Impotenta - motiv de divort
 

Spuneti-mi va rog daca printre motivede de divort acceptate de Biserica Ortodoxa este si impotenta? Care sunt alte motive acceptate la divort (pe langa adulter despre care scrie in Biblie)? Rog sa raspunda cine stie la aceste intrebari. Multumesc

Uite aici: http://www.crestinortodox.ro/morala/...oxa-70818.html
Se pare că da, este motiv acceptat de biserică.

Cam ciudat totusi daca pe de alta parte se sustine ca scopul principal al casatoriei nu ar fi nasterea de copii (satisfactia sexuala nici atat) ci mantuirea.

Ca sa nu mai vorbim ca regula vine dintr-o periaoda in care impotenta era asociata automat cu imposibilitatea de a procrea.

Ceea ce la ora actuala nu este neaparat asa.

Din cîte știu a fost o Sfîntă care mai înainte fiind căsătorită, din cauză că nu putea avea copii, a convenit cu soțul ei să se retragă fiecare la mănăstire. Iată că ea a ajuns în calendar - parcă e Sfînta Teodora de la Sihla dacă nu mă înșel.

Deci există și astfel de soluții înălțătoare.

Cred ca iti dai seama ca aici problema se pune astfel, vezi si titlul topicului.

Iar o data ce s-a pus astfel, cred ca iti imaginezi care e nivelul duhovnicesc, cel putin de o parte..

Eu cred ca aceste lucruri sunt f. delicate si tocmai delicatetea si finetea lor arata ca astazi, ca si d-aiurea, omul nu vrea nici in ruptul capului sa urmeze Maicii Domnului supunindu-se ("... Iata roaba Domnului; fie mie dupa cuvintul Tau !) ci sa urmeze "maicilor de ocazie"(trupul lor, tarina cumparata, perechea de boi cumparata, etc, etc, tec.) multumindu-si simturile si scapind psihologic din aceste incercari binecuvintindu-se singuri si agatindu-se de fire de paianjan.
Desi, desi, tot pe acest site am intilnit exermplara situatie in care parinti seriosi si normali au fost pusi in confruntare, in fata situatiei in care fica lor i-a anuntat ca doreste din tot sufletul sa se casatoreasca cu un tetraplegic.
Desi este adevarat ca taria oamenilor nu este la fel si ca nu toti cu adevarat urmaresc mintuirea cu toate ca o tot trimbiteaza la tot pasul, aceste lucruri se intimpla din pronie divina tocmai ca sa se vadeasca cei tari in virtute, cei tari in credinta.


Dar, departe de aceasta incordare, impotenta ireductibila, netratabila, nefasta, atit la barbati cit si la femei,este extrem de rara. Si aceasta este impotenta organica, atunci cind organele respective chiar au un defect fizic, morfologic.
Restul, orice, dar orice fel de impotenta se trateaza cu rezultate bune si f. bune.
Dar la rugaciunea si tratamentul medicului credincios trebuie pusa neaparat dorinta arzatoare a pacientului, dorinta din suflet, focul din inima lui, de a-l izbavi Domnul dintr-o incercare ca aceasta . Altminteri merge mult mai greu .
Dar aceste afectiuni sunt de cuplu, adica necesita multa rabdare din partea celuilalt partener, intelegere, moralitate si ajutor crestin in forma cea mai curata.
De regula femeile nu vor sa rabde impotenta partenerului nici macar pe o perioada scurta dar sunt mult mai numeroase cazurile, de departe mult mai numeroase, cind si-o rabda pe a ei cu virf si indesat ani si zeci de ani in sir alaturi de barbati barbari moraliceste (= mitocani, ciobani) si mult vatamatori cu orice ocazie aluziva la starea respectiva.
Insa dragoste cu sila nu s-a facut niciodata chiar daca organele sunt indemne (imaculate).
Dragostea si cu atit mai mult iubirea , sunt daruri dumnezeiesti pe care le pune Dumnezeu in om tocmai pt. rivna si rabdarea partenerilor si nu pt. vreo insusire deosebita trupeasca.
Garantia iubirii a doi oameni este sufletul lor curat si necurvit, nesmecherit, iar nu trupul perfect .
Trupul perfect nu este decit garantia ispitirii trupesti !
Dar in lumea aceasta fiecare din noi cautam altceva si altceva si altceva...

Sfatul meu este sa nu desnadajduiasca nimeni in legatura cu impotenta sexuala si sa se roage cu foc in inima inaintea Domnului, si de va face asa va vedea minuni dumnezeuiesti cu ochii lui negresit, caci Domnul nu lasa pe nimeni !

Este bun articolul citat de Dragos si cu explicatiile necesare.
Cred ca se pierde aici un lucru din vedere.
Exista cazuri, e drept rare si acestea, in care cineva se casatoreste de buna voie si nesilit de nimeni cu o persoana neputincioasa trupeste, sexual, chiar mintal.
Si da, poate sa functioneze.
Dar exista nisate conditii sine qua non:

1. Sa fie in cunostinta de cauza, adica sa fie lucrurile pe fata. Sa se discute totul inainte de casatorie. Si nu ca la piata, marul frumos si sanatos ca pictat si pe dinauntru putred. Si nici macar la cei paralizati nu poti stii ce anume este afectat si ce nu.

2. Si sa fie totul de comun acord. Adica dupa ce s-au discutat lucrurile, ambele persoane cad de acord asupra modului de viata. Renunta la viata trupeasca, la copii, sau accepta alte moduri de a avea copii.
Dar daca unul nu accepta asa ceva, nu poti sa-l obligi.

Exista si situatii in care impotenta fizica sau sexuala apare pe parcursul casatoriei, in urma unei boli. Si acolo este vorba de o decizie delicata si importanta. Si da, depinde mult de intelegerea celuilalt si de iubire.


Cu iubirea se pot face multe, dar atentie...nu chiar totul. Adica iubirea te ajuta sa faci si sa porti o viata intreaga un compromis. Dar problema in sine nu o rezolva.

Si la aceste situatii trupesti si sexuale mai intervine ceva. Nu numai organele sunt afectate, sau oasele, ci si sufletul este in suferinta. Acesti oameni, constienti de neputintele lor, pot deveni gelosi sau pot sa faca depresii, sa cada in tulburari psihice.

Asa ca nu chiar asa simplu. Gata stam asa si nu mai facem nici sex si nici copii. Ne iubim si ne e bine si asa. Iar in suflet isi duce fiecare povara...

Eu am inteles ca Dumnezeu ne-a dat casatoria tocmai pentru a ne feri de pacate. Si asta inseamna mantuire pana la urma. Sa nu facem pacate.
Si daca trupul nostru omenesc are anumite nevoi, sub binecuvantarea cununiei ele nu mai sunt pacatoase.
Si daca totusi oamenii nu-si (mai)indeplinesc datoriile conjugale si se ajunge la pacate (adulter), mai bine se despart. Asa citesc eu si in acel articol. Biserica este constienta de aceste situatii si accepta divortul fara probleme.

Atunci o alta intrebare ar fi: scopul casatoriei este de a aduce copii pe lume? Adica este o obligatie acest lucru daca te casatoresti? Bineinteles ca vorbim aici de punctul de vedere crestin ortodox!

Unul dintre scopuri este si aducerea pe lume de prunci.

S-a mai discutat asta, foloseste functia de cautare pe forum daca vrei raspunsuri mai pe larg.

De exemplu daca exista conditiile necesare procreerii iar unul sau ambii refuza din "motive spirituale" asa numita "casatorie alba" este gresit.

Daca problema este actul fizic in sine, cum ziceam, impotenta nu inseamna neaparat imposibilitatea de a concepe.

Interesant lucru este ca am vazut ca se pune problema de divort in cazul impotentei, dar nu se pune in cazul infertilitatii??

Ceva este gresit aici si cred ca de fapt se urmareste mai degraba satisfactia sexuala decat procreerea si asta intr-adevar ar fi un lucru pacatos, cel putin dpdv ortodox ca altfel media e plina de "sfaturi intelepte" cum sa faci cat mai des sex ca altfel iiti poti pierde partenerul.

Trebuie sa te intrebi: din ce motive este derajat celalalt de aceasta situatie?

1. ca nu puteti avea copii? atunci putem infia, sunt cupluri infertile si nu se despart din cauza asta, infiaza copii si asta este.

2. satisfactie sexuala? atunci chiar ca ai o problema, perspectiva asta nu e usor de schimbat, omul nu se poate induhovnici peste noapte, poti cere sa ti se acorde timp si spera ca in acest timp acel om, apropiindu-se de viata Bisericii va avea o alta perspectiva asupra prioritatilor din cadrul casatorie - asta ca alternativa la divort daca acolo merge acum discutia

Iar daca nu se poate schimba, nu vrea si prefera divortul, cine stie, poate ca e mai bine asa pentru tine ai scapat de o mare bataie de cap care acum nu o intuiesti dar in mod sigur o aveai.

1. Eu n-am inteles ca acea casatorie alba este (doar) din motive spirituale. Este pur si simplu traiul in familie dar fara sex.
Din cate inteleg eu biserica vede casatoria in primul rand ca o ferire de pacat.
Relatiile sexuale in cadrul casatoriei sunt vazute ca ceva normal si nu numai pentru procreere. Casatoria este totusi lasata si pentru cei care sunt infertili si nu pot avea copii. Si acolo exista totusi relatii trupesti.
Biserica a vazut pericolul pacatului de relatii sexuale in afara casatoriei.
De aceea si spune undeva Sf. Petru sau Pavel, nu mai stiu, ca ii cam incurc la scripturi, ca "cel care poate sta in feciorie e bine, cine e mai slab si nu poate, sa se casatoreasca" (si nu va fi in pacat). Ceva in sensul asta spune.
De aici deduc eu ca nu este vazuta numai latura de procreere a relatiilor trupesti.

2. De ce nu se accepta divortul si in cadrul infertilitatii, ca la impotenta?
Pai cred ca se considera ca infertilitatea se mai poate rezolva. Unii cu tratament, in timp pot avea copii proprii, altii pot adopta. In fine, pe cale medicala nu se accepta, dar nu mai intru in detalii.
Impotenta in schimb nu se poate rezolva, in cele mai multe cazuri. Si ca sa se evite pacatul adulterului, mai bine se despart oamenii si merg fiecare pe calea sa.

Articolul acela din link-ul lui Dragos este foarte bun.
Si scrie acolo asa:

"Urmand acest mod de a privi lucrurile, motivele de divort admise de Biserica pot fi grupate in urmatoarele patru categorii: motive care provoaca moartea religioasa; motive care provoaca moartea morala; motive care provoaca moartea fizica partiala; si motive care provoaca moartea civila.

Motivele din prima categorie, adica acelea care provoaca moartea religioasa sunt urmatoarele: apostazia, erezia si tinerea la botez a propriului fiu.

Motivele care provoaca moartea morala sunt urmatoarele: alienatia incurabila, crima, avortul, atentatul la viata sotului, osanda grava din partea duhovnicului care se da pentru pacate foarte grele, cum sunt cele strigatoare la cer, adulterul, boala venerica, silirea la acte imorale, refuzul convietuirii conjugale, si parasirea domiciliului.

Motivele care provoaca moartea fizica partiala sunt: neputinta indeplinirii indatoririlor conjugale sau impotenta, boala grava incurabila si contagioasa (lepra etc.).

Motivele mai importante care provoaca moartea civila sunt: declararea unui sot ca disparut, anularea unei casatorii prin hotarare judecatoreasca, calugarirea si alegerea de episcop."

Deci clar: este vorba de indeplinirea datoriilor conjugale (in primul rand).
Si mai este ceva legat de procreere versus datorii conjugale: din cate am inteles (nu sunt medic), si un om impotent poate avea copii ai lui, cu ajutorul medicului. Nu stiu sa explic cum, dar pe cale medicala se poate preleva de la barbat. si pune la femeie.(Nu e vorba de "in vitro"). Deci daca este vorba numai de o problema (impotenta) organica si in rest este totul in parametri normali.

Eu nu inteleg alte motive pentru divort: calugarirea si alegerea ca episcop. N-am sa inteleg si accept niciodata ca un om dupa ce a ales de buna voie, nesilit de nimeni si din dragoste calea casatoriei, poate sa ceara sa se desparta ca sa se calugareasca. Adica rupi o taina pentru o ierurgie, sau cum se cheama? Mi se pare un pacat mare. Si mai faci si rau familiei.
Si cum adica, te mai alege si de episcop dupa ce ai fost casatorit si divortat?
Nu inteleg lucrurile astea.

Mai scrie si de cazurile de boala grava, incurabila. Deci este acceptat de biserica faptul ca nu toata lumea are puterea de a duce o cruce grea in casnicie, alaturi de un om grav bolnav. Mi se pare foarte important.

Sunt acestea toate niste lucruri pozitive ale Bisericii (ca institutie).

Motivele canonice de divort sunt :

I.a. Adulterul ( preacurvia ) , adica violarea credintei conjugale de catre sot sau sotie. Acest motiv de divort se bazeaza pe Sfanta Evanghelie, adica pe dreptul divin ( Matei 19, 9 ) .
b. Pe langa adulter, sotul poate sa divorteze cand i se pun curse care pericliteaza viata, indreptate contra existentei casatoriei, de catre un sot impotriva celuilalt, cum ar fi refuzul sotului sau sotiei de a naste copii. In acest caz partea nevinovata are drept sa solicite divortul.
c. Iarasi, sotul poate divorta cand sotia se face vinovata de avort intentionat si prin aceasta impiedica scopul casatoriei.
d. Cand femeia sau barbatul participa fara voia celuilalt la ospete si petreceri necuviincioase.
e. Pentru sotie exista motiv de a cere divort cand barbatul sau o acuza public pe nedrept de adulter cand sotul ei greseste in public sau in ascuns, in casa sau in alta parte cu o alta femeie.

II. Al doilea motiv principal de divort, dupa adulter, este caderea unui sot din dreapta credinta - apostazie, necredinta, secta etc. ( I Corinteni 7, 15 ) .

III. Cand unul din soti sau amandoi intra in monahism, " ca o moarte superioara, fata de lumea pusa in slujba pacatului " ( Sinodul VI Ecumcnic, canonul 12 si 48 ) . Insa " cel ce-si lasa ( prin divort neingaduit ) sotia sa legitima si ia pe alta, trebuie sa fie canonisit ca un preacurvar, dupa porunca Domnului ( Matei 19, 9 ) , adica sa fie oprit pana la 15 ani de la Sfanta Impartasanie " , dupa Sfantul Vasile cel Mare.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri6.htm

Una e sa nu vrea un sot sa faca copii, alta e sa nu poata fizic, caz in care poate si Dumnezeu sa intinda o mana.

Nu stiam ca sexul este o nevoie, ca si nevoia de hrana,apa si adapost.

Pr.Tanase a spus ca oamenii nu fac sex.

Una e casatoria alba, alta e cand un sot nu poate fizic sa faca copii.

Eu am citit cele scrise la lincul dat parca de Dragos si din prima se vede ca biserica s-a grabit (caz mult mai rar in biserica ortodoxa)sa abdateze ea judecatile eterne ale sfintilor inspirati de Dumnezeu, indubitabil inspirati, si facatori de canoane sau chiar sa talmaceasca "negresit" Scriptura generatiei "IT", ca sa o mingiie chipurile sau ca sa-i rinduiasca dreptatea pe care, vezi doamne, Dumnezeu insusi o ascunsese.
Iar omul zilelor noastre era privat de viata, de marea si eroica viata a desfatarii in sex.
Pt. ca mai spunea o sora ca vezi doamne , trebuie sa stim si sa ne declaram de la inceputul relatiei care ne sunt bilele negre si albe pe care le purtam in straita, ca sa stim pe ce ape jucam, cu cine ne incurcam sau daca merita sa ne incurcam cu cineva.
Ce are viclenia si smecheria si curvia sufletului cu vointa Domnului, cu pronia, cu purtatea de grija a lui Dumnezeu, in care nu mai crede nimeni din suflet ci doar o profereaza in discutii deoarece da bine la publicul nostru crestin, care ca si noi este de bun ? sau cu alegerea omului cea cu buna rinduiala si dreapta socoteala?
Au nu mergem la piata de atitea ori intr-o viata ca sa cumparam rosii, vinete, pepeni(ca doar despre ei si despre femei se spun ca se iau numai pe incercate... iata unde a ajuns intelepciunea lumii !) si si altele necesare trupului, ne asiguram cu propriile simturi si cu interogarea vinzatorului ca sunt excelente, dar cind ajungem acasa vedem ce prostii am luat.
Au nu mergem noi barbatii la pietele si tirgurile de fete(discoteci, distractii, excursii, chiar si pelerinajele mai nou, teatre, conferinte, congrese, sindrofii si altele asemenea lor) iar fetele ca si noi, ca sa gasim soata. Ca le tot strecuram prin sita pretentiilor lumesti(si deloc duhovnicesti in realitate), ca ne interesam de ele pe la altii, ca le verificam si le tot reverificam fara a ne pune macar odata nadejdea din suflet in Dumnezeu (pt. ca noi suntem lapsii timpurilor aceste: noi credem in "omul" si nu in Domnul !)iar dupa ce le luam acasa vedem ca dupa putin timp curvesc, sunt lenese, obraznice,necuviincioase, bautoare sau cite alte pacate nu mai fac rasvratindu-se si aruncindu-ti in fata ca este "dreptul" lor sa faca asa ceva sau ca de, nu au avut incotro ?
Pt. ca noi nu cumparam cu sufletul ci cu simturile, nu cu Domnul, ci cu omul, nu le facem pe toate ca pt. Hristos , cum spune Evanghelia, ci pt. noi, ca noi contam !
Si nu ne lepadam noi intotdeauna si mai inainte de toate de Hristos si ne punem pe noi si simturile noastre neostoite pe primul plan ?
Inloc Hristos sa fie in fiecare secunda in inima si pe buzele noastre? Ca doar Hristos poate ca pe cele rele sa le faca bune si noi, iar pe cele bune sa le arunce in tina ?
Si nu suntem noi , marea majoritate a ortodocsilor din aceasta vreme, mai rai decit evreii care la fiecare colt de strada si adunare ii cerea lui Hristos minuni ? sa faca minuni? Sa ne dea el in casnicie si la locul de munca si ... peste tot, orisice vrem si avem nevoie noi ? Ca sa nu sufere vreun pic domnul om ? sa nu aibe el vreo umbra pe suflet , ca de, are dreptul si obligatia de la oculta sa fie liber de liber si sa faca el ce vbrea si cum vrea in toata viata lui ?
Si tot vorbind asa, in drepturi si libertati, in echitate si egalitate socialista si stiintifica, psihologica si de morala avansata comunitara(recent schimbata pe cea comunista, ca de, totul se schinba periodic,dupa cum crede prostia omului !) nu vedem ca ceea ce a rinduit Domnul prin evanghelie si canoane spunind ca pe timpul logodnei (perioada special binecuvintata pt. cunoasterea tinerilor si nu pt sexarea lor, cunoasterea prin sex) sa nu exsite impreunare trupeasca... este gresit, perimat, caduca, iar poruncind astfel Domnul nu vrea decit sa chinuie femeia sau barbatul /
Pai ce mare noroc ca au venit iluminatii veacurilor din urma, incepind de la renastere incoace, si l-a alungat pe Dumnezeu din viata cetatii si l-a eliberat pe om , ca altminteri el raminea tot de batjocura si neimplinit sexual, nelesinat si nespoit de balele extazului sexual. L-a eliberat astfel din temnita simturilor sale si l-a dat pe mina diavolului ca sa il desfete acesta in sex si sa il emancipeze si sa il invete dreptatea lui si l-a ridicat pina sus, colo sus, pe pedestalul mindriei si trupescului lui de unde cadem fiecare din noi de ne rupem gitul si ne zdrentim hainele de lumia de la inceput ! Si eliberindu-l dracul , nu i-a pus stiinta in mina pe post de act de identitate astfel incit stie sa ceara de la inceput, in legatura cu sexul partenerului, anumite dimensiuni, anumite tehnici, anumite forme, tot ca sa fie sigura femeia, ca si barbatul, binecuvintati astfel de satan ca va avea pacea conjugala asigurata ? Ce inselare ! Din sex crede vreo nefericita sau vreun taranoi ca vine pacea in sinul sfintei cununii ?
Si astfel , rupti in fund si zdreliti in coate, plingind si jurind ca nu vom mai face astfel niciodata, il tot cautam pe Dumnezeu rugindu-l sa ne ierte iar si sa ne stearga amaraciunea din suflet si sa ne dea un nou inceput ?
De ce toate acestea ?
Pt. ca oricit de cazut ar fi omul si impilat de pacate, el stie ca in orice incercare grea a sortii ajutorul adevarat nu vine decit de la Hristos, care nu minte si nu lasa pe nimeni niciodata !
Si omul neputincios , si femeia stearpa buni si ca si noi se fac doar de catre Hristos, doar atit... ca spune Domnul cu vorbe de aur : "... de ati avea credinta cit un bob de mustar... si de veti cere orice Domnului in numele Meu, veti si primi ...!"
Caci stiinta si dreptatea omului fara Dumnezeu pustie si neputincioasa este !

Cine crede altfel, altfel s afaca si de o avea zile bune sa binecuvinteze si pe altii cu stiinta lui, dar eu cred ca tare bine ne este noua sa nu il alungam pe Hristos de la noi caci urgia ne va cuprinde !

Vedeti, bine si drept spunea si parintele Tanase, ca omul cu Hristos in el nu face sex, el face altceva !
Sexul si dragostea este inventia, himera luminatilor din urma, iubirea este dumnezeiasca !
Sa faca fiecare cum poate, cum stie si cum crede de cuviinta !

Doua prietene bune ale mele au divortat amandoua din acelasi motiv:sotii nu doreau copii,desi se aflau la 30 si ceva de ani.Este destul de frustant sa te casatoresti cam tarzior iar iubitul sot sa fie un prematur care se panicheaza la idea unui mostenitor in casa,desi inainte de casatorie au mintit ca-si doresc copii.
Nu inteleg de ce acesta nu se afla printre motivele de divort?!?!
Apare ca sotul poate divorta daca nevasta nu doreste copii si face avort dar nu se mentioneaza ca si sotia poate divorta daca sotul utilizeaza proceduri anticonceptionale!

Este logic că-i acelaşi lucru.

Tot n-am inteles. Poate spune cineva mai pe scurt care e scopul casatoriei dpdv ortodox? Mentionez ca nu ma intereseaza parerile unuia sau altuia (pt ca oameni suntem si putem gresi) ci ce zice Biserica Ortodoxa. Va rog sa fiti mai concisi, sa nu ne pierdem in detalii. Multumesc

Mântuirea. Din punct de vedere ortodox toate cele ce-s binecuvântate de Dumnezeu ("Tu, cel care la Cana ai binecuvântat nunta şi deci naşterea de fii") sunt pentru şi în vederea mântuirii.

Binenteles ca e aceeasi chestie, dar probabil barbatii speriati de copii sunt o chestie relativ noua, de obicei femeile erau panicate ca deh, greutatea cade in principal pe umerii lor.

Apropo, stiu un caz asemanator dar cu morala oarecum diferita, cineva care a divortat pentru ca nevastasa vroia copil dar nu era in stare sa aiba grija nici macar de un caine, facea o pasiune pe moment pentru diverse animalute, dupa care ele cadeau in grija barbatului.

De asta la americani sunt contractele "pre", ca oamenii sa nu se razgandeasca pe parcurs: ai zis ca vrei copil? este scris, respecta intelegerea. Ai zis ca nu vrei? Daca eu nu ma razgandesc nici tu n-ai dreptul. etc.

Sigur, astea sunt o masura necesara sa serveasca niste handicapuri ale caracterului, cam des intalnite din pacate in zilele noastre.

I-ai dat un raspuns cam abinguu, nu-ti trebuie o mare intuitie ca sa-ti dai seama cam pe unde bate de fapt, chiar daca nu vrea sa spuna mai direct (sau chiar trebuie mai direct?).

Un lucru este clar: infertilitatea (si impotenta cade in aceeasi categorie pana la urma) NU este motiv legitim de divort.

Realitatea: cea care intr-o prima faza se ascunde in spatele ortodoxiei pentru a divorta sub pretextul impotentei va divorta oricum, chiar si daca i se demonstreaz alb pe negru ca nu este legitim dpdv ortodox asa ceva.

Cel care e impotent are de dus o cruce. Nu degeaba Dumnezeu l-a lasat asa. Daca vrea sa duca o viata curata, lui ii este mai usor. Poate fi un pustnic sau un calugar bun, daca intelege chemarea lui Dumnezeu.

Daca vrea sa se casatoreasca, atunci are nevoie de mult ajutor de la Dumnezeu pentru a gasi o sotie dornica de mantuire care sa-l inteleaga si sa-l ajute sa se trateze. Totul e ca pe langa impotenta sa nu mai aiba si alte patimi sufletesti grave, sa fie sincer si sa comunice deschis. In caz contrar, e greu de convietuit, e mucenicie...

E o cruce si pentru o femeie sa aiba un astfel de sot. Depinde de ea daca si-o asuma sau daca o refuza.

Geniule, e vorba de divort, deci e casatorit deja.
Scrie si in titlul topicului.

Haha, nu credeam sa aud de la o persoana asa induhovnicita ca e mare crucea femeii care nu-si ia sistematic portia de ...... , dar neaparat de ..... ca altceva ar fi zero, ce sa mai e chiar mucenicie curata :))

Dar se pare ca se ascund multe idei intortochiate chiar si sub cele mai imbrobodite baticuri.

Bine, dar poate citeste si cineva care nu s-a casatorit inca...



Ma bucur ca adaugi sare si piper in aceasta discutie. Da, de ce sa ne ascundem dupa deget. Vorbeam despre cei care au si alte handicapuri morale pe langa impotenta. Vorbeam despre cei care nu-si asuma duhovniceste astfel de probleme. Daca ai fi pentru o luna femeie, ai avea mai multe sanse sa intelegi.

Intr-o astfel de situatie, o femeie trebuie sa lupte calugareste cu propriul trup si n-o povatuieste nimeni cum sa lupte in mod concret. Gaseste ironii si batjocura peste tot. Rar gaseste un sfat mai util.

Una e sa te duci la manastire si sa stii ca trebuie sa lupti prin post si rugaciune cu trupul tau si alta e sa gatesti bine, sa stai in mijlocul lumii si sa mai mergi si la petreceri, pozand in doamna fericita.

In schimb. daca admiti ideea ca aceasta e o cruce, mai citesti si despre viata calugareasca, da, crucea se mai usureaza.

Stiu ca nu aveti nevoie de parerile mele, dar sa-mi vorbersc in barba spunindu-mi parerea nu-mi este interzis.
Altfel spus, cred ca esti aproape de realitate... desi nici opozantul tau nu este prea departe.
Diferenta intre voi este de masura .

Din câte ştiu eu, scopul căsătoriei este, pentru un mădular al Bisericii, mântuirea.
Secundar, naşterea şi creşterea/educaţia/îmbisericirea copiilor.

Logodna şi Taina Cununiei ne leagă pentru devenirea împreună. Inelul de logodnă aceasta şi simbolizează: devenirea împreună, devenirea noastră în cetăţeni ai Împărăţiei, în Eshaton.

Omul are două căi de devenire: celibatul şi devenirea-împreună, în Taina Cununiei.
Monahii se ţin la prima cale, mirenii căsătoriţi merg pe a doua.

Aşadar, pentru noi ca mireni, crucea o purtăm înlăuntrul căsătoriei, nevoindu-ne întru Hristos împreună şi în raport cu soţul sau soţia.

Cred că este foarte greu, pentru omul din noi, omul natural, să practicăm o căsătorie în alb, cât suntem tineri / în puteri. Impotenţa sau frigiditatea scad din farmecul vieţii de cuplu, fireşte, însă cine poate bate ispita asta, cine îşi ia foarte în serios mântuirea, cred că face un mare salt duhovnicesc, purtînd cu bărbăţie propria neputinţă.

Tatăl meu a suferit, tânăr, la vârsta de 39 ani, un accident cerebral care l-a lăsat paralizat pentru tot restul vieţii. A murit după 9 ani de suferinţă continuă, petrecîndu-şi timpul mai mult prin spitalele de neurologie, de obicei în Reanimare.
Mama mea avea 34 ani când s-a îmbolnăvit tata.
Şi-a însoţit soţul, aproape permanent, în toate încercările lui cumplite.
Inutil să spun că nu au mai "făcut sex", dată fiind natura bolii tatălui meu.
După moartea soţului, mama a continuat să traiască viaţa ei de văduvă, începută de fapt la 34 de ani, dacă ne referim la viaţa sexuală.
Părinţii mei au fost doi oameni frumoşi şi sănătoşi, în tinereţile lor, şi s-au iubit mult.
Îmi închipui că mamei i-a fost foarte greu să trăiască singură, fără bărbat, în toiul vieţii.

Atât în timpul cât trăia tata cât şi după moartea lui, mama a fost de mai multe ori curtată şi cerută de soţie. Majoritatea pretendenţilor spuneau că vor să "o ajute". Mama se supăra foarte tare când se întâmpla să mai apară câte un "îndrăgostit". Era o femeie frumoasă, foarte frumoasă (în satul nostru era considerată cea mai frumoasă fată din sat, îşi amintesc şi azi bătrânii) şi totodată era creştină. Ţinea la credinţa ei, aşa cum au ţinut toţi cei din familia ei.

Când tata era pe moarte, şeful secţiei de neurologie al spitalului unde era internat tata a invitat-o pe mama în cabinet şi, politicos, a ... cerut-o în căsătorie. Profesorul i-a spus mamei că o admiră foarte mult pentru jertfelnicia ei, că nu a crezut că se va bate pentru soţul ei şi pentru noi, copiii, timp de 9 ani atât de grei, că ar fi onorat să aibă aşa o soţie (Profesorul era văduv, de mulţi ani) şi să ne ajute pe noi, copiii, să avem o familie, toate cele necesare pentru şcoală şi viaţă, să avem un viitor etc.
Mama era foarte tulburată, îmi amintesc că a ieşit plângînd din cabinet, nu înainte de a-i reproşa doctorului că îi vorbeşte de căsătorie când soţul ei se zbate în chinurile morţii.

S-a abandonat cu totul în purtarea de grijă a Domnului.
Îmi închipui că mama, rămasă de tânără văduvă şi cu doi copii de şcoală, a fost o femeie fericită. Pe toate le vedea cu nădejde, pe toate le găsea purtate de Pronia Domnului şi nu cârtea niciodată. Pe copiii din clasa ei îi ducea săptămânal la biserică (mama era învăţătoare, pe vremea lui Ceuşescu). În vacanţe îi ducea în excursii scurte la mănăstiri.
Îmi închipui că fericită este mama şi acum. Aşa o cunosc, aşa o ştiu: în toate necazurile cumplite ale vieţii ei, mama mea purta în ochi şi pe chipu-i frumos o lumină binevoitoare, dătătoare de viaţă, cum nu am prea întâlnit. Pe mulţi i-a uimit şi i-a îmbărbătat cu lumina ochilor, vorbelor, faptelor ei. Deşi era o femeie rămasă văduvă din tinereţe.
Deşi în mare necaz, mama avea cu orice om de împărtăşit nădejde, bucurie, curăţie.
O dau exemplu de om creştin, de femeie creştină. Aş vrea să fi fost şi eu, vreodată pe măsura ei.
Poate nu întâmplător, în momentul slujbei înmormântării, în satul nostru cocoşii au cântat încontinuu, timp de aproximativ o oră, spre uimirea mea. Auzeam cu toţii şi ne minunam cum se amestecau în văzduh trâmbiţele cocoşilor din sat cu rugăciunile preotului şi cu cântecul corului. Vorba mamei: " a fost o înmormântare frumoasă". Pe vremea aceea, însă, nu o înţelegeam, eu crezîndu-mă ateu.

Exact asta spune la puncul I.b). De ce nu ai citit cu atentie? :1:

"I.[...]
b. Pe langa adulter, sotul poate sa divorteze cand i se pun curse care pericliteaza viata, indreptate contra existentei casatoriei, de catre un sot impotriva celuilalt, cum ar fi refuzul sotului sau sotiei de a naste copii. In acest caz partea nevinovata are drept sa solicite divortul."

Refuzul de a naste copii, nu impotenta sau infertilitatea. Desi, in zilele noastre, unii oameni nu pot face fizic copii tot din vina lor (BTS,avort etc.).

Apreciez atitudinea echidistanta si realista. Cu cat mai multe pareri, cu atat mai bine.

Eu cred ca daca daca sotul este impotent si nu spune asta pana la casatorie, a fost un caz mai demult in Italia, sotia daca afla acest lucru dupa casatorie merita sa divorteze si acel barbat este un nesimtit. La fel poate fi considerata si sotia care stie ca nu poate face copii si nu spune decat dupa casatorie.
Exista insa cazuri cand aceasta problema apare pe parcurs si acesta poate fi considerata o problema de sanatate, si sotia trebuie sa-i fie alaturi. Cei doi trebuie sa lupte impreuna pentru a trece peste acesta problema. In primul rand problema trebuie discutata cu duhovnicul, trebuie sa cada impreuna la rugaciune si sa ceara ajutorul lui Dumnezeu.
Eu cunosc un caz in care cei doi sunt cam pe la vre-o 35 de ani, au impreuna doi copii iar lui din cauza unor complicatii i-a fost amputat organul genital. Mai mult din cauza copiilor au ales sa nu divorteze dar sotia a ales sa traiasca in pacatul desfranarii cu alti barbati. I-a spus ca asta este alegerea ei si isi va trai viata tot asa indiferent daca divorteaza sau nu.
Tipul este foarte credincios, se roaga mereu pentru ea si spera ca intr-o zi sa o aduca pe calea ce buna.
Considerati ca el este vinovat ca n-a bagat divort de ea?

Sunt si persoane care nu stiu ca nu pot face copii. Afla abia cand se castoresc si vor prunci. Atunci nu poti sa mai spui ca au ascuns. Oricum, poate ar fi bine sa nu ne dam batuti asa usor.
*
Legat de acel tip. Are mare credinta in Dumnezeu si iubire ptr. sotie. Mai era tot asa un caz, cu un barbat, a carui sotie si-a luat lumea in cap, traia cu barbati, parca s-a si mutat in Grecia si se destrabala, dar sotul nu a renuntat la ea si s-a rugat mereu si pana la urma s-au reunit.
*
Eu nu prea inteleg cum se sfarseste iubirea ptr. celalat cand viata intima nu mai poate exista. Pai doar asta ii lega pe cei doi? Asta era baza casatoriei lor?

Daca doriti sa stiti parerea bisericii ortodoxe romane, intrati pe situl Bisericii ortodoxe romane, cititi un catehism ortodox sau stati de vorba cu preotul de la biserica d-voastra, duhovnicul, un calugar etc.

Daca nu va intereseaza parerea unora sau altora, nu mai intrati aici pentru ca nu are rost.
Nu are nimeni obligatia sa fie concis, fiecare scrie cum vrea si cat vrea
Am impresia ca vreti numai sa provocati.

Mi se pare penibil sa scrii un contract prenuptial in care sa specifici ca vrei copii, si apoi sa ii scoti ochii celui de langa tine ca nu mai vrea, ce suntem roboti? Oameni reci, fara nici un sentiment?

Păi, Alin a specificat clar, în finalul postării: pentru un caracteropat, deh, merge şi cu măsuri de acest fel. Măsuri care i se par ciudate unuia cu inima curată şi mintea întreagă (unde o fi ăsta? ca să-i pup picioarele!).
Însă apare o altă nedumerire - dacă te temi de caracteropatia celuilalt:
a) de ce te mai înhami la căsnicie?
b) de ce nu cauţi/ceri/aştepţi o altă ocazie, un alt partener de viaţă?
c) de ce nu îl susţii pe cel iubit (pentru ce iubit? că doar e caracteropat) să facă o terapie serioasă?

De ce, de ce, de ce....
Habar n-am.
Întreb şi eu, că nu prea înţeleg cum de-i atâta hărmălaie şi încurcătură sub soare...

Nu cred ca Alin se referea la noi, ortodocsii, ci la cum fac americanii si altii din vest. Chiar si oamenii buni isi fac contract prenuptial sa isi apere averea, cererile etc. Asa fac oamenii fara credinta in Dumnezeu, apeleaza la astfel de contracte ptr. a se asigura ca sunt in siguranta si isi apara interesele. Pentru ei nunta se rezuma la contractul de la stare civila, petrecerea si discurul in fata prietenilor si a familiei ca vor fi impreuna la bine si la greu. Nu au in vedere faptul ca Nunta este o Taina, o legatura sufelteasca si spirituala. Din cate am observat, cam asa vad si protestantii nunta, nu doar ateii. Cel putin astia din vest. Pacat, caci in cadrul Tainei Cununii, mirii primesc har ptr. a putea sta impreuna si a isi duce crucea, caci deaia se si numeste Taina. Spunea un Parinte de la manastirea Essex, din Anglia, ca la el vin tinerii, se spovedesc inainte de nunta, se impartasesc, traiesc in curatie si a mai spus ca in cadrul Tainei, au fost tineri care au simtit harul. Parintele a spus ca harul de la cununie este similar cu harul primit la hirotonie.
*

Nu doar Biserica Ortodoxa Romana se bazeaza pe canoane si asa, ci toate Bisericile ortodoxe, de oriunde ar fi ele. Deci se poate verifica orice Biserica Ortodoxa, caci invatatura este aceiasi si la noi, si la rusi, greci, sarbi, africani, arabi etc.

Straşnică zicere!
Şi cam în ce ar consta similaritatea?

(Cumva în "mărime"?
Că de natura comună nu mă îndoiesc. Să fie totuşi "mărimea"?... Hîm....)

pentru aceasta s-a pus casatoria,ca sa formeze familia ,un cuplu care prin iubire sa traiasca impreuna si sa rasara in jurul lor roadele insamantarii pe care sa le culeaga cu multumire si bucurie,foarte asemanator cultivatului...ce rost ar mai avea daca ari pamantul ,il insamantezi,iar cand este sa rasara rodul sa il tai sau sa il stopezi,iar in alte cazuri sa fie lasat sa rodeasca,iar cand e vremea de cules,sa fie lasat ,astfel aducand paguba neavand logica...asa este si casatoria,cine se leaga prin insotire trb sa isi faca datoria care este nasterea de prunci,cum spunne si apostolul Pavel'cine nu se poate infrana atunci sa se casatoreasca'...sa ne ajute Dumnezeu intelegem scopul vietii noastre....

Nici nu credeam ca se refera la noi, eu tot nu pot fi de acord si nu pot intelege, cum sa faci un contract in care sa specifici clar ca averea iti ramane tie in caz de divort!

Asta inseamna ca pornesti din start de la premiza ca sotul/sotia este un hot/hoata care te-a luat pentru avere si pentru asta ai nevoie sa te protejezi cumva. Ori, daca iubesti pe cineva nu te poti gandi la asta, nu gandesti asa pragmatic, ordinar de-a dreptul, si daca te-ai desparti, ce, nu merita si sotul/sotia sa ii dai din averea ta ca sa traiasca bine, daca il/o iubesti, sa te zgarcesti la bani in asemenea hal, de parca persoana nu conteaza deloc, decat banii!
Daca faci un contract este ca si cum ai considera nunta un loc de munca cu obligatii si indatoriri, drepturi etc. E foarte trist ca se procedeaza asa. Ca si cum, atunci cand te duci la sotie acasa, mergi la locul de munca etc etc.

Pai sa stii ca mai nou casatoria este vazuta exact ca un contract. Iti dau daca imi dai, sotul/sotia este proprietatea celuilalt si trebuie sa faca ce vrea celalalt, mai ales cand vine vb. de intimitate. Te iubesc daca...Eu nu stiu de ce se mai casatoresc oamenii.

Sa stii ca nu e neaparat asa.

Se porneste din start cu ideea, foarte rezonabila si reala de altfel, ca oamenii sunt schimbatori.

SAU daca vrei sa punem problema cum ai pus-o tu, ca au interese ascunse care nu sunt vizibile la inceput de drum. Uneori nici ei nu sunt pe deplin constienti ca le au.
Cred ca iubesc dar de fapt sunt doar indragostiti din materialicesti considerente, cred ca merg spre o viata de familie dar inteleg asta urmandu-si strict interesul personal, etc.
Si poti vedea intr-un caracter superificial, influentabil, si in factorii externi, o cadere si mai mare.
Si nu e nimic rau in a incerca sa o previi.

Stiu un caz de la noi, nu e vorba de un contract prenuptial (la noi nu exista asa ceva) ci de un aranjament financiar si care desi parea la inceput o nebunie costisitoare (taxele notariale au ajuns destul de multisor) s-a dovedit foarte util pentru ca a prevenit exact lucrul pentru care a fost facut, lucru care ar fi fost destul de dureros si nu e exclus sa fi dus chiar si la un divort.

Asa, au trecut peste impas, persoana vinovata a recunoscut in timp ca era sa faca o mare greseala, viata merge inainte.

Mai bine sa previi decat sa tratezi.

Nu m-am exprimat perfect, iertare. Redau exact ce a spus parintele, pentru nu a nu fi nici o confuzie si a nu se intelege gresit ce am dorit sa spun.

"[...]
În Anglia, văd că tot mai multe perechi de tineri (pe care nu eu i-am povăţuit să facă aşa!), când doresc să pună început relaţiei lor, fac o spovedanie generală şi păşesc împreună spre căsătorie în rugăciune şi în curăţie. Iar roadele, din câte aud la spovedanie, sunt extraordinare, de necrezut! De pildă, a venit la mine o fată, una dintre persoanele care au făcut aşa, şi mi-a spus: "La biserică, în timpul Tainei Cununiei, nu mai simţeam pâmăntul sub picioare." Atât ea, cât şi soţul său au primit un aşa har, încât nu puteau să-l pună în cuvinte! Harul pe care, în chip firesc, preoţii îl trăiesc la Taina Hirotoniei, iar monahii la depunerea făgăduinţelor călugăreşti este acelaşi cu harul ce lucrează în Taina Cununiei - şi e păcat să prinzi o asemenea comoară. Mai cunosc un caz, când un tată a adus la biserică două mirese, două fiice, pentru că se căsătoreau în acelaşi timp, cu doi băieţi, iar toată adunarea vărsa lacrimi - de bucurie, nu de tristeţe, şi nu cred că din pricini psihologice, ci pentru că oamenii simţeau că acele mirese erau la fel de neprihănite ca şi veşmintele lor de la intrarea în biserică. Şi mai sunt multe astfel de exemple... [...]"

Arhimandritul Zaharia de la Essex, Familia Ortodoxa, nr.1 2013.

Nu e chiar asa. In general casatoria se face din dragoste. Ca in unele sfere mai inalte se fac la notar contracte prenuptiale este o situatie mai rara.
O face cine are intr-adevar ceva de protejat (averi mai mari).
Dar si ei pornesc de la dragoste.
Se poate insa ca la un moment dat sa mai faca unul sau altul greseli, sa se intample lucruri si atunci trebuie vazut la divort cum sa se faca partajul.
Pentru ca exista o legislatie in fiecare tara, care reglementeaza in ce mod sa se imparta bunurile.
Si daca unii vin cu mai multe lucruri din afara casatoriei, risca sa le piarda apoi din cauza legislatiei care acorda sotiei/sotului nu stiu cat si nu stiu cum.

Dar nicaieri nu stiu sa scrie "iti dau daca...", sau "te iubesc daca...".

Ai mai intrebat mai sus ceva de genul daca in casnicie totul se bazeaza pe sex. Si mai comenta cineva ceva de genul sex sau iubire...

Am sa raspund asa:
1. In casnicie (vorbesc la modul general) se face dragoste, nu sex. Sex se face in alte locuri sau imprejurari.
2. Relatiile sexuale au un rol foarte important in casnicie. Cand iubesti un om il iubesti cu totul, inclusiv trupeste. Nu poti sa faci separari. Spuneam ca sotii fac dragoste, este altceva totusi, nu sunt relatii sexuale exclusiv, ca la animale (sa ma scuzi). Implica mai mult. Indiferent daca rezulta copii sau nu.
Si daca aceste relatii dispar, este ceva care lipseste si sufleteste.

Ai sa intelegi mai bine dupa ce te casatoresti. E ca si cum s-ar hotari sa doarma in camere sau case separate. Pentru ca apar si niste tulburari psihice pe langa impotenta trupeasca si se simt rau amandoi partenerii. Lipseste o parte de iubire, de atentie etc.

Am citit in niste carti (legat de pacate de spovedit, de viata de familie si mantuire) nu mai stiu exact unde, ca un parinte explica legat de acest subiect ca barbatul poate crea probleme hormonale femeii si invers. Ca ei nu-si sunt (numai) stapanii lor, ci ii influenteaza si pe parteneri.
De aceea si postul trupesc, sau abstinenta trebuie hotarate de comun acord.

O casnicie fara relatii trupesti poate exista daca exista multa alta iubire de alta natura, alte lucruri care s-o inlocuiasca. Si daca oamenii in sine nu se schimba in rau (gelozie, raceala). Poate sa si tina. Exista astfel de cazuri (de natura medicala). Cat de fericiti sunt oamenii aceia, nu stiu.
Dar astea sunt exceptii. In general nu este normala o casnicie fara apropiere trupeasca.
Si daca ne gandim si la dorinta de copii, atunci apar si mai mari probleme.

Si daca anumite probleme se discuta inainte de casatorie nu inseamna ca ele reprezinta un contract comercial, sau ceva rau. Dimpotriva, inseamna iubire si respect reciproc. Nu poti sa obligi un om o viata intreaga la o constrangere.
Sunt unii care vor/pot, altii care nu vor/pot accepta o situatie. Nici iubirea nu poate depasi intotdeauna unele obstacole.
Da, se mai intampla lucruri si dupa casatorie (o boala de ex.), omul poate accepta sa-si poarte crucea grea, dar nu inseamna ca este si fericit in sufletul lui. Nu stie nimeni ce este in sufletul oamenilor. Numai Dumnezeu.

Stiu ca poate noua romanilor ne pare foarte ciudat,insa sa stii ca popoarele astea care traiesc in capitalism pur de sute de ani gandesc foarte pragmatic.
Oamenii de rand nu-si fac astfel de contracte ci numai vedetele si milionarii de tot felul care doresc sa-si apere finantele.Unii sunt de inteles,chiar sunt victimele propriei naivitati ca sa nu zic prostiei de-a dreptul conform careia cred cu tarie ca sunt iubiti pt ceea ce sunt ei si nu asociati cu banii lor,cu ceea ce pot sa ofere(adica o viata de lux,ravnita de mai toti narcisistii).
Cred ca nu ar fi exagerat daca milionarii si miliardarii si-ar supune eventualii parteneri la un test inainte de a le divulga ca au averi impresionante dar...de obicei cei care au strans aceste averi sunt in general tot oameni de lume,obsedati de bani,insetati de placeri,de orgolii ieftine carora le face o deosebita placere sa le fie gadilat orgoliul de mari oameni ai planetei.
De aceia bogatii batranei care isi flutura averile in fata divelor de 20 de ani isi merita soarta cand sunt jefuiti de bani,doar cu banii si-au facut reclama ca doar nu cu alte farmece???
Doar atragi ceea ce emiti,in cazul asta perversii atrag perversi mai mari ca ei :)

O sa cada lumea si cerul cand o sa vad si eu o casatorie a unui miliardar de 65 de ani cu o femeie de varsta lui,cu riduri,par alb,burtica si sani lasati.Asa ca el :)