pereche si eu nu?

Si nu mai stiu cine mi-a spus ceva in legatura cu metanoia... Eu vad oamenii care nu trec niciodata pe la Biserica, nici macar de Pasti sau de Craciun si au casnicii trainice, frumoase. Sau barbati buni casatoriti cu femei de o moralitate
indoielnica. Cum se explica asta? De ce daca eu sunt buna si cuminte nu am noroc? :(

Scopul final al prieteniei dintre un barbat si o femeie, pentru un om, crestin ortodox, este casatoria.

Mi se pare, sincer, ca nu stiti nici d-voastra ce vreti. Daca spuneti ca nu sunteti pregatita sa va casatoriti nici la 25 de ani, atunci cand o sa fiti?

Nu stiu ce prieteni aveti d-voastra, dar daca erau ortodocsi practicanti nu vad de ce v-ar fi facut cunostiinta cu un om putin credincios.

Ce rost are o prietenie intre un barbat si o femeie daca nu ajunge la casatorie, daca destinatia finala nu e casatoria?

Pai daca doriti amicitie, amici barbati gasiti pe toate gardurile, problema e, ca daca ramaneti mult timp amici fara casatorie, exista pericolul sa deveniti concubini si sa pacatuiti.
Nu consider ca baietii care vor casatorie sunt habotnici, ci cred ca sunt oameni seriosi care nu vor sa pacatuiasca, daca nu doriti casatorie nu sunteti serioasa, imi pare rau sa o spun si mi=am dat sfaturile pe degeaba.
In primul rand nu trebuie sa va considerati frumoasa doar daca un barbat va spune ca sunteti, toti oamenii sunt frumosi, deoarece Dumnezeu ne=a facut asa, valoarea nu e data de aprecierea unui barbat.

Bun e numai Dumnezeu, in rest nimeni nu e bun. Toti suntem pacatosi. Nu trebuie sa va intereseze ce este in casnicia altora, pe dinafara totul e frumos nu stiti d-voastra ce e inauntrul acelei casnicii. Nu conteaza ca se inteleg bine, daca nu fac voia Domnului.
Norocul nu exista, exista ceea ce ne da Dumnezeu si trebuie sa acceptam ca atare.

Multumesc pentru parere. Totusi consider ca trebuia sa va limitati la ceea ce v-am raspuns dvs. si nu sa, sariti repede sa ma criticati. Va rog sa nu mai interveniti. Multumesc.

Am uitat sa mentionez ca am ascultat sfatul care spunea sa intru pe Ortodoxia Tinerilor, tocmai mi-am facut cont, si as dori sa tin legatura cu tine Andreea25, si cu cine mai doreste. Primesc sfaturi si le accept dar va rog sa ma intelegeti ca am fost foarte suparata atunci cand am inceput subiectul acesta si nu imi este tocmai usor. Numai bine!

Nu se spune nicaieri ca aceasta fata/femeie nu isi doreste casatorie ci doar ca trebuie sa existe o perioada de amicitie in care cei 2 se vor cunoaste cat de cat.
Daca ambii au duhovnic si frica de Dumnezeu nu vor cadea in pacat inainte de casatorie,cu conditia sa nu impinga nici lucrurile de asa natura incat sa fie tentati.

Acum nici eu nu stiu despre ce anume vb dumneaei :) Nu am vazut sau intalnit pe nimeni nici macar in cercul de prieteni care sa te ia de nevasta la a doua"vedere".
Nu cred ca aceasta este o reala problema in randul barbatilor.

O data un baiat asa m-a abordat: "Vrei sa ne cunoastem in vederea casatoriei? Eu sunt in ultimul an la Teologie si vreau sa fiu preot si trebuie sa ma casatoresc." Adica sa ne luam repede numai ca sa fie el preot. Nu mi-a placut de el si de felul in care aborda lucrurile in primul rand. Asa a sunat ca si cum el vrea o sotie ca pe un obiect de care are nevoie sa poata fi preot si nu conta nimic altceva, nicidecum pentru iubire. El deja ma vedea ca merg in orasul in care locuia el sa stau acolo. Chiar daca nu aveam nimic incepea sa imi vorbeasca despre relatii intime atunci cand va fi preot, despre perioadele interzise, cele de post s.a.m.d cand eu nici nu am adus subiectul in discutie. Nu mi-a placut deloc! Ulterior s-a casatorit foarte repede cu o fata cunoscuta de foarte putin timp.

pentru ce incerci sa fortezi "mana lui Dumnezeu"? Crezi ca EL nu stie de acesta dorinta a ta de a avea pe cineva alaturi de tine si ati intemeia o familie? Ai rabdare, roaga-te, si bunul Dumnezeu iti va scoate in cale baiatul cu care vei fi fericita toata viata. Din cate am inteles ai doar 25 de ani. Multi inainte! Ai toata viata inainte. Te vei casatori (cu un baiat bun) atunci cand Dumnezeu va hotari ca e timpul (Dumnezeu nu greseste niciodata). Graba de a te casatori si neincrederea in judecata divina (asta dovedeste afirmatia ta: eu sunt buna si cum se face ca nu am noroc?) va duce numai la esecuri. Scuza-ma daca am fost putin aspru, dar o spun cu toata dragostea.
ps: apropos, eu m-am casatorit la 36 ani, si sunt FOARTE fericit alaturi de sotia mea. Daca m-as fi grabit (si eram pe punctul de a o face)...viata mea ar fi fost un iad. Ai rabdare si incredere in Dumnezeu, si nu vei regreta. Doamne ajuta!

Casatoriile incheiata in graba, fara ca cei doi sa se cunoasca un timp rezonabil, de obicei se termina la fel de repede pe cat incep!
Nu stiu de ce trebuie atata graba la casatorie (cand acesta este un aspect foarte important din viata unui om si ar trebui mai bine chibzuit!)! Chiar doi oameni (indiferent ca e preot, doctor, tractorist sau strungar!) nu pot sa se cunoasca, sa discute intr-o cofetarie sau parc, sa vada intai niste principii , idealuri sau pasiuni comune, sa vada cum se completeaza reciproc in diverse situatii, ce fel de caractere au, etc ?! Chiar repede, imediat si peste noapte la "sfatul popular" ?!

multumesc si eu
 

Draga Ana,
daca se poate trimite mesaj privat cu adresa ta de email si doresti sa imi mai scrii, te rog, trimite-mi unul. Eu nu ma prea pricep cu internetul "aiesta" si, in plus, sunt incepatoare intr-ale forumurilor. De aceea pot sa te inteleg foarte bine in ceea ce spuneai, ca ti-a fost greu sa iti deschizi inima aici. Dar eu spun ca este si un act de curaj si o mana intinsa si sunt sigura ca multi te vor ajuta. Am citit sfaturi bune, mai ales marturia dlui Stefan Florin mi s-a parut foarte frumoasa.

Cat despre intrebarea ta, mi-am pus-o si eu, deseori. Insa, draga Ana, daca ne uitam mai bine la oamenii aceia necredinciosi sau la femeile nu tocmai foarte cinstite care par a avea casnicii trainice, nu se poate sa nu ajungem la concluzia ca, de cele mai multe ori, ceva nu merge... Ori intervine gelozia, ori plictiseala, ori altcineva, ori regretele, ori copii distrusi... Oricum, eu, una, sa stii ca o casnicie care sa dureze cu adevarat, nu am vazut decat la oameni credinciosi. Nu o spun cu habotnicie, departe de mine asa ceva, ci ca o observatie realista. Cred ca din cauza ca acesti oameni au principii pe care le chiar le tin si ca Dumnezeu ii binecuvinteaza. De exemplu, desi nu il cunosc pe dl Stefan Florin, cred ca are o casnicie frumoasa si matura. Se vede din felul in care scrie despre aceasta.

Si sa stii ca probleme vor fi si dupa casatorie. Ele nu dispar, doar imbraca alte forme. Insa, daca alegerea a fost cu pace si cu dragoste nefortata, sa stii ca ele dispar si, in ciuda crizelor, vei dori sa mergi mai departe, langa alesul inimii tale. Suna romantic, dar nu e nimic idealist aici. Inveti sa faci unele compromisuri, sa mai dai de la tine, sa mai iei de la celalalt, sa apreciezi cand celalalt da de la el pentru tine... Si Dumnezeu binecuvinteaza! Niciodata nu stim cum se va sfarsi dar cred ca, daca avem ingaduinta, ne smerim in fata duhovnicului, ii respectam sfaturile, cred ca Dumnezeu ne va ajuta sa mergem cu bine.

Cat despre 25 ani, e o varsta frumoasa - este varsta la care incepi sa doresti sa te asezi undeva, la un locusor al tau... De acum incepi sa aduni la cuib - azi un pai, maine altul... si tot asa, pana cand il vei face impreuna cu altcineva. Poate dura si ani... Dar sa stii ca poate Dumnezeu iti randuieste altceva sau un altcineva la care nici nu te gandeai. Nu cred ca scopul este sa gasesti un "baiat credincios". Eu cred ca tu, asa cum esti, cuminte si credincioasa, nici nu vei putea gasi un alt baiat decat "credincios", dar va fi de o credinta care pe tine te va odihni si nu te va tulbura... Daca te tulbura, sa stii ca nu e el alesul. Si e important ca voi sa va cunoasteti un pic, macar cateva luni, pentru ca una este sa vorbesti cu el pe mail sau la telefon si alta e sa traiesti alaturi de el lucruri in aparenta "banale" cum ar fi gatitul, plimbatul, sapatul in gradina (daca ai gradina :) ), rugaciunea... Dar nici nu e bine sa astepti prea mult, 2 sau 3 ani... Cel mai bine este sa gasesti un duhovnic care sa aiba si experienta cu tinerii si sa urmezi cu toata increderea sfaturile sale. Eu tot asta spun :)!

la intamplare
 

ps. Si ia uite ce am gasit chiar aici pe forum, deasupra, unde era o reclama la o carte despre casatorie: "Casatoria are mangaieri multe, dar este insotita si de multe tulburari si necazuri, uneori foarte adanci." Asa ca sa ne punem increderea in Dumnezeu si sa credem Lui ca ce ne-a gatit e ceea ce e mai bine pentru noi!! Sa ne ajute Dumnezeu sa ne intarim in aceasta credinta.

Dar ceva concret, serios, aveai sa-i reprosezi?
Pentru ca, cine stie, poate aia a fost sansa vietii tale.

Pai cred ca greseala sta in modul in care evaluezi trainicia/frumusetea casatoriei altora, uitand care ar fi scopul casatoriei si binenteles si barbatii (altora), fara a ajunge sa-i cunosti cu adevarat.

Pentru ca Dumnezeu pentru fiecare are un drum stabilit.Dumnezeu stie inaintea noastra ce vrem si ce dorinte avem, si doreste sa ne puna
intotdeauna pe drumul cel drept.Eu cred ca in cazul tau problema este
lipsa rabdarii de a-ti intalni perechea.Vezi ca toata lumea din jurul tau
isi face o casnicie, ba chiar si aia "raii" reusesc acest lucru si culmea
unora dintre ei le merge si bine.Si atunci te apuca desnadejdea ca nu
intelegi de ce unora care dau in gropi mai tot timpul, le este ingaduit
de Sus sa-si faca o casnicie , iar tie nu, si incepi uso-usor sa intrii in
depresie si nu mai stii pe unde s-o apuci. Este adevarat sau nu ca ai aceste stari ?

PS:am observat ca pomenesti de "noroc".Asta este numele unei capetenii diavolesti.
In numele lui se sacrificau pruncii in ritualurile pagane.In ziua de azi el este demonul avorturilor.
(la timpuri moderne, metode moderne)
Inlocuieste "noroc" cu "Doamne ajuta". :D

Ei, nu-i chiar asa.O femeie isi da seama daca barbatul din fata ei
este bun pentru ea (din toate punctele de vedere), intelegi ? :D

aici iti dau dreptate!

Exista o rugaciune ortodoxa, dar se intampla ce vrea Dumnezeu, nu neaparat ce cerem in rugaciuni.

"Într-o noapte, pe când dormeam", povesteşte părintele Gherontie, stareţul mânăstirii Caraiman – o mânăstire din Buşteni, judeţul Prahova, "m-am trezit cu un bileţel în mână. N-am ştiut niciodată cine l-a scris şi cum a ajuns la mine. Era dintr-o hârtie obişnuită, dar scrisul nu era desluşit; de-abia am putut să-l descifrez, de parcă erau litere chinezeşti. Si după ce l-am desluşit, am găsit în el scrisă o rugăciune. Aceasta:

"Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei". AMIN!

Şi mai scria acolo că trebuie spusă, cu credinţă, de 30 de ori pe zi, vreme de 40 de zile, şi că îndeplineşte orice dorinţă a celui ce o rosteşte.

Şi aşa s-a întâmplat! Aşa că de-atunci, am tras biletul cu rugăciunea asta, la xerox, şi l-am dat la toată lumea. Iar aceluia sau aceleia care are ceartă ori scandal în casă cu soţia sau cu soţul, le dau rugăciunea aşa:

"Doamne, întoarce-o pe soţia mea (sau întoarce-l pe soţul meu) la bunătate şi la rugăciune, asupra mea".

Şi care m-au ascultat şi s-au rugat, s-au împăcat şi au venit la mine zâmbind de la poartă, de mână. Au venit perechi de tineri şi mi-au spus că au făcut rugăciunea şi nu s-au mai certat...
sursa: Cinstitul Parinte Gherontie Puiu, staretul Manastirii Caraiman.

Nu am sa fac nici un comentariu. Nu vreau sa se spuna dupa ca se putea transmite acelasi lucru si intr-o maniera mai diplomata, nu vreau sa se spuna ca sunt rau si agresiv, nu vreau sa spuna ca judec pe cineva. Asa ca "Il las" pe Hristos sa raspunda si dupa poate oricine sa spuna ca nu am dreptate cand spun ca solutia este sa ii trimitem pe cei care cer sfaturi duhovnicesti la duhovnic si ca nu suntem noi in masura sa incercam sa dam sfaturi. Credeti ca cineva este interesat in a primi sfaturi duhovnicesti sau cauta o "cale magica"de rezolvare a unei probleme si nu constientizeaza situatia reala in care se afla?
Ps: Nu ma refer absolut deloc la situatia pentru care s-a cerut sfat, nu spun ca nu este greu, nu spun absolut nimic despre dificultatea in care se gaseste.

„Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;
postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Vă spun Eu vouă: Acesta s-a coborât la casa sa mai îndreptăţit a decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.

Da, nu imi placea de el cum arata. Nu era urat dar era foarte plinut si eu sunt foarte slaba. Nu ne-am fi potrivit. Eu cred foarte mult in faptul ca atunci cand intalnesti persoana potrivita simti. Adica simti ceva deosebit de frumos, ori eu nu am simtit nimic in legatura cu el si nici macar faptul ca s-a casatorit ulterior nu m-a afectat. Cat despre sansa vietii mele, eu nu imi pot imagina o casatorie lipsita de dragoste, adica sa nu te casatoresti din dragoste, pentru ca asta ar fi insemnat in cazul meu si apoi casnicia implica si alte lucruri si nu as fi putut... Deci, ar fi fost (poate) sansa vietii mele daca as fi fost interesata de o viata tihnita, fara griji, doar as fi fost preoteasa... si imi permit sa afirm ca d-soara ce ii este actual sotie, mult mai tanara decat el, asta a si urmarit. Si apoi am dreptul sa aleg nu? Nu merg pe principiul "primul venit, primul servit".

Sper ca intr-o zi sa scriu aici ca l-am intalnit pe omul care imi lipseste atat de mult. Chiar daca sunt mai mult pesimista decat optimista mai am momente in care ma gandesc ca toate se intampla cu un scop si ca la capatul suferintelor mele ma asteapta ceva poate incredibil de frumos. Pe de alta parte ma incurajez la gandul ca odata cu trecerea zilelor, lunilor, anilor sunt tot mai aproape de a-l cunoaste :) Asta chiar ma bucura! Si cateodata simt ca voi avea un om minunat care va avea grija de mine asa cum imi doresc si ca trebuie si eu sa fiu mai buna si sa il apreciez. Eu sunt cea mai mica din 5 frati si asa cum incerc sa aflu care este menirea mea pe acest pamant din moment dat ce m-am nascut ultima, la o diferenta de 18 ani de ultimul frate, ca nu este intamplator cum spuneam mai sus, ca m-am nascut, asa cu siguranta si relatia mea de iubire v-a avea o insemnatate aparte.

Sa fim seriosi: in cazul relatiilor care functioneaza femeile isi dau seama, iar in cazul celor care nu merg nu isi da seama.
Astea sunt povesti. Si in alegerea partenerului se fac greseli ca in luarea oricarei decizii. Totul este sa ti-o asumi si sa iti duci crucea.

Da, ma asteptam si stiam sigur ca cineva, sa spun direct va considera ca ceea ce am scris eu a fost ca si cum as fi judecat: "De ce X are si eu nu am?" Ceva de genu. Da, stiu asa este. Si mi s-a parut fireasca intrebarea. Nu fumez, nu beau, nu frecventez discoteci, doar biblioteci, nu am anturaj nepotrivit, nu sunt nici rupta din Soare dar nu sunt nici urata, nu am nici-un defect fizic (eu cred ca oamenii ce prezinta infirmitati fizice sunt mai iubiti decat cei care nu le au, e mai greu insa atunci cand iti lipseste ceva sufleteste, oamenii nu pot intelege asta de regula) Am cunoscut multi oameni care ori ma certau cand expuneam ce ma doare pe mine ori imi incepeau sa imi spuna problemele lor care evident le evidentiau ca fiind mult mai mari decat ale mele. Deci, in principal lumea ma cearta...

Si nu asta ai facut?

Daca cineva iti spune ca gresesti nu inseamna ca te cearta. Daca cineva iti spune ca gresesti poate greseste el. Dar poate nu. Totusi ar trebui sa te intrebi daca nu are cumva dreptate.
Si daca te cearta cineva nu inseamna neaparat ca gresete. Am devenit foarte sensibili in ultimul timp cu toti. Hristos nu era diplomat sau tolerant. Hristos spunea pe fata adevarul si atragea atentia cand cineva gresea.

Referitor la semnatura:
Asta spune Hristos. Alea sunt cuvinte mestesugite ale oamenilor. Intelepciunea oamenilor frumos impachetata nu rivalizeaza cu cea a lui Dumnezeu.
"Intraţi pe poarta cea strâmtă; că largă este poarta – şi lat este drumul ce duce la pieire şi mulţi sunt cei ce intră prin el;
şi strâmtă este poarta – şi îngust este drumul ce duce la viaţă şi puţini sunt cei ce îl află."

Nu vad nici-o problema in a ma casatorii la 36 de ani. Insa mi-as dori sa fiu mireasa si nu stiu daca o sa se mai cada la varsta aceea sa port rochie alba. (Cred ca numai d-soarele ar trebui sa poarte rochie alba de mireasa, daca intelegeti ce vreau sa spun...) Doar ca la 36 de ani vor creste si pretentiile nu credeti? Si din partea mea si din partea unui posibil sot. Si apoi se pune problema ce am agonisit pana la varsta aceea. Nu stiu cum sa va spun dar in ziua de astazi barbatii vor de la o femeie sa aiba casa ei proprietate personala pe cand mai demult era tocmai invers, sau tot felul de pretentii de natura materiala. Sa te casatoresti la 36 de ani si pana atunci sa nu ai nici-un iubit, nu mi se para incurajator in cazul meu :D Ce o sa creada el despre mine? Sau ce as putea crede eu daca el ar fi in situatia asta? Cred ca la 36 de ani nu vor mai exista prea multi barbati singuri, cel mult divortati, iar eu nu mi-as dori ca prima casatorie sa o am cu un divortat. Doi oameni divortati este altceva. Nu mai spun ca la 36 de ani trebuie sa te grabesti sa faci repede un copil, ori poate tu vrei sa te mai cunosti, si apoi nu e bine numai unul, ideal ar fi doi. Deci faci unul la 38 si urmatorul la 40. Problema e ca la varsta aceasta nu mai ai rabdare, in plus copilul se poate naste cu probleme sau mama sa aiba probleme, nu ma zic ca la 58 de ani tu trebuie sa porti copii in facultate, ori esti aproape de pensie si din pensie in Romania chiar nu iti permiti. Zic toate acestea nu din dorinta de a contrazice pe cineva, de a exagera, de a ma arata prea grijulie sau obsedata de anumite lucruri insa eu m-am nascut cu o problema de sanatate tocmai pentru ca mama a avut o varsta inaintata si drept urmare o sarcina la 36 de ani ar fi cu risc si pentru mine si pentru copil. Ori, nu stiu daca ma va accepta cineva asa sau eventual sa nu avem copii. Insa o sa mai fac pe viitor niste investigatii medicale in acest sens. Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu am copii... insa stiu ca lumea ma va judeca.

Referitor la asta m-am intalnit cu cineva acum ceva timp si ne-am plimbat amandoi intr-un alt oras si dupa intalnire l-am intrebat ce crede despre mine, printr-un mesaj, obisnuiesc sa intrb oamenii ce cred despre mine pt ca in liceu din cauza timiditatii eram considerata prostuta si eram izolata :( si am fost si necajita (sunt extrem de timida si cred ca asta ma face sa par urata :( ) si el a fost diplomat (nu cred ca m-a placut) si doar cand a simtit ca sunt foarte suparata mi-a spus ca sunt frumoasa. Asa mi-ar placea ca cineva sa ma vada tot timpul, si seara si dimineata...naturala, sa pot sa fiu eu... si sa ma placa. As vrea sa simta cel de langa mine ca sunt mai retinuta in aparenta si ca daca el ar face primul pas si eu as indrazni mai mult. Imi fac multe imagini in minte, cum as fi draguta cu cineva, cum am face tot felul de activitati impreuna (si gradinaritul, doar ca baietii din ziua de astazi sunt prea moderni si nu vor sa auda de asa ceva si daca aud ca tie iti place te consiera o taranca sau ceva similar), sa mergem la bunicii lui pt ca ai mei nu mai traiesc, daca ar avea si sa ii ajutam cu ce putem cu treburi casnice, sa botezam un copil (poate chiar orfan sau mai saracut) impreuna si sa ne uneasca chestia asta foarte mult, sa facem lucruri frumoase pentru altii, sa ma sarute pe frunte cand dorm, si eu pe el, sa avem un animalut de care sa avem amandoi grija, daca ne-am permite sa infiintam un centru de voluntariat, sa conteze pentru noi iubirea, gesturile mici dar intense de afectiune si nu banii, vreau ca de ziua mea sa imi ofere o floare, orice floare (mie imi plac foarte mult florile de camp, in special cele de nu-ma-uita doar ca m-am nascut iarna.... ) sa ma stranga in brate si sa imi spuna: "La multi ani! Te iubesc!" si ATAT, nu mai am nevoie de nimic altceva. Trebuie sa marturisesc acum ce nu am spus nimanui niciodata si anume cum visez eu logodna noastra si daca mi se va intampla asa promit si sper sa nu uit sa o povestesc aici: As vrea sa fim doar noi doi undeva intr-un loc frumos (eu visez sa fie primavara-vara la o cabanuta undeva la munte) sa fie o surpriza plina de emotie, eu sa spun DA, sa fiu pregatita si sa... plang, de fericire. Si atat. Sa fim fericiti. Visez mult cu ochii deschisi, cand nu sunt suparata inainte de culcare, imi imaginez cum el ma tine in brate, sau cand nu ma simt bine ca are grija de mine. Cateodata vorbesc si cu Ingerul meu pazitor si imi imaginez ca ma incurajeaza....

Sa botezam copilul altuia, sa avem un animalutz, dar sa avem copii, nimic pe lista de prioritati romanticoase...interesant.

Daca ar proceda asa o fata cu mine ar fi evident ca este complexata de ceva, ca s-au acumulat frustrari si ca este foarte nesigura. Nu cred ca m-ar tenta sa mai incerc ceva.
Nu e vorba ca “barbatii vor femei sigure pe ele”, ci mai degraba “barbatii nu vor persoane nesigure si complexate”.



Nu exista asa ceva. Cu siguranta increderea in sine ii da unei persoane o alta “aura”, are charisma, dar timiditatea nu schimba aspectul fizic si nu face pe cineva urat. Asta este idee autoindusa.
Optimismul este un lucru bun. A trai cu capul in nori, neancorat in realitate este un lucru catastrofal.
Si ce se va intampla daca totusi nu or sa iasa lucrurile ca in vis? Ce se va intampla in cazul nefericit (iti doresc sa nu fie cazul, dar este posibil) in care la 40 de ani ai sa fii singura?

Bineinteles ca intelegem. Intelegem ca invataturile Bisericii au pentru tine un rol orientativ. Intelegem ca Dumnezeu trebuie sa ne dea tot ce credem noi ca avem nevoie, dar ca noi urmam invataturile dupa cum ni se pare noua ca acestea raspund nevoilor noastre.

Faci afirmatii nefondate bazate pe pareri personale. Intrebarea este cu ce le sustii. Cati barbati stii ca asteapta ca femeia sa aiba casa ei?


Si lasi impresia ca asa era bine. Cum sa ceri altora sa renunte la idei preconcepute cand tu le ai pe ale tale?


Mai bine te-ai gandi cum te va judeca Dumnezeu.

Asa ca eu revin obsesiv la parerea mea: mergi si discuta cu un duhovnic. Si asculta de el, nu fi revoltata si sa faci ca tine pentru ca nu ti-a spus ceea ce vroia tu sa auzi.

...
 

Nu vad nici-o problema in a ma casatorii la 36 de ani. Insa mi-as dori sa fiu mireasa si nu stiu daca o sa se mai cada la varsta aceea sa port rochie alba. (Cred ca numai d-soarele ar trebui sa poarte rochie alba de mireasa, daca intelegeti ce vreau sa spun...) Doar ca la 36 de ani vor creste si pretentiile nu credeti? Si din partea mea si din partea unui posibil sot. Si apoi se pune problema ce am agonisit pana la varsta aceea. Nu stiu cum sa va spun dar in ziua de astazi barbatii vor de la o femeie sa aiba casa ei proprietate personala pe cand mai demult era tocmai invers, sau tot felul de pretentii de natura materiala. Sa te casatoresti la 36 de ani si pana atunci sa nu ai nici-un iubit, nu mi se para incurajator in cazul meu :D Ce o sa creada el despre mine? Sau ce as putea crede eu daca el ar fi in situatia asta? Cred ca la 36 de ani nu vor mai exista prea multi barbati singuri, cel mult divortati, iar eu nu mi-as dori ca prima casatorie sa o am cu un divortat. Doi oameni divortati este altceva. Nu mai spun ca la 36 de ani trebuie sa te grabesti sa faci repede un copil, ori poate tu vrei sa te mai cunosti, si apoi nu e bine numai unul, ideal ar fi doi. Deci faci unul la 38 si urmatorul la 40. Problema e ca la varsta aceasta nu mai ai rabdare, in plus copilul se poate naste cu probleme sau mama sa aiba probleme, nu ma zic ca la 58 de ani tu trebuie sa porti copii in facultate, ori esti aproape de pensie si din pensie in Romania chiar nu iti permiti. Zic toate acestea nu din dorinta de a contrazice pe cineva, de a exagera, de a ma arata prea grijulie sau obsedata de anumite lucruri insa eu m-am nascut cu o problema de sanatate tocmai pentru ca mama a avut o varsta inaintata si drept urmare o sarcina la 36 de ani ar fi cu risc si pentru mine si pentru copil. Ori, nu stiu daca ma va accepta cineva asa sau eventual sa nu avem copii. Insa o sa mai fac pe viitor niste investigatii medicale in acest sens. Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu am copii... insa stiu ca lumea ma va judeca.

In legatura cu aceasta postare nu pot sa ti spun decat *lasa ne...lasa ne*.Intrebarea mea este cu duhovnicul tau ai vorbit despre tot ce ne ai postat noua in topicul deschis?Daca raspunsul este nu,fa o,asculta l si indeplineste sfaturile pe care ti le da.

o oiae ne-cugetatoare !!!
 

Nu stiu ce tot aveti cu catolicii ! In stilul asta nu facti decat sa va negati atributul din ciudatul pseudonim !!!

parere !!!
 

Mi se pare o dovada de habotnicie sa vrei ca partenerul tau sa aiba aceeasi religie ca tine, sau chiar sa fie crestin,si sa faci din aceste formalisme criteriile ultime ale alegerii in aceasta privinta casatoriei !

Musulman,mozaic,catolic sau ateu, potentialul partener trebuie respectat in primul rand ca om,iar apreciarea lui trebuie facuta nu dupa ritualisme goale de continut,ci numai dupa faptele concrete pe care le face,nici macar dupa vorbe !!!

O droaie de oameni de nimica se ascund dupa evalvii de vulpe si rirualisme de fatada,cand dupa faptele lor nu se ridica la inaltimea a ceea ce pretind a afisa !!!

Noi ca si crestini trebuie sa avem o viziune universalista si toleranta fata de alte culte crestine sau religii ale umanitatii si sa nu persistem intr-un dogmatism sec ,aducator de ura si aversiune !

Asa cum spunea Mantuitorul referitor la ziua Sabbathului,la fel as indrazni sa parafrazez si eu zicand : :Nu omul e facut pentru religie, ci religia e facuta pentru om !"
Aceasta e inalta viziune umanista cristica, pe care din pacate,multi capi religiosi au ignorat-o transformand religia prost inteleasa intr-o manipulare a urii fata de ceilalti frati umani !

Eu nu am nimic impotriva catolicilor. :) Eu cred ca suntem doua religii surori si ar trebui sa ne intelegem ca fratii. Cred ca e oarecum un pacat sa afirmi ca o religie este mai buna ca alta. Deci eu sunt de acord cu tine. Pana la urma nimeni, dintre oameni, nu poate stii care este religia adevarata, cea care a fost prima. Pe de alta parte ar fi fost mai bine daca toti am fi avut aceeasi religie, sa fie doar una ca sa nu mai existe tot felul de critici. Eu as putea avea oricand un prieten, iubit, catolic spre exemplu fara sa nu fie nici-o problema. Din contra eu vad peste tot in lume catolici care traiesc MODEST pentru ca din banii lor ajuta fie copii fie batrani saraci, cred ca la capitolul bunatate sunt superiori multor ortodocsi. Ori, cred ca Dumnezeu asta isi doreste sa vada de la noi, cum ne ajutam unii pe altii nu cum aruncam cu pietrii, in fratii nostrii pana la urma. Ura aceasta fata de alte religii si cum spunea mai sus Guardian, fata de oameni nu mi se pare deloc crestineasca. Daca gresim noi sau daca gresiti voi asta numai Dumnezeu o sa judece.

In primul rand eu caut raspunsuri la Dumnezeu si nu la oameni. Stiu ca Dumnezeu lucreaza prin oamenii dar unii il lasa pe Dumnezeu si prefera sa fie rautaciosi si uneori chiar mai mult decat atat! Ceea ce am exprimat eu este o traducere a ceea ce isi doresc sa inteleaga barbatii prin egalitatea intre sexe, ori zic eu nu exista nimic pe lume care sa inlocuiasca faptul ca femeia face copii, orice ar face un barbat nimic nu va fi mai presus de asta, ori fie si numai din acest considerent un barbat ar trebui sa se comporte cu o femeie ca si cu o regina. Eu nu stiu ce varsta ai tu Lucian, de nu stii ce isi doresc tinerii din ziua de astazi insa iti propun la modul cel mai serios sa ii chestionezi. Stiu ca duhovniceste este sa NU ne uitam la bani atunci cand ne alegem partenerul si sa construim ceva impreuna daca putem dar uite ca nu toata lumea gandeste asa. Ba chiar mai mult nu sunt putini barbatii care luandu-si o sotie cu o situatie materiala mai prejos decat a lor, o trateaza precum o slujnica, reamintidu-i mereu ca se afla in casa LUI. Cat despre cum ma va judeca Dumnezeu, nu ar fi mai bine sa o lasam la, latitudinea Lui?! In deinitiv Dumnezeu nu este atat de rau cum vor unii oameni sa para. Eu cred ca oamenii judeca mai aspru decat El.

Exact, poate este complexata. Si tu ca barbat ar trebui sa o ajuti sa treaca peste asta daca esti un om asa cum trebuie sa fii. Sau esti cumva omul perfect? Nu ai nici-o rezerva? Nu ai temerii? Ma indoiesc! Cat despre generalizarea ta nu isi are rostul. Un barbat care nu imi accepta slabiciunile si anumite stari pe care unii barbati nu le vor intelege niciodata cu siguranta nu ma merita nici in cele mai bune momente ale mele. Eu vreau doar pe cineva ca si mine, si nu cred ca sunt atat de deosebita sa nu am un corespondent in varianta masculina. Si da, eu vreau un barbat care sa ma sprijine moral foarte mult si care sa fie sensibil, iar un astfel de barbat nu se incadreaza in oala ta: “barbatii nu vor persoane nesigure si complexate” iar acesta te asigur ca exista. Nu de multe ori i-am auzit pe prietenii mei ca ei ar proteja o femeie care se simte nesigura si ar coplesi-o cu complimente daca ar simti-o complexata. P.S: Nu voi fi singura la 40 de ani pentru ca voi ADOPTA un copil in cazul acela. Acum spune-mi cat de tare o sa ma judece Dumnezeu pentru asta! :)