copii adoptati de homosexuali
 

Stiu ca sunt tari in care se pune problema legalizarii adoptiilor de copii de catre cupluri de homosexuali (daca nu chiar sunt legale). S-ar putea si in Romania sa se legalizeze. Credeti ca este mai bine ca un copil sa ramana la casa de copii decat sa fie adoptat de un cuplu homosexual ?

Eu cred ca da!

Orice familie e mai buna decat orfelinatul.

Chiar asa?????

Inante sa va mai grabiti si altii cu raspunsurile, ganditi-va ca problema este pusa prost, probabil cu intentia de provocare.

Exista atatia care si-ar dori sa adopte copii, dar procedurile sunt greoaie se pare, multa birocratie, ani de asteptare..

Majoritatea care sunt acolo nu sunt pentru ca n-ar avea cine sa-i adopte ci pentru ca dpdv legal nu sunt adoptabili, trebuie consimtamantul parintilor sau daca nu a rudelor apropiate - greu de gasit, etc.

Asadar exista suficient loc pentru adoptii de catre familii normale, de ce sa se puna problema "cu homosexuali sau in orfelinat"?

Chiar si una handicapata moral, dupa parerea ta, nu?

Bine spus.

Total de acord! Evident ca nu este normal sa permiti ca un copil sa fie adoptat de o "familie"" cu grave tulburari de comportament si cu vicii morale evidente (homosexuali sau lesbiene)!

Care sunt aceste "vicii morale evidente" pe care la au prin definitie (cel putin asa lasi sa se inteleaga) membrii unui cuplu homosexual?

Pai ce e mai bine? Sa rada copiii la scoala de tine ca ai doi tati? Sau sa n-ai nici tata, nici mama, nici un loc pe care sa-l numesti casa?

problema e ca avem mult mai multi orfani decat familii care vor sa adopte.

Sunt impotriva, hotarat, dar argumentul e prost.

Serios?
Sa vedem ca dispare coada de familii normale, care vor sa adopte si pe urma mai vorbim.

O anormalitate nu poate vindeca alta.

stii, imi aduce aminte de un articol in care autorul a zis o idee care se nimereste aici.

Şi, foarte important. Fără argumentul cancer.

Argumentul cancer e eroarea logică prin care încerci să sugerezi că ceva are valoare absolută, comparându-l cu ceva mult mai oribil.Pentru că orice obiect studiezi, există ceva mai oribil. Am chelie, da’ măcar nu am cancer.

In mod ironic, autorul a zis dupa ceva vreme, ca da, homosexualii ar trebui sa adopte, ca orfelinatele sunt nasoale
(si cand cineva l-a tras de mana cu privire la argumentatie, a zis ca nu e cancer, fara a explica de ce)
dar pentru mine, se aplica perfect aici.

Nu prea e aşa...
Am lucrat ca psiholog la Protecţia Copilului (DGASPC) şi pot să confirm că situaţia e fix cum spune Alin.
Sunt liste lungi de aşteptare, sunt şi ceva măgării pe-acolo, chestii româneşti. Şi nu doar româneşti!...

Imi este greu sa patrund dedesubturile acestui sistem care ingreuneaza adoptiile,ce interese sunt la mijloc si care sunt factorii care contribuie la tergiversarea acestor demersuri,in conditiile in care sunt oameni care isi doresc sa adopte acesti copii,copii care dealtfel pe masura ce petrec mai mult timp in aceste institutii raman marcati pe viata .
Mi-as dori sa inteleg mai multe despre acest sistem,pentru ca,poate intr-o zi,chiar eu ma voi gandi sa infiez un copil.
In alta ordine de idei,putin separat de subiectul topicului,am auzit "una noua" de la o doamna,dealtfel foarte credincioasa,casatorita,care din motive de sanatate nu poate avea copii,insa din cate spunea nici nu prea isi doreste si care a afirmat ca duhovnicul ei,in care dealtfel are o incredere deplina, i-a spus ca infierea de copii este un pacat.Iar,eu,sincer,am ramas blocata la o atare afirmatie...ati mai auzit vreun om al bisericii sa promoveze o astfel de invatatura?Si daca da,as fi si eu curioasa sa pot pricepe rationamentul pe care se bazeaza.
Pana la urma sunt atatea cazuri si de calugari,maicute,care au adoptat si luat sub aripa lor atatia prunci lasati in voia sortii de parintii biologici...

Mi s-a întâmplat şi mie să depun efort pentru a tempera o doamnă, foarte educată, cultă, cu CV şi dosar beton, mare iubitoare de copii etc. De ce? Simplu: n-aş fi văzut un pui de struţ pe mâna ei, darmite un copil... Dar nu-şi dădea seama, în adânca ei patimă inconştient purtată, că un copil trebuie iubit şi slujit, iar nu posedat pentru a da bine la imaginea personală ori din alte motive regretabile, care ţin de marea noastră trufie... Mulţi vor să înfieze copii ca să-şi cultive o dată în plus diverse boli sufleteşti, nenorocind şi pe micuţi.
Toţi credem că suntem pregătiţi să fim mame şi taţi. În realitate nu prea e pregătit nimeni decât să transfere nenorocirile pe care le-a trăit din partea părinţilor lor la următoarea generaţie de victime. Abuzuri de tot felul, de te cruceşti atunci când începi să pricepi. Iar pentru a pricepe trebe nişte ore, multe ore de experienţe grele, sub conducerea unui meşter, ca să sesizezi ce e-n tine adunat ca urmare a maltratării tale de către părinţi incalificabil de dăunători. Deşi par lux, dacă judeci după aparenţe...

V-aţi gândit vreodată serios cum e să fii cu adevărat părinte? Cum e să fiţi dvs. personal...
Cam ce procent dintre părinţi credeţi că întrunesc în mod real condiţiile pentru a fi "un părinte bun"?

Probabil că părintele a folosit argumentul cu păcatul, în disperare de cauză... Ştiu şi eu?
Relaţia duhovnicească e (cel puţin) ca în psihoterapie: musai să nu transpire, altminteri încep încurcăturile.
Cine ştie ce voia de fapt duhovnicul şi de ce o fi spus ce-a spus, dacă a spus...
Şi rău îmi pare că doamna "foarte credincioasă", în marea ei credincioşie nu a avut nimic mai bun de făcut decât să-şi bârfească duhovnicul.

Nu vă supăraţi pe mine, dar am văzut atâtea situaţii de viaţă şocante, legate de creşterea şi educarea copiilor, încât, spun pentru a nu ştiu câta oară pe forum, sunt gata să înfiinţez un tribunal specializat strict PENTRU PEDEPSIREA ASPRĂ A PĂRINŢILOR, a majorităţii părinţilor - dacă găsesc sprijin şi echipă de lucru.
Doar că mă tem de-un lucru: ar trebui să fiu printre primii condamnaţi la cazne veşnice, în acest caz...:) Cu un minut de pauză zilnic, ca indulgenţă, pentru că mi-am dat seama de propriile lipsuri. Dar greu să fie omul un părinte bun, foarte greu. Să poată face, efectiv, ceea ce înţelege că are bun de făcut.
Tuturor însă li se pare că e drăguţ şi bombonistic şi mişto-foc să ai "bebe" şi kinderi, nu-i aşa?
NU, nu-i aşa.

Ma alatur si eu,in calitate de parinte,concluziilor tale de mai sus Ioane.In al doilea rand ma pronunt categoric impotriva adoptiilor de catre cupluri homosexuale intrucat un copil nu poate iesi decat schimonosit sufleteste fiind modelat in matca unei anomalii din toate punctele de vedere.Simpla legiferare laica a unei erori nu o legitimeaza ca fiind normalitate ci doar o eroare cu pretentie de normalitate.Nu spune nimeni sa nu ai dreptul sa-ti urmezi orientarea ta sexuala,este problema ta privata,dar deasupra deciziei tale sta interesul colectiv,o regula de baza a democratiei,cand intra in conflict al doilea are mereu intaietate.Iar interesul colectiv vizeaza familia in sens traditional,nu deviatii de la ea,asa cum istoria demonstreaza asta,neexistand nici macar un moment cand rasa umana,in totalitatea ei sau intr-o proportie semnificariva,sa fi dorit schimbarea intelegerii acestei notiuni in alt mod decat cel inteles din cele mai vechi timpuri.Aici se discuta doleantele unei minoritati discutabile care trebuie sa inteleaga principii de baza ale democratiei si sa se supuna lor.Exhibitionismul si afisarea ostentativa a unei preferinte proprii nu te ajuta sa legitimezi decat ridicolul si infantilismul unei logici care asa ar dori sa-si certifice preferinta,ca sa inchei cumva in zona de manifestare a acestei alegeri sexuale.

Ai pus punctul pe "i", o familie. Ce este o familie? Si un singur parinte poate fi o familie.

Inteleg ca ati vazut situatii de viata socante,ca sunt si persoane iresponsabile,iar pana la urma,experienta de parinte se traieste si poate ca niciodata nu te poti considera suficient de pregatit pentru acest rol...insa asta inseamna sa nu mai aducem pe lume copii?Sau sa ii lasam sa se piarda in centrele de plasament?
Oricum,eu intrebasem cu totul altceva,chiar nu stiu cum a ajuns discutia in aceasta directie.Chiar mi-ar fi fost de folos sa aflu niste informatii,daca cineva ar fi avut amabilitatea sa mi le ofere...cumva ma indoiesc ca adoptiile merg atat de greu,pentru ca cei care doresc sa adopte copii sunt toti din categoria celor care privesc ca fiind "bombonistic si misto" faptul de a avea copii...
Doamna in cauza mi-a relatat foarte natural ca a infia copii este un pacat si ca nici nu se pune problema.Nicidecum nu l-a blamat pe parintele respectiv.Eu am ramas cu gura cascata cand am auzit ca a infia este considerat ca fiind pacat...

Vă rog să îmi scrieţi pe privat dacă doriţi să vă împărtăşesc unele lucruri, între nişte limite.
Voi fi, astfel, ceva mai amabil...:)
Ca fost angajat al unei instituţii, chiar dacă nu aduc informaţii confidenţiale, nu cred că se cuvine să ofer neglijent anumite date, în public, sper să înţelegeţi.

Accentul pe care îl voiam în postarea precedentă se referă la părinţi, la aproape toţi părinţii lumii, iar nu la DGASPC.
(Am eu gâlceava mea cu părinţii, de vreo 20 de ani, pe linia responsabilităţii, a iubirii şi a abilităţilor unui părinte bun - deformaţie profesională, deh!...)

Remarc că Horaţiu Miron se află într-o stare profundă de înşelare.

Un cuplu de homosexuali, bărbaţi sau femei, nu sunt şi nu formează o familie.

Asta - una la mână.
Mie, însă, îmi pare cel puţin la fel de gravă şi prejudecata că orice familie e mai bună decât un orfelinat.
Îmi amintesc de un băieţel de vreo 10 ani, din Crângaşi, pe care tatăl lui, în prezenţa întregii familii (destul de numeroase, dealtfel, mulţi copii) îl lega de un pom şi îl bătea cu un lanţ de fier, pentru că seara nu aducea suficienţi bani din cerşit, să mai bea şi tăicuţa o bere bună, că se săturase de zeama de corcoduşe de peste an...
Acest copil şi mulţi, mulţi alţii, cu sutele şi miile în România noastră contimporană, îl contrazic pe forumistul nostru.
Să binevoiască să se certe cu ei şi, dacă voieşte, să îi convingă că e mai bine legat de pom şi bătut cu lanţu, decât în căminul pentru copii abuzaţi, orfani ş.a.m.d.
Unde nu e chiar sânul lui Avraam, ce-i drept, dar nici ca "acasă" nu este, slavă Domnului!

Cred că aşa stau lucrurile, însă subiectul firului de discuţie este totuşi altul şi cred că este bine să ne concentrăm pe el. Vedem bine că propaganda unor astfel de fărădelegi este din ce în ce mai susţinută de forţe oculte, satanice, puternice şi nu ştiu de ce am senzaţia că clericaliştii din BOR îi vor lăsa din nou pe români să lupte de unii singuri, să se descurce cum ştiu ei mai bine pe cont propriu, în niciun caz în vreo comuniune eclezială. Sper să nu se întâmple aşa, dar văzând cum arată istoria BOR, mai mult sau mai puţin recentă, putem să ne aşteptăm la orice, deşi, am spus, sper ca lucrurile să nu stea aşa. Oricum BOR şi-a pierdut foarte mult din credibilitate, sau dintr-un alt punct de vedere doar a ajuns la nişte cote puţin mai realiste decât spuneau imaginile propagandistice şi mincinoase din trecut.

Biserica noastra ortodoxa a inceput sa fie fara atitudine de mai mult timp si noi asa zisii credinciosi nu am ajutat cu nimic la asta desi se zice ca am fi un popor de crestini,problema copiilor orfani si a celor maltratati,terorizati de parinti este o boala a sistemului social bolnav din care facem parte si la care participam cu totii si pe care il imbolnavim zilnic prin actiunile noastre ca sa nu mai zic prin neactiunile noastre(asa vad eu adevarul iertare daca gresesc).
Problema Romaniei este mult mai profunda si mai generalizata,ma gindesc cu frica si ma apuca groaza cind ma gindesc la problemele acestei tari care nu are nici un domeniu fara probleme,care are un popor care este inert si fara actiune pt.care legile sunt facute doar pt. a fi incalcate inclusiv cele 10 porunci pe care unii dintre noi avem curajul de a le subintelege si modela dupa placerea nostra,un popor care are peste 75% din populatie la limita subzistentei(si ni se pare ca suntem milosi cind dam 5 lei pomana sau o paine unui necajit),un popor crestin cu o Biserica care accepta tot ce i se ordona(politic si financiar),noroc ca avem manastirile si o mana de adevarati credinciosi prin ele si cei citiva pustnici care se roaga pt.noi si se mai lupta cu mai marii B.O.care va fi nevoita sa accepte si homosexualii si toate aberatiile care se pot imagina,numai pt.a construi ce au ei de construit(o sa ne mantuim contra cost toti la Catedrala Nemuririi Neamului sau cum so chema).
Sa inchei in topicul acestui thread,eu cred ca homosexualii vor fi acceptati si vor avea drepturi depline inclusiv sa adopte copii,peste un timp vor fi acceptati si casatoriti si de B.O.,,care nu va putea incalca drepturile omului''(sper sincer sa nu fie asa!)dar cam incolo se indrepta(parerea mea imi cer iertare sper sa gresesc),noi,,poporul'' vom face galagie pe forumuri, vom stringe semnaturi, citiva vom iesi in strada degeaba cum am mai iesit(ex cind il dadea strada jos pe basescu si 99,99% privea la televizor dar ,,erau'' cu sufletul linga cei din strada ca de au locuri de munca au copii au familii si iresponsabilii din strada nu,ei erau cei,,responsabili'') si apoi vom accepta tacit tot ce ne vor impune cei ce au de impus.
Sa ne ierte Dumnezeu greselile si prostia noastra sa fim mai retinuti si sa ne rugam macar pt.poporul asta amarit si incercat!

Domnule Dan-Constantin, nu avem de unde să ştim dacă lucrurile vor sta catastrofal. Suntem într-o bătălie, pe care o putem câştiga sau pierde; nu este bine să gândiţi că deja am pierdut războiul, şi mai ales nu este creştinească această lipsă de speranţă. Totul se joacă în acest caz şi putem sau nu să izbândim. Însă suntem într-o situaţie în care lucrurile depind foarte mult de noi, de ce se întâmplă în interiorul României, nu este o situaţie în care adversarul să fie într-o poziţie extrem de favorabilă şi faţă de care să nu putem riposta.

Este adevărat ceea ce spuneţi, faptul că nu există solidaritate între români, faptul că societatea s-a atomizat atât de mult, faptul că marea majoritate a celor care au o situaţie nu se solidarizează cu ceilalţi care văd fărădelegile reale sau potenţiale, şi deci faptul că nu există o luptă comună împotriva potrivniciilor, faptul că Biserica nu mobilizează oamenii etc.

Cred că astea sunt învăţăminte, şi poate trebuia să învăţăm şi noi ceva de la Lenin, şi anume lupta pentru putere, valoarea pe care o are puterea, şi în special aici puterea politică. Prin urmare de noi depinde să ne organizăm în partide, asociaţii între care să existe unitate, iar nu să aşteptăm să ne facă duşmanii străini sau de interior partide. Şi alt învăţământ este că, dacă credem că avem ceva cu adevărat de spus pe lumea asta, ceva mântuitor, ori să mergem noi să încercăm să ajungem între clericii Bisericii, ori să luptăm, în special în grup şi mai ales la nivel de idei, pentru ca clericii să încline în favoarea adevărului şi a dreptăţii, iar nu în favoarea tăcerii, compromisurilor etc. Ce să mai aşteptăm de la alţii? Numai de la Dumnezeu mai putem aştepta biruinţă şi numai de la conlucrarea noastră cu Dumnezeu!

Total de acord- ar trebui ca romanii sa fie mai uniti in fata acestei propagande pentru lucrurile total anormale , care nu sunt nicidecum "drepturile omului" ci viciile omului!
Iar in ceea ce priveste strict subiectul topicului, ma pronunt categoric impotriva adoptarii de copii de catre asa-zisele "familii" sau "cupluri" de homosexuali sau lesbiene! Acelea nu sunt "familii" sau "cupluri", ci doar niste oameni cu grave tulburari de comportament, ce au nevoie de ajutor medical si psihologic de specialitate.
Ca ei vor sau nu sa constientizeze acest lucru, din punct de vedere a statului, e treaba lor! Insa daca nu vor sa se indrepte si sa adopte o atitudine normala si o viata sexuala normala (adica heterosexuala) , atunci sa nu aiba pretentia a fi tratati ca oameni normali din partea statului, cand e vorba de aspecte ale vietii de familie (casatorie, adoptie, etc)!
In privinta altor aspecte ale vietii sociale (incadrarea in munca- cu exceptia acelor locuri de munca unde implica educarea copiilor sau alte aspecte a formarii morale: de exemplul chiar daca e homosexual poate fi un bun sofer sau strungar, insa nicioadata nu va putea fi un bun profesor sau asistent social, dreptul de a vota, accesul la asistenta medicala , educatie sau servicii publice, etc) bineinteles ca trebuie sa fie tratati ca si restul cetatenilor.