preot divortat
 

Dragii mei,

Nu stiu daca acest subiect se pliaza acestui forum , dar am nevoie de un sfat.O prietena a mea,divortata,are o relatie cu un barbat,divortat si el,fost preot,actualmente bussines man(dupa divort a renuntat la preotie,renuntand totodata la spovedit,impartasit;s-au cunoscut cand el era divortat).Initial,parea un om de exceptie,zice ea,a ajutat-o foarte mult,ea trecand printr-o mare tragedie (una dintre fetite i-a murit intr-un accident de masina,avand doua).A ajutat-o cu inmormantarea,locul de veci,etc,ea neavand niciun alt sprijin.Prietena mea fiind ateu,el a indreptat-o spre credinta,reusind prin apropierea de Dumnezeu sa depaseasca durerea.S-au logodit in fata preotului,facandu-se o slujba.In timp el insa a devenit alt om.Violent uneori,posesiv,foarte gelos,reactii necontrolabile,decizii imature ,minciuni,ceea ce a dus la rupturi repetate si dureroase ale relatiei.In plus ea a aflat ceva intunecat despre trecutul lui,trecut care o sperie,mai ales acum apropiindu-se de Dumnezeu. El spune permanent ca o iubeste si ca doreste casatoria .Si ea si-ar dori,daca ar mai fi omul de la inceput.Ezita insa sa-l paraseasca datorita ajutorului primit,mai exact credinta in Dumnezeu pe care i-a insuflat-o si teama de a nu ramane singura.Ea spera sa reuseasca prin rugaciuni sa-l ajute sa se schimbe.Atat eu cat si parintele duhovnic am sfatuit-o sa renunte.La aceasta ezitare se adauga durerea ca ....traiesc in desfrau si....ea simte pregnant acest pacat.Ma doare sufletul cand o vad cum se chinuie!

Voi ce ziceti?Gresesc sfatuind-o sa-l paraseasca (mentionez ca la un moment dat a inselat-o...tot intr-o perioada de pauza...ea insa nu)?Sa ramana in aceasta relatie complicata doar pentru ca el a ajutat-o?

Multumesc anticipat.

Şi care-i relevanţa faptului că respectivul a fost preot?

preot divortat
 

...nu stiam ce denumire sa dau subiectului!

Ce aspect din trecutul lui o sperie asa mult? E atat de important?

Cred ca prezentul e mai important si e mai grav.

Poate ar trebui sa aiba o discutie sincera cu cartile pe masa si mai ales cu Dumnezeu inainte, sa-si aduca aminte de acest reper, sa ii aduca aminte cat de mult a ajutat-o in acest sens si sa-i ceara sa o lase sa-l ajute si ea, sa se ajute si sa se sprijine reciproc pe acest drum.

Pot eventual face asta de fatza cu o terta persoana, duhovnicul.

Nu se vor intelege atat timp cat traiesc in pacat, unde este pacatul si diavolul isi vara coada, ar trebui sa locuiasca separat si sa evite in mod special pacatul desfranarii o perioada in care fiecare sa caute sa se indrepte in ochii celuilalt si mai ales a lui Dumnezeu, dupa care sa se casatoreasca daca vor cu adevarat sa mearga pe drumul asta asa cum ar trebui sa fie din perspectiva crestina iar daca nu, sa se desparta, ea cautandu-si un om cu adevarat credincios.

Atata timp cat nu parasesc pacatul sa se desparta de el si sa nu se mai uite inapoi. A apropiat o de Dumnezeu? Cum daca o tine in pacatul desfranarii? Si oare ce uneste 2 oameni? Recunostinta sau Dragostea? Iar acolo unde-i pacat este clar ca dragoste curata nu exista. Alegerea este a ei dar bine ar fi sa se intrebe serios ce ii este mai drag: omul acela care nici macar nu se sinchiseste sa o respecte sau Dumnezeu care o iubeste neconditionat? Sa-i dea Domnul minte si inima sa faca alegerea corecta.

Da, intrebarea asta e buna. Mai ales cand miza este tocmai asta.
Si daca ar fi mai putin decat atat, si nu ar fi neaparat vorba de o relatie intima, ci doar de una profesionala (cineva te apreciaza initial dpdv profesional, te invata, iti arata lucruri utile si demne de urmat, care inca iti folosesc si acum), apoi, din motive obiective sau subiective, relatia se strica si persoana respectiva din "inger pazitor" devine dracul in persoana?
De ce oamenii buni la un moment dat se pot schimba?
E drept ca se spune ca facerea de bine e posibil sa nu fii fost niciodata opera lui X , ci a lui Dumnezeu care a lucrat prin el, dar chiar asa, totusi, el n-a avut niciun merit, a fost o marioneta, un zombi, care acum lucreaza pentru altcineva??? sau a fost un om bun, cu frica de Dumnezeu, dar care intre timp, din pacate, a fost corupt, si a cazut victima, probabil nu fara o lupta grea, sau a fost ispitit, poate chiar cu (de catre) propriile virtuti???

Nu e complicată deloc relația asta.

19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.(In3,19)

Ea are impresia că este credincioasă, că el I L-ar fi insuflat pe Dumnezeu, pentru că e interesată de(îi place) desfrâul în care trăiește; ea se chinuie fiindcă nu-i place că are contracandidate.
Oare ce ”duh” o fi primit ea de la el dacă ea, atee, a devenit ”credincioasă” , iar el, PREOT, a devenit tot atunci desfrânat?????
Ea nu-i interesată decât de... exclusivitatea desfrâului.

Ma mira ce fel de oameni se duc si ies de la Facultatile de Teologie.

Divortul lui ridica semne de intrebare .
Daca e violent greu scapa de el ,desi asta ar fi solutia.
Ea dupa lege e maritata cu primul sot cat este el in viata ,daca au fost cununati ,bineinteles.

Nu cred că-i chiar aşa.

Sunt oameni ca toti oamenii, cu pacate, defecte si calitati.

Intreaba un preot

Din pacate, subiectele de acest gen promovate pe un forum sfarsesc cel mai adesea prin a deveni prilej de barfa. Cred ca mai potrivit ar fi sa cereti sfatul parintelui duhovnic.

preot divortat
 

Multumesc tuturor celor care au raspuns.

Astfel de povesti,povesti reale alte timpurilor in care traim,ne indeamna sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu,sa fim atenti la cei de langa noi si sa ajutam cat putem aceste suflete prinse cumva intre doua lumi.

Pai oricine poate face o facultate, chiar si de teologie daca ia examenele.
Nu exista teste duhovnicesti in acest sens.

Unul ortodox sau romano-catolic?
Ca in BO se accepta divortul din anumite motive, la romano-catolici din nici unul.

Crucea vietii poate fi: de lemn, de fier, de aluminiu...
Ne casatorim sau ne calugarim in vederea mantuirii.

Mai cunosc o persoana care a renuntat la preotie. N-a reusit sa fie un bun sot in ciuda eforturilor sotiei. Pana la urma au divortat.

Una e sa reproducem ce am citit, alta e sa aplicam.

Sa-si ia un ragaz si sa verifice cata rabdare e dispusa sa investeasca in aceasta casatorie si atunci va lua singura decizia potrivita pe care si-o va asuma. Orice decizie presupune si riscuri. Daca e dispusa sa puna umarul la mantuirea lui si sa se roage pentru el, indiferent cum se va purta el cu ea, o poate face.

Sa-si verifice puterile psihice si duhovnicesti. Daca crede ca purtarea lui ar putea-o duce la deznadejde, atunci...

Un sfat de la un preot induhovnicit sau cu darul inainte-vederii ar fi binevenit.

Nu e bine sa traiasca in pacat, insa. Prin spovedanie si rugaciune mintea se lumineaza si Dumnezeu ne arata drumul pe care sa mergem. Cu mintea incetosata de pacat, chiar daca primim un sfat bun, il respingem. Nu ne dam seama ca acela e sfatul cel bun.

Mai bine întrebă tu.
Sau întreab-o pe tânăra mămică Maria32, colega noastră de forum.

Însă există binecuvântarea pe care trebuie s-o primească de la duhovnic fiecare candidat. Iar pentru a o primi, acesta ar trebui să fie într-o bună relație cu Biserica, respectiv cu duhovnicul. E o mare răspundere aici.

Wow!... Pe ce vă întemeiaţi această generalizare?

Verifică-ți tastatura, că scrie fără Duh Sfânt; s-o fi virusat și ”a uitat” că absolventul(cel ce și-a luat toate examenele) a trecut și testul de ”înduhovnicire” pe care l-a făcut episcopul prin punerea mâinilor pe capul lui, adică hirotonirea, cu alte cuvinte ridicarea la rangul preoției.

In relatiile disfunctionale se creeaza un 'cerc vicios'. Cateodata, cel care vrea cu oric epret sa domine, sa fie sigur ca nu va pierde, recurge la amenintari, uneori directe, alteori subtile, subliminale. de exemeplu, numindu-si sotia, copiii, subalternii, etc - handicapati, neputinciosi, etc, supunandu-i la jigniri si umiliri, acestia chiar ajung sa se creada dependenti, neputinciosi, incapabili sa se descurce singuri, si ca atare in imposibilitatea de a pleca si de a se elibera de sub tiranie. De asemeni, si tiranul ar fi neputincios fara sclavii, subalternii sau familia lui, insa impresia pe care o creaza e cu totul alta. N-ati intalnit sau avut cunostiinte ai caror patroni, de exemplu, ii abuzeaza si le dau salarii de mizerie, ceea ce duce in timp la acumularea de datorii, imbolnaviri, alte obligatii, care il pun pe om in imposibilitatea de a-si mai parasi locul de munca spre a-si cauta altul, ramanand astfel constrans sa indure nedreptati inumane? La fel se poate intampla si in 'familie".

Cine stie, poate la "episcopii" unde mergi tu, o fi un ritual magic prin care se ghiceste vrednicia candidatului..

Ca pana una alta, in lumea reala, lucrurile sunt mai nuantate.

Ai putea de ex. sa vorbesti cu niste absolventi, sa-i intrebi cat de duhovniceasca e atmosfera.
Dar cred ca depinde si de facultate, poate si de la o promotie la alta..

Nu e greu sa pastrezi aparentele.

"inainte-vedere", pentru ce?

Sunt eu însămi absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti. Ştiu care este atmosfera şi, în această calitate, pot spune că aceste generalizări în privinţa studenţilor teologi sunt total nejustificate.

Cine e credincios rabda cu bucurie aceste umilinte si cu timpul va primi ajutor pentru a scapa.
Iar in familiile unde sunt copii de obicei mamele care au parte de soti mai rai rabda destule pentrui a-si vedea copiii mari ,pe picioarele lor.
Cred ca la asta te referi.
In rest pentru ce ar sta o femeie cu un barbat daca nu se intelege cu el ?

Nu e un secret ca astfel de calugari si preoti exista chiar daca, din smerenie, multi tainuiesc aceste lucruri. E un dar sa ajungi la ei, e un dar sa primesti sfat de la ei, e un dar sa poti sa asculti cuvantul lor.

Daca vreau sa merg la un restaurant de lux, gasesc imediat un taxi sa ma duca. In timp ce, daca vreau sa merg la un pustnic sau la un calugar vazator cu duhul, trebuie sa postesc, sa ma rog lui Dumnezeu ca prin acel om sa-mi arate Calea, Adevarul si Viata.

Intalnirea propriu-zisa poate de asemenea poate presupune incercari. Apoi ce faci daca pustnicul nu-ti spune chiar ce-a fi voit sa auzi? O femeie vrea sa se marite, iar pustnicul ii spune ca voia lui Dumnezeu este sa fie calugarita etc. Asadar, cine vrea sa nu greseasca cu intrebarea sa calatoreasca, daca are si rabdarea de a face ascultare.

Genul asta de abordare este straina de spiritul ortodoxiei. Exista intr-adevar preoti cu darul inainte-vederii si l-au primit pentru ca au o anumita inaltime duhovniceasca si au discernamantul de a folosi ceea ce Dumnezeu le dau asa cum se cuvine. Dar a cauta noi astfel de persoane pentru a ne satisface "grijile marunte si problemele vietii cotidiente" e o alta forma de a cauta vrajitoare. Adica nu mai cautam ghicitoarele pe la tigani incercam sa ne transpunem superstitiile in invatatura crestina.

Ia spune-ne și 9(nouă) cât de ”nuanțat” este lucrul episcopului din lumea ta reală.

Nu toţi absolvenţii de Teologie devin preoţi. Unii au alte slujiri (profesor, de pildă). Alţii pur şi simplu consideră că facultatea rămâne o simplă şcoală de cultură generală. Unii pur şi simplu sunt atei dar au ei plăcerea aparte de a studia teologia. Dintre aceştia unii sunt studenţi excelenţi. (Apropos, revin cu precizarea că la Oxford profesorul titular al catedrei de NT este... ateu declarat. Tare, nu?)
Absolvirea facultăţii nu este urmată imediat de hirotonire. Pentru capacitatea preoţească se dă un examen separat. Astăzi, majoritatea urmează după facultate şi un master.
Pe de altă parte sunt preoţi în teritoriu care nu au urmat facultatea sau, în orice caz, au făcut de multişor un ansau doi de facultate, apoi au abandonat. Au fost hirotoniţi în baza, ca studii, doar a seminarului.
Aşadar nu e o legătură strictă între Facultatea de Teologie şi preoţie.
Ca să nu mai amintesc de secţiile facultăţii; doar una e Teologie Pastorală. (vezi www.ftoub.ro)

P.S. Poate nu e lipsit de relevanţă să iei în calcul şi faptul că Teologia este o facultate din cadrul Universităţii. Cel puţin în Bucureşti.

Ceea ce spune Antonia se cheama binecuvantare
Unde binecuvanteaza preotul toate merg bine.
Daca mergi sa intrebi pt casatorie eu cred ca o binecuvantare e necesara ,casatoria fiind un pas important in viata.
Nici eu nu sunt de acord sa intreb de viitor la preoti ,dar in anumite situatii ,cand avem un necaz mergem si cerem sfat ce trebuie sa facem pt a rezova acea situatie.

Citeste Viata si minunile Sfantului Lavrentie de Cernigov. Cteste si despre modul cum relationa cu ucenicii parintele Arsenie Boca si multi alti duhinvnici mari. Mergi si le ceri cuvant de invatatura, nu le ceri sa-ti ghiceasca. Daca Dumnezeu le descopera ceva special pentru tine, e bine, daca nu, nu. Astfel de duhovnici trebuie cercetati pentru sfat in probleme mari ale vieti, nu pentru griji marunte.

Eu, de exemplu, m-am dus la astfel de preoti. De obicei, nu le-am cerut nimic special, ci doar un cuvant de invatatura. In general se supara si ei daca mergi la ei ca la ghicitori. Le-am mai cerut sa ma lamureasca in probleme de credinta. Rar am mers cu probleme strict personale, in general, in probleme mari care presupuneau un mod special de a ma raporta la ele, o binecuvantare etc.

Uneori, chiar fara sa cer, am primit sfaturi care mi-au fost de mare folos. Poate ca am o patima pe care eu n-o vad. Daca-mi spune cineva la timp, poate ca ma corectez. Unde sa mearga omul cand are o problema mai deosebita? La psiholog?

Chiar cand citesti scrisori de la duhovnici adresate fiilor duhovnicesti, vezi ca aceste daruri al discernamantului si al inainte-vederii sunt folosite ca medicamente duhovnicesti.

Când problema ţine de domeniul psihologiei, merge la psiholog.
Poate trece şi pe la biserică, e chiar indicat. Pentru rugăciune, pentru binecuvântare. Pentru o lumânare...
Poate trece şi pe la cizmar, dacă are nevoie şi de o reparaţie la încălţări.
Şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, în final va ajunge şi acolo unde se poate rezolva problema psi: la psiholog.

Are sens pentru tine ce spun?

E greu de trasat o linie clara.

In unele cazuri e evident, omul trebuie sa fie sub medicamentatie, internare, sa mearga la AA, dar in unele cazuri unii ajung la psiholog si nu mai ajung la preot cand poate ar trebui sa fie taman invers.

Pe acest topic e vorba de un preot care a divortat si s-a lasat de preotie. Sau gresesc?
*
Eu stiu ca in trecut, nu oricine ajungea preot. Trebuia sa fie un om duhovnicesc, sa fie feciorelnic, preot devenea pe la 30 de ani, dupa ce a stat pe langa un preot, cand era cazul se cerea sa si moara ptr. credinta. Plus ca, inainte preotii/ierarhii nu facea boacane de frica poporului. Acum, poti sa fi si ateu si sa devi preot. Taina preotiei este f.mare, nu ar trebui tratata simplist.

Dumnezeu inseamna iubire
 

Nu pot sa-mi inchipui cum un om care a imbracat haina preotesca poate fi violent .Ma doare sufletul cand aud de violenta in familie si stiu ca cel ce este victima devine un om fara incredere in el si totodata dependent de persoana ce-l traumatizeaza psihic si moral .E tare greu sa judec situatia prezentata si nici nu am dreptul . Ce pot sa spun este ca inainte de toate fostul preot este om si este rational deci inca se mai poate ridica ca sa simta caldura in noua familie prin iubire de Dumnezeu .Solutia situatiei foarte dureroase,din punctul meu de vedere , este ca prietena ta sa-i propuna partenerului de viata sa mearga impreuna la duhovnic sa se spovedeasca dupa care sa parcurga cele crestinesti pentr-o viata curata ,cinstindu-l pe Dumnezeu ,ca asa se vor respecta intre ei . Daca fostul preot refuza sa mearga la biserica atunci relatia este o batjocura si prietena ta cu putere de caracter si iubire de Dumnezeu trebuie sa puna punct relatiei in desfrau pana nu este prea tarziu . Imi cer scuze daca am gresit dar este doar punctul meu de vedere .

Uf! Persoanele de fata se exclud.
Sfantul Serafim de Sarov nu s-a dus la psiholog dupa ce a fost batut, ci la piatra lui de langa chilie. S-a smerit cu rugaciunea vamesului si Dumnezeu i-a dat atata caldura si atata bucurie in suflet ca uimeste si astazi.

Un duhovnic bun te invata sa pescuiesti, nu-ti da pestele gata prajit. Nu am nimic cu psihologii, dar oricat s-ar stradui, ei nu pot inlocui preotii. Pai, dupa ce ai primit sfatul cel bun, te-ai rugat si ai rezolvat problema, ce sa mai cauti la psiholog? Psihologul e bun pentru atei. Crestinii trebuie sa caute leac in farmacia lui Dumnezeu.

Iarta-ma, dar ai vrut sa afli parerea mea si ti-am spus-o.

Raspuns
 

Ai perfecta dreptate Antonia .Bine spui , iubirea de Dumnezeu inseamna lumina si lumina e hrana sufletului .Nici un psiholog nu poate vindeca sufletul mai presus de Dumnezeu si mai grav ca unii psihologi sunt atei .