Armata Rusa
 

Armata rusa va fi dotata cu rachete intercontinentale pe sine. Ele pot fi transportate usor si la fluxul mare de trenuri greu de urmarit si distrus.


http://de.ria.ru/zeitungen/20130425/266008812.html

Parada de 9 mai, victoria impotriva fascismului.
 

Fascismul a cauzat moartea a peste 60 de milioane numai in europa.

http://de.rian.ru/video/20130509/266083673.html

sau poze
http://de.rian.ru/photolents/20130508/266069462_6.html

S-300 pentru apararea crestinilor.

http://de.ria.ru/video/20130606/266257977.html

Se pare că s-au inspirat din serialul The Young Indiana Jones Chronicles, în care a fost un episod pe tema asta.

2045: A New Era for Humanity(video)

http://2045.com/

Balanţa forţei navale începe să se încline spre Rusia

http://romanian.ruvr.ru/2013_05_31/B...ne-spre-Rusia/

Armata rusa
 

Asa cum tarile din NATO si SUA se inarmeza si isi modernizeaza fortele armate, la fel si Rusia (dar si China) au tot dreptul- inclusiv moral- sa faca accelasi lucru.

Problema in politica externa ruseasca ar ca din pacate Rusia continuua sa sustina regimurile separatiste de la Tiraspol sau din Osetia de sud si Abhazia! Daca Rusia- in politica externa- vrea sa renunte la aceea mentalitate imperiala de pe vremea lui Petru cel Mare (si am sperat ca Vladimir Putin un om inteligent, fost ofiter KGB, care a vazut multe la viata sa va reusi sa faca acest lucru), trebuie sa renunte a mai sustine acele regimuri si sa nu se opuna unirii Basarabiei cu Romania si revenirii regiunilor separatiste in componenta statului georgian.

Daca cineva ar ataca teritoriul Federatiei Ruse (ale carei frontiere normale trebuie sa corespunda cu cele ale fostei RSFSR dinainte de 1990), atunci rusii au tot dreptul a se apara.

Poate aici in sud-estul Europei, pentru ca sa nu mai existe tensiuni politice, in viitor, ar fi bine ca: Basarabia, nordul Bucovinei, tinutul Hertei si insula Serpilor sa se uneasca cu Romania, Slovacia sa recapete teritoriul pierdut in 1945, Polonia sa recapete teritoriile din est pierdute in 1945, la fel si Finlanda, iar enclava Kaliningrad sa revina Lituaniei.
Ucraina si Belarus sunt state artificiale, fara viitor, iar partea de est a acestora ar trebui sa revina Rusiei.
Granita dintre Rusia si: Finlanda, tarile baltice, Polonia si Romania ar trebui sa fie la fel cum era granita dintre aceste tari si URSS in 1938. Atunci au fost trasate cele mai corecte granite posibile din Europa (cele stabilite prin tratatele de pace de la sfarsitul primului razboi mondial), care tineau cont de structura etnica a populatiilor si de raspandirea acestora in teritoriu.

Trag concluzia ca nu esti ortodox, nici macar roman. Esti cumva revizionist ungur sau polonez?

Granita de est a poloniei a fist trasata in 1938 dupa infrangerea rusiei socialiste. Polonezii au infrant armata rosie si au luat prizionieri sute de mii de oameni. Rusia era inca in razboi civil si a trebuit sa semneze tratatele de pace care lasau la voia polopnezilor un teritoriu mare. Stalin s-a ghidat dupa harti etnice cand a trasat granitele. Hartile sunt pe wikipedia.

Sutele de mii de rusi cazuti prizionieri au avut o soarta cruda. Numereoasele exsecuti si torturi in lagarele de detentie poloneze au facut ca o echipa de inspectori din vest sa le viziteze. Echipa a disparut fara urma.

Armata rusa
 

Nu sunt nici revizionist ungur sau polonez, insa istoria trebuie recunoscuta asa cum a fost!

Din pacate vad ca dumneavoastra confundati niste date istorice!

1. In 1938 nu s-a semnat nici un tratat intre Polonia si URSS! Granita interbelica dintre Polonia si Rusia sovietica (din 1922 URSS) a fost stabilita conform tratatului de pace de la Riga, semnat la 12 martie 1921 (tratat care incheia razboiul polono-sovietic din anii 1918-1921). Prin acest tratat, partea de vest a actualei Ucrainei si actualului Belarus revenea Poloniei, iar partea de est Rusiei sovietice..
A fost cel mai corect tratat, acestea fiind si granitele care corespundeau cel mai bine cu realitatile din teren (structura populatiei si raspandirea ei, orase ca Brest si Lvov fiind vechi orase poloneze).

2. Tot in aceea perioada, ceea ce astazi este cunoscut ca ""Ucraina subcarpatica"" intra in componenta statului cehoslovac, asa cum era normal;

3. In privinta Ungariei, frontierele sale corecte si normale sunt cele stabilite prin tratatele de pace de la Trianon si Saint German , frontiere existente si astazi.

4. Prin tratatul de la Dorpat, din 1920, se stabilesc frontierele corecte intre Finlanda (care se unea cu partea de vest a Careliei) si Rusia sovietica/URSS.

5. In relatia cu Romania, din pacate nu s-a putut ajunge la o intelere cu partea sovietica!
Astfel, in urma revolutiilor din februarie 1917 si octombrie-noiembrie 1917, Basarabia isi proclama (prin vointa liber exprimata a populatiei basarabene) intai autonomia apoi independenta. Aceasta se inscria si pe linia propaganda de V.I.Lenin- ""popoarele au dreptul la autodeterminare si sa-si hotarasca singure soarta"".
Insa, la sfarsitul anului 1917 si inceputul anului 1918, situatia din Basarabia era extrem de tulbure: elementele bolsevice, cele fidele fostului regim tarist sau elemente pur si simplu puse pe jaf si anarhice, terorizau populatia din Basarabia si produceau mari pagube materiale si haos.
In aceste conditii, ""Sfatul tarii"" decide sa solicite interventia armatei romane, care intra in Basarabia, si pune ordine (eliminand elementele anarhice), fara a se amesteca in treburile de administratie interna a Basarabiei.
Desi Romania nu s-a amestecat in razboiul civil din Rusia (asa cum au facut Franta, Marea Britanie, SUA ori Japonia), iar V.I.Lenin ar fi trebuit sa ne fie reconoscator pentru aceasta treaba, guvernul sovietic decide unilateral sa intrerupa relatiile diplomatice cu Romania si sa-i sechestreze tezaurul.
La 27 martie/9 aprilie 1918, prin vointa liber exprimata a populatiei basarabene, "Sfatul Tarii"" decide unirea Basarabiei cu Romania, reparandu-se astfel marea nedreptate din 1812.

Din pacate guvernul sovietic nu va recunoaste acest act legitim, si discutiile de la Viena din 1924 nu ajung la nici un rezultat.
Ba mai mult, in 1924, agentii NKVD-ului sovietic organizeaza si instiga ""revolta"" de la Tatarbunar!

In 1935-1936, in urma discutiilor dintre ministrul de externe roman Nicolae Titulescu si comisarul pentru afaceri externe a URSS Maxim Litvinov, parea ca se va ajunge la o intelegere. Din pacate datorita prostiei lui Carol al doilea, Nicolae Titulescu este demis, iar ipotetica intelegere cade.

Armata rusa
 

Tragand o concluzie la ce a fost in perioada interbelica: daca in relatiile cu Finlanda, tarile baltice, Polonia si Turcia, se reusisera la ajungerea unor acorduri cu URSS, in relatiile cu Romania Mare (in granitele sale firesti) din pacate nu s-a putut!

Din pacate mentalitatea imperiala tarista a fost mostenita si de statul sovietic, desi principiile initiale ale revolutiei tocmai aceasta criticau- exploadarea de clasa, sociala si nationala!

La care s-a adaugat paranoia si dementa lui Stalin- alaturi de Hitler cel mai mare criminal al epocii moderne si contemporane.

In privinta timpurilor mai recente si a atitudinii rusilor de rand, din fericire am avut ocazia sa cunosc multi cetateni rusi in Basarabia, inclusiv in perioada sovietica, in timpul lui Gorbaciov! Ce am remarcat (ca si mentalitate): sunt foarte de treaba, primitor, cu chef de petreceri si buna dispozitie , insa daca de exemplul il intrebi a doua zi dimineata pe un rus cu care ai petrecut, dansat si cantat toata noaptea ""Mai Ivane, crezi ca e normal ca Rusia sa controleze politic si economic Basarabia ?"" el iti zice ca ""Da!"". Si aceasta nu din rautate, ci pur si simplu ca asa a fost invatat de la bunicu, de la tata lui si inca de la Petru cel Mare, cu aceea mentalitate imperiala.

Armata rusa
 

Si o cronologie a razboiului din Transnistria- un razboi drept, de aparare din partea Moldovei si un razboi nedrept, de agresiune, din partea Federatiei Ruse:

1989
11 august 1989: În întreprinderile de subordonare unională, se formează soviete muncitorești, numite Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin și a reformelor democratice.
31 august 1989: Limba moldovenească este proclamată limbă de stat.
toamna: OSTK -urile organizează greve și mitinguri de protest împotriva limbii române și a alfabetului latin.
decembrie-ianuarie: Sunt organizate referendumuri la Tiraspol și Râbnița pentru obținerea statutului de "teritoriu autonom" al Transnistriei, în cadrul RSS Moldovenești.

1990
Cu sprijinul direct al Armatei a 14-a, sunt formate unități paramilitare ilegale secesioniste, sunt organizate cu sprijinul OSTK mitinguri și referendumuri.
27 aprilie 1990: Tricolorul cu cap de zimbru este adoptat că steag național al RSS Moldovenești. Sovietele locale din Tiraspol și Tighina au refuzat abordarea tricolorului în aceste orașe.
septembrie 1990: Sovietele locale din Tiraspol, Tighina și Râbnița au respins legea limbii de stat. S-a inițizat o mișcare de nesupunere față de autoritățile statului moldovean.
2 septembrie 1990: Are loc la Tiraspol "Congresul al II-lea extraordinar al deputaților poporului din Transnistria" care proclamă "Republica Moldovenească Sovietică Socialistă Nistreană".
3 septembrie 1990: Sovietul Suprem al RSS Moldovenești creează instituția prezidențială și îl alege ca președinte pe Mircea Snegur.
16 septembrie 1990: O adunare în semn de protest împotriva separatismului este organizată în satul Lunga, Stînga Nistrului, lângă Dubăsari.[1]
22 septembrie - 15 noiembrie 1990: Liderii separatiști, sprijiniti de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei, sovietice organizează alegeri legislative pentru "sovietul suprem" al "Republicii Sovietice Socialistă Moldovenești Nistrene".
22 decembrie 1990: Mihail Gorbaciov , președintele URSS, semnează un decret prin care declara nule hotărârile "Congresului al II-lea al deputaților poporului din Transnistria". În schimb, măsurile luate de autoritățile de la Chișinău sunt infime și strict declarative.

1991

Au loc acțiuni de înlocuire ale autorităților Republicii Moldova cu cele ale "republicii nistrene". Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autoritățiilor statului Moldova, separatiștii își constituie o impresionantă forță armată, constituită din:
Garda republicană, (8.000 luptători), subordonată "Direcției de apărare" a Transnistriei.
Miliția, inclusiv batalionul Dnestr, (5.000 luptători), subordonată "direcției de interne" a "Republicii Nistrene".
Detașamentele teritoriale de salvare (4.000 oameni), aflați la dispoziția executivelor locale.
Regimentele muncitorești, echivalentul modern al "sovietelor de muncitori înarmați", subordonați Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK).
Cazacii, în număr de 3-4.000, cu statut de "voluntari", erau mercenari cu solde mai mari decât ale gardiștilor fiind subordonați direct conducerii "Republicii Nistrene".

Toate aceste formațiuni erau înzestrate cu armament, mijloace de transport, mașini de luptă, cumpărate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusă, sau de la unitățile OMON din Transnistria.
De partea separatiștilor s-a situat fățiș Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6.500 persoane, constituită din:
o divize motorizată
2 regimente de artilerie
un regiment de tancuri
un regiment antitanc
2 regimente de pontonieri
un regiment de rachete
o escadrila de elicoptere

Prin comparație, tânăra republică Moldova, încă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un efectiv de câteva mii de polițiști, care au suplinit, în timpul conflictului, forțele armate.
19 mai 1991: Ministrul apărării al URSS a ordonat comandantului Armatei a 14–a, generalul Netkaciov, mobilizarea militarilor de rezervă pentru completarea efectivelor trupelor Armatei a 14–a dislocată în Transnistria și menținerea aceste trupe și a arsenalul militar în stare de luptă. El ar fi justificat acest ordin în acest fel: "ținând cont de faptul că Transnistria este un teritoriu rusesc și că situația s–a înrăutățit, noi trebuie să–l apărăm prin toate mijloacele".
23 mai 1991: RSS Moldovenească devine Republica Moldova.
23 iunie 1991: Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii.
19 august 1991: Are loc Puciul de la Moscova. Puciștii vor avea tot sprijinul liderilor separatiști de la Tiraspol: Igor Smirnov, Maracuță, Iakovlev, Reliakov. Dupa înfrângerea puciștilor, Boris Elțin a cerut pedepsirea acestora și a celor care i-au susținut. Încercările administrației de la Chișinău de a aresta liderii transnistreni au generat nemulțumirea rusofonilor din Transnistria. A început o acțiune a femeilor rusofone care, în număr din ce în ce mai mare, au început să blocheze calea ferată ce lega Transnistria de restul Basarabiei. În final, liderii transnistreni au fost arestați, apoi eliberați după scurt timp.
25 august 1991: Sovietul Suprem al RMN proclamă independența "republicii".
27 august 1991: Parlamentul proclamă independența Republicii Moldova.
septembrie: Membri ai trupelor speciale sovietice OMON din Riga, sosesc în limuzine la Tiraspol, cazându-se la hotelul Kolhaznii.
18 septembrie 1991: Președintele autoproclametei RMN, Igor Smirnov, a decis să plaseze unitățile forțelor armate sovietice dislocate în Transnistria sub jurisdicția autoproclametei RMN.
1 decembrie 1991: În raioanele de pe malul stâng al Nistrului au fost organizate alegeri prezidențiale, declarate ilegale de către autoritățile moldovenești. Igor Smirnov a fost ales președinte al autoproclametei RMN.
13 decembrie 1991: Are loc un atac armat al gardiștilor la podul de la Dubăsari, soldat cu moartea a patru polițiști moldoveni și a 20 de gardiști, cazaci și mercenari.

Armata rusa
 

1992
1 martie 1992: Gardiștii și cazacii au provocat un incident la o petrecere în Dubăsari, apoi au atacat poliția moldovenească chemată în ajutor. Polițiștii au deschis focul, omorând un cazac, după care s-au retras în sediu. Acest incident a servit drept pretext desființării ultimei secții moldovenești de poliție dintr-un oraș transnistrean. Sediul poliției a fost atacat de gardiști și cazaci, care i-au făcut prizonieri pe polițiști, dezarmându-i.
martie 1992: Comitetul executiv raional și toți polițiștii din Dubăsari s-au retras în satul [[Cocieri[[, care a devenit un centru de rezistență, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine.
Gardiștii au intrat în Cocieri cu 2 blindate, deschizând foc fără avertisment asupra trecătorilor. Au fost impuscati doi tarăni și o mamă, care mergea cu copilul de mână. Țărănii și polițiștii au reușit să-și procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a.
Gardiștii au intrat în Cocieri cu două blindate. Țărănii și polițiștii au reușit să-și procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a.
Gardiștii și cazacii vor bloca podurile de peste Nistru - de la Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Râbnița, constituind "posturi de control " cu câte un blindat. Astfel de posturi vor fi create și pe șoseaua Tiraspol-Dubăsari și la barajul hidrocentralei Dubăsari.
2 martie 1992: Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoașterea caracterului ilegal al autoproclamatelor "republici" nistreană și găgăuză.
Este ziua în care începe războiul, prin declanșarea conflictului armat la Dubăsari, printr-o diversiune a separatiștilor.
Are loc diversiunea de la Vulcănești, în zona găgăuză. Trei membri ai gărzii paramilitare găgăuze au atacat cantina unei școli. După ce gardiștii au fost arestați , secția de poliție a fost invadata de 14 membri ai formațiunii, care au cerut transferarea arestaților la Bolgrad, oraș aflat sub jurisdictie ucrainiană.
3 martie 1992: Gardiștii și cazacii au atacat satul Cocieri, dar au fost respinși. Seara, a ajuns în sat o unitate de poliție cu destinație specială, trimisă de la Chișinău și care traversase Nistrul pe gheață.
Centrul de Presa al Forțelor Armate Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma că forțele armate moldovenești au atacat un regiment de infanterie al apărării civile, dezarmând ofițerii și luând 70 automate și alte arme și că situația seamană cu aceea din Nagorno-Karabah.
Au fost blocate căile de acces dinspre Chișinău spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii naționale în oraș.
După desființarea secției moldovenești de poliție (singura instituție care mai reprezenta statul moldovean în oraș), este inaugurata o secție de poliție subordonată secesioniștilor, constituită ca o forma de putere sovietică. Este înființată o nouă formațiune paramilitară ilegală.
4 martie 1992: Gardiștii și cazacii pătrund în satul Coșnița, atacând pe cei 15 polițiști, nevoiți să deschidă focul.
Patru autocamioane Kamaz pline cu gardiști sunt trimise la Cocieri.
4-5 martie 1992: 2.500 cazaci sosesc la Tiraspol în ajutorul separatiștilor. Au loc înrolări masive în rândul formațiunilor paramilitare ale separatiștilor.
6 martie 1992: "Comitetul de apărare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene" a hotărât izolarea tuturor polițiștilor care nu au depus jurmânt de credintă față de "republică"; în această situație erau 85 de polițiști.
12 martie 1992: Doi polițiști de la postul Ursoaia de pe șoseaua Tighina – Căușeni au fost atacați dintr-un camion care transporta armament pentru separatiștii găgăuzi și pe care îl opriseră pentru control. Un polițist a fost rănit, altul ucis.
13 martie 1992: Gardiștii atacă polițiștii din Coșnița, ucigând unul și rănind mai mulți.
Este inaugurată o secție de poliție subordonată secesionistilor, constituită că o forma de putere sovietică și este înființată o nouă formațiune paramilitară ilegală în Tighina.
14 martie 1992: Gardiștii și cazacii arunca în aer podurile de la Vadul lui Voda, de lângă Dubăsari, de pe șoseau Chișinău – Volgograd. Pozițiile moldovenești de lângă Roghi sunt atacate, înregistrându-se 15 morți. În timpul noptii sunt atacate satele Coșnița și Gura Bîcului cu mine, grenade și rachete.
"Sovietul Suprem al Republicii" hotărăște ca băncile din Transnistria să înceteze operațiunile cu Moldova și înființarea unei comisii care să preia sub control șoselele și căile ferate ale "republicii".
15 martie 1992: Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor și persoanelor demobilizate, acțiune menită să atragă simpatia militarilor.
Guvernul Moldovei face un apel către gardiști, pentru depunerea armelor până la data de 17 martie.
17 martie 1992: Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor și persoanelor demobilizate, acțiune menită să atragă simpatia militarilor.
Se semnează un nou acord de încetare a focului, care va fi încălcat de către gardiști pe 24 martie.
19 martie 1992: Parlamentul Moldovei propune un compromis, prezentând proiectul de acordare statutul de zona economica libera Transnistriei și o modificare a adminstrației teritoriale.
20 martie 1992: La reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina.
24 martie 1992: Se semnează un nou acord de încetare a focului. Se efectueaza un schimb de prizonieri: secesioniștii eliberează 11 persoane, moldovenii, 18.
28 martie 1992: Se instituie starea exceptională în Transnistria cu începere de la orele 20.
29 martie 1992: Premierul Valeriu Muravschi acorda un nou ultimatum secesioniștilor, cerând depunerea armelor în termen de 2 zile.

Armata rusa
 

31 martie 1992: Președintele Snegur trimite o telegramă companiei moscovite de televiziune Ostankino, protestând contra modului de prezentare a conflictului, și altă telegramă mareșalului Șapoșnikov, protestând împotriva zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.

Luna aprilie marchează implicarea fățișă a Rusiei și Armatei a 14-a rusă de partea separatiștilor. Intențiile clare ale Rusiei sunt de a păstra Tighina drept cap de pod.
1 aprilie 1992: Parlamentul Moldovei emite hotărârea privind reglementarea pe cale pașnică a conflictului.
Poliția moldovenească încearca eliberarea orașului Tighina, controlat de secesioniști. Cad în luptă 8 polițiști.
2 aprilie 1992: Generalul. Netkacev, comandantul Armatei a 14-a, adresează un ultimatum președintelui Snegur, cerând ca forțele moldovenești să se îndeparteze la 15 km de Tighina.
Pe aeroportul militar din Chișinău se semnează un acord de încetare a focului. Semnatarii sunt primul ministru al Moldovei, Muravschi, președintele "Sovietului Suprem", Maracuță și comandantul Armatei a 14-a rusă, Netkacev.
Departamentul de Stat al Statelor Unite dă o declarație prin care se pronunță împotriva unei intervenții militare din afară, apreciind ca fiind admirabilă puterea de reținere a guvernului Moldovei. Departamentul de Stat cerea insistent forțelor separatiste trasnistrene continuarea negocierilor cu Republica Moldova.
Acordul va fi respectat numai de partea moldovenească, polițiștii primind ordin să nu deschidă focul și să nu riposteze.

În schimb, toata luna aprilie vor avea loc atacuri în zonele: Tighina, Pohreba - Cocieri, Coșnița - Doroțkaia, Pohreba - Roghi, Grădinița, Leontova, Varnița, Misovca, Bicioc, Chițcani. Gardiștii și cazacii au lansat atacuri cu aruncătoare de mine și rachete asupra localităților, a populației, a barajelor, releelor de televiziune, posturilor de radio. Au fost minate șoselele și drumurile, a fost bombardată șoseaua Tighina - Chișinău. Apar primele atacuri ale lunetiștilor. Lipsit de forțele de ordine, orașul Tighina rămâne la discreția infractorilor.
Două proiecte de protocol redactate de autoritățile de la Chișău sunt respinse de forțele separatiste, care trimit proiectul lor, semnat de comandantul armatei ruse de ocupație, prin care cer că Tighina să fie controlata exclusiv de armata rusă.
5 aprilie 1992: În orașul Tighina intră 20 de blindate ale armatei ruse, având arborate drapelul Federatiei Ruse.

În paralel, continuă tratativele cvadripartite dintre miniștrii de externe ai Moldovei, Romaniei, Rusiei și Ucrainei începute la 23 martie. La 2 aprilie, o nouă reuniune de experți elaborează recomandări referitoare la neadmiterea implicării cetățenilor statelor străine și prevenirea incidentelor armate.
6 aprilie 1992: Are loc reuniunea miniștrilor de externe, care vor da publicității o declarație prin care ce se pronunța împotriva implicării în conflict a Armatei a 14-a, pentru menținerea ordinei de drept de către autoritățile moldovenești pe tot teritoriul republicii, pentru excluderea accesului civililor la armament și pentru încetarea focului începând din 7 aprilie.
14-17 aprilie 1992: Se semnează protocolul grupului de lucru pentru stabilizarea situației în Tighina: dezarmarea formațiunilor paramilitare, deminarea zonei, asigurarea ordinii de către poliția moldovenească și miliția separatista.

17 aprilie 1992: La Chișinău are loc o nouă reuniune cvadripartită la care se adoptă statutul comisiei mixte pentru controlul respectării încetării focului, stabilindu-se un numar de 400 de observatori, care să supravegheze linia ce separa poliția moldovenească de forțele rebele, pe o lungime de 262 km.
S-a hotărât dezarmarea forțelor paramilitare, repatrierea mercenarilor, accelerarea investigațiilor procuraturii asupra acțiunilor criminale din zonă.
Încetarea focului va deveni efectivă la Tighina de-abia din 20 aprilie.
Până pe 15 mai, numai observatorii din Moldova și România ajunsesera în zonă, pentru supraveghere.
mai 1992: În luna mai, au loc mai multe întruniri ale comisiei bilaterale Moldova – Transnistria, sabotate deseori de atacuri ale forțelor militare separatiste asupra localităților, podurilor, șoselelor și posturilor de radio controlate de autoritățile de la Chișinău.
Încă din luna aprilie începuse retragerea unor efective de cazaci, de care chiar separatiștii voiau să se debaraseze, dat fiind caracterul indisciplinat și turbulent al acestora. În paralel, apar noi formațiuni paramilitare, ca Beretele Negre. Sosesc din Ucraina membri ai armatei ucrainiene de autoapărare.
4 mai 1992: La Gura Bîcului se semnează un protocol privind retragerea formațiunilor armate, dar, în timpul nopții, separatiștii vor arunca în aer podul de peste Nistru.
6-7 mai 1992: Este atacat cu rachete postul de poliție de la Cocieri.
8-18 mai 1992: Au loc atacuri asupra locuitorilor și posturilor de poliție de la Cocieri, Coșnița, Gura Bîcului, Dragalina, Dubăsari-Pod, Roghi.

Armata rusa
 

19 mai 1992: Când se credea că procesul de normalizare avansează, izbucneste din nou criza, declanșată de un ordin trimis de generalul Graciov, ministrul apărării al Federatiei Ruse, generalului Netkacev, comandantul Armatei a 14-a ruse. Ordinul prevedea că, în vederea apărării Transnistriei, care e pământ rusesc, să fie completat armamentul din rezervele pentru mobilizare și să fie pregătite pentru luptă toate unitățile militare ale Armatei a 14-a. O înscenare făcută la Dubăsari, va furniza unitatilor Armatei a 14-a ruse pretextul de a iesi din cazărmi și de a ocupa poziți de luptă alaturi de gardiști. Unități de tancuri și artilerie părăsesc garnizoana Tiraspol îndreptându-se spre Dubăsari și alăturându-se gardiștilor. Cu cele 10 tancuri, 11 tanchete, 6 tunuri, 3 arme antitanc, 6 aruncatoare de grenade, 63 pistoale automate, 21 mașini blindate și 9 mașini militare vor fi declansate atacuri la Coșnița, Cocieri, Corjevo, Holercani, Malovata, Ustia, Zolonceni în raionul Dubăsari. Garnizoana Tiraspol va mai trimite 22 tancuri spre Dubăsari, 5 spre Dnestrovsk. Au loc atacuri violente până pe 26 mai.
La protestele președintelui Snegur față de agresiunea armatei ruse, Kremlinul răspunde, conform tradiției, că armata rusă nu destabilizează.
21 mai 1992: Smirnov dă un decret prin care Armata a 14-a trece în subordinea "republicii nistrene". Concomitent, se fac apeluri pentru mobilizarea parțială a rezerviștilor.
În aceeasi zi, aterizează la Tiraspol un avion cu 600 cazaci de pe Don. La Moscova și Sank Petersburg se formează batalioane de voluntari. Se creează batalionul de miliție Dnestr, în componența căruia vor intra și mulți delincvenți.
Departamentul de Stat al USA și-a exprimat imediat îngrijorarea față de implicarea Armatei a 14-a în luptele din regiune.
iunie 1992: În prima jumatate a lunii iunie se remarcă o intensificare a atacurilor gardiștilor și cazacilor la Tighina, Cocieri, Coșnița, Corjevo, Dubăsari, Doroțcaia, Pohreba. Se fac încorporari în formațiunile separatiste, se fac transferuri de armament de la Armata a 14-a către separatiști. "Republica nistreană" își creează serviciul de grăniceri, în care se vor înrola cazaci din zona Mării Negre.
Terorizarea populației moldovene din Transnistria continuă: sunt arestate personalități din Frontul Popular sub acuzația de terorism: Ilie Ilașcu, Ștefan Urâtu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco.
La Grigoriopol apare grupul Delfin, format din pușcăriași eliberați.
Conducerea Republicii Moldova devine tot mai conciliantă față de separatiști. Între timp, autoritățile ruse continuă să prezinte denaturat situația din Transnistria, acuzând Moldova de agresiune, de încercare de exterminare sistematică a populației slave, iar România de livrari de armament către Moldova.
19 iunie 1992: La Tighina, situația devine explozivă: polițiștii moldoveni sunt atacați și uciși de gardiști[necesită citare], sunt puse la cale mai multe înscenări și provocări, care vor tensiona situatia la maximum. În urma unei astfel de înscenari, va fi declanșat un nou conflict armat: peste 1.200 de gardiști și cazaci vor atacă unitatea de poliție a orașului; rachetele Alazan lansate asupra postului vor ajunge și asupra gradinitei de copii aflata în apropiere. Noaptea târziu sosesc polițiști și voluntari dinspre Varnița, pentru ajutorarea polițiștilor asediați[necesită citare].
20 iunie 1992: În dimineața de 20 iunie, orașul era în mare parte sub control moldovenesc. Tancuri grele ale Armatei a 14-a au forțat podul spre Tighina, dar vor fi oprite de forțele moldovene. Forțele separatiste continua titurile asupra orașului.
Începe un război în toata puterea cuvântului, orașul Tighina fiind bombardat și atacat cu armamant greu. În același timp sunt atacate și alte localități: Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița. Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardiști, după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orașul va fi invadat de armata și de forțele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14- va adresa președintelui Snegur un ultimantum prin care cere că forțele moldovene să înceteze agresiunea, în caz contrar, armata trecând la atac. Însemna război declarat al Rusiei contra Moldovei.
20-21 iunie 1992: Continua invadarea orașului Tighina de către tancurile armatei ruse, care arborează fără jenă steagurile Rusiei[necesită citare]. Orașul este bombardat de către separatiști[necesită citare]. În ciuda acestor fapte, tot Elțin acuză Moldova de agresiune, amenintând că armata rusă va fi obligată să riposteze. În față reactiilor ezitante ale autoritățiilor moldovene, sute de voluntari din Transnistria vor veni la Chișinău cerând arme pentru a luptă contra rebelilor. Au manifestat și în față ambasadei ruse.
Agresiunea armatei ruse asupra Tighinei s-a soldat, până în dimineața de 22 iunie, cu aproximativ 200 de morți și 300 de răniți de partea polițiștilor și populației civile moldovenești. Bombardamentele au distrus fabrici, relee de comunicatii, locuinte. Presedintele Federatie Ruse agresoare, Elțin, a refuzat orice contact telefonic cu Snegur. Atacurile și invaziile secesioniștilor au determint un exod în masă al populației civile din zona de conflict.
21 iunie 1992: Se semnează acordul de încetare a focului.

Armata rusa
 

Vinovati pentru atrocitatile comise impotriva populatiei basarabene din Transnistria si zona Nistrului se fac vinovati: Boris Eltan si conducatorii fortelor armate ruse de atunci- Pavel Graciov si generalul Netkaciov.
De partea rebelilor transnistreni, cu largul concurs al armatei a 14, au participat si elemente turbulente si anarhice, inclusiv multi puscariasi eliberati. Acestia au comis atrocitati cumplite asupra populatiei civile- jafuri, crime, violuri.

Armata rusa
 

Si ca o incheiere: ma pronunt pentru o colaborare economica in primul rand (asa cum de altfel se realiza in anii 1965-1989, cand Romania exporta in URSS mari canditati de: produse alimentare, mobila, textile-incaltaminte, produse chimice, etc), dar si politica cu Rusia, iar vizita si discutiile recente a lui Titus Corlateanu la Moscova sper din tot sufletul sa duca in aceasta directie.
Pe plan intern, apreciez politica lui Vladimir Putin (un om inteligent care a vazut multe la viata lui): in primul rand a reusit sa asigure aceea crestere economica pentru Rusia si sa reduca puterea retelelor mafiote si a "baronilor"", s-a imbunatatit nivelul de trai si reuseste sa controleze ferm situatia, dar si bravo lui ca apara morala publica din rusia, opunandu-se ferm ca porcariile si greselile din societatile occidentale sa fie aduse si in Rusia.
Daca si in politica externa ar reusi sa se elibereze de mentalitatea imperiala mostenita de la Petru cel Mare si sa retraga trupele ruse din transnistria si Georgia si sa nu mai sprijine regimurile separatiste de acolo, ar merita cu siguranta premiul Nobel pentru pace.

Datele care le-am prezentat anterior nu le-am prezentat pentru a denigra poporul rus, ci pentru corecta cunoastere a istoriei, asa cum a fost ea, cu bune si rele.

Sper sa putem depasi animozitatile si resentimentele istorice in relatiile romano-ruse si sa dezvoltam aceste relatii, pe baze reciproc avantajoase.

As fi preferat ca in loc sa intram in NATO sa realizam unirea Basarabiei cu Romania!

In privinta Ucrainei si Belarusului, acestea sunt state artificiale, fara traditie istorica si fara viitor. Aici in viitor bine ar fi de stabilit un tratat comun romano-polonez-slovac-rus, prin care sa se revina la granitele corecte din perioada interbelica: Rusia sa ia partea de est a Ucrainei si Belarusului, Polonia sa ia partea de vest a Ucrainei si Belarusului, Slovacia sa ia asa zisa ""Ucraina subcarpatica"", iar Romania sa-si recapete stravechile teritorii romanesti ale: Basarabiei, nordului Bucovinei, tinutului Hertei si insula Serpilor. Granita normala si fireasca intre Romania si Rusia ar trebui sa fie raul Nistru.

Nu este poate romaneste sa amintesc, in toata lumea aceasta eroare, acest razboi este prezentat ca agresiunea moldovenilor asupra transnistrienilor. Snegur a dat ordinul de a se trage, ei s-au aparat. Daca ar fi baut un ceai cald de menta, poate ar fi gandit altfel si ar fi scutit atatea vieti omenesti. Dar la noi totul este prezentat pe dos.

O stire: SUA renunţă la Europa de Est
http://romanian.ruvr.ru/2013_02_19/S...Europa-de-Est/

Este greu de crezut, dar fara industrie poate nu mai are importanta o regiune. Numai camp, si acesta distrus, oameni saraciti de forta muncii. Copii care nu mai invata ci numai navigeaza pe unde pot.

In Asia acolo invata, muncesc, sunt ordonati si disciplinati. De fapt poate fi o decizie, s-au este o decizie luata la rece, obiectiva.

Operațiunea Vistula (în limba poloneză: Akcja "Wisła") a fost numele de cod al transferurilor forțate ale populației ucrainene din Polonia Populară în Teritoriile Recuperate din anul 1947.

Intelectuali și membrii clerului ucrainean, (atât cel greco-catolic cât și cel ortodox) au fost trimiși din punctele de colectare în lagărul de concentrare] din Jaworzno, care fusese subordonat lagărului de la Auschwitz construit de Germania Nazistă. În lagărul de la Jaworzno au fost deținuți aproximativ 4.000 de persoane, printre care și 800 de femei ucrainene și lemkiene și mai multe zeci de copii. Prizonierii, dintre care 200 au murit pe timpul detenției, au fost supuși unor interogatorii dure și au fost bătuți.

Operațiunea a fost dusă la îndeplinire de Grupul Operațional Vistula formată din aproximativ 20.000 de soldați sub comanda generalului Stefan Mossor. Personalul acestui grup includea soldați ai Armatei Populare a Poloniei și ai Corpurilor Interne de Securitate, dar și luptători ai Milicja Obywatelska și Urząd Bezpieczeństwa.[6]. Operațiunea a început pe 28 aprioie 1947 la ora 4 dimineața. Expulzații erau cei aproximativ 140.000 – 150.000 de ucrainenei și lemkieni care încă locuiau în Polonia după „repatrierile” forțate a ucrainenilor polonezi în Uniunea Sovietică din 1944 – 1946.

Procesul deportării era unul foarte rapid, deportații având la dispoziție doar câteva ore să se pregătească, fiindu-le permis să ia cu ei doar un număr limitat de bunuri proprii. Deportații erau transportați departe de locurile de baștină în vagoane de marfă. Aprovizionarea cu hrană a deportaților a fost neregulată, condițiile de transport foarte grele, iar călătoria pe cale ferată a durat mult mai mult decât se plănuise inițial. Numeroși deportați au pierit în timpul tranzitului. (sursa Wikipedia)

Armata rusa
 

Aceea operatiune "Wisla" intradevar a fost un exceses si o greseala din partea autoritatilor poloneze! Insa trebuie sa tinem cont de un aspect: Polonia suferisera foarte mult in al doilea razboi mondial, atat din partea germanilor cat si din partea sovietcilor! Fusesera impartita intre aceste doua state totalitare, iar populatia poloneza masacrata atat de germani cat si de sovietici (vezi masacrul de la Katyn).
Ori in aceste conditii nu puteau sa nu apara puternice resentimente, si in situatia tulbure imediat de dupa razboi, era foarte greu de controlat aceste resentimente.
Cam la fel au patit din pacate si etnicii germani din Cehoslovacia sau Ungaria (expulzati fortat in Germania) sau cei din Romania.
Oricum, apreciez atitudinea conducatorilor polonezi de astazi, care au reusit sa treaca peste dramele istoriei, si sa dezvolte relatii cu Rusia, in primul rand economice dar si politice normale, pe baze reciproc avantajoase.

Iar in privinta razboiului din Transnistria, indiferent cum este prezentat propagandistic pe plan international, adevarul istoric este ca el ramane un razboi drept, de aparare din partea Moldovei, si nedrept, de agresiune din partea Federatiei Ruse.
Lui Mircea Snegur i reprosez ca a fost prea ezitant si ca nu a actionat mai decis, mai in forta. Intr-un interviu, colonelul Anatol Munteanu spune ca "razboiul a fost pierdut din cauza tradarii"! El spune ca Moldova aveea material militar, dar care a fost folosit prost si ineficient.
Criminalul de Igor Smirnov a fost prins de securitatea moldoveneasca, dar apoi eliberat! Eu sa fi fost in locul lui Snegur nu-i dadeam drumu, ci i trageam in glont in cap, asa cum merita.
Armata a 14 ramane o armata de ocupatie, care nu are ce cauta pe teritoriul Moldovei. Fara armata 14 regimul criminal transnistrean nu ar rezista nici o zi.

Armata rusa
 

Si ca sa va arat ca nu am nimic cu poporul rus (am vrut doar sa subliniez istoria asa cum a fost, cu bune si cu rele) va arat si cateva melodii rusesti foarte frumoase:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=ivASIwtHALM

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=IHlq_P5CI18

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=9Q-OzsOmi00

Am intalnit multi rusi in Basarabia si erau in general oameni de treaba, iar la petreceri si chefuri (mai ales ca vinul de Cricova era foarte bun!) erau foarte "de viata"!

Sper sa putem depasi dramele istoriei, care uneori ne-au despartiti si alte ori ne-au apropiat pe romani de rusi, si sa putem construi o relatie solida, de viitor, intre aceste doua tari si popoare.

Sanbata noaptea a ordonat Putin cea mai mare manevra militara de la destramarea uniunii sovietice. La apelul de urgenta s-au mobilizat 160 000 de soldati, 5000 de tancuri, avioane, marina militara.

Soldatii care au eliberat europa:
http://www.youtube.com/watch?v=pI6-6ylmQrY

SUA nu renunta inca la Europa de Est. Europa de Est are mult bogatii naturale care sunt importante ptr. Vest. A se vedea ce se intampla in Moldova,Dobrogea,Ardeal,Bucovina. Si asta doar in Romania.

Ce bine semanam la chip cu ei.
 

http://www.youtube.com/watch?v=JJef4eFcGYg

http://www.youtube.com/watch?v=3BqTHrSWx5w

http://www.youtube.com/watch?v=aExDoXbfVX8

Rusia este singura tara ortodoxa care poate sa construiasca arme pentru aparare.

Grecia are o armata destul de bine echipata pentru a face fata unui atac al turciei. Dar si un singur glont de trag este nevoie sa il cumpere din alta tara, nu il produc ei. In caz de embargou sunt in cel mai scurt timp invinsi sau incep lupta cu cutitul si furculita.

In rest tarile ortodoxe nu au nici o aparare, pentru ca nici una nu are dreptul de a produce arme.

Da- au eliberat Europa de Germania nazista, dar in accelasi timp acceiasi soldati sovietici au si ocupat o parte din Europa, producand mari suferinte unor popoare- polonez, cehoslovac, ungar, roman, bulgar.

Da, sunt de acord ca Rusia are tot dreptul de a produce arme pentru apararea sa.
Insa dupa 1945 din cate stiu Rusia nu a fost nicioadata atacata, ba dimpotriva a atacat si ocupat ea alte tari. Si daca in timpul URSS-ului as putea intelege ca poporul rus a avut o scuza (intreg sistemul comunist si sovietic la origini nu a fost inventat de poporul rus), insa dupa 1991 in mod clar si evident Federatia Rusa se face vinovata de atacarea si ocuparea cu forta a unor teritorii asupra carora nu avea nici un drept legal, moral sau juridic:

-Ma refer la regiunile separatiste Abhazia si Osetia de Sud, care de drept apartin statului georgian;
-Ma refer la ocuparea cu forta a stravechiului oras romanesc a Tighinei;

In schimb din pacate Federatia Rusa nu a sustinut eficient pe sarbi in 1999, cand acestia au fost supusi agresiunii NATO!

In privinta Greciei, astazi este foarte putin probabil sa mai fie atacati de turci! Turcia- incepand din 1923 cand Mustafa Kemal Ataturk a proclamat republica moderna turca- a dus o politica pasnica, de buna intelegere cu toti vecinii (exceptand episodul "crizei cipriote" din 1974).
Grecii au astazi cu totul alte probleme decat un eventual atac al Turciei!

Ignatiu, inteleg sa iti plac rusii de nu mai poti, dar mai usor.
Si nu, nu vreau un articol de pe un site nemtesc obscur.

Ce ma mira pe mine este ca Ignatiu, inca nu a dat un link cu noul tanc
rusesc T-90MS, pus la vanzare pentru oricine doreste o armata moderna.
https://www.youtube.com/watch?v=1hzC4jSnRis
(clipul are si subtritare in engleza, doar ca trebuie activata, din sectiunea "captions" )
Daca asta e pentru export, imagineaza-ti la ce versiuni tehnologice a ajuns acest tanc care echipeaza armata rusa.

ai dreptate, dar in acelasi fel barbar s-a comportat si SUA cu aliatii ei din NATO

Evident- si SUA de la inceputul secolului 20- a dus razboaie de agresiune si de ocupare a unor state:

-interventiile militare din statele Americii Latine, in care SUA a sprijinit si finantat inclusiv regimuri dictatoriale si criminale (cazul Augusto Pinochet e emblematic), sau diverse junte militare, care nu aveau nimic in comun cu "democratia" si "drepturile omului";

-sprijinirea interventiei puterilor europene in China in 1901;

-sprijinirea puterilor colonialiste in Africa (cazul Patrice Lumumba in fostul Congo belgian), sau in Asia;

-agresiunea asupra Vietnamului si dezastrul din acel razboi;

-agresiunea asupra Irakului
(Daca in 1991 interventia SUA sub egida ONU pentru eliberarea Kuweit-ului a fost justificata, nu accelasi lucru se poate spune despre ocuparea Irakului in 2003. In Primul rand atunci Irakul nu atacasera nici un alt stat, iar in al doilea rand, nu s-a putut gasi nici o dovada reala, concludenta, ca regimul lui Sadam Hussein ar fi utilizat arme de distrugere in masa impotriva populatiei civile)

-agresiunea NATO asupra Iugoslaviei din 1999. In primul rand NATO si-a incalcat propriul statut (deoarece Iugoslavia nu atacasera nici o tara membra NATO), iar in privinta asa-ziselor "persecutii" impotriva albanezilor din Kosovo, lucrurile au fost privite unilateral, fara a se avea in vedere si crimele si atrocitatile savarsite de extremistii albanezi impotriva populatiei sarbe din Kosovo (pe sarbii alungati din Kosovo nu i-a intrebat nimeni de "sanatate").
Am inteles si sunt de acord ca toti cei care au comis crime sau persecutii impotriva populatiei civile, indiferent de etnia sau religia acesteia, sa fie trasi la raspundere, insa sa fie judecati toti la fel, nu pentru unii muma pentru altii ciuma! Ori in cazul razboaielor din fosta Iugoslavie, atat UE cat si SUA, au aplicat dubla masura.

Sincer, oricat mi-ar fii de antipatic KGB-istul de Putin, a avut dreptate in privinta asta, cand a acuzat Vestul de ipocrizie si standard dublu.

Rusia nu a inceput niciodata un razboi care sa nu fie de aparare.

Asa a constatat dupa ce am citit istoria razboaielor. Va rog sa ma corectati daca am gresit.

Dar Rusia are o mare problema. Asteapta sa fie atacata si nu isi protejaza din timp oamenii ei.

In timpul conflictului Japonezo-Rus, rusii stiau ca flota lor din China va fi atacata de japonezi dar ordinele comandamentului rus spunea ca rusii sa reactioneze numai daca vor fi atacati si nu inainte. Desi japonezii au intrat in apele teritoriale ale rusilor si se apropiau de port admiralitatea nu a permis marinei rusesti sa deschida focul asupra intrusilor. Rezultatul a fost distrugerea aproape completa a flotei rusesti din pacific si pierderea razboiului. Moartea a sute de mii de soldati si civili rusi masacrati de japonezi. O mare gresala.

Dar Rusia face din nou si din nou aceasi gresala. Gandirea ortodocsa sa intoarca si celalalt obraz o duce la pieire.

Daca lasi initiativa la ceilanti sa nu te miri ortodocsule ca vei varsa lacrimi.

Sa inteleg ca Basarabia a fost luata din "aparare", nu ?

Dar cand a impartit cu hitler Polonia?? cand a luat Basarabia??? acum Crimeea.
Toata lumea stie ca rusul e porc,peste tot unde au avut conflicte au intrat cu tancurile,exista si o zicala "Cu cine se invecineaza rusia?? raspuns: cu cine vrea" sper ca americanii sa le-o traga rau de tot,sa scapam de mizeria asta bolsevica.

Si nu numai atunci. Polonia a fost impartita atat de mult intre marile puteri, inclusiv Rusia, de trei ori cel putin.
Si Dobrogea.
Acum, Crimeea e ruseasca, istoric(original tatareasca, de fapt) si etnic.

Dar as putea sa adaug, ce aparare a fost in Afganistan in timpul Razboiului Rece?

Este dupa ce au fost deportati tatarii in siberia,dar si asa tot agresiune este,a fost data de hrusciov atunci data sa ramana.Crimeea a fost luata acum de rusi ca obiectiv strategic a spus si putin ca el vrea sa astepte soldatii nato la marea neagra,cine crede altceva e chiar naiv

Ce a fost in timpul URSS-ului hai sa spunem ca nu a fost vina integrala a Rusiei si poporului rus (ar necesita un topic separat pentru ce a insemnat comunismul si regimul sovietic pentru poporul rus si alte popoare).
Insa si inainte de 1917, si dupa 1991, din pacate Rusia a dus razboaie de agresiune si de ocupare a altor tari si popoare:

-Dupa ce Petru cel Mare a enuntat celebrul sau testament, Imperiul Tarist (Rus) a ocupat cu forta teritorii straine si a subjugat alte popoare: ocuparea Finlandei, a tarilor baltice, a celei mai mari parti a Poloniei, a Basarabiei, a tarilor din Caucaz, a celor din Asia Centrala, a unor teritorii chinezesti. Toate aceste au reprezentate acte de agresiune a Imperiului tarist (Rus);

-Dupa 1991, Federatia Rusa a dus razboaie de agresiune impotriva Moldovei (razboiul din transnistria) si a razboi de agresiune impotriva Georgiei, in 2008.

Repet- nu am nimic impotriva poporul rus (am cunoscut destui rusi in Basarabia, inclusiv inainte de 1991, care erau in general oameni de treaba!), recunosc calitatile poporului rus, insa adevarul istoric trebuie recunoscut asa cum a fost, cu bune si rele!

Iata cronologia agresiunii clare si nedrepte a Federatiei Ruse asupra Moldovei:

-1989

11 august 1989: În întreprinderile de subordonare unională, se formează soviete muncitorești, numite Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin și a reformelor democratice.
31 august 1989: Limba moldovenească este proclamată limbă de stat.
toamna: OSTK -urile organizează greve și mitinguri de protest împotriva limbii române și a alfabetului latin.
decembrie-ianuarie: Sunt organizate referendumuri la Tiraspol și Râbnița pentru obținerea statutului de "teritoriu autonom" al Transnistriei, în cadrul RSS Moldovenești.

1990

Cu sprijinul direct al Armatei a 14-a, sunt formate unități paramilitare ilegale secesioniste, sunt organizate cu sprijinul OSTK mitinguri și referendumuri.
27 aprilie 1990: Tricolorul cu cap de zimbru este adoptat că steag național al RSS Moldovenești. Sovietele locale din Tiraspol și Tighina au refuzat abordarea tricolorului în aceste orașe.
septembrie 1990: Sovietele locale din Tiraspol, Tighina și Râbnița au respins legea limbii de stat. S-a inițizat o mișcare de nesupunere față de autoritățile statului moldovean.
2 septembrie 1990: Are loc la Tiraspol "Congresul al II-lea extraordinar al deputaților poporului din Transnistria" care proclamă "Republica Moldovenească Sovietică Socialistă Nistreană".
3 septembrie 1990: Sovietul Suprem al RSS Moldovenești creează instituția prezidențială și îl alege ca președinte pe Mircea Snegur.
16 septembrie 1990: O adunare în semn de protest împotriva separatismului este organizată în satul Lunga, Stînga Nistrului, lângă Dubăsari.[1]
22 septembrie - 15 noiembrie 1990: Liderii separatiști, sprijiniti de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei, sovietice organizează alegeri legislative pentru "sovietul suprem" al "Republicii Sovietice Socialistă Moldovenești Nistrene".
22 decembrie 1990: Mihail Gorbaciov , președintele URSS, semnează un decret prin care declara nule hotărârile "Congresului al II-lea al deputaților poporului din Transnistria". În schimb, măsurile luate de autoritățile de la Chișinău sunt infime și strict declarative.

1991

Au loc acțiuni de înlocuire ale autorităților Republicii Moldova cu cele ale "republicii nistrene". Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autoritățiilor statului Moldova, separatiștii își constituie o impresionantă forță armată, constituită din:

Garda republicană, (8.000 luptători), subordonată "Direcției de apărare" a Transnistriei.
Miliția, inclusiv batalionul Dnestr, (5.000 luptători), subordonată "direcției de interne" a "Republicii Nistrene".
Detașamentele teritoriale de salvare (4.000 oameni), aflați la dispoziția executivelor locale.
Regimentele muncitorești, echivalentul modern al "sovietelor de muncitori înarmați", subordonați Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK).
Cazacii, în număr de 3-4.000, cu statut de "voluntari", erau mercenari cu solde mai mari decât ale gardiștilor fiind subordonați direct conducerii "Republicii Nistrene".

Toate aceste formațiuni erau înzestrate cu armament, mijloace de transport, mașini de luptă, cumpărate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusă, sau de la unitățile OMON din Transnistria.
De partea separatiștilor s-a situat fățiș Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6.500 persoane, constituită din:

o divize motorizată
2 regimente de artilerie
un regiment de tancuri
un regiment antitanc
2 regimente de pontonieri
un regiment de rachete
o escadrila de elicoptere

Prin comparație, tânăra republică Moldova, încă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un efectiv de câteva mii de polițiști, care au suplinit, în timpul conflictului, forțele armate.

19 mai 1991: Ministrul apărării al URSS a ordonat comandantului Armatei a 14–a, generalul Netkaciov, mobilizarea militarilor de rezervă pentru completarea efectivelor trupelor Armatei a 14–a dislocată în Transnistria și menținerea aceste trupe și a arsenalul militar în stare de luptă. El ar fi justificat acest ordin în acest fel: "ținând cont de faptul că Transnistria este un teritoriu rusesc și că situația s–a înrăutățit, noi trebuie să–l apărăm prin toate mijloacele".
23 mai 1991: RSS Moldovenească devine Republica Moldova.
23 iunie 1991: Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii.
19 august 1991: Are loc Puciul de la Moscova. Puciștii vor avea tot sprijinul liderilor separatiști de la Tiraspol: Igor Smirnov, Maracuță, Iakovlev, Reliakov. Dupa înfrângerea puciștilor, Boris Elțin a cerut pedepsirea acestora și a celor care i-au susținut. Încercările administrației de la Chișinău de a aresta liderii transnistreni au generat nemulțumirea rusofonilor din Transnistria. A început o acțiune a femeilor rusofone care, în număr din ce în ce mai mare, au început să blocheze calea ferată ce lega Transnistria de restul Basarabiei. În final, liderii transnistreni au fost arestați, apoi eliberați după scurt timp.
25 august 1991: Sovietul Suprem al RMN proclamă independența "republicii".
27 august 1991: Parlamentul proclamă independența Republicii Moldova.
septembrie: Membri ai trupelor speciale sovietice OMON din Riga, sosesc în limuzine la Tiraspol, cazându-se la hotelul Kolhaznii.
18 septembrie 1991: Președintele autoproclametei RMN, Igor Smirnov, a decis să plaseze unitățile forțelor armate sovietice dislocate în Transnistria sub jurisdicția autoproclametei RMN.
1 decembrie 1991: În raioanele de pe malul stâng al Nistrului au fost organizate alegeri prezidențiale, declarate ilegale de către autoritățile moldovenești. Igor Smirnov a fost ales președinte al autoproclametei RMN.
13 decembrie 1991: Are loc un atac armat al gardiștilor la podul de la Dubăsari, soldat cu moartea a patru polițiști moldoveni și a 20 de gardiști, cazaci și mercenari.

1992

1 martie 1992: Gardiștii și cazacii au provocat un incident la o petrecere în Dubăsari, apoi au atacat poliția moldovenească chemată în ajutor. Polițiștii au deschis focul, omorând un cazac, după care s-au retras în sediu. Acest incident a servit drept pretext desființării ultimei secții moldovenești de poliție dintr-un oraș transnistrean. Sediul poliției a fost atacat de gardiști și cazaci, care i-au făcut prizonieri pe polițiști, dezarmându-i.
martie 1992: Comitetul executiv raional și toți polițiștii din Dubăsari s-au retras în satul [[Cocieri[[, care a devenit un centru de rezistență, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine.
Gardiștii au intrat în Cocieri cu 2 blindate, deschizând foc fără avertisment asupra trecătorilor. Au fost impuscati doi tarăni și o mamă, care mergea cu copilul de mână. Țărănii și polițiștii au reușit să-și procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a.
Gardiștii au intrat în Cocieri cu două blindate. Țărănii și polițiștii au reușit să-și procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a.
Gardiștii și cazacii vor bloca podurile de peste Nistru - de la Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Râbnița, constituind "posturi de control " cu câte un blindat. Astfel de posturi vor fi create și pe șoseaua Tiraspol-Dubăsari și la barajul hidrocentralei Dubăsari.
2 martie 1992: Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoașterea caracterului ilegal al autoproclamatelor "republici" nistreană și găgăuză.
Este ziua în care începe războiul, prin declanșarea conflictului armat la Dubăsari, printr-o diversiune a separatiștilor.
Are loc diversiunea de la Vulcănești, în zona găgăuză. Trei membri ai gărzii paramilitare găgăuze au atacat cantina unei școli. După ce gardiștii au fost arestați , secția de poliție a fost invadata de 14 membri ai formațiunii, care au cerut transferarea arestaților la Bolgrad, oraș aflat sub jurisdictie ucrainiană.
3 martie 1992: Gardiștii și cazacii au atacat satul Cocieri, dar au fost respinși. Seara, a ajuns în sat o unitate de poliție cu destinație specială, trimisă de la Chișinău și care traversase Nistrul pe gheață.
Centrul de Presa al Forțelor Armate Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma că forțele armate moldovenești au atacat un regiment de infanterie al apărării civile, dezarmând ofițerii și luând 70 automate și alte arme și că situația seamană cu aceea din Nagorno-Karabah.
Au fost blocate căile de acces dinspre Chișinău spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii naționale în oraș.
După desființarea secției moldovenești de poliție (singura instituție care mai reprezenta statul moldovean în oraș), este inaugurata o secție de poliție subordonată secesioniștilor, constituită ca o forma de putere sovietică. Este înființată o nouă formațiune paramilitară ilegală.
4 martie 1992: Gardiștii și cazacii pătrund în satul Coșnița, atacând pe cei 15 polițiști, nevoiți să deschidă focul.
Patru autocamioane Kamaz pline cu gardiști sunt trimise la Cocieri.
4-5 martie 1992: 2.500 cazaci sosesc la Tiraspol în ajutorul separatiștilor. Au loc înrolări masive în rândul formațiunilor paramilitare ale separatiștilor.
6 martie 1992: "Comitetul de apărare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene" a hotărât izolarea tuturor polițiștilor care nu au depus jurmânt de credintă față de "republică"; în această situație erau 85 de polițiști.
12 martie 1992: Doi polițiști de la postul Ursoaia de pe șoseaua Tighina – Căușeni au fost atacați dintr-un camion care transporta armament pentru separatiștii găgăuzi și pe care îl opriseră pentru control. Un polițist a fost rănit, altul ucis.
13 martie 1992: Gardiștii atacă polițiștii din Coșnița, ucigând unul și rănind mai mulți.
Este inaugurată o secție de poliție subordonată secesionistilor, constituită că o forma de putere sovietică și este înființată o nouă formațiune paramilitară ilegală în Tighina.
14 martie 1992: Gardiștii și cazacii arunca în aer podurile de la Vadul lui Voda, de lângă Dubăsari, de pe șoseau Chișinău – Volgograd. Pozițiile moldovenești de lângă Roghi sunt atacate, înregistrându-se 15 morți. În timpul noptii sunt atacate satele Coșnița și Gura Bîcului cu mine, grenade și rachete.
"Sovietul Suprem al Republicii" hotărăște ca băncile din Transnistria să înceteze operațiunile cu Moldova și înființarea unei comisii care să preia sub control șoselele și căile ferate ale "republicii".
15 martie 1992: Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor și persoanelor demobilizate, acțiune menită să atragă simpatia militarilor.
Guvernul Moldovei face un apel către gardiști, pentru depunerea armelor până la data de 17 martie.
17 martie 1992: Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor și persoanelor demobilizate, acțiune menită să atragă simpatia militarilor.
Se semnează un nou acord de încetare a focului, care va fi încălcat de către gardiști pe 24 martie.
19 martie 1992: Parlamentul Moldovei propune un compromis, prezentând proiectul de acordare statutul de zona economica libera Transnistriei și o modificare a adminstrației teritoriale.
20 martie 1992: La reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina.
24 martie 1992: Se semnează un nou acord de încetare a focului. Se efectueaza un schimb de prizonieri: secesioniștii eliberează 11 persoane, moldovenii, 18.
28 martie 1992: Se instituie starea exceptională în Transnistria cu începere de la orele 20.
29 martie 1992: Premierul Valeriu Muravschi acorda un nou ultimatum secesioniștilor, cerând depunerea armelor în termen de 2 zile.
31 martie 1992: Președintele Snegur trimite o telegramă companiei moscovite de televiziune Ostankino, protestând contra modului de prezentare a conflictului, și altă telegramă mareșalului Șapoșnikov, protestând împotriva zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.