Inca un dezaxat impusca tot ce nimereste
 

Un familist sarb, ramas somer, si-a omorat familia si vecinii. Bilant: 14 morti si 2 raniti (remarcabila precizie !).

Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/atac...e-1031908.html

Si nu, nu e vorba de o tara in care armele sa fie "la liber". Dezaxatul sarb o detinea legal, ca si dezaxatul din Politia Romana care a facut, pe Dorobanti, in plin Bucuresti "masacrul de la Coafor". Apologetii lasarii oamenilor fara aparare, sa se abtina ! Iata ca punerea de interdictii de port arma afecteaza, ca de obicei, pe cei normali, dar nu-i impiedica pe sonati sa se inarmeze.

Tu ai impresia că se întâmplă ceva fără voia lui Dumnezeu? :39:

Si totusi,daca nu exista posibilitatea de a "detine legal"o arma ce posibilitate mai le ramane celor care doresc sa sa inarmeze?Foarte putine,spre zero.
Este ca un joc de cuvinte,important este sa prinzi logica.
Daca se va interzice"detinerea legala"a armelor va fi simplu,se vor micsora acest gen de incidente care tin de natura instinctuala.

Daca ai o arma,va veni si momentul sa o folosesti!Daca nu o ai,infrunti situatia si altfel.

Absolut de acord cu o "optiune zero", in care niciun politist ori militar nu ar mai detine arma. Din pacate, cel putin politistii detin arme in mod legal, in Ro si in alte tari. Iar oamenii trebuie sa aibe posibilitatea sa se apere de politisti dezaxati care au arme. S-a intamplat in SUA. S-a intamplat in Romania. S-a intamplat in multe alte tari si se va intampla si in viitor.

Putem foarte bine sa mergem la coafor si sa nu mai ajungem acasa decat cu picioarele inainte, fiindca un politist cu arma detinuta legal a tras in tot ce misca si ne-am aflat la loc nepotrivit si la ceas nepotrivit.

Bun daca politistii si militarii au,acum trebuie sa inarmam si masele?
Va duce asta la mai putine incidente sau din contra la principiul dinte pt dinte?

Iar dacă toată lumea ar avea arme, ar avea, în consecință, și toți dezaxații, iar numărul omorurilor ar spori în consecință. După care ar urma răzbunările.
Iar pe lângă „dezaxați”, orice om furios, având la îndemână o armă, ar deveni ucigaș.

Problema pe care eu am ridicat-o e foarte simpla: cine apara "masele" de politistii si militarii cu arme ? Cine apara masele de oamenii care detin legal arme ?

La mai putine victime per incident. Un politist dezaxat scoate carabina si impusca sistematic tot ce vede. Nu este neutralizat la timp, fiindca niciuna dintre victimele lui inocente nu au voie sa poarte arma. Nici rudele lor, nici tertii care aud strigatele lor. In final, omul e neutralizat de alti politisti. Dar, dupa mai bine de un sfert de ora. Practic, singura speranta a nenorocitilor din raza lui de actiune e sa-si termine gloantele inainte ca teava pustii sa se indrepte spre ei.

In SUA, in principiu oricine are arme. In Serbia, ca si in Scandinavia, nu. Iata ca asemenea crime prin "tragere la nimereala" au loc in mod egal in tari in care oamenii se pot apara, precum si in tari in care oamenii nu se pot apara.

Prin urmare, ipoteza mea este ca interdictia armelor (regim aspru asupra armelor si munitiilor) nu creste numarul victimelor. Nu este eviddent nici ca le scade. Dar eu, unul, as fi mai linistit daca sotia mea ar merge la un coafor din Dorobanti in care stiu ca seful coaforului e inarmat si poate riposta contra unui politist misogin dezlantuit.

Daca aveti contraargumente, puneti-le pe masa si discutam.

Nici Serbia, nici Scandinavia nu cunosc un regim strict în privința armelor. Ca și la noi, este o relaxare generală în ultimii ani, așa încât mulți pot să-și cumpere arme, nu doar cei în uniformă. Atunci când la noi chiar era un regim strict în privința armelor, nu aveau voie să poarte armă în public nici măcar ofițerii, iar polițiștii doar în exercițiul funcțiunii.

O armă la îndemână este o mare ispită pentru oricine. Și îmi amintesc de recentul caz al unui american, mi se pare, care și-a ucis vecinul pentru că îl enervase. Îmi spunea cineva cu această ocazie că lașii sunt cei care se grăbesc să tragă. Probabil în lipsa armei n-ar fi rezolvat problema cu un pumn.

Pe de altă parte, prezența unui revolver în poșeta unei femei nu i-ar conferi mai multă siguranță, ba din contră, făcând-o permanent să se considere în pericol, având și teama de a i se fura, de a o pierde, de a i se întoarce împotrivă. Apoi, atacatorul nu lasă întotdeauna timp de reacție. Arma poate fi utilă doar în cazurile acestea de crimă multiplă, după ce primele persoane sunt deja împușcate.

P.S. Cunosc destule persoane care se înfurie ușor, fiind capabile, cel puțin pe termen scurt, de o ură categorică, anihilatoare la adresa unora, de multe ori spunând că aceștia merită împușcați.

Total de acord cu N.Priceputu;chiar de curand a fost impuscat un scenarist care nu s-a inteles cu vecinul sau asupra unor boscheti!
Motivele de cearta devin din ce in ce mai stupide iar anumitor genuri de oameni le poti face un bine nepunandu-le in maini arme,cu atata usurinta.

Cel ce-si pune nadejdea in sabie, in adancul inimii lui nu crede in Dumnezeu.

Vai de cei ce au in inima gandul sabiei. Sunt deja pierduti. Sunt de plans.

Traim intr-un univers al absurdului care justifica moral violenta.

Cum bine sesiza I. Creanga :“drobul de sare” naste monstri.

Nu este departe vremea cand fiecare calugar si preot va purta pe sub sutana un kalasnikov si doua-trei grenade, pentru orice eventualitate.

(Nota: grenade in cazul in care un om al bisericii s-ar confrunta direct cu haite de agresori).

Este un drept al lor legitim. Dreptul la supravietuire.

Total de acord cu domnul Priceputu.

"in mod egal" = afirmatie facuta prin raportarea la statistici?

Statistic vorbind: daca exista o rata de 0.001% de astfel de incidente la purtatorii legali de arme, crescand numarul acestor purtatori, numarul acestor incidente, ca cifra absoluta va creste.

Clar?

Auto-aparerea este discutabila.
Urmarind psihologia unei deloc minoritati inculta moral si social, poti spune ca la noi de exemplu exista mai multe sanse sa fie folosita pentru atac decat aparare.

Daca este o justificare indubitabila pentru legalizarea portului de arma, aceea ar trebui sa fie la fel ca la americani: sa dea individului sansa de a se apara de (sau intimida?) un guvern abuziv.

Insa la noi sunt mai multe sanse sa ne omoram intre noi decat sa fim o amenintare pentru un guvern abuziv.

O consecință și mai gravă ar fi faptul că, știind că ceilalți au arme, am fi obligați, vrând-nevrând, să purtăm și noi, riscurile devenind mult mai mari. Dacă acum, pe stradă sau în trafic, riști mai degrabă să fii înjurat sau lovit, atunci vei risca să fii împușcat. Iar ideea că aș fi determinat eu însumi să ucid ca să mă apăr m-ar neliniști mult. Lumea întreagă ar deveni un loc mult mai nesigur decât este acum.

Scurt si la obiect.
Ca sa nu mai vorbim ca dintr-o altercatie cu pumni, bate, chiar sabii, ai sanse mai mari sa scapi cu viata decat cele in care incep sa se scoata pistoalele.

Teoretic, inasprirea pedepselor pentru uz inapropiat de arma ar putea preveni/reduce fenomenul dar la cum functioneaza justitia la noi, greu de crezut ca se va aplica sau aplica cum trebuie si cui trebuie.

vrei sa spui ca Dumnezeu si-a dorit aceste crime?Ciudata logica ai amice! Poate vroiai sa zici ca Dumnezeu A INGADUIT aceste lucruri...

Inca un dezaxat impusca tot ce nimereste
 

Solutia ar fi ca sa fie pe cat posibil interzis portul de arme de catre civili, si aplicata foarte strict legislatia! Pentru politisti, militari si cadre din servicii de informatii, care prin natura meseriei trebuie sa poarte arme de foc, sa se faca controale psihologice mult mai stricte!
Era foarte bine cum se proceda la noi inainte de 1990- civilii nu aveau voie sa aiba arme de foc, si nu am auzit atunci sa fi fost cazuri de atacuri cu arme de foc (doar 3 situatii in intreaga perioada 1959-1989 cand pentru comiterea unor infractiuni de drept comun s-au utilizat arme de foc!)

E mai mult decat evidenta optiunea cea mai buna, in aceste tari sunt cate un incident la cativa ani (sau luni), in SUA sunt cateva incidente armate in fiecare zi (nu ma refer doar la cele cu multe victime).

Raporteaza la numarul de locuitori, pe categorii de varsta, eventual raportat la numarul de ore petrecut afara/in casa, la gradul de stres perceput la locul de munca/in societatea respectiva, etc - daca vrei o imagine mai aproape de realitate

Orice raportare da acelasi rezultat: in fiecare zi sunt probabil sute de cazuri de atac armat in toata SUA.

Cat de departe sunteti de credinta (aia practica, a iubirii aproapelui) si de om! Si ma refer la toti cei ce discutati aici!

Nici o clipa nu va ganditi la sufletul acestor oameni. Va preocupa numai problema armelor.

Daca ati fi citit articolul ati fi vazut ca nu este vorba de un "dezaxat" ci de un om cu mari probleme psihice.
In general in astfel de situatii de amoc este vorba de probleme psihice vechi si nerezolvate (traume).

In acest caz din Serbia omul a fost intr-un razboi. De aceea avea si arma si stia sa traga, daca tot va preocupa acest aspect.
A fost veteran de razboi si poate nu stiti ce inseamna sa fi fost acolo.
Pe undeva mai scrieti ca armata si razboiul sunt lucruri crestine. Oare?

Pe urma omul a ramas si fara locul de munca si fiul lui la fel, de la o firma unde se pare ca aveau incredere si "promisiuni" de viitor.

Nu doresc nimanui sa afle vreodata ce inseamna somajul.

Este pacat ca asemenea oameni, dupa ce au fost chemati in razboi, sunt lasati mai apoi de izbeliste: nu tu terapie psihica, nu tu loc de munca asigurat.

Oamenii acesti care ajung la astfel de fapte o fac pentru ca nimeni nu-i vede, nimeni nu discuta cu ei, nimeni nu le ofera un ajutor.

In alte tari se discuta despre traumele celor care au fost in razboi. Li se asigura terapie si late conditii. Macar atat merita dupa ceea ce au facut pentru tara.
In alte parti sunt lasati pe drumuri de angajtori fara suflet si minte.

Sunt oameni bolnavi sulfteleste si disperati.
Arma sau ne ne-arma, ei trebuie ajutati si nu batjocoriti.
Si cand vedem sau auzim de astfel de oameni trebuie sa ne gandim si asteptam ca intr-o buna zi, fara ajutor, ei vor claca si vor ajunge la astfel de gesturi.

Nu armele sunt problema, ci oamenii din jur, nepasatori. Nu-ti trebuie arme ca sa omori oameni. Exista si alte metode. Dar trebuie impiedicata declansarea acestor mecanisme.
Trebuie ajutati oamenii.
Am vazut la televizor cum arata un om venit din razboi, cu traume. Nici iubita, sau sotia, sau copii nu le mai ajuta sa se linisteasca, sa scape de spaime si cosmaruri. Si sufera si ei si cei dragi din jurul lor, se despart, etc.

In alta ordine de idei, Dragos care ii indeamna pe toti la crestinism si catehism, zice ca totul este lasat de la Dumnezeu. Suprinzator, pentru ca se pare ca nu este o gandire ortodoxa. Se vorbeste de liberul arbitru de la Dumnezeu...
Iar soarta nu exista la ortodocsi...

Si eu ma intreb totusi cum de a lasat Dumnezeu sa se intample asta si multe altele. Cine stie rapsunsul? Numai Dumnezeu.

Poate că trebui să scriu "îngăduinţa" dar tot acolo ajungem: ai auzit de Iov?

Cine a zis ceva de soartă şi ce ai mai scris tu acolo? :39:

Doamne ajuta!
Nu cred ca a vrut sa se scoata in evidenta problema armelor in felul in care discutati dvs, ci un aspect, anume faptul ca exista persoane grav bolnave care totusi, poseda legal o arma.
Din cunostintele mele teoretice, pe care incerc sa le inteleg si cu inima si sa devina si traite, practice, stiu ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu. Stiu ca asta nu inseamna soarta, ci purtare de grija. Si mai stiu si ca nu userul Dragos P a spus asta prima data...ci toti oamenii cu viata sfanta...pe care trebuie sa ii credem...avem de ales?
Chiar daca pentru noi unele lucruri sunt groaznice, imposibil de "ingaduit" de Dumnezeu sau mai rau, o purtare de grija, mai ales cum e in acest caz moartea unor oameni, copii....asa cum nu intelegem suferinta unor fiinte nevinovate, nu vedem nici o logica (omeneasca, lumeasca) in ele, nici o dreptate. Dar stiu si ca toata dreptatea omeneasca e o carpa lepadata...
Stiti, mie desi mi-e foarte greu cateodata si mi-e frica de suferinta, ma gandesc ca decat sa am parte de "fericire" si sa fiu fara Dumnezeu si aici si dincolo, mai bine il las pe Dumnezeu sa faca cum voieste cu mine, chiar daca sufar. Stiti cum se spune in rugaciunea aceea - tamaduieste-ma cu ierburi amare, ca un doctor bun, precum vei vrea. Daca acea suferinta pe mine ma apropie de Dumnezeu eu as accepta-o. Sigur, cerem si mila lui Dumnezeu pentru slabiciunile noastre. Care vine cu siguranta pentru ca nu ne da cruci mai mari decat putem noi duce.

Care e diferenta intre dezaxat si om cu mari probleme psihice?
In alta ordine de idei nu as putea "compatimi" o persoana care e in somaj in defavoarea unor oameni care ar muri.
Apoi oamenii care stiu ca au probleme si vor sa se vindece cauta ei insisi ajutor.
Ati accentuat greutatile unor astfel de persoane, care au simtit greutatile razboiului. Nu cred ca acela a fost si razboiul lor. Cine stie din ce pricini au intrat ei in razboi. Ma indoiesc ca din jertfa si iubire de tara.

Liberul arbitru este de la Dumnezeu, dar daca ar fi numai liber arbitru fara Dumnezeu, ar fi vai de noi.
Optica asta "sociala" din care vedem lucrurile, dupa mine e periculoasa si ajungem sa nu il mai intelegem pe Dumnezeu.
Mie parca imi dispar orice temeri si "neintelegeri" doar cand citesc "Facatorul meu si purtatorul de grija si datatorul a tot binele" sau acum in post "Doamne si stapanul vietii mele".

Nu e chiar asa Marina.
Mai intai ca se poate privi problema din doua unghiuri: ori le luam arma, ori ii vindecam.
Ce este mai grav? Sa fie bolnavi grav, sau sa aibe arma?
Eu raman la parerea ca e mai rau sa fie bolnavi. In loc de arma pot folosi orice sa faca si sa-si faca rau.
Este suficient si numai sa se sinucida.

Legat de problema cu liberul arbitru: au spus mai multi aici pe forum. A existat un fir de discutie unde se discuta despre aceste aspecte: liber arbitru, soarta, daca totul este cu stirea si voia lui Dumnezeu etc. Eu si altii am spus ca totul este de la Dumnezeu. Noi asa percepem. Altii multi aus spus ca nu este asa. Ca Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru.
Iar Dragos este unul din cei mai perfectionisti in credinta.
Ceea ce spui tu acolo cu fericirea si ierburi amare si dreptatea omeneasca nu prea inteleg. Da, stiu, dreptatea omeneasca este altfel decat cea a lui Dumnezeu, dar numai pana la un punct. Nici Dumnezeu nu ingaduie anumite lucruri pe care nici omul nu le considera bune (ucidere, avort, lacomie, mandrie, etc.)
Repet, nu stim noi de ce Dumnezeu ingaduie anumite lucruri pe lumea asta. Punct.

Oamenii aceia, indiferent al cui razboi a fost, au fost trimisi acolo si s-au intors traumatizati.
Oamenii or vrea sa se vindece, dar poate nici nu stiu ce au si ce sa faca si unde sa se duca, sau nu au unde sa se duca.

Marina, optica asta sociala nu este periculoasa. Tocmai asta ne invata Iisus Cristos in pildele sale - iubirea de aproape in toate formele ei. Nu se poate sa intoarcem fata de la suferinta celor din jur si sa nu-i ajutam. Tocmai prin asta il intelegem pe Dumnezeu.

Mai trist este ca multi copii ajung sa aiba acces la armele parintilor si se intampla tot felul de nenorociri din aceasta cauza.