Eutanasia in noul Cod Penal
 

Eutanasia sau uciderea la cererea victimei este infracţiune în Noul cod penal. Până acum, această faptă era considerată ca fiind omor calificat şi se pedepsea cu până la 25 de ani. Noul cod penal spune, însă, clar ce presupune o asemnea faptă şi cu câţi ani de închisoare este pedepsită.

„Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.“ spune articolul 190 din noul Cod Penal.

Tot Noul Cod Penal este de doi lei, mai ales ca politicienii au schimbat legile ptr. a scapa basma curata si ptr. a face ce vor ei.

Mda, incetul cu incetul..

Daca ar fi fost dezincriminata peste noapte, scandal mare.

Practic din omor calificat a fost transformat in omor din culpa, pentru care pedepasa este de 1-5 ani.

La un moment dat, va fi scos de tot.
Desigur, pentru sincronizare cu legislatia europeana in domeniu.

Mi se pare ciudat ca la nivel european nu sunt inca semnale in directia asta.

Iar pe urma, de la optionala, eutanasia va deveni obliagatorie.
Sigur, la inceput in "evident legitime" cazuri.
Ulteror, va lua probabil locul pensionarii care oricum se apropie de limita sperantei de viata.

Codul ăsta nu-i ăla tocmai declarat neconstituțional de CCR?

Codul ăsta, dupa spusele presei , va intra in vigoare de la 1 februarie 2014 !
Iata alte "noutati ":
Prin noul Cod Penal care va intra în vigoare la 1 februarie 2014, practicarea prostituţiei în România nu mai este considerată infracţiune, ci doar contravenţie.

Potrivit articolului 328 din actualul Cod penal din România, prostituţia reprezintă fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, faptă care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Altfel spus, în codul ce va intra în vigoare , prostituţia va fi pe picior de egalitate cu trecerea unui pieton pe culoarea roşie a semaforului. Mai mult decât atât, prostituţia nu este nici interzisă, nici admisă, această activitate fiind catalogată doar o contravenţie şi se pedepseşte cu amendă. În cazul în care amenda nu este plătită, persoana respectivă trebuie să ”presteze” muncă în folosul comunității, sub supravegherea primăriei.
Cu toate că mai mulţi politicieni au cerut legalizarea prostituţiei, cei care au lucrat la elaborarea Noului Cod Penal (NCP) nu au vrut nici în ruptul capului acest lucru, drept pentru care fetele care doresc să-şi vândă trupul pentru o bucată de pâine o pot face liniştite începând din februarie 2014.

E vorba de aceeași presă?
http://www.curierulnational.ro/Actua...onstitutionale

Din cate stiu, la ora actuala practicarea prostitutiei se pedepseste doar cu amenda.
Neprestarea muncii in favoarea comunitatii se pedepseste iarasi cu amenda.
Amenzile astea la noi nu sunt convertibile in inchsoare.
Prostituatele nu au nici venituri sau proprietati din care sa poata fi recuperate..
Unele au amenzi de miliarde. Neplatite, desigur.

De ce nu se incrimneaza, ca in alte tari, apelarea la serviciul prostituatelor?

Macar cu amenda.

Eu am impresia ca sunt pedepsiti de fapt cei care nu sunt (prea vinovati). Asta este greseala legilor.

1. In cazul eutanasierii vinovat nu este cel administreaza medicamentul. De ce sa fie el pedepsit?
Eu sunt de parere ca ar trebui mai multa munca de consiliere cu cei suferinzi. Decizia de moarte este a lor. Si daca vor s-o faca, o fac si singuri pana la urma (se sinucid).
Ar trebui lucrat cu cei bolnavi, ajutati sa nu mai sufere atat, sa nu-si mai doreasca moartea, sa inteleaga valoarea vietii.
Asta se numeste medicina paleativa.
Unii bolnavi terminali chiar mai capata dorinta de lupta pentru viata.
Nu stiu, imi este greu sa judec. Sunt situatii si situatii.

Pe de alta parte nu prea inteleg obiectiile voastre la eutanasie. Pai daca vad pe aici o gramada de pareri (chiar de preoti) care sustin ca moartea este ceva frumos, bun, ca se duc la Dumnezeu, ca este tot o viata, cum interzici oamenilor chinuiti sa nu si-o doreasca, sa scape de suferinta?

2. La prostitutie e cam la fel.
De ce nu sunt pedepsiti clientii? Ei cer serviciile.
Daca nu s-ar cere, n-ar fi nici femeile acolo sa le ofere.
Mi se mare ca in Franta chiar asa prevede noua lege: amendeaza clientii.
Bine, mai sunt si femei care chiar o fac cu placere, mai bine faca asta decat orice alta meserie/profesie. Ele ar trebui chiar zagaltaite putin si readuse pe drumul bun.
Nu stiu...

N-am înțeles bine: tu te întrebi de ce e lumea pe aici împotriva eutanasiei?

@Cristi: tu ce înțelegi de aici: http://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-75 ?

Articolul 190 din noul Cod Penal nu este luat in discutie ca neconstitutional
Nici prostitutia nu a fost luata in discutie ca find neconstitutionala , ci art.253 cu toate subarticolele lui , precum si art.74 , care nu au legatura cu tema ( temele ) dezbatute aici .
Chiar daca erau atinse si articolele care se refera la eutanasiere si prostitutie , deciziile Curtii nu sunt obligatorii , ci doar "in general obligatorii " , precum este specificat la sfarsitul comunicatului !.
Chiar nu observi cat de parsiv sunt intocmite mai toate actele legistlative , lasand portite si "loc de interpretare ". . . !

Foarte corecta observatia ta !

Hopa , ma uluiesti draga Sofia !:106:

Stie cineva care a citit noul cod penal ,daca este vreo pedeapsa pentru a ucide copii nenascuti (avort ) ? Sunt convins ca nu exsista ! De ce ?

"Pe de alta parte nu prea inteleg obiectiile voastre la eutanasie. Pai daca vad pe aici o gramada de pareri (chiar de preoti) care sustin ca moartea este ceva frumos, bun, ca se duc la Dumnezeu, ca este tot o viata, cum interzici oamenilor chinuiti sa nu si-o doreasca, sa scape de suferinta?"

Mai citeste te rog o data aceasta fraza a mea. Poate intelegi ce vreau sa spun.

Dar nu vrei tu să explici?

Nici eu nu inteleg la ce te referi. Consideri ca ce ai zis mai sus, se aplica si in cazul in care suferindul e lasat sa-si ia singur viata ?
Lasam la o parte daca a fost sau nu consiliat eficient.



Daca te opreai la timp, imediat dupa ideea ca suferinzilor trebuie sa li se acorde mult mai multa atentie, si n-ai mai fi adaugat fraza de sus, nu ai fi lasat impresia ca, atat uciderea unui suferind (eutanasia), cat si sinuciderea sau a nu face nimic impotriva daca el vrea sa se sinucida, sunt preferabile suferintei, idee total neortodoxa. Asta sustii? Ca in loc de suferinta, mai bine ori ucidere, ori sinucidere? Repet, sa presupunem ca a fost epuizat tot ce tine de consilierea suferindului.

Suferinta e cel mai bun mod prin care omul poate ajunge la cainta mantuitoare, cea care-l duce la Dumnezeu, iar refuzul incrancenat al suferintei, atata cata ti-o da Dumnezeu, duce de multe ori la revolta si hula impotriva Lui, si in cele din urma la pierderea mantuirii.
In unele cazuri, suferinta copiilor e modalitatea prin care parintii se intorc catre Dumnezeu, asa incat daca Dumnezeu o ingaduie, e pentru indreptarea parintilor.
A suferi si a muri fara Hristos nu e acelasi lucru cu a suferi si a muri cu Hristos. E contrariul. Cu consecinte pentru o vesnicie.

Uciderea "medicala" la cererea persoanei (care este capabila de a se exprima!) se numeste SUICID ASISTAT MEDICAL si despre acesta e vorba aici.
Eutanasia este procedura de incetare a vietii unei persoane incapabile sa se exprime ( de exeplu deconectarea de la aparate, starea vegetativa etc), ceruta de obicei de catre familie.

Ce-a ajuns si medicamentul asta. Intr-o zi o sa-i spunem si glontului medicament.

Solveig are dreptate si atunci, daca la asta se refera legea, chiar nu inteleg de ce este pedepsit medicul.
Daca se refera la suicidul asistat, atunci este altceva. Dar si acolo este cineva care decide si vrea acest lucru si acela nu este medicul.

@Delia - eu nu pot vorbi atat de detasat ca tine despre probleme atat de sensibile.
Sincera sa fiu nu pot sa-ti raspund la intrebare.
In general sunt pentru viata. Intotdeauna mai vad o mica sansa...

Dar noua ne este usor sa vorbim asa, spre deosebire de cei care sufera cu adevarat. Nu ne putem pune in pielea lor si nu putem sti ce simt si gandesc ei. Cat pot ei duce?

Pe urma problema cu suferinta, cu o boala grea nu este asa usoara.
Nu stiu daca este asa cum spui tu.

Eu cred ca Dumnezeu deja ne indica sfarsitul atunci cand ne da o boala grea, cu sanse mici de vindecare (ca sa n-o numesc incurabila). Altfel de ce nu ne da pana la urma un leac la ea, sa ne vindecam?

EL stie cui si ce da.
Nu stiu cum este la copii. Nu pot sa ma pronunt. Adica tu spui ca Dumnezeu sacrifica pe copii pentru a-i invata/intoarce pe parinti la El? Nu cred ca este atat de monstruos. Cred ca exista alta explicatie...

Si cred ca si cei care sufera si isi doresc sa ajunga mai repede la Dumnezeu, sunt cu El.
Sunt oameni care isi doresc sa incheie si sa se duca la Dumnezeu.

Nu Delia, eu nu sustin moartea in locul suferintei. Dar nu putem noi sa ne punem in locul altora si sa le dictam ce sa faca.

Lucrurile nu sunt suficient de clare in medicina, mai sunt si minuni.
Si ma deranjeaza toate discutiile din ultima vreme: ba cu eutanasia, ba cu sinuciderea asistata, ba sa ne hotaram sa ne donam organele.

Pe de alta parte preotii ne spun ca moartea este frumoasa, buna, continuarea vietii. Atunci de ce este rau s-o dorim?

In fine, nu stiu cum vedeti voi lucrurile, cum ati proceda. Ce solutie vedeti?
Probabil suferinta pana la sfarsit.
Dar am spus: trebuie multa consiliere si ajutat cel aflat in suferinta.

Si mai spuneam ca vinovat este pana la urma cel ce ia decizia, de asta legea nu mi se pare corecta.

Dragă: ÎNTOTDEAUNA e vorba de salvarea sufletului. Nu neapărat ȘI a trupului. Încearcă să pricepi asta: Dumnezeu ne dă încercările pentru curățirea sufletului. Atât.

Crestinul pretuieste viata pentru ca este un dar al lui Dumnezeu. Singurul lucru mai de pret decat viata este insusi Dumnezeu. De asta Hristos ne spune " cine nu uraste... viata nu este ucenicul meu ". Asta nu inseamna sa-ti urasti parintii sau sa-ti doresti moartea, inseamna doar sa-l pui intotdeauna pe primul plan pe Dumnezeu chiar cu pretul vietii. Este ceea ce au facut toti martirii de-a lungul timpului.

Biblia spune :
" Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre. "

Deci inainte sa spui ca Dumnezeu ar trebui sa ne dea vreun leac, sau ca ii sacrifica pe copii, gandeste-te de doua ori. Poate nu pricepi tu bine ce inseamna suferinta. Poate copilul ala care sufera o face pentru a-ti smulge tie macar o lacrima si o farama de compasiune. Poate ca daca exista eternitate suferinta de aici inseamna cu totul altceva decat ceea ce inseamna suferinta privita din punct de vedere materialist. Dar ne-am obisnuit cu umanismul asta fara Dumnezeu si atunci ni se pare ca ii facem un bine cuiva daca-i curmam suferinta...de fapt tot din egoism o facem dar asta e alta discutie. E mai usor sa-l blamam pe Dumnezeu ca nu ne-a facut sanatosi pe toti si nu ne lasa sa traim 1000 de ani.

Unde ai gasit tu distinctia asta in practica curenta?
Sinuciderea asistata intra sub umbrela eutanasiei.

Tine de trecut. Acum inaintam spre o epoca mult mai ... "umana".
Scopurile sunt cam aceleasi, dar de data asta se umbla cu manusi.
Impunerea prin forta produce martiri pentru Rai pe cand persuasiunea folosind slabiciunile firii produce clientela pentru Iad.

Nu e nimic rau sa ti-o doresti, sa ti-o produci printr-o interventie directa este o manifestare a lipsei de credinta.

Daca tu crezi in Dumnezeu, de ce nu crezi ca te va lua la timpul potrivit si in schimb vrei sa pleci intr-un moment in care poate ca nu esti pregatit(a)?

Sinuciderea tocmai asta este, o negare a faptul ca Dumnezeu exista si ca intervine intr-un mod activ in viata omului.

Si e cu atat mai tragica/patetica aceasta manifestare a necredintei cat si datorita faptului ca oamenii care au o boala terminala care este insotita si de suferinta primesc de cele mai multe ori si analgezice puternice, care ii feresc de mai bine de 90% din suferinta fizica care altfel ar trebui sa o indure efectiv.

Daca o persoana decide sa se sinucida, autoritatile statului nu o pot impiedica!

Insa daca aceeea persoana este ajutata sa se sinucida atunci este cu totul alta treaba si vorbim de crima, deoarece nimeni (cu unele exceptii- politisti sau jandarmi nevoiti sa foloseasca armamentul din dotare pentru retinerea, imobilizarea unui infractor sau pentru legitima aparare, membri ai fortelor armate care participa la razboaie de aparare a patriei, cazuri de razbunare in situatii deoasebit de grave, legitima aparare) nu are dreptul sa ia viata altui om!

Atitudinea personalului medical care se confrunta cu cazuri de boli incurabile, ar trebuie sa fie in felul urmator- sa incerce sa-i aline suferinta fizica a bolnavului (prin medicamente, morfina-in cazul celo bolnavi de cancer in faza terminala), iar daca tratamentul se poate aplica si la domiciliul bolnavului, si când sunt constienti ca-si traieste ultimile zile, sa-l externeze ca bolnavul macar sa moara inconjurat de dragostea familiei, decat intr-un salon de spital.

Asadar sinuciderea este o chestiune si nu poate fi pedepsita de lege, iar eutanasia la cerere este cu totul alta chestiune si cine omoara un om, chiar la cerea acestuia (fara a fi intr-o situatie din exceptiile prezentate mai sus), comite o crima, care trebuie pedepsita de lege.

Deci esti pro-eutanasiere, nu?

Tocmai ce am spus mai sus- sunt anti-eutanasie!

Singurele cazuri când un om este indreptatit sa ia viata altui om ar fi

-daca este politist sau jandarm si infractorul nu se supune la somatia regulamentara (focul de avertisment tras in aer), atunci al doilea foc se executa in plin, daca este posibil la picioare. Daca de exemplul infractorul- mai ales când se intervine la clanurile tiganesti- ataca fortele de ordine (cu furci, topoare, pietre, etc) atunci se poate executa foc in plin fara somatie.

-daca esti membru in fortele armate si participi la razboaie de aparare a patriei, cum au fost cele din 1877-1878, 1916-1918, 1919 campania din Ungaria, 1941-1944 campania pe frontul de est pana la Nistru si campania pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei, atunci ca soldat in razboi, vrând-nevrând omori soldati inamici.

-daca faci parte dintr-un pluton de executie, care trebuie sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca de condamnare la moarte

-in cazuri de legitima aparare, când, pentru a respinge un atac neprovocat si iminent, care-ti pune viata ori integritatea corporala in pericol, tie sau unei persoane apropiate, esti nevoit sa reactionez si chiar sa iei viata unui om.

-in cazuri de razbunare indreptatita, când cineva iti provoaca o suferinta cumplita-iti omoara sau violeaza copilul, sotia sau iubita.

In afara de cazurile mentionate mai sus, daca cineva ia viata altui om (inclusiv in cazuri de avort) se cheama crima, care trebuie pedepsita de lege.

Nu, aici in principiu e vorba de un om care isi ia viata si altul il ajuta.
NU ca o face in locul lui, ci il ajuta procurandu-i ceea ce are nevoie ca sa-si atinga mai usor scopul.

Cazul asta mi se pare ca nici macar nu este tratat de Codul Penal de la noi.

In articolul citat in deschiderea topicului se refera la actul de a lua efectiv viata cuiva.

Este diferenta intre a face o injectie mortala si aceea de a "uita" o seringa cu un compus mortal la indemana celui cu intentii clare de suicid.
Sau a-i procura o substanta mortala in acest scop, de ex.
Si aici se pare ca mai sunt doua nuante, cel putin conform codului penal din alte tari: de a o face din motive pecuniare sau altruiste.

Interesanta coincidenta. Aseara in timp ce scriam pe acest fir, a inceput la televizor un talk-show pe aceeasi tema.
Si aici parlamentul se ocupa in perioada asta cu aceasta problema.
Iar astazi in presa scrie ca parlamentarii trebuie sa lase deoparte disciplina de partid (in acest caz) si sa voteze dupa vocea interioara a fiecaruia.

Este o problema foarte delicata si personala. As inclina sa spun ca asa ceva nu se poate reglementa, dar spre protectia unor este nevoie de putina ordine.

Cateva observatii la discutia de aici:

1. Nu stiu ce anume se discuta in tara, dar este vorba totusi de doua aspecte foarte diferite.
Una este sa ia cineva decizia in totala cunostinta de cauza si putere si alta este sa fie decizia unor membri ai familiei in locul unei persoane care nu mai poate gandi si decide (stadiu terminal coma, etc.).
Nu stiu daca intra ambele sub umbrela eutanasiei. Nu cred.

Eu cred ca actualmente se discuta prima varianta.
Al doilea aspect este deja reglementat (nu stiu cum este in tara), prin act notarial. O persoana poate sa faca act la notariat, la fel ca si un testament, in care sa precizeze ce sa se intample cu ea atunci cand este legata la aparate si nu mai poate decide singura.

Mai grav este primul aspect si din ce in ce mai raspandit si discutat.
Oamenii au teama de situatia lor. Poate si de suferinta, dar mai ales de modul in care vor fi ingrijiti in stare de boala avansata.
Si atunci, in momentul in care afla un diagnostic, deja iau niste decizii.

Problema este ca aici nu se discuta despre interventia altora asupra persoanelor in cauza, ci despre decizia lor personala.
Sunt invinovatiti medicii care administreaza un anumit medicament la cererea unui om.
Pentru mine intrebarea se pune totusi cat poate influenta legea aceasta decizie. Pentru ca omul ia o decizie. Si daca nu-l ajuta medicii s-o indelineasca, o face el singur. Gaseste cai.

Ori aici (respectiv in lege) se doreste neaparat gasirea unui vinovat si pedepsirea lui. Si acesta nu exista de fapt, sau nu la modul prezentat.
Medicul nu este vinovat, pacientul nu este vinovat.

Mai degraba ar trebui reglementat ajutorul ce trebuie acordat unui om cu un diganostic fatal:

- diagnostic corect, in primul rand
- consiliere (mai multe pareri) asupra prognosticului si a tratamentului
- consiliere psihica
- consilierea apartinatorilor (mereu sunt uitati, lasati de izbeliste acestia)
- gasirea si oferirea de solutii de tratament mai putin invazive si masuri de imbunatatire a calitatii vietii celui bolnav
- imbunatatirea sistemului de ingrijire a bolnavilor grav, incurabili

Omul ia niste decizii in stare de disperare, nevazand alt drum. Exista frica de viitor: ce va fi cu mine, cine ma va ingriji, cat ma voi chinui, ce povara voi fi pentru altii etc.
Nimeni nu ia de placere asa o decizie.

@Iulliu46 - asta cu sacrificarea copiilor nu provine de la mine. Delia a formulat asa o idee. Eu am preluat ceea ce am inteles de la ea.
De altfel eu sunt de parare ca nimeni nu stie de fapt deciziile lui Dumnezeu. Nu stiu de ce le formuleaza unii sau altii. Gresim. Numai El stie de ce da suferinta unor copii nevinovati, sau de ce ii ia inapoi, sau de ce nu-i da la altii deloc.
Ah, ca in mod indirect, parintii, sau cei din jur vor fi impresionati si poate se vor schimb cumva. Da, se poate, dar asta nu explica problema in sine. Adica eu nu sunt de acord cu ideea ca Dumnezeu le da suferinta copiilor numai pentru a-i pedepsi sau intoarce pe parinti la credinta. Poate sa fie un efect, dar nu explicatia faptului. Este oribil sa formulam asa pareri la adresa lui Dumnezeu.
Si critici aici o atitudine de umanism fara Dumnezeu. Atunci te intreb (si nu numai pe tine), in ce fel trebuie sa-l privim sau intelegem pe Dumnezeu totusi?
Pe de o parte se spune peste tot de iubire de Dumnezeu: ca El e bun, ca El ne ajuta, ca fara El nu putem, ca face atata bine si ne iubeste si etc. Pe de alta parte insa se spune ca este rau, ca ne pedepseste, ca ne da boala, ca prin copiii nevinovati pedepseste pe parinti, ca ne judeca sever, ca ne trimite in iad si alte lucruri rele.
Pana la urma care este adevarul? Sa-l iubim, sau sa ne fie frica?
Pentru ca noi, ca oameni nu putem sa simtim altfel decat omeneste. Nu avem cum sa.l percepem altfel.
Si sunt multe lucruri pentru care nu avem intelegerea necesara. Incercam sa pricepem si (ne) punem intrebari. Inaca o data. Suntem facuti ca oameni, avem posibilitati limitate. Nu stim sa explicam anumite fenomene: nici boala, nici moartea, nici lipsa de copii, sau multimea de copii, nici alte fenomene.

Si in incheiere din nou: nu e vorba ca intervine cineva asupra unei persoane sa o omoare. Aici e vorba de decizia unora de a-si curma viata: cu sau fara ajutor din afara. Asa trebuie privite lururile.


@Dragos - suflet fara trup nu se poate. Impreuna le-am primit, de amandoua trebuie sa ne ingrijim. Dupa moarte...e alta discutie.
Un om bolnav trupeste are si sufletul bolnav automat si de multe ori si inversul este valabil.
Stiu, tu referi la partea de credinta. Dar nici acolo nu este atat de simplu precum scrii tu. Suferinta trupeasca te poate impinge la pacate. Este o cale bifurcata din pacate.

Pai da atunci trebuie facuta acesta diferenta de la inceput. Trebuie totusi stiut despre ce vorbim.
Ca folosirea substantelor in scop pecuniar nu mai intra la eutanasie, ci la omor.

Eu am impresia ca suntem pe un drum gresit pe acest fir.
Despre ce lege este vorba totusi? Daca este eutanasie, atunci nu poate fi vorba de pecuniar. E vorba de sinuciderea asistata.

Daca ajuti pe cineva sa se sinucida, chiar procurandu-i anumite substante sau facilitandu-i in orice fel sinuciderea, si faci treaba asta cu scopul de a obtine foloase materiale, evident ca se cheama crima.

Daca il ajuti pe cineva sa se sinucida (la cererea expresa si constienta a acestuia), facilitandu-i in orice fel sinuciderea, iarasi nu mi se pare normal. Personal- chiar daca cineva mi-ar cere vreoadata sa fac treaba asta (si persoana respectiva ar suferi de o boala incurabila), tot nu as putea sa fac treaba asta!

Omeneste le inteleg pe acele persoane grav bolnave care au suferinte fizice foarte mari si isi doresc sa moara, insa pur si simplu nu as putea sa ajut persoana respectiva sa se sinucida.

Cel care se sinucide raspunde in fata lui Dumnezeu numai el sau ea pentru pacatul lui sau a ei.
Insa cel care faciliteaza sinuciderea cuiva, raspunde de doua ori in fata lui Dumnezeu- atat pentru pacatul celui care s-a sinucis, dar si pentru pacatul lui ca l-a ajutat sa se sinucida!

Pai hai sa ne punem intrebari. Ca de exemplu : Ce cauta Hristos pe cruce ? Care este motivul pentru care S-a intrupat si a permis sa fie batjocorit si ucis ?
Poti raspunde la intrebarile astea ? Poti avea macar pentru o clipa incredere in Cineva care S-a facut partas in mod voluntar la suferinta noastra, ba chiar a avut parte de suferinte mult mai groaznice decat multi dintre noi ? Si poti avea incredere ca orice ti se intampla in viata asta este spre binele tau, daca privim lucrurile dintr-o perspectiva mai larga in care viata asta nu e decat un farama ? Nu ti se pare curios ca mai toti oamenii care au suferit prin puscarii au devenit credinciosi, in timp ce calaii lor care n-au cunoscut suferinta au ramas surzi si orbi ? Sau ca pierderea cuiva drag ne apropie de cele mai multe ori si mai mult de Dumnezeu ?

Sunt termeni specifici, i-am definit ca sa nu vorbim in necunostinta de cauza despre eutanasie. Deci in acea lege e vorba de suicid si nu de eutanasie.
Sunt termeni diferiti.

Remember !
 

Eutanasia in noul Cod Penal Eutanasia sau uciderea la cererea victimei este infracţiune în Noul cod penal. Până acum, această faptă era considerată ca fiind omor calificat şi se pedepsea cu până la 25 de ani. Noul cod penal spune, însă, clar ce presupune o asemnea faptă şi cu câţi ani de închisoare este pedepsită.

„Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.“ spune articolul 190 din noul Cod Penal.

Ultima ora !
 

Ponta: Noul Cod Penal intră în vigoare la 1 februarie. Premierul nu a făcut referiri la eventuale modificări ale Guvernului


Codul penal şi Codul de procedură penală intră în vigoare la 1 februarie, a anunţat premierul Ponta, care i-a cerut ministrului Justiţiei să spună " pe parcurs" dacă este nevoie de vreo intervenţie a Executivului, fără să anunţe că Guvernul ar modifica, miercuri, unele prevederi din acest document.

Ponta: Noul Cod Penal intră în vigoare la 1 februarie. Premierul nu a făcut referiri la eventuale modificări ale Guvernului


La sfârşitul anului trecut, premierul anunţa că Guvernul poate emite o ordonanţă de urgenţă care să modifice Codul Penal, aşa cum solicită DNA, numai după ce ministrul Justiţiei va discuta cu oficialii Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi, Parchetului şi Comisiei Europene şi toată lumea este de acord.
Şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Codruţa Kovesi, declara atunci, la Gândul Live, că o prevedere din noul Cod de procedură penală va face "inutile" interceptările, în condiţiile în care, înainte de a se obţine autorizaţie pentru acestea, persoana vizată în anchetă va trebui înştiinţată că este urmărită penal.
Kovesi a mai spus că a solicitat ministrului Justiţiei modificarea acestui act normativ, menţionând că, deocamdată, nu a primit un răspuns în acest sens.
De asemenea, în ianuarie, Ponta declara că Guvernul este pregătit să modifice prin ordonanţă de urgenţă noul Cod Penal, care va intra în vigoare la 1 februarie, pentru a elimina acele prevederi care îngrădesc libertatea de exprimare şi a presei.
În şedinţa de miercuri a Guvernului, în prezenţa presei, nu au fost însă referiri la astfel de modificări.
"Sâmbătă ( 1 februarie-n.r.), intră în vigoare noul Cod penal, adoptat acum patru ani, şi Codul de procedură penală. Sper să nu fim în situaţia penibilă în care cei care l-au adoptat, fostul prim-ministru Boc şi fostul ministru al Justiţiei, domnul Predoiu, să zică că e rău sau că sunt rele codurile, că ei le-au adoptat. Acum, dacă au descoperit azi că nu sunt bune, e cam târziu. Eu, sincer, cred că sistemul de justiţie este pregătit, că sunt coduri moderne şi orice fel de probleme în aplicare la început...Aşa a fost şi la Procedura Civilă şi a mers. Şi atunci s-a spus că trebuie să le amânăm, că se prăbuşeşte ţara, nu s-a prăbuşit, dimpotrivă. Cred că au avut un efect pozitiv", a spus Ponta.
Ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, i-a spus că au fost foarte multe proiecte de pregătire cu Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliului Superior al Magistraturii, iar în ultimii doi ani a fost un efort foarte mare pentru implementarea a patru coduri. El a adăugat că sunt lucruri care vin de foarte mult timp în urmă şi că dispoziţiile Codului penal nu presupun o infrastructură în plus, ca la celelalte două coduri, ci doar o "rearanjare a resurselor" în cadrul sistemului.
După ce a ascultat explicaţiile ministrului Justiţiei, premierul a reiterat faptul că cele două coduri vor intra în vigoare.
"Oricum, intră în vigoare, e trecut şi în MCV ca obiectiv, intrarea în vigoare la 1 februarie, şi dacă apar probleme pe parcurs, doar la iniţiativa CSM, a Înaltei Curţi, a Parchetului General, veniţi şi spuneţi de ce este nevoie, dar important e că nu mai amânăm, că nu mai putem să amânăm, după patru ani ar fi total neserios”, i-a spus Ponta ministrului Justiţiei.

Iată unde au ajuns altii . . . !
 

Belgia, una dintre puţinele ţări în care eutanasia este legală la oameni, ar putea vota mâine un articol de lege care permite eutanasierea la cerere a minorilor cu boli incurabile, în stadiu terminal. În prezent, doar persoanele de peste 18 ani pot opta pentru această procedură.

Măsura se bucură de sprijinul societăţii belgiene, deşi există şi contestatari care au fost foarte vocali, în ultimele zile, organizând proteste în stradă.

Contestatarii, printre care şi membri ai clerului, spun că o astfel de măsură "ar deschide o uşă care nu mai poate fi închisă".

Susţinătorii, printre care şi reputatul medic pediatru belgian Gerland van Berlaer, spun că eutanasierea minorilor cu boli incurabile, în stadiu terminal, ar fi un gest de compasiune.

"Vorbim de copii care sunt efectiv în pragul morţii, care oricum ar muri într-un timp foarte scurt şi care au parte de dureri insuportabile", spune van Berlaer, care este şeful unităţii de pediatrie a Spitalului Universitar din Bruxelles.

"Este un lucru pe care îl auzim des de la copii: Nu vreau să mor în maniera aceasta îngrozitoare, vreau să părăsesc lumea cât încă mă mai simt om şi am demnitate", spune pediatrul.

Senatul belgian a votat acest amendament la legea eutanasierii cu 50 de voturi pentru şi 17 împotrivă, în data de 12 decembrie 2013. Amendamentul prevede că un minor nu poate fi eutanasiat decât cu acordul părinţilor şi dacă există dovezi din partea unui psiholog şi a unui psihiatru că acesta are discernământ.

Casa Reprezentanţilor, a doua cameră a Parlamentului belgian, va dezbate astăzi amendamentul şi va vota mâine. Este de aşteptat ca legea să treacă.

Deşi sondajele de opinie efectuate pe această temă arată că 75% dintre belgieni susţin măsura, cei care se împotrivesc sunt foarte vocali şi au organizat mai multe proteste de stradă, cerând ca amendamentul să nu fie votat.

"Deschidem o uşă pe care nimeni nu va reuşi să o mai închidă. Există riscul unor consecinţe foarte grave pe termen lung asupra societăţii, a felului în care înţelegem viaţa, moartea şi libertatea fiinţei umane", a declarat arhiepiscopul Bruxellesului, Andre Leonard.

Printre cei care se opun măsurii se numără şi 160 de pediatri, care au semnat o scrisoare deschisă prin care îşi arată nemulţumirea faţă de noua lege.

Medicii spun că nu există un mod obiectiv de a dovedi că un copil are sau nu discernământ, adăugând că medicina modernă poate combate durerea resimţită chiar şi de cei mai bolnavi dintre copii.

La rândul său, pediatrul Gerland van Berlaer spune că de măsură vor beneficia, cel mai probabil, doar câţiva adolescenţi pe an, pentru care eutanasierea este cea mai blândă opţiune.

Doctorul Marc Van Hoey, preşedintele asociaţiei "Dreptul de a Muri", care militează pentru eutanasia la cerere, susţine şi el măsura.

"Am văut mulţi oameni murind în agonie. Dacă vezi pe cineva murind în chinuri, expresia feţei lor nu afişează decât durere. N-am văzut niciodată această expresie la un pacient care a optat pentru eutanasie", spune Van Hoey.

Eutanasierea la cerere a minorilor mai este permisă în Olanda. Aici, copiii cu boli incurabile în stadiu terminal cu vârsta între 12 şi 15 ani pot fi eutanasiaţi cu acordul părinţilor, în timp ce pacienţii de 16 şi 17 ani pot opta singuri pentru procedură, avânt totuşi obligaţia de a-şi înştiinţa părinţii.

PETIȚIE: Cereți regelui Belgiei să nu semneze Legea eutanasierii minorilor!

http://www.culturavietii.ro/2014/02/.../#.Uv9Cg_l_tBm


"În 1990, MS Regele Baudoin al Belgiei a ABDICAT temporar pentru a nu-și pune semnătura, indispensabilă dar pur formală, de altfel, conform Constituției acestei țări, pe legea liberalizării avortului. Azi, cetățenii îi solicită actualui rege Philippe să urmeze exemplul tatălui său și să NU semneze oribila legea a eutanasierii „din milă” a copiilor bolnavi. Alăturați-vă semnatarilor!"

Semnați aici:http://www.citizengo.org/en/4158-not...IwMjQzNDA1MzQ2

From a child to a King : http://www.youtube.com/watch?v=ESQljzA3GB8

http://s11.postimg.org/pl6q1dksz/Fro..._to_a_King.png
photo sharing