O povestire adevărată. O pildă vie de soț autentic
 

din Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Doxologia, 2012:

Am întâlnit în viață o pildă de soț adevărat și autentic, care m-a cutremurat. A trăit aici, prin părțile noastre, un domn adevărat, care în firea sa purta întreaga desăvârșire omenească, cu ajutorul harului lui Hristos. La vârsta de treizeci de ani a socotit că este pregătit să facă pasul spre căsătorie. Ca un adevărat creștin, a stăruit cu multă rugăciune și cerere la Domnul nostru să-l lumineze și să-l ajute în scopul său. Și-a întors cugetarea spre cuvintele Scripturii: „femeia bărbatului de la Domnul se rânduiește” (Pilde 19, 14).
S-a hotărât, așadar, să se însoare. Era încredințat că persoana care i-a fost pețită fusese trimisă de Dumnezeu. S-a făcut cu multă evlavie nunta, de vreme ce au fost ținute toate rânduielile noastre creștinești. Chiar dacă soția sa era mai tânără decât el cu zece ani, nu a ținut seama de aceasta, având credință statornică în pronia dumnezeiască. Deseori se purta cu ea ca și cum ar fi fost fata lui. Plină de viață, ea făcea și mici greșeli, însă pe el niciodată nu-l preocupau acestea, căci era copleșit de iubire.
Pentru că avea afaceri însemnate în străinătate, îndatoririle obștești l-au obligat să se mute acolo. Cu rugăciune și crezând totdeauna în atotmântuitarea pronie a lui Dumnezeu, și-a luat soția împreună cu el. Însă după puțină vreme tânăra soție a început să fie nemulțumită. Bănuia că soțul ei a luat-o împreună cu el ca s-o despartă de mediul ei. El a încercat atunci să o liniștească, dar n-a reușit. Și soția a plecat, întorcându-se singură în Grecia.
A voit mai apoi să trăiască libertatea potrivit patimilor și obișnuințelor pe care le deprinsese. Unii oameni „de meserie” au sfătuit-o spre cele rele și a ajungs să lucreze într-un cazinou ca femeie ușoară.
Soțul, desăvârșit și mărturisitor, nu a încetat să se roage și să se neliniștească duhovnicește pentru ea în fiecare zi. Rugăciunea sa, sau mai curând strigătul său către Dumnezeu era totdeauna același: „Doamne al meu, voi stărui să te silesc pentru soția mea. Sfânta Ta învățătură că ‘femeia bărbatului de la Domnul se rânduiește’ nu se va stinge niciodată din ființa mea. Ascultă rugăciunea mea, cererea mea, mijlocirea mea. Ce dacă, Doamne al meu, a căzut în înșelare o tânără copilă? Eu mă rog pentru ea și nu voi înceta să plâng ‘în fața Ta ziua și noaptea’. O voiesc pe soția mea. Eu, Doamne al meu, o iert. Tu nu o vei ierta? Nu o vei tămădui? Pentru ce, Atotbunule Stăpâne, ‘negrăita’ Ta golire/chenoză? Nu ai ieșit căutându-l pe cel ‘pierdut’, pe cel ‘rătăcit‘, pe cel bolnav? Mărturisesc în fața bunătății Tale că nu voi înceta să Te necăjesc, dacă nu îmi dai înapoi soția legiuită”.
A continuat acest erou timp de doi ani să se roage, să plângă, silind milostivirea preadulcelui nostru Mântuitor Iisus Hristos. În acest timp al stăruinței sale harul a lucrat. A trezit-o pe fată din căderea și pierzania ei și a făcut-o să mărturisească cu suspine: „Dumnezeu trebuie să facă acum alt iad, pentru că acesta care există este prea mic pentru mine!”. Cu sfială, fără curaj, s-a hotărât să-i scrie o scrisoare soțului care plângea: „Nu îndrăznesc să te numesc soț, nu am dreptul; însă, dacă mă întorc, mă vei primi fie și ca pe o slujnică?”. Numaidecât ce acesta a primit scrisoarea, s-a și înseninat și a fost încredințat că a sosit momentul sfârșitului chinului lor. I-a răspuns cu fireasca sa tandrețe: „Iubirea mea, de ce ți-ai pierdut curajul? Nu te-am trimis eu în vacanță și-mi așteptam cu neliniște soția? Iubirea mea, când te vei întoarce în brațele mele?”.
După scrisoarea de răspuns, ea a prins curaj și i-a scris: „Vin deîndată”. S-au înțeles asupra zilei sosirii și a așteptat-o la aeroport. Imediat ce ea a coborât și l-a întâlnit, a căzut jos și a început să se lovească, plângând tânguitor. Atunci a luat-o în brațele sale și mângâind-o au ajuns la automobilul lor. A așezat-o lângă el; o mângăia neîncetat, încercând să o înduplece să nu-și mai amintească nimic din cele trecute și spunându-i: „Pocăința pe toate le vindecă, de vreme ce vom ruga împreună”.
Cu această tandrețe și delicatețe a sosit noaptea. Numai ce a închis ochii acest erou al jertfirii de sine și al iubirii, că „a fost răpit în vedere duhovnicească și a ajuns până la al treilea cer”. Nu putea să descrie și să istorisească cele de care a fost învrednicit de harul dumnezeiesc. A văzut cetele sfinților, „bunătățile cele nepieritoare ale celor mântuiți”, și întreaga iubire dumnezeiască, care l-a ținut în extaz.
Atunci cu adevărat mi-am prihănit ticăloșia mea și mi-am spus: te lauzi în deșert, călugăre, cu viața ta, de vreme ce acesta, cu o singură jertfă, a fost ridicat până la „al treilea cer”. Iată o pildă și o icoană de soț și bărbat adevărat. După această întâmplare, fata s-a dovedit a fi o soție desăvârșită (ideală).

F frumos, extraordinar. Un bun exemplu de urmat, mai ales pt tineri care aleg sa divorteze dintr-un motiv sau altul. Ce putere are rugaciunea!!!!

Uitati si o alta poveste adevarata, despre un sot care se intoarce din razboi si isi gaseste sotia casatorita cu altul - http://ortodoxiatinerilor.ro/iubirea...anta-sot-sotie - ca tot punea candva in discutie Vlad cazul lui Ianolide, care a suferit mult dupa ce, reintors din puscarie, si-a gasit logodnica maritata.

Pare extrem de tragic. Poate daca ar fi fost povestita toata istoria direct de parintele Matei dimensiunea transfiguratoare a experientei ar fi fost mult mai evidenta...

N-am știut de versetul ăsta pînă acum, dar am avut întotdeauna senzația că așa este.

Seamănă cu:

Osea 1

2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: "Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul".
3. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim, şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.

Numai Sfinții pot să facă așa ceva.

Chiar ca.....
Eu, necasatorit fiind, pana sa citesc istorisirea asta, aveam o pozitie foarte slab definita cu privire la casatorie: 1. nu intelegeam cum poate casatoria sa fie o mare taina (cam intelegeam eu ce se spune in teorie dar nu prea credeam) 2. nu stiam daca e pentru mine sau nu, daca sunt pregatit sau nu, etc. Dupa ce am citit povestea am inteles si felul in care poate fi o mare taina, si ca, cel putin momentan, nu e pt mine :)

Cred ca trebuie sa aiba omul credinta ca sa i se aplice cuvantul asta. Adica am citit la parinti ca orice casatorie e fie din voia lui Dumnezeu, fie din ingaduinta Lui (de aia si Hristos si Pavel spun ca nu au voie sa se lase unul pe altul)...eu inteleg asa: daca are omul credinta, i se aplica cuvantul asta si casatoria e din voia lui Dumnezeu. Daca nu are, e din ingaduinta.

Totusi cam mare diferenta de 10 ani intre sot si sotie!

Casatoria nu e aceeasi cu logodna.

In cazul logodnei, asta e..viata merge inainte, nu cred ca o femeie care e doar logodita ar trebui sa-si astepte logodnicul ani fara numar.
Nici nu stiu cum ideea logodnei se impaca cu ortodoxia, nu avem "Taina logodnei" ci doar "Taina casatoriei".

In cazul casatoriei, pozitia este f. dificila intr-o situatie ca cea mai de sus, greu de spus ce si cum este corect, oricum femeia e intr-o pozitie f. delicata, probabil ca este decizia ei pana la urma.

Mare pentru ce sau fata de ce? :)

Sa speram ca o sa aiba aceeasi profunda intelegere si cei care se ofuscheaza cu ifose spirituale cum ca sotia e musai sa fie virgina si daca nu e, stramba din nas si mai rau (sunt parca cateva topice pe tema asta)

Sigur ca asa ar trebui sa fie dar daca nu e, nu e sfarsitul lumii nici paria societatii, mai ales daca s-a pocait pentru greseli.

Pur si simplu cu o diferenta asa mare de varsta e mai greu ca doi oameni sa aiba acceleasi interese sau pasiuni, plus ca se cunoaste diferenta in privinta modului de gandire!
Si de obicei la 18-19-20 de ani mai putini oameni se gandesc sa-si intemeieze o familie sau sa aiba copii, mai ales ca la aceea varsta (cu exceptia celor care au terminat o scoala profesionala ori liceu industrial) nici nu ai o meserie bine definita, pe care sa o poti practica toata viata si sa poti asigura conditiile materiale pentru formarea unei familii!
S-au dus vremurile cand la 20 de ani dupa ce ieseai muncitor calificat in industrie sau transporturi primeai imediat repartitie si servici in productie!

Aici total de acord!

Legatura la nivel de "interese si pasiuni" comune este una slaba.
Si din cate am mai vazut prin jur, putini se pot lauda cu asa ceva.
De obicei barbatii au pasiuni pe care femeile nu le impartasesc si invers.

Iar armonia vizavi de "modul de gandire" e o chestie care tine de sistemul de valori, important este sa imparta acelasi sistem de valori, nu sa aiba o gandire copiata la indigo.

Cunosc familii in care nu exista cine stie ce diferenta de varsta dar din diverse motive, doar unul din soti lucreaza sau daca celalat totusi lucreaza lucreaza pentru un salariu derizoriu.

Asta nu tine de varsta ci de pregatirea profesionala, educatia care ai primit-o.
Poti sa ai 40 ani, daca esti slab pregatit profesional (si nu doar), lucrezi pentru mai nimic sau iti gasesti greu de lucru.

Da, s-au dus vremurile in care primeai de lucru doar pe baza unei hartii si din pacate acum facultatea este doar un loc in care primesti niste cunostinte generale si o hartie si multi dintre tineri (sau chiar cei care sunt parinti) nu inteleg acest lucru.

Este adevarat ca sunt anumite pasiuni sau hobbyuri specific masculine- fotbal, table, politica, reparatii electrice sau de motoare, etc pe care o femeie mai rar sa le impartaseasca, cum la fel de adevarat este ca existe anumite pasiuni sau hobbyuri specific feminine- moda, hainele, shopingul, etc pe care un barbat este mai greu sa le impartaseasca! Din aceasta cauza este bine ca sa zicem o data pe saptamana sotul sa socializeze cu prietenii lui (pe stadion, la o tabla, la pescuit sa zicem), iar sotia cu prietenele ei.
Insa pentru ca o casnicie sa functioneze trebuie sa existe si niste puncte comune de discutie- un gen de lectura, interesul comun pentru anumite subiecte istorice, literare, sau pentru anumite categorii de filme, emisiuni radio-tv sau excursii, plimbari, petreceri, etc. Doar nu stai ca mutul in casa!

Iar inainte de 1990 nu primeai repartitie si te angajai doar "pe baza unei hartii""- este o afirmatie eronata!
In scolile profesionale si liceele industriala chiar se invata meserie, iar majoritatea muncitorilor calificati din Romania (strungari, frezori, masinisti, electricieni, fierar-betonisti, tamplari, maistri, etc) erau foarte bine pregatiti profesional!
Nu mai zic de ceferisti care erau ä doua armata a tarii"" si erau renumiti pentru unitatea, disciplina si profesionalismul desavarsit in meserie! Cateva videoclipuri demonstreaza acest lucru:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=V-4f-dE7E9M

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=nt0802SKod8

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=Cj8PqWC6Wuw


Iar in legatura cu inflatia de facultati si studenti de astazi, care intradevar multi obtin doar o hartie, aici e si vina sistemului nostru de invatamant!
Inca din clasa a saptea dirigintii ar trebui sa urmareasca ce pasiuni sau ce aptitudini au elevii, spre ce meserie ar inclina si le-ar place sa o practice in viata, pentru a-i putea sfatui ce fel de forma de invatamant ar trebui sa urmeze dupa terminarea celor opt clase obligatorii: ori scoala profesionala sau liceu industrial (pentru cei care au inclinatii spre practicarea unei anumite meserii), ori liceu vocational (pentru cei care vadesc un talent sportiv, muzical sau artistic), ori liceu teoretic si apoi facultate (pentru cei care arata inclinatie spre studiu mai amanuntit)

Ideea este ca hartia aia avea putere, era ceva pregatire in spatele ei.
Acum..nu mai poti fi sigur, de fapt esti sigur, mai mult ca nu inseamna cine stie ce pana nu il pui la niste teste pe candidatul la interviu.

Cu siguranţă! Deşi nu-i foarte sigur.

Inainte logodna se facea inainte de Taina Cununiei pentru ca era ceva normal sa iti pastrezi fecioria. Acum se face in ziua in care se face si Taina Cununiei, mai ales ptr. ca astazi tinerii au impresia ca daca sunt logoditi pot face orice sau se despart usor. Defapt, nici daca nu sunt logoditi fac ce vor. La slujba logodnei se pun inelele. Este slujba de logodna si slujba nuntii. Acum aceste doua se fac impreuna si din pacate de f.multe ori sambata, in ziua mortilor. In mod normal, inainte se faceau slujbele de cununie Joia, dar acum numai tiganii mai fac asa.

Logodna este un fel de promisiune, o fagaduinta intre cei doi ca se vor casatori. Asa cum in vest se da acel inel de logodna si la scurt timp se casatarosc, in BO logodna se face in Biserica, nu oriunde. In traditia romaneasca nu exista inel de logodna, care in vest este un fel de cerere in casatorie. La noi se cere la parinti fata. Acum nu stiu daca mai tin multi cont de treaba asta.

"Sfantul Andrei Saguna, intr-un compediu de Drept Canonic, publicat in anul 1868, spune ca logodna este "actul prin care persoanele casatorinde se declara inaintea preotului miresei, a parintilor sau a tutorilor si a rudeniilor lor pentru a se lua in casatorie". La randul sau, parintele Dumitru Staniloae, spune ca logodna este "fagaduinta ce si-o dau viitorii soti de a se uni in casatorie, fagaduinta binecuvantata si ea de preot".

Odata savarsita logodna religioasa, cei doi tineri sunt opriti a se mai logodi cu alte persoane, fiind indatorati moral spre a se casatori intre ei. Daca un barbat anuleaza logodna, casatorindu-se cu alta femeie decat cu logodnica lui, se considera ca este vorba de a doua nunta, prima fiind incalcata. Prin canonul 98 al Sinodului Ecumenic V-VI Trulan (691-692) se arata valoarea logodnei religioase, Sfintii Parinti hotarand: "Cel ce ia spre insotire de casatorie pe femeia logodita cu altul, traind inca logodnicul, sa fie pus sub invinuire de adulter." Acest canon sinodal este repetat intocmai si de Sfantul Ioan Postitorul, in canonul 22 al sau.


In intreaga Sfanta Scriptura, precum si in scrierile Sfintilor Parinti, logodnica este considerata drept femeie deplina a logodnicului. Astfel, potrivit canoanelor Bisericii Ortodoxe, logodna este obligatorie pentru cei care au incheiat-o, ea trebuind sa fie urmata de Taina Nuntii. Pentru evitarea unor consecinte neplacute la care s-ar expune logodnicii care, intre logodna si Cununie s-ar desparti, din diferite motive, in Biserica Ortodoxa s-a hotarat ca preotii sa nu mai savarseasca logodna religioasa separat de Taina Nuntii, ci numai odata cu aceasta.


Dupa logodna religioasa, cei doi tineri sunt datori a petrece inca in curatie, fara a se uni trupeste, pana la savarsirea Tainei Nuntii. Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 69, interzice unirea trupeasca dintre logodnici, pana in ziua Nuntii, zicand: "Citetul, daca s-ar impreuna cu logodnica sa, mai inainte de Nunta, un an fiind oprit, se va primi spre a citi, ramanand neinaintat; iar impreunandu-se pe ascuns, fara logodna, va inceta din slujba. Asemenea si slujitorul bisericesc." Desi acest canon se refera la slujitorii bisericesti, el ii priveste, in aceeasi masura, si pe crestinii de rand."

Mai multe aici:
http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=638

si aici:
http://www.crestinortodox.ro/liturgi...na-136712.html

http://www.ortodoxia.md/articole-si-.../691-logodna-o

De ce „din păcate”? Găsești că este funest?

Dar ce este cu adevărat memorabil din istoria lui Osea și a grecului înșelat de nevăstuică? Acești doi oameni au reușit, unul făcund ascultare poruncii de Sus și celălalt prin voia proprie, să mîntuiască două femei pierdute. Da, le-au scăpat de demoni, de viciul ce le cuprinsese. Ori asta nu e simplu deloc, dar cu răbdare și cu ajutorul harului Lui Dumnezeu se poate. Ceea ce îi face pe aceștia doi să fie mult mai asemenea cu Hristos decît alți oameni care abia se mîntuiesc pe sine de păcatele proprii, tot cu ajutor de la Domnul.

Din pacate in sensul ca s-a departat f.mult de la Sf.Traditie! Cei care tin cont cat de cat de BO nu fac nunta sambata! E putin ciudat sa sarbatoresti in ziua mortilor, zi dedicata celor plecati din familia ta!

Stai linistit Vlad, nici macar cei casatoriti nu inteleg asa usor taina casatoriei. Este nevoie de timp, de maturitate, de rugaciune - pentru ca Dumnezeu sa lumineze mintile sotilor spre a intelege casnicia asa cum trebuie, de lupta. Un psiholog spunea ca este nevoie de cel putin 10 ani ca intre soti lucrurile sa se sudeze intr-un mod autentic.

In povestirea postata sotul avea o masura foarte inalta, apropiata de sfintenie. El a ales sotia pe masura bunatatii sale, dar nu oricine poate sa poarte aceasta cruce, de aceea si modul in care fiecare isi alege sotia difera - in functie de masura la care se afla.

După ce te însori, pe lîngă demonii tăi mai trebuie să-i înfrunți și pe ai nevestei. Valabil și invers, bineînțeles. Cele două cruci care pînă atunci au fost separate devin dintr-o dată una mai mare pentru amîndoi.

Si cu toate acestea cat de frumoasa este casnicia!! Pe masura nevointei este si bucuria, pe masura greutatilor este si odihna. Minunat a lasat Dumnezeu ca barbatul si femeia sa calatoreasca impreuna in aceasta viata - spre mantuire!

Conform celor susținute de Sorin Dumitrescu, inițial omul a fost o ființă androgină, Adam-Eva, adică două persoane într-un singur trup. Apoi au fost separați (în urma păcatului?) și de atunci omul își caută jumătatea. Puțin probabil să fie așa, dar e o idee la care merită să medităm.

Am mai întîlnit o idee similară la Rafail Noica, el vorbind adeseori despre reîntregirea Omului, ca ființă unitară acum separată... Este de fapt idealul de Biserică, o Integrală de foarte multe persoane diferite care se completează formînd Trupul Lui Hristos.

Mă întreb cum ar fi arătat Pămîntul dacă omul nu ar fi căzut, care ar fi fost metoda de înmulțire, gradul de tehnologie atinsă șamd.

Oricum, căsătoria nu face altceva decît să unească două persoane într-o singură ființă - tainic. Nu de puține ori eu și soția am avut gînduri identice simultane sau am anticipat ceea ce celălalt urma să spună sau chiar am simțit într-un mod magic ce anume gîndea celălalt. Poate fi vorba de întîmplare, însă de la un punct încolo devine un lucru curios...

Asta e esentialul, asta e normalul.
Daca se procedeaza astfel, sunt mai putine batai de cap, tragedii, etc.

Fiecare Liturghie este o sărbătoare a Învierii. În Hristos și în Biserică nu este moarte. Sâmbăta se face și pomenirea celor adormiți (așa este corect să se numească creștinii, pentru a face deosebirea de adevărata moarte, cea duhovnicească), însă în Hristos toți sunt vii, și cei din această viață, și cei trecuți dincolo.

nu era logodnica, era sotie, aveau si un copil impreuna... (in povestea de fata) in rest, asa la modul general, de acord cu tine :1:

Sunt totuși două idei diferite...Speculația lui Sorin Dumitrescu (deplasată după părerea mea) legată de androginitatea lui Adam și a Evei e o treabă, și esența unică a omului de care vorbește pr. Rafail e o altă treabă, e „ca toți să fie una”, așa cum am fost gândiți și creați dintru început.

Înțeleg, în mod clar cine nu e la nivelul lui își va alege altfel nevasta. De fapt Dumnezeu i-o va alege altfel, pentru că el a avut credința nestrămutată că Dumnezeu i-a ales-o și mai mult ca sigur că așa a fost :)

Totuși genul de disponibilitate pe care a avut-o bărbatul din povestire mă gândesc că rămâne idealul oricărei căsătorii un ideal destul de intimidant, nu prin prisma faptului că ni s-ar cere să fim din prima la nivelul lui ci prin faptul că pentru a îl atinge trebuie să urcăm pe Golgotha...dar, într-un fel sau altul, pe Golgotha trebuie să urcăm oricum....

Poți găsi fragmentul sau înregistrarea unde spune acestea Sorin Dumitrescu? Pentru că ce descrii aici nu este altceva decât mitul androginului, al lui Platon.

Din ce ne spune Revelația este adevărat că Eva fusese cumva conținută în Adam, fiind luată din el (cu trupul, dar poate și cu sufletul, căci nu se spune că Dumnezeu a suflat și asupra ei), însă cum bine știm, această diferențiere a făcut-o Dumnezeu înainte de păcat. După ce au dat curs ispitei șarpelui dezbinarea s-a făcut simțită și între ei, iar unitatea lor nu mai poate fi regăsită decât în Hristos, Cel care zdrobește capul șarpelui.

A fost la televizor, demult, dacă nu mă înșel la ”Nașul”.

Eu mă îndoiesc că Sorin Dumitrescu nu știe lucrurile astea. :)

El explica atunci că există niște icoane foarte vechi în care ființa Adam-Eva este pictată stînd întinsă jos pă pămînt, Adam fiind la orizontală și Eva ridicîndu-se la verticală, ei avînd cumva picioarele comune. Nu rețin detalii, însă pe aceste icoane se bazează afirmația lui.

Tocmai, că le știe și pe astea, și mult mai mult decât atât.

De-asta ar fi fost bine să știm exact ce a spus; poate doar explica icoana cu pricina, nu cred că asta este și credința lui.

Voi căuta filmul, ca să nu mai vorbesc din auzite.