Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
 

http://www.crestinortodox.ro/files/i...-zografu-6.jpg

Maine este sărbătoarea unuia din cei mai mari mucenici ai credinţei noastre, a Sfântului Gheorghe, Purtătorul de biruinţă. Sărbătoarea aceasta coincide cu cel mai frumos anotimp. Şi precum cântă Biserica noastră, să alergăm astăzi pe câmpuri să culegem flori şi să împletim cununi pentru a încununa pe eroul credinţei noastre creştine.

Patria Sfântului Gheorghe este Asia Mică. S-a născut în părţile Cezareei şi a fost compatriot cu Sfântul Vasile cel Mare. Părinţii lui erau bogaţi şi nobili. Tatăl lui a fost martirizat pentu Hristos atunci când Sfântul Gheorghe era mic, în leagăn. Mama lui, doar de 20 de ani, era dintre acele mame care cred în Dumnezeu. De aceea nu s-a recăsătorit cum fac astăzi multe, care deşi trupul bărbatului lor nu a putrezit încă în mormânt, ele îşi caută un alt bărbat! În Asia Mică, o singură Cununie exista, una, nu mai multe. Ca şi turturelele: dacă una este omorâtă, perechea ei, nu se înjugă cu altcineva, rămâne singură până la sfârşit şi plânge pe ramuri. Aşa şi atunci. Nu zic că cei care vin la a doua Nuntă păcătuiesc, dar îndeosebi nunta este una, cea pe care o binecuvintează Dumnezeu, Sfânta Treime şi Prea Sfântul Duh.

Sfântul Gheorghe împreună cu părinţii săi

Aşadar, mama lui atît de tânără a rămas văduvă. Auziţi voi, femei, auziţi voi, bărbaţi? Nu s-au făcut aceste sărbători ca să mâncăm şi să ne distrăm, ci s-au făcut ca să trăim şi noi ca sfinţii. Atunci Sfântul Gheorghe ne va binecuvânta şi va fi cu noi.

Tânăra văduvă îl avea pe Gheorghe mic. Şi cu laptele ei l-a plămădit şi plăsmuit. Aşadar, binecuvântată mamă. În spatele oricărui sfânt e o mamă. Şi în spatele Sfântului Gheorghe este mama care l-a aplecat la piept, şi pe lângă lapte, l-a alăptat şi cu credinţă, credinţa în Hristos.

Gheorghe, unicul şi iubitul fiu al văduvei, a crescut şi s-a distins prin calităţile sale. De foarte devreme şi-a manifestat înclinaţia de a deveni militar. Aşadar, s-a înrolat în armată. S-a distins ca militar şi ca ofiţer. Era primul în lupte. Avea o inimă de leu. În felul acesta a ajuns în rang general şi apoi chiar conte.

Sfântul Gheorghe mai presus de grade, Îl avea însă pe Dumnezeu. Apoi vin toate celelalte. Şi dacă credinţa în Dumnezeu este în primejdie, se cuvine să fii gata să jertfeşti şi gradele şi funcţiile şi tronurile şi cârjele şi mitrele şi toate. De mii de ori e mai bine să mori călugăr în Sfântul Munte, decât trădător al Ortodoxiei! De mii de ori militar cinstit, decât general care nu crede; de mii de ori ţăran care-l are înlăuntrul său pe Dumnezeu, decât om de ştiinţă ateu; de mii de ori gropar sau cioban care-l are înlăuntru pe Dumnezeu, decât bogăţiile lumii. Aceasta este sfânta noastră religie. Biserica noastră nu depinde de cei mari şi tari ai zilei. Ea se întemeiază pe credinţa celor smeriţi şi dispreţuiţi.

A venit deci momentul încercării Sfântului Gheorghe. Era perioada ultimei persecuţii din primele secole. Pe tronul Romei se afla una din cele mai sălbatice fiare, împăratul Diocleţian (284-304). Acesta nutrea o ură sălbatică faţă de creştini. De aceea a poruncit: Câţi sunt creştini, îşi pierd funcţiile; şi dacă persistă în credinţă, vor fi daţi morţii.

Când s-a emis porunca, venise de acum ceasul şi pentru Gheorghe. Înaintea tuturor a mărturisit şi a spus: Sunt creştin şi mai presus de împărat Îl am pe Hristos!

Diocleţian porunceşte şi îl arestează. Îi descoase gradele, îi iau armura, îl aruncă de îndată în închisoare. Din înălţime, în adânc! Dar el simţea bucurie şi veselie.

Să povestesc acum chinurile lui muceniceşti? Sunt multe. Care vreţi, citiţi sinaxarul ca să vedeţi. Pe scurt vă zic. I-au străpuns pântecele cu o suliţă de fier. Apoi l-au pus pe o roată de fier – care de jur împrejur, pe coroană, avea unghii ascuţite -, au lăsat roata să se rostogolească într-un loc povârnit, iar trupul Sfântului se tăia; i se sfâşiau cărnurile şi adăpau pământul. După aceea, l-au încălţat cu încălţăminte de fier cu cuie şi l-au obligat să păşească. Apoi l-au aruncat întro groapă cu var, ca să se topească. Dar şi varul l-a biruit şi încălţămintele de fier le-a biruit şi toate. Nu este un lucru de mirare acesta. A spus Hristos: „Nu vă temeţi! Veţi călca peste şerpi şi peste scorpii şi nici un fir de păr din capul vostru nu va cădea, dacă nu vrea Dumnezeu” (vezi Luca 10, 19; 21, 18; Matei 10, 29).

După acestea, în afara Cezareii era un templu idolesc plin de statui. Îl iau deci pe Sfântul Gheorghe, ca să jertfească. El privea cu faţa sa îngerească. Se uită la idoli şi spune cu glas mare: În numele lui Iisus Nazarineanul vă întreb: Statui şi idoli, ce sunteţi? Şi ei au răspuns: Nu suntem dumnezei, suntem demoni! Apoi, Sfântul şi-a făcut rugăciunea şi imediat un cutremur a zguduit întregul templu, au căzut jos statuile şi s-au făcut bucăţi şi praf.

Şi doar astea sunt? Şi o altă minune a Sfântului Gheorghe este minunată. În afara Cezareei, pe un povârniş exista o fântână cu apă bună, dar nimeni nu îndrăznea să se apropia de ea; pentru că alături era o peşteră, iar în ea se sălăşluise o mare fiară, un şarpe uriaş, care ieşea şi mânca oameni şi animale. Sfântul Gheorghe s-a apropiat cu suliţa lui de izvor. Fiara a mormăit, a ieşit brusc şi şi-a deschis gura ca să-l înghită. Dar Sfântul Gheorghe – să nu creadă necredincioşii, noi credem! – ce face ? Aruncă cu credinţă o cruciuliţă de lemn în gura deschisă a şarpelui. O aruncă în cele dinlăuntru ale lui şi fiara s-a spart şi a crăpat. De aceea, vedeţi în icoane pe Sfântul Gheorghe zugrăvit călăreţ şi cu suliţa, care are în vârf crucea Domnului, ucigând fiara. Astăzi, aceste lucruri par incredibile. Oamenii din lume le consideră poveşti. Dar noi ştim că se întâmplă nu numai cele pe care le-a făcut Sfântul Gheorghe, ci se petrec şi lucruri de mii de ori mai mari. Este plină istoria de minunile pe care le-au făcut sfinţii credinţei noastre cu puterea lui Hristos. Avem o religie vie şi se cuvine s-o iubim şi să i ne dedicăm în întregime. Iată deci, iubiţii mei, în puţine cuvinte viaţa sfântului. De aceea Sfântul Gheorghe este unul din cei mai iubiţi sfinţi de către popor.

RUGACIUNE

http://www.crestinortodox.ro/comunit.../859/25212.jpg

Sfinte Mare Mucenice, cel care ai vieţuit după vrednicia numelui tău – că luând pe umeri Crucea lui Hristos, bine ai lucrat pământul cel înţelenit de înşelarea diavolească – stând în slavă înaintea Scaunului Celui Ce le stăpâneşte pe toate, fă-te acum mijlocitor osârdnic nouă, nevrednicilor – şi îngrădeşte-ne cu rugăciunile tale. Fii izbăvitor al celor robiţi de păcate, ocrotitor al săracilor, doctor al bolnavilor, îndrumător al celor rătăciţi în întunericul acestei lumi. Izbăveşte-ne, ca un milostiv, din toată nevoia, alungând tulburarea păcatelor şi a primejdiilor de multe feluri şi ne învredniceşte, pentru rugăciunile tale, să fim şi noi buni cultivatori ai pământului fiinţei noastre. Amin!

Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
 

http://4.bp.blogspot.com/_tLkxDhRU-9...00/Georgiy.jpg

Sfântul Gheorghe a fost unul din cei mai mari eroi ai creştinismului. S-a născut şi a fost martirizat în anii unei groaznice persecuţii, pe care a declanşat-o împotriva creştinismului un sinistru şi sângeros împărat, Diocleţian. Patria natală a lui Gheorghe a fost Capadocia, o eparhie din Asia Mică, care a dat naştere la atâţia sfinţi şi mucenici. Tatăl lui, când Gheorghe era încă mic copil, a fost arestat, a mărturisit pe Hristos şi a fost martirizat. Gheorghe a fost un copil de mucenic. Mama lui văduvă, femeie evlavioasă, îl lua pe micul Gheorghe şi-l ducea deseori la mormântul tatălui său mucenic. Şi acolo, deasupra mormântului, îngenunchiaţi amândoi, se rugau lui Dumnezeu. Gheorghe, din frageda lui vârstă, ardea de sfântul dor de a urma exemplul tatălui său şi de a deveni şi el mucenic al lui Hristos. Când a crescut, a slujit în armată. Era un soldat strălucit, ascultător, plin de bărbăţie, fără teamă în lupte. Îşi iubea patria, îi izgonea pe barbarii care atacau şi ardeau casele şi junghiau copiii şi femeile. Sfântul Gheorghe a fost un apărător al celor neputincioşi. Pentru bărbăţia lui a avansat repede şi a ajuns la cele mai înalte funcţii din armată; a devenit general.
Dar când s-a declanşat persecuţia împotriva creştinilor şi toţi ofiţerii au fost obligaţi să declare că nu sunt creştini şi că cred în idoli, atunci Gheorghe nu a ezitat deloc să facă ceea ce se cuvenea. Nu s-a lepădat de Hristos ca ceilalţi, ci a declarat că este creştin şi că nicio putere din lume nu va putea să-i schimbe credinţa. Împăratul, când a auzit această declaraţie, s-a întristat mult, pentru că cel mai viteaz general al său era creştin. La început a încercat să-l convingă cu binele, i-a promis până şi cele mai mari onoruri şi funcţii. Dar Gheorghe a respins toate propunerile şi a rămas statornic şi neclintit. Atunci, a început mucenicia lui; o mucenicie din cele mai groaznice. La început l-au aruncat într-o temniţă întunecoasă. L-au pus apoi pe roată, care era o unealtă de schingiuire; prin cuiele ei ascuţite, roata făcea să se sfâşie carnea, să curgă sânge şi omul să moară, dar Hristos prin harul Său l-a ajutat pe mucenic şi acesta a învins toate durerile. Şi nu doar aceasta, ci a făcut şi minuni: a înviat din mormânt un mort. A ucis o fiară mare care mânca oameni, s-a dus în templul idolilor şi prin rugăciunea sa a făcut de s-au dărâmat toţi idolii şi a făcut pe demoni să strige şi să spună că unul este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul lui Gheorghe. Acestea par multor oameni de necrezut, dar Hristos a spus că oricine crede în El va face minuni, va călca peste scorpii şi peste şerpi şi va birui toată puterea vrăjmaşului (Luca 10, 19).
***
Tot ce a făcut Sfântul Gheorghe nu a făcut cu puterea sa, a făcut-o prin puterea lui Hristos, Care a biruit păcatul şi moartea şi a înviat din morţi şi dăruieşte putere oricărui credincios să-i biruiască şi el pe vrăjmaşii lui. În felul acesta, fiecare sfânt este o nouă dovadă că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Viaţa, chinurile muceniceşti şi minunile sfinţilor nu pot să aibă o altă explicaţie decât una singură: că Hristos a înviat, trăieşte şi împărăţeşte şi că El este Cel care dăruieşte puterea şi harul Său ca oamenii neputincioşi şi păcătoşi să devină eroi şi martiri.
Mii de oameni, care au urmărit mucenicia şi minunile sfântului, au crezut şi s-au botezat în numele lui Hristos.
Creştinii mei, nu ajunge să sărbătorim praznicul Sfântului Gheorghe. Trebuie să-l imităm şi noi pe sfânt în virtuţile pe care le-a avut şi mai ales în bărbăţia pe care a arătat-o de-a lungul întregii sale vieţi. A omorât sfântul fiara, aşa cum se vede în icoana lui? Avem şi noi fiara noastră, adică patimile şi răutăţile noastre. Cine este liber de acestea? Înainte! Să ridicăm război împotriva acestor fiare lăuntrice! Cine se războieşte, acela îşi şi învinge cu ajutorul lui Hristos patimile, acela se face un vrednic următor al Sfântului Gheorghe. Acest creştin este o dovadă că Hristos care a înviat şi în zilele noastre trăieşte, biruieşte şi triumfă.
LA MULTI ANI LA SARBATOAREA SFANTULUI GHEORGHE.
DOAMNE AJUTA!

oare se fac liturghii de sf. Gheorghe, maine, prin biserici? sau fiecare preot face cum vrea?

E cruce cu rosu in calendar, deci in toate bisericile ortodoxe romane ar trebui sa se oficieze liturghie.

Da !
Spre exemplu la Botosani de sarbatoarea Hramului Sf. Gheorghe, mare sarbatoare acolo, se va oficia Sfanta Liturghie a Sfantului Grigorie Dialogul !
Nu se serbeaza onomastica celor care poarta numele marelui Mucenic , pentru ca suntem in Marele Post !

O precizare oficiala B.O.R !
 

Sărbătoarea Sfântului Gheorghe
Ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, 23 aprilie, cade anul acesta în timpul săptămânii a şasea din Postul Mare. În toate lăcaşurile de cult se va oficia în această zi Liturghia Darurilor înainte sfinţite. Rânduiala a fost stabilită la Sinodul Trulan din anul 692.

„Hotărârea Sinodului Trulan prevede ca în timpul Păresimilor în afară de Sărbătoarea Bunei Vestiri orice sfânt cu polieleu, orice zi deosebită va fi cinstită prin liturghie înainte sfinţită. Liturghie deplină nu se săvârşeşte decât în zilele de sâmbătă şi duminică. În ziua de sâmbătă sau din duminica înaintea acestei sărbători, respectiv, în sâmbăta sau duminica a V-a a Sfântului şi Marelui Post preoţii vor pregăti un Agneţ va fi sfinţit, Agneţ cu care se va săvârşi Liturghia înainte sfinţită în ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. La bisercile de enorie, aşa cum prevede Tipicul, în ajunul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe se va săvârşi fie Pavecerniţa Mare împreună cu Litia, mai ales acolo unde este hram, fie Vecernia Sfântului Gheorghe şi Litia. La bisericile de mănăstire, la catedralele chiriarhale Vecernia se va săvârşi întotdeauna dimineaţa împreună cu rânduiala Ceasurilor, iar după amiază Pavecerniţa Mare şi acolo unde este cazul şi Litia”, a precizat pentru TRINITAS TV Arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Liturghia Darurilor înainte sfinţite este a treia Liturghie a Bisericii Ortodoxe şi se oficiază numai în Postul Păresimilor.

deci eu maine dupa liturghie, la agapa, nu am voie sa duc niste dulciuri sau un suc macar?

Sigur că ai voie, dar ar fi bine să fie de post. :)

"La mulți ani" tuturor celor care își serbează onomastica de Sfântul Gheorghe!!

http://s7d2.scene7.com/is/image/Tele...layer=3&opac=0

LA MULTI ANI tuturor celor ce poarta numele Sfantului Gheorghe!

Biserica parohiei mele are hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi al Sfintei Muceniţe Marina.
Aşa că am participat aseară la slujba de hram şi astăzi a fost oficiată Liturghia Darurilor. Ca de altfel ca-n orice zi (în afară de sâmbete şi duminici) din Post.

La multi ani, celor ce poarta numele Sfantului Mucenic Gheorghe! Sa avem parte de ocrotirea Sfantului si sa ne ajute sa dobandim macar o mica parte din curajul Lui!

M-am bucurat sa aflu ca intru aceasta zi Biserica Ortodoxa o praznuieste si pe Sfanta Polihronia, mama Sfantului Gheorghe. Potrivit Traditiei, Sfanta Polihronia a participat la patimirile fiului sau, primind ea insasi moarte muceniceasca. Iata si o icoana de tip aghiografic (vita) a Sfintei Polihronia:

http://www.crestinortodox.ro/files/i...polihronia.jpg

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...cere-noua-azi/

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...-biruit-lumea/

Mi-au dat lacrimile de emotie citind aceste minuni:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...te/#more-61090

Cand ajungi la Lydda(Tara Sfanta)la prima vedere peisajul si biserica nu par a dezvalui ce ascund.Pe mine m-a impresionat,in cripta de la subsol,sarcofagul sfantului mucenic,mi s-a parut foarte micut,parca era al unui copil.Privind cum era infatisat in icoane as fi fost tentat sa spun ca era mai inalt.As fi curios daca Richard Inima de Leu a vazut si el acest sarcofag,el era inalt si masiv,as fi fost curios sa stiu cum s-a simtit in fata lui.Lanturile mi s-au parut inuman de mari si grele pt cineva atat de micut.Cripta,in ansamblul ei,respira un aer de crestinism al inceputurilor eroice,nu te lasa sa o muti cu gandul in timpuri moderne.

In cripta de la Lyda mi s-a intamplat asa: am intrat eu , ma-m uitat- eu am fost in Israel vara, in iulie, va dati seama ce era afara de caldura! Deci intru, ma uit...cei din biserica ne-au povestit cate ceva, au spus ca pe piatra izvoraste mir, apoi au urcat. Am ramas cativa, dar jos era totusi inabusitor si am urcat inaintea celorlati si m-am uitat prin biserica. Tin minte si acum prima imagine a criptei si cum am coborat in micuta camera pe o scara si am urcat pe cealalta, tin minte piatra in care e sapata mormantul si ca in sinea mea m-am mirat ca nu miroase a mucegai deloc, am atins cu mana pereti- uscati, fara nici un pic de condens; si gandul meu- Doamne, ce uscaciune in partea asta de lume! Apoi am coborat din nou, cand cei mai multi din grup urcasera din nou; sa fiu mai linistita si sa ma pot concentra mai bine; doua prietene vorbeau - uite, ca am luat mir....m-am dus langa piatra si m-am uitat- stersesera din santurile de pe margine un lichid alb, transparent. Am atins chipul sfantului cu degetele si......era umed, era plin de lichid, in partea cea mai inalta si mai atinsa a lespezii!Nu, nu era condens si nu il pusese nimeni acolo, el aparea si atat, si toti au sters piatra si eu, ultima, am avut din nou! Si am trait socul dihotmizarii mintii noastre, am constientizat pentru prima data problema mea; nu ma pot abtine sa nu rumeg in cap ganduri insirate dialectic, inclusiv pentru lucrurile care trebuie cu totul concepute in alt registru! Aplic un fel de filtru de explicatii peste tot, chiar tot si asta ma face sa nu vad viata in toate culorile ei! Din piatra aia aparuse ceva si pe mine m-a dat peste cap si m-am simtit ultimul om ca nu ma pot dezbara de apucaturile astea de a explica tot ce mi se arata!
P.S. In iarna, dupa mine- a fost o prietena a mea acolo - tot genul "exista o explicatie" si la intoarcere mi-a zis doar atat: "ai avut dreptate".

Arwein si eu am aceiasi problema,in stare agravata in comparatie cu tine :) Citind cele scrise de tine am retrait iar acele clipe,stiu ca si eu am atins sarcofagul dar nu mai imi aduc aminte daca am simtit mir sau nu insa cumva minunile se arata celor care,in ciuda unei eterne ,,exista o explicatie",au pastrat si o mica luminita de incredere in ele.Parerea mea este ca faci parte din aceasta categorie,emotia acelor clipe inca razbate din randurile tale.Si eu am ajuns la aceiasi concluzie.In fata unui asemenea fenomen ai trei optiuni:il respingi din start,epuizezi toate explicatiile logice sau schimbi registrul de interpretare si analiza.Pentru ultima varianta este nevoie de curajul credintei,ma bucur mult ca tu ai facut acest pas.Numai bine!

Rugăciune la mormântul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/6...6110va9l9a.jpg

După zile şi nopţi de rugăciune în locuri cu o încărcătură spirituală specifică Ţării Sfinte, am aflat în imediata apropiere a aeroportului Ben Gurion un lăcaş care umple de emoţie orice creştin: Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Lida (Lodd).

În orăşelul sărăcăcios Lida, în contrast cu grandoarea Tel Avivului, acolo, la mormântul Sfântului Gheorghe, simţi cum se uşurează povara sufletului de cele mai apăsătoare gânduri deşarte. Atingând lanţurile cu care a fost legat sfântul, un fior rece te face să simţi altfel dimensiunea suferinţei. După o zi cu soare blând şi briza dulce a Mării Mediterane, am traversat Tel Avivul, cu străzile croşetate parcă din toate florile pământului şi străjuite de umbra înaltă a palmierilor. În clipa aceea ştiam doar că ne îndreptăm spre Lida, localitate israeliană cunoscută în lumea creştină drept locul în care s-a născut şi a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Lida este un oraş antic, datând încă din perioada greco-romană, dar care până în epoca bizantină era deja în mare parte încreştinat. În perioada elenistă, acest loc se afla în afara graniţelor Iudeii, iar în perioada macabeilor, acesta a redevenit oraş israelian. Potrivit Sfintei Scripturi, acest orăşel sărăcăcios a fost construit de un membru al tribului Beniamin, Shemed. În perioada captivităţii babiloniene a fost părăsit, pentru ca imediat după întoarcerea iudeilor din exil să fie refăcut. În imediata apropiere a Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ se află Moscheea El-Chodr, în preajma căreia tot timpul sunt grupuri de musulmani, ale căror intenţii nu sunt întotdeauna dintre cele mai bune. Actualul lăcaş al Mucenicului Purtător de Biruinţă se ridică doar în colţul nord-estic al vechii bazilici creştine. Îţi trebuie ceva timp pentru a putea desluşi această punte spirituală dintre creştini şi musulmani. Când am sosit acolo, arabii care se aflau în preajma bisericii nu reacţionau în nici un fel, dar simpla lor prezenţă la tot pasul îţi crea o stare de incertitudine. Eram pregătiţi oarecum, în sensul că este o zonă mai puţin securizată, motiv pentru care pur şi simplu ne-am strecurat de la autocar până la intrarea în biserică, aproape în tăcere.

Aproape de lanţurile reci ce l-au chinuit

Acest aşezământ aparţine de fapt mănăstirii ortodoxe greceşti construite aici peste ruinele vechii bazilici creştine. Actuala biserică este închinată şi Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, dar şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Urmând tradiţia vechilor biserici creştine care se ridicau pe mormintele martirilor, şi pe locul martiriului Sfântului Gheorghe a fost construită o biserică. Până la urmă, cu riscul de a mă repeta, rămân la convingerea că acesta este un loc al permanentelor contraste. După ce am trecut de porţile masive ale mănăstirii şi am intrat în sfântul lăcaş, ne-am recăpătat zâmbetul. Cum să nu ţi se lumineze privirea când, ridicând-o spre basorelieful de deasupra uşii de la intrare, îl vezi, ca pretutindeni în icoanele ortodoxe, pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Încă din pronaos şi până la Sfântul Altar, frescele de o frumuseţe aparte coboară lumină peste credincioşii veniţi să se închine în biserica ortodoxă de la Lida. Mirosul de smirnă, dar şi muzica psaltică ce curge ca o şoaptă intensifică această atmosferă de meditaţie şi rugăciune. Cromatica bine echilibrată a picturii este întregită de imense policandre poleite cu aur, lucrate într-un fascinant filigran, a cărui vechime este evidentă. La fel şi altarul, învăluit într-o minuţioasă îmbinare de artă şi meşteşug, este de o frumuseţe liniştitoare. Măicuţa de la pangar, care vorbea cursiv româneşte, ne-a povestit că din discuţiile pe care le-a avut de-a lungul anilor cu pelerinii, a constatat că aceştia sunt mereu copleşiţi de duhul Marelui Mucenic Gheorghe, ca şi de frumuseţea bisericii lui de aici. În partea dreaptă a altarului, în imediata apropiere a treptelor care coboară în capela subterană, se află lanţurile cu care a fost legat sfântul, înainte de a fi omorât. Citind aici Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, eram în acelaşi timp înfiorată de prezenţa lanţurilor grele şi reci. Am coborât apoi în grota în care se află mormântul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi o parte din moaştele sale. Sarcofagul de piatră, restaurat în vremea patriarhului Chiril, este de o impresionantă frumuseţe, oferind privirii monumentalitatea unei adevărate opere de artă. După ce îngenunchezi însă şi te pierzi în lacrimi şi rugăciune, duhul sfântului te ridică acolo unde sufletul îşi găseşte pacea şi lumina mântuirii. Fiecare doreşte să-şi prelungească şederea lângă mormânt. Copleşită de puterea rugăciunii sfântului, am început să urc scările care duceau în biserică, dar cu fiecare treaptă simţeam o greutate inexplicabilă a trupului. La jumătatea scării m-am oprit brusc şi am coborât alergând… şi grota neîncăpătoare până acum câteva minute era goală. În clipa aceea a devenit un imens altar al rugăciunii, pe care atât de mult mi-o doream. Nimic nu este mai minunat decât să rămâi singur, tu şi sfântul care mijloceşte strigătul profund al fiinţei tale către Dumnezeu, şi să simţi prezenţa harului care coboară peste lacrimile rugăciunii. Acolo, în grota Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cu fruntea pe lespedea rece a mormântului său, am simţit o nebănuită putere de mulţumire şi iertare, putere pe care în nemărginita lui dragoste mi-a dăruit-o Purtătorul de biruinţă.

„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!“.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...e-b1-p1979.htm