din suflet
 

Niciodată nu m-am considerat o necredincioasă dar nici o ortodoxă practicantă nu am fost. Mergeam la Sfânta Biserica dar doar când aveam ...o stare și ...la sărbători. Spuneam când îmi era greu Doamne ajută, căci bunica mea, fie-i țărâna ușoară, țărancă cu mare credință așa m-a învățat. Dar...ce e omul fără Dumnezeu.
M-am căsătorit, relativ târziu, așa a fost, nu am ales. Am ales însă, nesocotind voia Domnului, de a avea copii mai târziu gândind că am de finalizat studiile doctorale. Acestea s-au terminat de mult și cu bine, copii, însă, nu au apărut. Ce mare dar divin.
Așa am început să mă rog. Au mai fost și alte ispite care m-au determinat să mă rog, Slavă Cerului, le-am depășit cu bine împreună cu părinții duhovnici de atunci. Dar au plecat, aveau ascultările lor. Fiind în căutare de duhovnic am ajuns la Sihăstria, la Părintele Ciprian. Nu pot descrie câtă liniște și drag de viață mă încearcă după discuțiile cu părintele. Câtă energie pozitivă mă inundă pentru o bună bucată de vreme.
Mă gândesc câte probleme de ale noastre i le lăsăm pe umeri. Bunul Dumnezeu să-i dea putere, sănătate și viață lungă să ne potă îndruma ma departe. Se roagă pentru noi, știu și o simt. Harul lui este deosebit. Mă bucur că mi-a fost dat să-l întâlnesc.
Trăim momente grele datorate nouă dar și altora pe care îi deranjăm. Dar, am încredere în Sfânta Noastră Biserică și în slujitorii ei.
Bunul Dumnezeu să ne aibă în paza sa!

Cadru universitar, dr. Oana Elena Mare

Cred ca daca fiecare dintre noi (ma refer mai mult la cei care nu prea merg la biserica) am avea un duhovnic la care sa mergem regulat am fi mult mai plini de viata.

Oana, sa ai credinta ca bunul Dumnezeu iti va darui la momentul potrivit un copilas ! Doamne Ajuta !

Cei care isi doresc un copil si, in ciuda eforturilor, nu reusesc nu au credinta sau nu se roaga indeajuns de mult?
Daca Dumnezeu nu ii da Oanei un copilas ce concluzie ar trebui sa traga? Ca este nevrednica ? Ca este pedepsita pentru pacatele ei sau ale stramosilor? Ca este pusa la incercare? Ca rolul ei pe pamant este sa infieze copii?

Cred ca aceste incurajari, in cazul in care sunt adresate unei persoane credincioase, au un efect benefic pe termen scurt, insa pot dauna in viitor.

De multe ori nu este suficienta explicatia materialista. Infertilitatea unuia dintre parteneri nu reprezinta o explicatie multumitoare. Apare intrebarea: "de ce m-a facut/lasat Dumnezeu infertila?" sau "de ce l-a facut/lasat pe sotul meu asa?". In mod evident, un rapsuns la aceasta intrebare, oricare ar fi acesta, nu poate fi confirmat sau infirmat prin ratiune. Va trebui sa "simta" singura raspunsul sau sa-l "simta" altcineva pentru ea.

O alta problema care apare este cea a judecatii cu dubla masura:
Daca Oana nu va avea copil nu e nicio problema, Dumnezeu ii da alte daruri minunate, insa nu si pe acesta. Rugaciunile "neonorate" nu vor intra in calculul statistic. Daca Oana va avea copil, Dumnezeu este mare si a ascultat rugaciunile acesteia. Inca o minune intra in baza statistica.

Oana, mult succes din partea mea, in tot ceea ce ti-ai propus! In cazul insucceselor, nu te blama nicio secunda. Nu faci nimic rau decat atunci cand nu esti impacata cu tine insati. Ramai optimista si munceste (nu lasa pe altii sa o faca pentru tine), pe cat posibil, pentru a-ti indeplini visele. Daca te ajuta psihic, roaga-te si lasa-i si pe altii sa se roage pentru tine, insa nu ezita sa apelezi si la ajutor... non-spiritual (medicina in cazul de fata).

Niciodata nu vei putea sti daca o raceala ti-a trecut in mod natural sau pentru ca ai luat pastile . Doar credinta ca Dumnezeu este izvorul a toate este de neinteles pentru cei care exoplica totul rational si statistic.Credinta nu poate fi inteleasa ,nu se poate reduce la rational,credinta este sau nu este.
Pentru cel credincios Domnul este in toate ,cauza si izvorul a toate dupa vechiul dicton : "Domnul a dat,Domnul a luat,fie numele Domnului in veci laudat "

Bineinteles ca si apostolul pavel recomanda ucenicului sau sa bea un pahar de vin pentru durerea sa de stomac, dar aceasta nu inseamna ca cel credincios nu apeleaza la doctori ,ci doar ca nu isi reduce speranta la acestia ,si ca stie ca si doctorii fara Dumnezeu nu ar putea face nimic

.................

Cred ca, din greseala, v-ati autolimitat si ati folosit si un cuvant nepotrivit. Afirmatia dumneavoastra are aplicabilitate in cazul meu dar nu si in al dumneavostra. Nu veti sti niciodata daca o raceala v-a tecut de la sine (nu natural - pastilele intra tot la categoria natural) sau supranatural, sau pentru ca ati luat pastile.
Pentru a-mi oferi o explicatie menita sa imi clatine argumentul naturalist va ancorati in ...mediul natural.

Actionand si gandind ca si cum supranaturalul si filosofiile extreme va ghideaza viata, aveti o infinitate de posibilitati. Spre exemplu, dumneavoastra nu veti sti niciodata daca traiti cu adevarat sau daca nu cumva ati murit deja, traind acum viata de apoi. ...Si lista continua, credeti-ma.

Eu nu exclud supranaturalul ci afirm ca este irelevant. Consider ca acesta este singurul mod rational de a trai in aceasta aparenta sau concreta (mi-e indiferent) viata. Supranaturalul nu imi raspunde la nicio intrebare, ci imi creeaza o infinitate de alte intrebari, al caror raspuns nu este cu putinta. In aceasta situatie consider ca intrebarile si raspunsurile de acest tip nu pot decat sa ma satisfaca intelectual si sa adauge la bagajul de cunostinte, fara a-mi fi cu adevarat utile in viata de zi cu zi.
In cazul religie, indiferent de autoritatea suprema pe care o promoveaza aceasta: nu-i pot iubi pe cei pe care ii urasc sau imi sunt indiferenti, nu-i pot uri pe cei pe care ii iubesc sau imi sunt indiferenti, nu pot gasi ca fiind moral un lucru imoral si viceversa, nu ma pot teme de cel in care am incredere si nu am incredere in cel de care ma tem. In anumite cazuri, voluntar sau fortat de imprejurari, ma pot comporta ca si cum iubesc pe cel pe care il urasc.
Din punctul meu de vedere iubirea nu se invata. Mai mult decat atat, o astfel de incercare ma reduce la stadiul de scalv, pe care eu il refuz categoric. Nu doresc sa fiu detinut de nimeni. ...Nu vreau viata vesnica (in special pentru a preaslavi o eternitate orice tip); vreau sa nu mai exist dupa ce mor, asa cum am facuta miliarde de ani. Merg la extrem: si daca voi suferi o eternitate, e un pret mic pentru a-mi pastra libertatea de a fi eu insumi aici si acum.

"cei care explica totul rational si statistic" nu reprezinta o limitare, asa cum lasati sa se inteleaga. Personal, nu consider credinta o virtute ci o slabiciune (credinta se manifesta in lipsa ratiunii, a dovezilor si solicita, poate,... instinctul care de foarte multe ori da gres - mai ales daca omul a fost supus manipularii/indoctrinarii). Ma bucur ca sunt considerat un om care explica totul rational si statistic. Din fericire acest lucru mi-a ajutat in viata destul de mult, macar la interviuri.

Acuma, chiar ca te dai mare!

Imi cer scuze daca te-am intimidat :).
Imi place modestia crestineasca, care tanjeste dupa imortalitate si care confera individului un rol special in infinitul univers.

Chiar acum se ciocnesc galaxii intregi si au loc explozii titanice pentru ca tu sa stii sa-ti faci crucea corect si sa nu muncesti duminica.

Nu m-ai intimidat. M-ai uluit!
Iti place? join the club!
E foarte important ca semnul crucii sa fie facut corect. Promit sa te invat.
Orice mi-ai raspunde, n-o sa-ti raspund dar sa sti ca te iubesc!

Acesta este cel mai crestinesc mesaj pe care poate cineva sa-l transmita :)

Nu doresc sa join niciun the club :).
O fi importanta corectiutudinea semnului crucii, te cred. Eu unul dau caciula/fesul/palaria jos cand intru in biserica si caut sa fiu cat mai de-al casei, pentru a nu jigni pe nimeni. Si in biserica, ca si pe acest forum, ma simt un invitat (...nu inca un "intrus"). Doar apropiatii stiu ca nu sunt de-al casei.
Breaking News: a respecta obiceiurile altor culturi sau alte idei filosofice nu este o actiune exclusiv crestineasca.

Dar cel mai important este ca vad si eu in raspul tau o atitudine crestineasca. Numai tu stii daca incerci sa amagesti :).

Eu nu simt ca te iubesc dar simt un respect cat se poate de sincer in ceea ce te priveste.

Dimpotriva , credinta simplifica framantarea interioara ,pentru ca ii da un sens.
Existenta unei forte supranaturale ,independente de puterea mintii noastre ,este chiar ceea ce da sens mintii noastre . Ceea ce este supranaturalul pentru natural,este credinta pentru raatiune . Adica o face vie si plina de sens.
Ratiunea fara credinta rataceste , mereu intre 2 posibilitati,ceea ce am si vrut sa arat prin exemplul ca niciodata nu stim ce ne-a facut bine
In schimb credinta ,este cea care umple de sens totul, si vine cu o singura explicatie,
aceea ca Dumnezeu este izvorul la toate . Credinta nu da solutii , ea lumineaza sufletul si ii da putere,si il apara de ratacire.
Credinta e de fapt luminatoarea ratiunii , caci imbogateste capacitatea ratiunii de a combina idei , cu frumusetea ca acestea sa aiba sens ,sa fie in accord cu eul nostru cu lumea naturala dar si cu absolutul dupa care ratiunea tanjeste

Cunosc o doamna care isi dorea mult sa aiba un copil, dar nu reusea. A incercat mai multe tratamente, dar zadarnic. Anul trecut a fost sfatuita sa se roage Sfantului Nectarie. Acum e insarcinata in luna a opta. Sfantul Nectarie si Sfantul Efrem cel Nou indeplinesc ajuta femeile care isi doresc copii. Ne rugam Mantuitorului, Maicii Domnului si apoi cerem sfintilor sa mijloceasca pentru noi. Putem sa ne rugam si altor sfinti, dar cei mentionati sunt mai aproape de sufletul meu. Doamne ajuta. Se gasesc si pe internet acatiste si paraclise ale acestor sfinti.

Am intrat pentru a-i da o replica domnului iustin10 si am gasit comentariul dumneavoastra.

Sper sa nu va fie cu suparare daca va pun cateva intrebari, in legatura cu postarea dumneavostra:

Considerati ca argumentul anecdotic este unul corect?
Ex:
Afrimatie: tutunul ucide
Demonatarea afirmatiei prin argument anecdotic: eu am avut un strabunic care fuma 3 pachete de tigari pe zi si a murit abia la 93 de ani.
Concluzie: tutunul nu ucide
Problema numarul 1: exceptiile nu demonteaza o regula, dimpotriva
Problema numarul 2: nu avem de unde sa stim daca nu cumva ar fi trait mai mult daca nu fuma
In cazul expus de dumneavoastra apar intrebarile inerente:
1) Puteti dovedi ca doamana respectiva nu ar fi putut avea copil pe cale naturala? Suferea de o conditie care facea total imposibila sarcina (ex: ii lipseau ovarele)?
2) Considerati ca fiind destul de probabile si cazurile in care persoane ce se roaga la Sfantul Necatarie nu pot avea copii?
3) Daca o doamna de religie musulmana ia o ata de bumbac egala cu inaltimea acesteia, o imbiba in sofron, ii face 9 noduri si recita versurile 127 si 128 din An-Nahl, pe fiecare nod in parte si sulfa in acestea si are parte de o nastere foarte usoara, va veti mai ruga tot sfintilor ortodocsi? Sunteti dispusa sa va convertiti la islamism in acest caz?

Nu glumesc cu punctul 3. Cititi aici daca nu ma credeti: http://www.islamiclife.com/marital_l...d_delivery.php

Multumesc!

Permiteti-mi sa va contrazic, cu argumente. Intr-adevar, credinta restrange din supranatural. Se focalizeaza pe o anumita parte a supranaturalului. Problema este ca face trecerea de la infinit tot catre infinit.
Solutia Dumnezeu este una infinit mai complexa decat "intrebarea" initiala.

Doresc sa ofer un singur exemplu in acest sens, dintr-o infinitate posibile. Din observatiile mele, o persoana religioasa considera ca are un rol/rost bine stabilit pentru existenta sinelui. Gasesc des intrebarea "de ce exist?". Un raspuns pur stiintific, bazat pe argumentul evolutionist nu este suficient pentru o persoana religioasa. Este de neconceput sa va multumiti cu un raspuns de genul: "Existati pentru ca v-au dat nastere parintii sau, mergand si mai departe, pentru ca sunteti un produs intemediar al procesului evolutionist".

Dumneavoastra cautati un rost, un sens care transcende materialismul. Aici apare o problema uriasa. Considerand aceasta intrebare ca fiind valabila (de ce exist?) validati o infinitate de alte intrebari. Astfel, intrebarea: "de ce sunt si pietre galbene si nu doar gri?" are un grad de validitate identic cu intrebarea existentiala initiala. Atentie! Este foarte posibil ca raspunsul la intrebarea ipotetica, cea cu pietrele, sa nu va intereseze dar asta nu invalideaza intrebarea in sine. Un raspuns stiintific, cu explicatii de ordin geologic si chimic, pentru paleta de culori a pietrelor va trebui sa fie de asemenea unul insuficient pentru dumneavostra, in caz contrar aparand frantura de logica prin eroarea judecatii cu dubla masura. Va trebui atunci sa justificati de ce culoarea pietrelor nu are un motiv care transcende de asemenea materialismul.

Apar alte intrebari, aparent mai putin importante decat cea existentialista. De ce visez urat sau frumos? Oare sunt pedepsit pentru pacatul y sau pentru pacatul x? Sau pentru ambele? Sau pentru niciunul?
Sper ca intelegeti unde bat.

Voi sintetiza parera mea in privinta "simplificarii" la care faceti referire intr-un mod umoristic si original:
"Bine-bine, accept faptul ca sunt racit; dar de ce totusi imi curge, cu adevarat, nasul?"

Iertati-ma, nu-mi pot permite sa-mi bat capul cu invataturi neortodoxe.

Postarea anterioara se adresa unei crestine, pentru a o incuraja sa ceara ajutor unor sfinti sfinti. Daca va dori, va tine seama de aceasta, iar daca nu, o va ignora. Va face cum o va lumina Dumnezeu.

Oana e pe maini bune! Cum ar fi aratat viata ei fara duhovnic si fara rugaciune?! Dar acum se cunoaste pe sine, simte si intelege multe; are parte de bucurii duhovnicesti, de liniste si are incredere :)

Unii ar spune ca s-a agatat de un pai, altii ca a apucat un colac de salvare, dar ea e in barca cu haine uscate pe timp de furtuna :)!! Doamne ajuta!

"Daca Dumnezeu trimite copii, din iubire lucreaza, iar daca nu, tot din iubire o face."

Sub nicio forma nu a fost in intentia mea sa va produc tulburari sufletesti. ...Cel mult intelectuale :).

Va inteleg si nu ma deranjeaza catusi de putin faptul ca nu doriti sa purtam un dialog in acest sens.

Stima!

.......:) Nu neapărat sub această formă.
Care nu-i de lepădat, totuşi...:)

Pentru d=voastra si alti pagani, atei, totul e o anecdota si o bataie de joc vis-a-vis de crestini, dar sa stiti ca pentru un om care nu poate avea copii e o tragedie, iar daca are ajutor de la sfinti cu atat mai bine, ce va pasa? De ce va place sa intaratati lumea si nu lasati oamenii in pace? Ati avut vreo suferinta in familie, ca sa stiti cum e? De ce avem noi romanii, unii, tendinta asta sa nu fim seriosi si sa luam absolut totul la misto? Nu putem chiar asa sa ne batem joc de tot si de toate, de suferintele oamenilor de Dumnezeu, de orice, altceva mai constructiv nu sunteti in stare sa faceti?

Termenul de anectoda pe care l-am folosit nu este cel cu intelesul din DEX, care trimite cu gandul la o poveste hazlie. Am folosit acest termen imprumutandu-l din limba engleza datorita faptului ca nu are corespondent in limba romana.

Mai precis: https://yourlogicalfallacyis.com/anecdotal

anecdotal
You used a personal experience or an isolated example instead of a sound argument or compelling evidence.

Si daca tot suntem la capitolul "erori de logica" va rog sa aruncati un ochi si pe cele doua erori pe care, zic eu, le-ati comis dumneavoastra in mod evident:

1) https://yourlogicalfallacyis.com/strawman
strawman
By exaggerating, misrepresenting, or just completely fabricating someone's argument, it's much easier to present your own position as being reasonable, but this kind of dishonesty serves to undermine honest rational debate.

2) https://yourlogicalfallacyis.com/appeal-to-emotion
appeal to emotion
Appeals to emotion include appeals to fear, envy, hatred, pity, pride, and more. It's important to note that sometimes a logically coherent argument may inspire emotion or have an emotional aspect, but the problem and fallacy occurs when emotion is used instead of a logical argument, or to obscure the fact that no compelling rational reason exists for one's position. Everyone, bar sociopaths, is affected by emotion, and so appeals to emotion are a very common and effective argument tactic, but they're ultimately flawed, dishonest, and tend to make one's opponents justifiably emotional.

Eu traiesc in Romania, si mi se pare normal sa mi se raspunda in romana, in plus nu dau doi bani pe explicatiile acestea, iar dupa cum vad, va ascundeti dupa teorie multa, va ascundeti dupa deget, nu sunteti sincer, si pozitionati totul la un nivel rational, fara absolut nici un sentiment. Aici nu este o dezbatere de tip occidental debate cu argumente si contra argumente, nu suntem roboti atei, suntem oameni si mai avem si sentimente.

Scuze pentru fragmentele in limba engleza! Scriu de pe telefon, intr-un spatiu public si nu am avut disponibilitatea necesara sa traduc. O voi face mai tarziu, daca exista doritori.

Revin mai tarziu si pentru a raspunde "argumentelor" dumneavoastra, de tip ad hominem (atacuri la persoana).

Nu o sa convingeti in veci cu argumente un credincios, va raportati la cu totul altceva, va pierdeti vremea de pomana, de asta ziceam ca e nu deloc cu sens ce faceti. Logica e cea mai ilogica stiinta.

Permiteţi-mi o mică observaţie, neutră, fără intenţii răutăcioase la adresa Inorogului: în jocurile psihologice (cu care oamenii îşi umplu, din păcate, cam tot timpul vieţii) este aproape inevitabil să nu:
a) folosim termeni din alte limbi (şi spunem, de pildă, i love you, în loc de te iubesc - întrucât jocul psihologic este o cădere a persoanei care se teme de autenticitate şi care nu poate trăi relaţia de intimitate - nu în sensul sexualizat, ci în sensul propriu, de relaţie sinceră, fără ascunzişuri, onestă, autentică, fără frici şi mecanisme de apărare)
b) punem măşti, ca la teatru, de la modul de a vorbi la modul în care ne alegem un nume (oricare altul dar nu cel real, al propriei identităţi)
c) ne arătăm la un moment dat adevărata faţă. Ca poantă! Ca prilej de hahaha, te-am păcălit, respectiv, aoleu, iar m-am păcălit.

O metodă de a invita pe interlocutor să renunţe la jocul psihologic şi să aleagă o relaţie onestă, autentică este cea pe care tocmai am folosit-o pe un alt topic, anume întrebarea: cine eşti şi ce motiv ai să scrii pe forum şi ce scop urmăreşti. În funcţie de modul în care decurge răspunsul, vom afla dacă preopinentul renunţă la jocul psihologic sau alege să îl continue la un alt nivel, probabil mai sofisticat. Puţină răbdare, aşadar!

Se prea poate sa aveti dreptate.

Voi raspunde si celorlalte postari. Tineam insa neaparat sa va raspund dumneavoastra acum.
Apreciez nespus de mult sinceritatea dumneavoastra (nu sunt sarcastic). Chiar daca suna ciudat, afirmatia dumneavoastra este una deloc irationala. Foarte putini credinciosi scriu negru pe alb ceea ce ati scris dumneavoastra. Reactiile mele apar atunci cand se pretinde ca, virgula, credinta este perfect rationala. ...Nu sunt putini cei care fac astfel de afirmatii. De fapt nu m-ar mira sa va vad si pe dumneavoastra, mai tarziu, contrazicandu-va propria observatie.

Nu inteleg prea bine . Adica intelegeti ca eu am zis ca exista o limitare a credintei fata de ratiune? Si ca de la o intrebare mai mica se ajunge la una si mai mare?
Daca asa este , as dori sa subliniesz ca,credinta e altceva,e o calitate noua ,nu doar o ratiune mai restransa ,si nu mai are spaima in fata infinitului.Credinta opereaza cu infinitul fara a se pierde ca ratriunea in fata unui finit mai complex . Fizica a incercat sa explice universul prin ecuatii . Dar ieseau miliarde de ecuatii ,ori noi deja de la 3 ecuatii in sus ne blocam .
Credinta reduce totul la o stare de spirit ,noi suntem limitati ,si intrebatori . Si in aceasta stare,apare fara nici un preaviz Dumnezeu , care lumineaza totul . Accepta omul asa cum e,limitat si plin de intrebari: doar ca Dumnezeu vine sa ne arate un alt drum,nu e meritul sau vina omului pentru acest nou drum .

'De ce exist ' nu e la fel cu 'de ce sunt pietrele deosebite?'
Deosebirea intre pietre e proprie capacitatilor umane si deci se poate face apel la stiinta
"De ce exist?" nu poate fi rezolvata prin stiinta , caci este o intrebare despre sine insusi ,deci pune la indoiala insasi ratiunea mea .E o intrebare dincolo de mine ,la care imi trebuie un raspuns din afara .
Un raspuns la aceasta intrebare ,dat de mine insumi , nu prea prezinta incredere .
As vrea ca Creatorul meu sa spuna de ce exist,nu eu insumi despre mine


As vreea sa subliniez ca principala contributie a credintei nu mi se pare la nivelul ratiunii logice ,unde lucrurile sunt la fel de posibile,asa cdum si subliniati.
Contributia este mare la nivelul axiologic ,nu logic ,adica in domeniul valorilor. Acolo , fara nici o explicatie ,lucrurile incep sa se inchege si sa capete contur .In acest teritoriu,logica doar admira frumusetea ,si nu o creaza neaparat .