Profetia Sfantului Nil Athonitul despre sfarsitul lumii
 

Oamenii se vor sălbătici, ajungând ca fiarele, din pricina ispitelor şi înşelăciunilor Antihristului.

Sfântul Nil Athonitul a trăit în binecuvântatul pământ al Maicii Domnului, pe Muntele Sfânt al Athonului şi este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 7 mai al fiecărui an.
„Începând cu anul 1900, până la mijlocul veacului douăzeci, oamenii şi lumea întreagă vor ajunge să fie de nerecunoscut. Când se va apropia timpul venirii lui Antihrist, minţile oamenilor se vor întuneca, din pricina patimilor trupeşti. Răutatea şi înşelăciunea vor creşte tot mai mult.
Lumea se va schimba şi oamenii se vor schimba. Bărbaţii nu se vor mai deosebi de femei, din pricina neruşinării îmbrăcăminţii şi a felului cum îşi vor purta părul. Oamenii se vor sălbătici, ajungând ca fiarele, din pricina ispitelor şi înşelăciunilor Antihristului.
Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi cinstiţi. Iubirea dintre oameni se va stinge. Păstorii creştini, adică episcopii şi preoţii se vor umple de slava deşartă (afară doar de câţiva dintre ei), nemaiputând deosebi cele de-a dreapta de cele de-a stânga. Toate obiceiurile cele vechi ale creştinilor şi ale Bisericii vor fi schimbate. Curăţia nu se va mai găsi între oameni, iar desfrânarea va domni peste tot.
Minciuna şi lăcomia se vor lăţi peste tot. Vai celor ce vor aduna bogăţii peste bogăţii! Desfrânarea, adulterul, sodomia, hoţia şi uciderile vor domni în acele timpuri. Din pricina înmulţirii fărădelegii, oamenii vor fi lipsiţi de orice mustrare de conştiinţă şi de harul Duhului Sfânt, pe care l-au primit la Botez.
Bisericile vor fi lipsite de păstori evlavioşi. Şi vai creştinilor care vor rămâne în lume, în acele timpuri! Şi vai celor ce vor fi lipsiţi de credinţă, căci nu vor mai vedea lumina cunoştinţei la nimeni! Creştinii adevăraţi vor fugi atunci în locuri sfinţite, unde se vor adăposti, ca să-şi găsească liniştea şi să se îngrijească de suflet. Căci în lume vor avea doar greutăţi şi piedici.
Toate aceste lucruri se vor întâmpla, pentru că atunci Antihristul va domni peste toată lumea. Acela va lucra semne şi minuni şi va înzestra cu înţelepciune pe nenorociţii oameni, aşa încât vor născoci căi de a vorbi unul cu altul, dintr-o parte a pământului într-alta. Vor zbura ca păsările prin aer şi vor străbate adâncul mării, asemenea peştilor.
Oamenii ce vor trăi având de toate, vor fi nişte nenorociţi, căci nu vor cunoaşte că toate acestea sunt înşelăciuni ale Antihristului. Iar Antihristul îi va face să creadă, prin născocirile sale, că Dumnezeu cel în Treime nu există.
Atunci preabunul Dumnezeu, văzând ticăloşirea lumii, va scurta acele zile pentru cei aleşi,căci Antihristul va încerca să ducă în rătăcire şi pe cei aleşi. Apoi se va arăta deodată sabia cea cu două tăişuri, şi va tăia pe înşelător şi pe cei care i-au urmat lui.”


Extras din Marii Sinaxarişti ai Bisericii Ortodoxe, Colorado, 2000.

Ce mai e de spus? :(
Nimic. Este o descriere perfecta a societatii de astazi. A societatii noastre. Si cel mai grav ar fi sa dam vina pe altii cand noi nu ne schimbam.
Smerenia si pocainta pot schimba deciziile lui Dumnezeu. Dar pentru asta trebuie sa ne schimbam noi.

Iata, prin mesajul tau inspiri altora deznadejde afirmand ca este o descriere a societatii noastre de azi. Ceea ce este fals.
Prin astfel de afirmatii deznadajduitoare poti face foarte mult rau celor mai slabi in crediinta, ar fi bine sa constientizezi acest aspect.
Poate ca ar fi util sa te intrebi ce semnifica pentru tine o astfel de afirmatie pecetluitoare, etichetatoare spre o realitate falsa - oare arata ca tu insuti esti deznadajduit (?) ca nu gasesti gasesti ceea ce cauti (si oare de ce? - oare problema e la cei din jur, sau la tine?), ca vezi lucrurile printr-un anumit filtru?

Deocamdata, in societatea noastra avem preoti evlaviosi de la care avem ce invata pentru ca ne poti fi modele vii de crediinta si traire cu Dumnezeu. Iar pe crestinii din lume nimic nu ii impiedica sa traiesca in infranare (infranarea de la vorbe multe/rele, de la alte rele/lucruri inutile gen TV, etc), nimic nu ii impiedica sa se roage cat de mult pot in cursul zilei in fiecare zi a vietii lor, nimic nu ii impiedica sa il caute pe Dumnezeu, decat propria lor lene si alegere. In societatea noastra avem in jur clerici traitori cu Dumnezeu care ne pot fi modele, numai noi, fiecare la nivel individual, sa ii luam drept modele.

Si eu ,ca si Adam,cred ca nu este descrierea vremurilor actuale.
Ne indreptam spre acele vremuri insa se pare ca nu suntem in mijlocul lor.

Noi suntem chiar in mijlocul lor.

Este atata inselare in jur, atata munca, grija, lipsa de liniste, lipsa de rugaciune, incat eu as zice: traim ca si crestini, sau alergam intr-o fuga nebuna... dupa supravietuirea trupeasca?

Traditia profetiei eschatologice s-a nascut inainte de aparitia primelor semne de viata din partea credintei crestine iar legaturile sale din iudaism,ca sa ne rezumam doar la aceste doua credinte,au determinat transmiterea unui bagaj profetic care a existat alaturi de crestinism si din care noua credinta nascuta si-a luat la randul ei destule modele si conceptii,adaptandu-le printr-o noua interpretare noilor situatii care framantau sufletul credinciosilor.Dorinta umana de a evada din limitele cunostintelor noastre,de a intrezari macar o scanteie de imagine din viitorul lumii,in apropierea sfarsitului ei,a fost o neliniste permanenta iar profetia si-a gasit mereu un sol fertil in care sa rodeasca in creuzetul unor astepari apocaliptice,intrucat crestinismul,in esenta mesajului lui,nu poate exista fara acest gen de asteptare,fie si manifestata in diferite grade de intensitate sau contexte istorice.

Se poate spune ca dorinta apostolului Pavel din I Tes 5:20(cu punct de referinta in capitolul 14 din I Corinteni) nu face decat sa continue traditia mostenita de acesta din iudaism,a marilor profeti ai Vechiului Testament, vocile celor care asigurau un contact direct si dinamic intre voia lui Dumnezeu si poporul Sau,intr-o relatie vie de credinta,inca neinchistata in litera care,oricat de generoasa ar fi,va pierde ceva din vivacitatea transmiterii orale si a interactiunii umane directe.Au fost destule voci care au afirmat ca darul profetiei s-ar fi oprit odata cu apusul epocii apostolice dar studiul istoriei ulterioare a crestinismului va observa ca acesta tensionata forma de perceptie a credintei,cuantificata in mesaje marcate si radicale,nu a disparut niciodata ci a existat mereu,reluand vechile teme profetice in diverse epoci.Nici profetia Sfantului Nil nu face exceptie,ea incadrandu-se in acesta lunga traditie,in ea existand teme clasice ale profetiei,realizandu-se in acest mod o continuitate intre trecut si viitor,in care prezentul este mereu si mereu piscul de munte din varful caruia scurtezi zarile in cautarea raspunsurilor care pe toti ne nelinistesc atat de mult.

• ,,oamenii şi lumea întreagă vor ajunge să fie de nerecunoscut. Când se va apropia timpul venirii lui Antihrist, minţile oamenilor se vor întuneca, din pricina patimilor trupeşti. Răutatea şi înşelăciunea vor creşte tot mai mult.Lumea se va schimba şi oamenii se vor schimba. Bărbaţii nu se vor mai deosebi de femei, din pricina neruşinării îmbrăcăminţii şi a felului cum îşi vor purta părul. Oamenii se vor sălbătici, ajungând ca fiarele, din pricina ispitelor şi înşelăciunilor Antihristului.Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi cinstiţi. Iubirea dintre oameni se va stinge. Păstorii creştini, adică episcopii şi preoţii se vor umple de slava deşartă (afară doar de câţiva dintre ei), nemaiputând deosebi cele de-a dreapta de cele de-a stânga. Toate obiceiurile cele vechi ale creştinilor şi ale Bisericii vor fi schimbate. Curăţia nu se va mai găsi între oameni, iar desfrânarea va domni peste tot.Minciuna şi lăcomia se vor lăţi peste tot. Vai celor ce vor aduna bogăţii peste bogăţii! Desfrânarea, adulterul, sodomia, hoţia şi uciderile vor domni în acele timpuri. Din pricina înmulţirii fărădelegii, oamenii vor fi lipsiţi de orice mustrare de conştiinţă şi de harul Duhului Sfânt, pe care l-au primit la Botez."

Tema striaciunii inaintea sfarsitului,prezenta si descrisa atat la apostolul Pavel cat si la Iuda precum si tema tema ispitelor necuratului drept cauza a stricaciunii dupa in apropierea finalului dupa cum apare in I Petru,reluarea in context crestin a motivului stricaciunii generalizate,avand la origine actiunea unei/unor forte ceresti malefice de la inceputul capitolului 6 din Geneza in context crestin dar tot cu finalitate apocaliptica.Datorita mentiunii pierderii harului botezului crestin,avand drept consecinta dezlantuirea raului,pacatului si stricaciunii umane,se poate trasa o legatura clara cu tema apostolului Pavel din II Tes 2:7 cu privire la taina faradelegii.Se adauga elemente noi contextualizate,privind decaderea clerului si a traditiilor Bisericii,ultima dintre ele o tema care desi avand o evolutie graduala in timp isi poate detecta semintele abordari in II Test 2:15.

• ,,Şi vai creştinilor care vor rămâne în lume, în acele timpuri! Şi vai celor ce vor fi lipsiţi de credinţă, căci nu vor mai vedea lumina cunoştinţei la nimeni! Creştinii adevăraţi vor fugi atunci în locuri sfinţite, unde se vor adăposti, ca să-şi găsească liniştea şi să se îngrijească de suflet. Căci în lume vor avea doar greutăţi şi piedici."

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale profetiei,este practic o reluare a micii apocalipse din Matei 24:15-23,fiine reluat chiar si indemnul unei fugi din fata raului spre zone izolate,in cazul nostru locuri sfinte,garante a unei ultime defensive spirituale in fata raului.Fata de primul paragraf profetia creste in intenstitate,imaginea prinzand viata prin derularea,in fata ochilor imaginatiei fiecaruia,a unor miscari de mase umane in conditii dramatice,pe un fundal intunecat complet de rau,precum o cursa spre ultimul punct de lumina.Practic scena se restrange din ce in ce mai mult,anticipand parca inevitabilul sfarsit si confruntare.

• ,,Toate aceste lucruri se vor întâmpla, pentru că atunci Antihristul va domni peste toată lumea. Acela va lucra semne şi minuni şi va înzestra cu înţelepciune pe nenorociţii oameni, aşa încât vor născoci căi de a vorbi unul cu altul, dintr-o parte a pământului într-alta. Vor zbura ca păsările prin aer şi vor străbate adâncul mării, asemenea peştilor.Oamenii ce vor trăi având de toate, vor fi nişte nenorociţi, căci nu vor cunoaşte că toate acestea sunt înşelăciuni ale Antihristului. Iar Antihristul îi va face să creadă, prin născocirile sale, că Dumnezeu cel în Treime nu există."

O exceptionala reluare a uneia dintre cele mai vechi idei,a transmiterii unor cunostiinte stiintifice catre umanitate de catre entitati cosmice,fara consimtamant divin si spre ruina lumii.Poate fi regasita inclusiv in Cartea lui Enoh,capitolul VIII,unde ingerii cazuti transmit cunostiinte stiintifice umanitatii.O interesare inversare a temei originii intelepciunii umane dar ce trebuie remarcat este vizionarismul autorului cu privire la forme particulare de evolutie a cunostiintelor umane,precum comunicarea la distanta,aeronautica si submersibile.Scepticii ar spune ca poate fi vorba de o interpolare in profetia initiala,prin inserarea in text a unei specificatii ulterioare exacte,reeditate pentru prezent dar personal nu vad nici un motiv pentru o asemenea suspiciune in situatia in care inceputul profetiei ,,Începând cu anul 1900, până la mijlocul veacului douăzeci.."este unul autentic.

• ,,Iar Antihristul îi va face să creadă, prin născocirile sale, că Dumnezeu cel în Treime nu există.Atunci preabunul Dumnezeu, văzând ticăloşirea lumii, va scurta acele zile pentru cei aleşi,căci Antihristul va încerca să ducă în rătăcire şi pe cei aleşi. Apoi se va arăta deodată sabia cea cu două tăişuri, şi va tăia pe înşelător şi pe cei care i-au urmat lui.”

Finalul profetiei,usor de inclus intr-o paralela cu cartea Apocalipsei, este clasic,realitatile judecatii lui Dumnezeu, puterea sa de a limita ofensiva raului si suveranitatea sa cu privire la salvarea celor alesi(tema regasita si in discursul Mantuitorului din Marcu 13:20),tema sabiei cu doua taisuri(prezenta atat in Apocalipsa 1:16 precum si in apocrifa ,,Cartea lui Adam si a Evei").Spre deosebire de profetia iudaica,care se proiecta de multe ori inapoi in timp pentru a descrie intrarea iminenta in istorie a Imparatiei lui Dumnezeu,profetia Sfantului Nil,ramanind in traditia ioaneica a viziunii eschtaologice de final,nu se limiteaza la nararea unor evenimente istorice precise ci introduce cititorii intr-un angrenaj complex,eschatologic, unde descrierea profetica in Duhul reaminteste nu numai finalul ci transmite o tema de meditatie referitoare la modul cum omul trebuie sa se raporteze la el din perspectiva unui timp al prezentului condensat,in asteptarea eliberarii finale de sub puterea raului.

Cînd a fost scrisă această profeție? Cînd a trăit Nil Athonitul?

Salut , Florin !
 

Sfantul Nil Athonitul a vietuit in secolul XVII intr o pestera aproape de pustia Kavsokaliviei si a trecut la Domnul in anul 1651 . Mormantul sau a izvorat mir mult timp si este unul din cei mai mari asceti pe care i-a dat Gradina Maicii Domnului .

asa si? Astfel de vremuri au fost din totdeauna. Spune-mi si mie o perioada din istorie in care sa nu fi fost: desfranare, crime, inselaciune etc. Ni se pare noua ca in vremea noastra aceste pacate s-au inmultit datorita televiziunii. Pe vremea bunicilor nostrii aceste fapte nu aveau unde sa fie "promovate". Acum "au patruns" in orice colt al lumii prin televizor. Vor veni si acele vremuri tulburi, asa cum ne avertizeaza Biblia, dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem din tantar, armasar

Pacatul prolifereaza cu succes in aceste vremuri, nu putem spune altfel.

Dar, in ciuda acestei situatii, Biserica va dainui pana la sfarsitul veacurilor. Dumnezeu, Care vrea sa fim precum albinele care cauta numai florile, poate sa ne conduca pasii astfel incat sa gasim un mediu duhovnicesc prielnic. Cum stie si cum vrea.

Internet si telefon exista, deci oamenii pot comunica intre ei indiferent unde se afla pe glob. Exista si pacate, exista si oaze de sfintenie. Proportia numai Dumnezeu o stie.


,, Odata au mers niste oameni mireni in Tebaida la un batran, luand cu dansii un om indracit, ca sa-l pofteasca pe acel batran sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul, si sa-l izbaveasca de aceasta munca diavoleasca. Iar batranul fiind poftit de dansii, a inceput a se ruga cu osardie lui Dumnezeu pentru dansul si dupa ce a savarsit rugaciunea a grait necuratului duh, care era intr-acel om si a zis : iesi, duh necurat, din zidirea lui Dumnezeu ! Zis-a lui duhul cel necurat din om : voi iesi daca te voi intreba un cuvant si imi vei raspunde. Zis-a lui batranul : intreaba si zi ce ai de zis ! Si a zis diavolul : aceasta voi sa te intreb si sa-mi spui mie : ce sunt caprele si ce sunt oile ? Raspuns-a lui batrariul : caprele eu sunt, iar oile Dumnezeu le stie. Acestea auzind diavolul, a strigat cu glas mare si a zis : iata, pentru smerenia ta ies ! Si indata, in acel ceas a iesit, iar omul a ramas sanatos si asa s-a dus la casa lui multumind si slavind pe Dumnezeu." Sursa http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/10.htm

Cel mai important este sa credem si noi ,,Caprele sunt eu..." si sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne preschimbe in oi.

Stai putin, eu nu ma transformam intr-un profet al apocalipsei.
Dar despre ce vorbim? Acesta profetie nu se pliaza perfect pe societatea noastra?
Sa le luam pe rand:
1."minţile oamenilor se vor întuneca, din pricina patimilor trupeşti.". Nu e asa? Sa deschidem televizorul la un film, la o emisiune, la stiri...., sau sa intram pe net sa citim ceva. Care e probabilitatea sa intalnim ceva cu tenta sexuala?
2. "Răutatea şi înşelăciunea vor creşte tot mai mult." Nu e rautate in societatea de astazi? Deschidem iar televizorul. La stiri de exemplu. Cum arata societatea? Haideti sa ascultam o discutie intre 2 oameni. Nu-i asa ca se va vorbi despre cineva care e vinovat de ceva? Mereu e plin de vinovati. Noi nu. Noi suntem singurii nevinovati. Dar restul sunt rai si nenorociti.
3. "Imbracamintea". Mai are rost sa vorbim?
4. "Păstorii creştini, adică episcopii şi preoţii se vor umple de slava deşartă " Cati dintre preotii hirotoniti anul asta nu au dat bani? Cati episcopi vand posturile? Cati preoti fura, beau, fumeaza, fac afaceri... ? Sa va zic eu ce am aflat cand am fost de sarbatori acasa? Nu sunt nascut in Bucuresti. Dar orasul de nastere e destul de mare. E resetinta de judet cu episcopie. Nu am auzit nimic bun de nici un preot. Dar am auzit de nu stiu ce preot care si-a platit amanta sa faca avort, am auzit de un preot de peste 60 de ani de care stie toata lumea ca are amanta, am auzit ca un diacon nu tine post ca daca el vede mici de exemplu miercurea sau vinerea, chiar daca este post nu se poate abtine, am auzit ce pozitie a mai incercat, am auzit de preot lasat de sotie ca nu o satisfacea, am auzit discutie intre un tip care a fost preot (nu fusese inca si caterisit) si venise la biserica si un alt preot mai in varsta incerca sa il convinga ca poate ramane preot indiferent de ce ar fi facut, mai putin crima, am auzit de preot care tinea slujba beat, am auzit de preot care tipa in biserica si spunea ca nimeni nu o sa tipe acolo mai tare decat el... Si toate astea de la alti preoti.
Eu nu spun ca toti si toate sunt asa. Dar imaginea de ansamblu asta este. Daca ne punem ochelari opaci si ne spunem optimisti, cand de fapt suntem nerealisti...
Nu e lumea pe care fiecare alege sa o vada, e lumea pe care o vezi privind obiectiv. Iar lucrurile bune incep sa devina exceptii.

Referitor la opiniile cu privire la internet si televiziune un detaliu interesant:evreii ultraortodocsi,celebrii ,,vuz-vuz"(dupa zgomotul pe care il fac cand se misca hainele lor lungi)nu folosesc internetul si nici televiziunea,considerandu-le malefice,in sensul unei afectari a puritatii ritualice si posibilitatea de a se strecura invataturi eretice sau lumesti contrare normelor stricte ale iudaismului.Asezamantul romanesc(ortodox) de la Ierusalim este chiar intr-un asemenea cartier si este foarte riscant sa incalci prevederile lor in zi de Sabat,arunca cu pietre in tine la propriu.Mie,sincer,cartierul lor mi s-a parut sinistru si lipsit,paradoxal,de curatenie,este foarte dificil sa ai un minim respect pt niste oameni care inteleg sa traiasca in mizerie si nu pt ca ar fi nevoiti.Cand iesi de acolo te intorci in civilizatie,restul orasului este frumos si curat.Situatia este si mai dramatica in diverse comunitati musulmane extremiste.Asta daca mai apuci sa iesi de acolo ca sa povestesti.Si in crestinism exista un curent in aceasta directie,cu privire la mijloacele moderne de comunicare,desi nu la fel de radical sau violent,mai mult periferic si oscilant,cultura europeana avand alte caracteristici sociale si de mentalitate.Pentru un vuz-vuz un forum pe net de acest tip ar fi de neinchipuit decat in stadiu apocaliptic si doar ca sa le urle la restu biruinta poporului ales contra restului lumii :)

Mă alătur şi eu celor care consideră că astăzi ne aflăm în cel mai sumbru moment al istoriei. Posibil să nu fie ultima perioadă a omenirii, asta numai Bunul Dumnezeu cunoaşte, însă mi se pare evident că fărădelegile oamenilor, adică ale noastre ale tuturor sunt fără precedent.

Din multele exemple pe care le-ar putea da orice om cu minim spirit de observaţie (de sine şi de lume), mă voi opri la unul singur.
Lucrez în învăţământ începînd cu vârsta de aproape 21 ani, aşadar sunt în contact aproape permanent cu dinamica vieţii copiilor şi adolescenţilor din ultimii 25 ani. Totodată sunt şi tată, iar în ultimii 13 ani am petrecut mult timp printre copii, prin parcuri, în grădiniţe, creşe, şcoli primare, gimnaziu, precum şi în alte instituţii şi locaţii destinate micuţilor.

Constatarea mea: răul şi desfigurarea omului a pătruns în lumea inocenţilor într-un mod fără precedent până azi. Copiii de grădiniţă au cunoştinţe şi simţăminte pe care cu greu le aveau chiar şi adulţii în perioada când eram eu copil şi adolescent. Desenele animate sunt, în majoritatea lor, de-a dreptul monstruoase, hidoase, cu îndemnuri permanente la violenţă sau la religia nouă promovată de stăpânii acestui veac. Dumnezeu este bagatelizat şi luat în răspăr în multe dintre (sub)producţiile pentru copii, astfel încât micuţii sunt deja bine şterşi pe creier şi reprogramaţi. Crimele, violurile, abuzurile de orice fel, urletele şi ţipetele, bătăile şi răzbunările sunt practicate tot mai frecvent şi găsite ca pe ceva absolut normal. Drogurile şi abuzurile de substanţe şi de alte plăceri sunt considerate ca normale, iar copiii nu înţeleg pur şi simplu de ce se tem atât de mult părinţii şi educatorii de astfel de lucruri. Este promovată domnia experimentării, cu orice preţ, a celor mai bizare situaţii. Iar experiemntarea Dumnezeirii este văzută ca o aiureală şi o bizarerie, în nici un caz ca pe o socoteală şi o aspiraţie de om normal. Nimic mai caraghios decât să afirmi că suferi de depărtarea ta de Dumnezeu şi că nădăjduieşti să te apropii de pacea Lui, schimbîndu-ţi orientarea sufletească, tânjind la reînnoirea ta în duh, întru Hristos.
Nu este zi să nu constat că, la întoarcerea acasă a copiilor mei celor mai mici, în vârstă de 3 ani respectiv 7 ani, parcă ne întâlnim ca extratereştri unii faţă de alţii. Comportamentul meu şi al lor este reciproc incomprehensibil şi ne ia ceva timp până să ajungem la un numitor comun. Din fericire încă mai găsim drumul către o carte bună, o muzică frumoasă, o rugăciune, o şoaptă despre om şi Dumnezeu, o împărtăşire, o descoperire personală. Dar cât va mai dura aceasta?, mă întreb speriat adeseori... Soţia este şi ea întristată, trăind printre copii toată ziua, din zori până seara deoarece munceşte cu 2 norme ca educatoare la o grădiniţă de stat. Iar eu îi cunosc pe copii şi de la un after-school unde predau şah elevilor de şcoală primară. Aceeaşi impresie, ca şi la liceele unde îmi petrec după-amiezele, că actualii copii evoluează, pur şi simplu, spre o conştiinţă şi conduită stranii...
A devenit un lucru comun să vezi copiii de grădiniţă în baruri, cârciumi, restaurante alergînd şi jucîndu-se printre beţivi, distrîndu-se printre canalele televizoarelor cu mii de porcării, sub ochii propriilor părinţi şi ai altor adulţi.
Consider că trăim o bulversare fără precedent a tot ce a fost ordinea vieţuirii omeneşti pe Terra. Iar lucrul cel mai îngrozitor pentru mine este că nimeni nu mai ia foarte în serios sensul schimbării, că vocile celor ce încă mai susţin valorile de viaţă creştine sunt tot mai slabe, parcă tot mai îndepărtate şi mai puţin credibile. Am simţământul că se predică în pustiu...
Totuşi rămân un optimist. Cei care vor să se ţină de rugăciune şi de un mod de viaţă tradiţional creştin şi românesc, încă o pot face, într-un fel sau altul. Mucenicia unora dintre semenii noştri este însă, deja, evidentă. Războiul e total, s-a mutat direct în stradă, peste tot, la baionetă.
Eu aşa cred. Chiar dacă pare sumbru, chiar dacă pe unii îi deprimă şi vor zice că sunt prea pesimist, eu repet: aceasta e realitatea, mai dură ca oricînd şi totuşi cine e creştin rămâne optimist şi liniştit. Se ştia de la bun început că aşa va fi. O ştim cu toţii din chiar Gura Cuvântului, a profeţilor şi sfinţilor Lui. Destrăbălarea şi orbirea omului contemporan îmi pare fără precedent. Cred că e mare plâns în Inima Cerului. Cred foarte tare că Tatăl nostru plânge amar de tot şi de nespus. Dar, vorba lui Tudorică, astăzi: "Să ne bucurăm, tată, că astfel luăm chiar de la Domnul o mare lecţie de răbdare şi dragoste adevărată... Cât de mult poate să sufere Dumnezeu pentru noi! Şi o face cu toţi odată, simultan, nu numai cu unul sau doi, cum faceţi tu şi mama când suferiţi pentru noi, când noi greşim şi ne facem singuri rău după rău..."

Aş putea să ofer mai multe exemple privind modul în care am înţeles că trăiesc azi copiii, diferit de ceea ce părinţii creştini îşi doresc de fapt.
Voi spune doar că în ultimele săptămâni, apropiindu-se vacanţa, îmi iau la revedere de la elevi discutînd liber diverse chestiuni din viaţa lor, a noastră. Involuntar, întrucât nu cercetez ceva anume ci pur şi simplu port discuţii libere spre sfârşitul orelor, după evaluarea materiei şcolare.

Iată două tipuri de exemple:
a) aspiraţia fetelor din câteva clase ale unor licee bucureştene de marcă este, la sfârşitul clasei a X-a, ca în această vacanţă de vară: să meargă la mare, cu sau fără ştirea şi permisiunea părinţilor, să se îmbete zdravăn, să experimenteze inconştienţa şi alte stări de spirit specifice consumului de alcool şi de droguri, să facă sex (desigur protejat, dar nu musai) individual şi în grup, să aibă experienţe sexuale deosebite (adică diverse forme considerate perversiuni), să fure ca distracţie, să cheltuiască mulţi bani, să se distreze foarte tare, să ia legătura cu spiritele universului, să fie libere şi descătuşate. E vorba despre multe fete, nu una sau două. Interesant că băieţii sunt mult mai rezervaţi şi mai sobri, în general. Curios lucru, pentru mine o surpriză (recunosc, plăcută).

b) majoritatea (eu aproximez ca peste 90%) nu merg la biserică la slujbe, nu se roagă (decât în cercuri de spiritism sau ceva asemănător), nu cunosc Crezul, nu cunosc Fericirile nici măcar declarativ, consideră că Dumnezeu nu este prezent în istorie dar că, dacă există, e ceva terifiant de care trebuie să-ţi fie frică. Există mare interes pentru religiile orientale şi curentul New-Age. Elevii nu cred că există viaţa veşnică după moarte în sensul arătat de Biserică, cred însă în reîncarnare, consideră că trebuie să ne distrăm acum şi să facem toate poftele întrucât vom muri şi nne mănîncă viermii.
Acestea sunt câteva din constatările (cărora le-am făcut faţă cu greu, însă din fericire cu mult calm, mulţumesc lui Dumnezeu) privind actuala stare a elevilor din liceu, elevi care au studiat religia la şcoală în ultimii 10 ani, săptămânal...

Cei care nu cred că am spus adevărul, au dreptate: am spus doar o foarte mică parte din tot ce cunosc eu, prin experienţa contactului direct cu elevii şi copiii.
Cei care vor să cunoască la firul ierbii cum stau lucrurile, să poftească între copii şi elevi, în lumea lor şi să participe activ câteva luni la activităţi împreună cu ei. Astfel, toată lumea va afla cum stăm de fapt în prezent.

Referitor la viaţa şi dorinţele adolescenţilor, am auzit şi eu, din gura unor mame de fete, că este preferat scenariul de a avea un prieten aceluia de a se droga, de exemplu. Adică mamele încearcă să rămână apropiate de fiice, acceptând (sau încurajând!) începerea vieţii sexuale - căci aşa face toată lumea, nu? - ca fiind mult mai puţin rău decât experimentarea drogurilor... Iar referitor la copiii micuţi (preşcolari), mulţi sunt lipsiţi de Taina Împărtăşaniei, chiar dacă bunicii îi îndeamnă pe părinţi în acest sens, din pricina linguriţei comune... şi din alte motive, respectiv indiferenţă şi necunoştinţă, căci părinţii înşişi nu simt nevoia bisericii în viaţa lor, decât la nunţi şi botezuri...

Da, din perspectiva de mai sus, lucrurile sunt sumbre, mai ales că vorbim de oameni, cum să zic, poate nişte elite ale societăţii din punct de vedere la carierelor profesionale, oameni consideraţi educaţi.

Pe de altă parte, sunt atâţi păcătoşi care la un moment dat în viaţă s-au întors către Dumnezeu şi către biserică, rămânând aici (în braţele bisericii), încât eu sper că nimeni nu e iremediabil pierdut. Căci Dumnezeu nu doreşte "moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu"...

Nu sunt fan M.B., dar aici o zice bine:
http://www.youtube.com/watch?v=qfXErUcziC4

E vorba despre sărăcie. Despre sărăcia sufletească.
Or, sfârşitul omului şi al omenirii acesta şi este: crunta sărăcie sufletească. Îndobitocirea extremă, dezumanizarea.

Nu faci tu exact asa pe acest thread dand toate acele exemple pe care le cunosti din auzite-lea despre preoti?.... Dar EXACT asa!

Annyta, este irelevant cum sint copii parintilor care nu si-au dus copii la biserica. Acei parinti si-au declinat calitatea de parinti in favoarea Lui Dumnezeu, dpdv al sufletului copiilor lor - dpdv duhovnicesc e ca si cand si-ar fi abandonat copii pe un camp sa aiba Dumnezeu grija de ei. de sufletul lor.
Ce te astepti de la aceia? Ei nu il cunosc pe Dumnezeu, nu sint crestini de fac asa cu copii lor. Ca daca l-ar cunoaste pe Dumnezeu, atunci din reala dragoste de Dumnezeu le-ar vorbi copiilor lor despre El, i-ar duce la biserica si s-ar purta ei insisi in lumina dragostei de Dumnezeu si de aproapele incat ar fi fara efort exemple vii de crediinta si comportament frumos, dupa voia lui Dumnezeu, pentru copii lor.

De ce privesti (si nu numai tu, dar si ceilalti Lucian, Cezar) spre lume, de ce il cautati pe Dumnezeu intre cei ce nu il cunosc pe Dumnezeu, in loc sa il cautati pe Dumnezeu intre crestini, intre sfinti; in loc sa ii cautati pe sfinti !?!? Caci sfinti in viata inca avem - oameni care traiesc cu Dumnezeu. Ei sint crestinii adevarati. Ei ne ar trebui sa ne fie modele, daca vrem sa nu fim noi insine niste mincinosi care ne dam crestini dar care de fapt am fi din lume si ai lumii.

Când privim spre sfinţi, precum spui, vedem una. Iar când privim în jur şi în noi, vedem alta.
În lumea noastră binele şi răul sunt în amestec, de când lumea.
Tema threadului însă e profeţia şi întrebarea dacă nu cumva trăim vremurile profeţite.
Sunt şi motive de amărăciune, se petrec lucruri oribile pretutindeni. Şi nu suntem rupţi, în ţesătura vieţii cotidiene, de nimic din ce se petrece în jurul nostru.
Ce să facem acum? Să ne prefacem că nu vedem? Să stăm ca struţul?
Să predicăm negarea evidenţelor?
Tocmai această negare precum şi alte poziţii ale nepăsării au favorizat generarea lumii de azi, cu ordinea ei bolnavă foarte.

P.S. De unde ai scos-o că îl căutăm pe Dumnezeu între necredincioşi? De unde că nu avem modele pe sfinţi? Fii mai cu băgare de seamă ce scrii, te rog frumos...

Cezar, daca vorbim despre profertie, atunci iata ce zice profetia si NU se aplica timpurilor noastre (asta este aspectul pe care am tot incercat eu sa il scot in evidenta pina acum)

Adica nu va mai exista Harul lui Dumnezeu la nimeni. Adica nu vor mai exista nici sfinti, nici preoti si episcopi cu Har de la Dumnezeu (care sa savarseasca Sfinte Taine valide?).

Ori asta nu se aplica in zilele noastre nici pe departe.

In zilele noastre inca mai sint destui sfinti in viata (cu viata sfanta), preotii si episcopii nostrii au pe deplin Harul Lui Dumnezeu si mai ca nu alearga dupa noi cu dragoste sa ne dezlege pacatele si sa ne impace pe cu Sfanta Biserica numai noi sa vrem si sa ne spovedim si sa ne intoarcem spre Dumnezeu!

Iata, este suficient sa ne intoarcem privirea de la lumea aia rea pe care o tot dati voi exemplu, sa nu mai privim spre lumea care nu il cunoaste pe Dumnezeu, si sa ne intoarcem privirea spre preotii si episcopii nostrii care toti au Har, spre acestia care au o viata sfanta cu Dumnezeu, spre acesti oameni care il cunosc pe Dumnezeu si au Harul Lui, ca sa vedem cum ei ne tin departe de acea profetie.
Doar sa ne lasam indrumati de ei spre Dumnezeu si iar am mai mari cu inca un strop distanta fata de acea profetie.

In zilele noastre inca exista Harul Lui Dumnezeu si ne este accesibil, numai ca multi dintre noi, in loc sa privim, sa nadajduim si sa ne straduim spre El (spre Harul Lui pe care il tot pierdem prin pacatele noastre), noi privim spre lumea care nu il cunoaste pe Dumnezeu si zicem: vai ce rai sint! De parca rautatea lor ar avea vreun amestec cu sfintenia nestirbita a celor ce il cunosc pe Dumnezeu si au Harul Lui, de parca ne-ar impiedica in vreun fel pe noi daca am vrea sa il cautam pe Dumnezeu. Cand in realitate ne impiedica doar propria noastra privire si alegere de a privi spre rau, in loc sa privim spre bine.

Unde ziceam "vai ce răi sunt!"?

Iarăşi şi iarăşi te rog să îţi socoteşti vorbele înainte de a te adresa creştinilor de pe forum.
Le am pe ale mele, nu e nevoie să îmi pui tu în cârcă lucruri pe care nu le port.
Cred că ai alunecat într-un ... univers paralel. Revino!

Sa inteleg ca prin felul in care le scoti tu in evidenta vroiai sa spui "vai ce buni sint"? Incerc sa fiu mai cu bagare de seama si sa te intreb

Mă reţin să fac evaluări genul "ăsta-i bun" şi "ăsta-i rău". Nu-i treaba mea.
Descriam o stare de lucruri, constatată direct prin experienţă. Care vorbeşte despre duhul lumii tinerilor, pe care îi privesc cu multă compasiune şi, crezi sau nu, cu responsabilitate. Că doar e slujirea mea.
Evaluările, însă, îţi aparţin. Te rog să nu mi le mai atribui.

Topicul propune o temă. Cred că sunt constructive acele postări care aduc argument, într-un fel sau altul, de o parte sau de alta, vis-a-vis de profeţia Sfântului Nil. Sau care nuanţează subiectul, prin comentarii la textul profeţiei, aşa cum a făcut Pelerinul. Postările în care un user critică pe alţi useri, care nu-i împărtăşesc opinia, nu mi se par constructive aici. Poate pe alt topic o fi cazul, dar aici nu.

Pe de altă parte, ai propus un mod de abordare a profeţiei: acela de a căuta spre cei virtuoşi care, spui tu, există încă în lume (episcopi, preoţi etc.).
Alţi useri, însă, au considerat că lumea dă semne că răul se extinde tot mai mult, făcînd să credem că acestea sunt vremurile sfârşitului iar nu altele.
În ce mă priveşte, nu ştiu dacă în timpul vieţii noastre se împlineşte profeţia, totuşi constat un lucru asupra căruia m-am oprit: vârsta la care se manifestă multe dintre ororile omului căzut a coborât foarte mult, copiii sunt deja afectaţi mai amplu şi mai profund decât în trecut. Aceasta e participarea mea la discuţie, susţinută cu exemplificări din viaţa concretă pe care o trăiesc ca profesor şi ca tată de copii mici.

Acum, dacă vrei să mai aduci vreo contribuţie la discuţia de pe topic, eşti binevenită, fireşte! Numai să te ţii la subiectul discuţiei, fără să mai ricoşezi în stânga şi în dreapta prin postările fraţilor.

Dar parintii lor ? Tatii lor cunosc Crezul, mamele lor cunosc Fericirile ?

Exista ceva mult mai trist decat tinerii a caror viata e opaca la Evanghelie despre care vorbiti si care nu frecventeaza casa Domnului, ci viata lor e fusareala si frecventeaza case de perditie. Pentru ei, dintre care si eu am fost unul, exista speranta ca, la un moment dat, le vor cadea solzii de pe suflet si se vor converti.

Dar mult mai trista imi pare situatia foarte multor farisei ai zilelor noastre. Ei merg la biserica si sunt stalpii parohiilor. Si totusi, in timp ce afirma, uneori de pe acoperisuri, ca Dumnezeu exista, ei nu au legatura vie cu El, nu le-a patruns in vieti si in inimi, transformarea lor in Cristos, convertirea nu s-a produs. Ei aud predicile duminica de duminica, dar la sufletul lor ele nu ajung. Despre acestia a spus Dumnul: "au urechi, dar nu aud". Si mor, asa cum au trait, departe de Dumnezeu cel Viu, cu convingerea ca au facut ceea ce trebuie facut. Apologeti ai virginitatii, ei isi inseala nevasta explicandu-mi ca asta e natura barbatilor. Postitoare care citesc eticheta margarinei sa nu contina urme de unt, dar practica contraceptia, oameni care fac donatii spectaculoase copiilor cu malarie din Burkina Fasso, dar nu dau "bunaziua" vecinului, marturisitoare cu duhovnic la manastire care spovedesc pacatele colegelor, persoane care urla ca in Romania s-a latit pacatul furaciunii, pentru ca dupa cinci minute sa-mi ceara un concediu medical pentru boala ticluita: acestia sunt extraterestrii fara scapare de fiecare zi.

Ioan si eu am aceiasi parere,varsta ororilor a scazut foarte mult dar asta se petrece in contextul unor modificari sociale si economice care in mai putin de 30 de ani de acum inainte,asa cred eu,vor schimba complet fata lumii asa cum o stiam noi.Eu am sentimentul ca asistam la o repozitionare completa a lumii,parca se termina un ciclu si sunt spasme puternice si febra,concretizate intr-un fel de degringolada.Crizele,de regula,sunt insotite de asemenea manifestari,oarecum terminale,in zonele care vor fi cele mai afectate,care vor resimti cel mai mult schimbarea.Este un fel de neliniste sociala in cautarea repozitionarii valorilor si centrilor de putere,care pot sau nu sa coincida cu ce stiam noi,mie asa mi-se pare.Orice asemenea moment de trecere se face cu sacrificii,din pacate cele obisnuite.Cred ca Europa,cum o stim,se va schimba dramatic.Eu sunt tare curios cum se va pozitiona lumea crestina in acest nou context,daca va aluneca in continuare dupa curent sau daca,cu picioarele bine infipte-n pamant,va spune lumii ce trebuie spus.Si eu cumva ii dau dreptate intr-o masura lui adam,situatia este tragica dar nu finala,desi in ritmul acesta nu merge spre alta finalitate.Desi la acel moment voi fi,probabil,deja plecat la Domnul,nu-mi ramine decat sa sper ca cei care vor veni vor invata din greselile trecutului insa intr-un anumit fel cand ma uit la ei si cand ma uit in zare mi-se strange inima. Gott schenke uns nur ein festes herz,muth,demuth und geduld :)

Nimic de mirare; natura criptodemonica a femelei umane (recte femeia in starea efectiv posedata, subanimalica), este, inca, un cororlar al tuturor religiilor importante, indeosebi abrahamice. Evreicele si musulmanele, de exemplu, sunt cu totul departe de asa stari si dorinte efectiv pre-posesie: ele sunt fete si femei. Nu clone manipulate, exterior, de demonii din mesajele mass-media, si, interior, de demonii din pintece.

Mai era o parte interesanta in profetie...
http://vestitorul.blogspot.ro/2009/0...atorul-de.html

Pe la anul 1900, mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut. Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu-se fetele oamenilor, si nu se vor mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului din cap.

Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri. Pastorii crestinilor, arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul nerecunoscand calea din dreapta de cea din stanga. Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii.

Curatia va pieri de la oameni si va stapani faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile si omorurile, in vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru savarsirea acestor mari pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfantului Duh, pe care l-au primit la Sfantul Botez, precum si de mustrarea constiintei.

Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla in lume, caci isi vor pierde cu totul credinta, nevazand la nimeni lumina cunostintei. Atunci se vor duce la locurile ascunse si sfinte (manastiri si schituri), ca sa gaseasca mangaiere sufletului de multele tulburari si ispite pe care le vor intampina zilnic; dar usurare nu vor gasi, caci peste tot vor fi piedici si sminteli. Si toate acestea se vor face pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie, ca sa nascoceasca si sa vorbeasca unul cu altul de la un capat al pamantului la celalalt (telefonul, radiotelefonul, televiziunea, n.n.). Atunci vor zbura prin aer ca pasarile (avioanele n.n.) si vor inota prin adancul marii ca si pestii (submarinele n.n.).

Si toate acestea le vor face oamenii, traind in tihna, necunoscand ca acestea sunt inselaciunile lui Antihrist. Si asa de mult va inainta stiinta vicleanului, ca sa insele prin nalucire pe oameni, pentru a nu mai crede in Dumnezeu Cel in Sfanta Treime inchinat. Atunci, vazand Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele pentru cei putini care se vor mantui; ca se va sili Antihrist cu slugile sale sa insele – de va fi cu putinta -, si pe cei alesi. Atunci fara de veste va veni sabia cu doua taisuri si va omori pe inselatorul si pe cei ce-i slujesc lui.
“Cand se va inmulti faradelegea se vor aduna toate pacatele si faradelegile lumii si se vor incuiba intr-o necurata fiica a desfranarii, care va fi lacas al preacurviei, mama a tuturor faradelegilor si a spurcatului Antihrist si va fi o femeie necurata si preaintinata in toata viata ei. In aceasta femeie prea desfranata se vor aduna toate faradelegile lumii din care se va naste fiul pierzarii, Antihrist.

Din pricina lipsei harului Duhului Sfant de la oameni, pentru pacatele lor, se vor aduna in pantecele ei toate faradelegile oamenilor. Dupa nasterea lui Antihrist va veni toata lipsa in lume. Intai, va lipsi dintre oameni dragostea, unirea, curatia si frica lui Dumnezeu. Orasele vor fi lipsite de pastori si de povatuitori credinciosi. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de episcopi, de duhovnici si de preoti evlaviosi, asa cum au inceput inca de pe acum a lipsi.

La urma se va arata si necuratul Antihrist, dupa cresterea varstei lui, si se va umplea de sataniceasca putere, ca sa faca semne si minuni cu vrajitoriile lui inaintea oamenilor patimasi. Dar peste oamenii cei sfinti nu va avea nici o putere sa-i amageasca cu vrajile lui, ci numai pe cei intunecati de patimi.
La inceput se va arata bland, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, si sa-l puna imparat. De asemenea, se va arata cu pace si smerenie, ca sa i se inchine toti, fiindca hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura. Lumea se va tulbura prin uitarea credintei si lipsa fricii de Dumnezeu. Caci atunci vor stapani in lume desfranarea, preacurvia, sodomia, iubirea de avere, iubirea de bani, pomenirea de rau, zavistia, uciderea de oameni, betia, avortul, stricarea familiei si celelalte greutati. Toate acestea vor cuprinde intreg pamantul si vor stapani toate orasele si satele, pentru ca nu se va gasi atunci alt om vrednic sa imparateasca lumea. Atunci cand vor pacatui toti oamenii, vor crede ca isi lucreaza mantuirea lor.
Atunci, in vremea lui Antihrist, se vor defaima Bisericile lui Dumnezeu si Sfanta Evanghelie si va fi multa lipsa in lume. Adica: semne si aratari de la Dumnezeu, foamete indoita, atat de hrana trupeasca cat si sufleteasca si de invatatura dreptei credinte. Caci se va incuia cerul, ca in vremea lui Ilie, si nu va ploua pentru faradelegile oamenilor. Apoi vor flamanzi oamenii de cuvantul lui Dumnezeu, ca nu se va gasi un om drept, cu fapte bune, ca sa-i invete cuvantul mantuirii. In vremea aceea se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de la mancaruri si bauturi, caci cu cat vor manca mai mult, cu atat mai mult vor flamanzi. Atunci se va zamisli rautatea Satanei in inimile oamenilor si va vietui paganatatea cu pecetea lui Antihrist, caci se va ridica darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice Sfanta Scriptura: “Nu va ramane Duhul Meu in oamenii acestia in veci, pentru ca sunt numai trup” (Facerea 6,3).

Atunci se vor imputina oamenii pe pamant, vor slabi si vor muri cei pecetluiti de Antihrist ca pasarile pe drumuri si vor manca oamenii trupuri de oameni morti, nemaiputand suferi lipsa si foamea. Iar intelesul pecetii lui Antihrist este acesta: “Al meu esti, iar eu sunt al tau; de buna voie vii la mine, iar nu de sila“. Vai si amar de cei pecetluiti de Antihrist. Atunci se va face mare tulburare in lume. Caci auzind oamenii ca in alte parti este pace, se vor muta acolo, dar, dimpotriva, vor gasi mai multa lipsa si vor auzi de la locuitorii locului aceluia, zicand: “Cum ati venit in acest loc blestemat, unde n-a mai ramas intre noi intelegere omeneasca?“. Atunci vor inceta oamenii de a se mai muta din loc in loc. Iar din cauza fierberii marii si a focului de sub pamant, se va desfiinta pamantul, adica se va usca si nu va rasari iarba; copacii nu vor odrasli vlastare si izvoarele apelor vor seca, iar animalele si pasarile vor muri de aburii marilor si a pucioasei.

Insa purtand Dumnezeu grija de mantuirea tuturor oamenilor cu buna vointa, va trimite atunci pe pamant pe cei trei sfinti: Ilie, Enoh si Sfantul Ioan Evanghelistul, ca sa propovaduiasca, sa intoarca la dreapta credinta si sa invete pe cei putini care vor sa se mantuiasca. Caci cei ce nu se vor pecetlui cu pecetea lui Antihrist, vor mosteni Imparatia cerurilor, insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci si se vor izbavi de osanda iadului. Daca flamanziti, rabdati, ca Dumnezeu va va trimite ajutorul Sau dintru inaltime. Iar oamenii vor zice: iata ca cei ce s-au pecetluit cu pecetea lui Antihrist sunt multumiti. Dar sfintii le vor zice: ce multumire este aceasta la insemnarea pecetii celei pierzatoare, care cu inselaciune i-a inselat, nesimtitori fiind, ca nu-si cunosc mantuirea lor? Atunci vazand Antihrist pe cei trei prooroci propovaduind adevarul si aratand inselaciunea lui, se va mania si va porunci slugilor sale sa-i aduca inaintea lui. Si intai are sa-i ademeneasca, zicand: Pentru ce voi nu vreti sa va pecetluiti cu pecetea imparateasca? Atunci ei il vor ocari in fata, pentru inselaciunea lui, zicandu-i: “O, amagitorule si inselatorule Antihrist, nu-ti ajunge ca ai pierdut atatea suflete, ci ne silesti si pe noi sa te ascultam? Blestemata este pecetea ta si slava ta si cu pierzarea ta a venit sfarsitul lumii …” Iar spurcatul auzind ocarile lor si blestemurile pe care le rostesc sfintii, singur va lua sabia si-i va taia …
Iar dupa moartea lor va porunci slujitorilor lui sa faca cumplite rautati, adica: curvii, preacurvii si cumparari de copii, si vor curvi pe drumuri. Si pentru rautatea lor isi vor pierde cuviinta omeneasca, si o sa-si iasa din minti, pentru multa nestapanire a curviei. Se vor face scurti la stat ca dracii, fiindca firea dracilor este scurta si rotunda. Ca firea dracilor cu a oamenilor rai se va uni la scurtimea varstei si pana la cinci palme inaltimea lor. Si se vor face oamenii mai vicleni decat dracii, fiindca dracii n-au trup ca sa curveasca si sa ucida, ci numai ganditor indeamna pe oameni.

Atunci Antihrist se va bucura foarte mult, ca si-a implinit scopul lui cel rau (…) si acolo unde se va bucura el si se va veseli va veni sabia cea cu doua taisuri, de sus, si-l va sfarama, si spurcatul lui trup va fi aruncat in vesnica munca, unde se va munci impreuna cu sufletul cel necurat al lui”. Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...nil-athonitul/ )

Avionul zboară cu totul altfel decât păsările, iar submarinul se deplasează prin apă cu totul altfel decât peştii.

Ei, stiu si eu asta. Itit dai seama ca o profetie este receptata mai mult sau mai putin "cu paraziti"; este oarecum un channeling. Nici eu nu cred in chestia asta 100%, dar...chestia cu "oamenii scurti la stat" m-a intrigat; asta fiind de fapt motivul pentru care postat aceasta profetie in intregime. Inseamna ca vor fi realizate expeirmente genetice pe oameni, de catre...sa le zicem alti oameni, desi scientistii posedati de idolatria cunoasterii, sau politicienii si clericii obsedati de putere, isi pierd, tot mai mult, dreptul la acest nume.
Exista profetii, inclusiv non-crestine, chiar non-monoteiste, care seamana surprinzator de mult cu acesta in esenta advertismentului.

Dar oare care dintre cele doua categorii de mai sus sunt mai drepte in fata Domnului ?
Niste indivizi care nu vor sa auda chemarea Lui Dumnezeu si persista in ratacirile lor sau niste indivizi care mai merg la Biserica dar tot au pacate ? (dar oare cine nu are pacate in afara de Domnul ?)

Păi mie îmi pare rău de cei care îl "ignoră" pe Dumnezeu şi de copiii care sunt crescuţi departe de El, sursa binelui. Ei sunt aproapele nostru, sunt oameni buni de altfel, cu calităţi şamd; îmi pare rău să fie furaţi de lumea aceasta cu tentaţiile ei.

Parintele Dumitru Staniloaie a spus ca sfarsitul lumii va veni cand nu vor mai rasari mladite din trupul lui Hristos
Malditele suntem noi ,oamenii, si tot ce nu ma da roade se taie.
Acesti tineri nu mai aduc roada vrednica de trupul lui Hristos.,
Dar oare nu suntem noi ,parintii ,vinovati de aceasta stare ?
Poate multi din parinti au inceput viata sexuala din frageda tinerete ,din liceu.
Lipsa de credinta si libertinajul parintilor stau la baza imoralitatii acestor tineri ,care asa au vazut ,asa au auzit si cred ca este bine ce fac.
Probabil ca se va ajunge si la noi ca in strainatate sa cautam scoli particulare pentru copiii nostri

Nu stiu ,eu locuiesc in oras cu episcopie dar nu am auzit de asa grozavii
De obicei barfele despre preoti le scot tot cei necredinciosi sau caldicei ca argument ca nu merg la biserica.
Daca credinciosii sunt nemultumiti de un preot si el nu mai este vrednic de a sluji pt ca are amanta bine ar fi ca acesta sa slujeasca intr-o biserica goala ,sa nu mai impartaseasca ,sa vedem daca mai are curaj sa se apropie de sfintele daruri.

Poate nu m-am exprimat clar. Nu e vorba de nici o barfa. Sunt fapte reale. Partea de barfa consta in discutiile dintre preoti. Adica nu le-am auzit de la "tanti Ileana" la coltul bisericii.
Pana la urma fiecare vede si cat vrea sa vada. Dar de la a nu vedea pana la a spune ca nu exista e o diferenta. Mare.

Când veţi avea curajul/puterea să vă scoateţi doapele din urechi, veţi auzi grozăvii cu mult mai mari. Asta o spun doar ca să vă destupaţi urechile, acolo-n gaura nisipoasă de struţ unde se pare că vă duceţi veacul.
Pe de altă parte, indiferent ce fac şi spun preoţii, datoria noastră e să ne vedem de treabă, creştineşte. Preoţii au treaba lor, Dumnezeu să-i ocrotească, să le dea putere pentru sacra lor slujire şi să îi mântuiască, spre folosul lor şi al nostru, al celor necăjiţi! AMIN+

Bine ar fi sa ne punem toti dopuri in urechi ,sa nu credem pana nu vedem ca sa nu ne mai smintim.
Nu stiu ce sfant parinte spunea sa nu credem nimic din ce auzim si numai jumatate din ce vedem.
Sa spunem ca la mine in arhiepiscopie aceste evenimente nu se fac auzite sau nu exista
Nu stiu cum e in Bucuresti si nici nu vreau sa stiu.
Noi suntem vinovati de aceste intamplari ,bisericile cu pricina ar trebui sa fie goale si nimeni sa nu se impartaseasca la acesti preoti.

De vreme ce eu nu am auzit nu pot spune ca exista.
Nu stiu cat mi-ar ajuta la mantuire aceste relatari.
Judecarea preotilor e un pacat care trebuie marturisit
Noi trebuie sa fim cum scrie la Scripturi: "N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit"(ps.100)
"Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa
Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari"(ps.37)

Singurul folos pe care ni l-ar aduce ignorarea relelor arătate mai sus ar putea fi netulburarea noastră. Însă faptele au consecințe, și ele se văd pretutindeni în Biserică. Este creștinește să acoperi păcatul fratelui tău (să nu-l faci de rușine, să nu-l bârfești), dar atunci când, la adăpostul perdelei pe care o tragi ca să nu-l vezi sau să nu fie văzut de alții, el continuă să facă nedreptăți și să smintească, cred că este mai bine să-l lași în lumină, ca să poată vedea oricine, și, poate, el însuși să se vadă în lumina adevărată.

La noi s-au adunat prea multe, aproape s-au generalizat niște practici păcătoase și nu trebuie să le considerăm doar vorbe răuvoitoare, pentru că fiecare am auzit, din surse credibile, de ele.

Probabil nu putem schimba starea asta de lucruri doar discutând despre ea, însă cred că adevărul este bine să fie cunoscut.

Să ne străduim, însă, ca în pofida relelor pe care le cunoaștem, să nu ne smintim, să încercăm, dacă putem, să le îndreptăm, să nu ne facem și noi părtași la faptele rele ale altora (căci și în îndreptarul de spovedanie ni se cere să nu tăcem cu privire la păcatul pe care îl face altcineva, ci să i-l arătăm ca să se îndrepte), și să nu ne mândrim, ci să gândim că dacă am fi fost în locul lor, poate am fi făcut rele și mai mari.

Solutia ar fi sa ii spunem preotului direct ce ne nemultumeste
Eu stiu pe cineva care a avut acest curaj ,dar era cu totul altceva.
In nici un caz aceste fapte nu se fac publice
Si Hristos spune sa il mustram pe aproapele ,dar nu in prezenta altora.
Nu starea de pacatosenie in care ne aflam e vinovata de aceata situatie ,de nevrednicia unor preoti?
Unde merg eu la biserica sunt preoti vrednici si nu am auzit astfel de intamplari la mine in oras

Cu siguranță, sunt mulți preoți vrednici. Am cunoscut și eu, destui. Și mă bucur că n-ai auzit de lucruri rele în zona în care te afli. Să dea Domnul ca nici să nu fie.