De ce suferim noi,oamenii,in aceasta viata si in cea de dincolo? Care sunt cauzele care genereaza necazurile noastre cotidiene? Cum putem noi sa ne salvam si sa iesim din aceste crize? Cum putem sa ne vindecam arborele genealogic al familiei noastre si neamului nostru?. Si intrebarile ar putea continua.Toate raspunsurile si antidoturile Biserica noastra ortodoxa ni le ofera prin Sfintele Taine pe care Mintuitorul nostru Iisus Hristos ni le-a lasat mostenire. In special trei sint cauzele care genereaza suferintele si greutatile uneori insuportabile, pe care le intilnim si ni se intimpla in aceasta viata paminteasca. 1 REPERCURSIUNILE PACATELOR PARINTILOR ASUPRA COPIILOR. 2 - PACATELE NOASTRE PERSONALE PE CARE LE-AM FACUT SI PENTRU CARE SUFERIM. 3- RAUTATEA APROAPELUI NOSTRU MATERIALIZATA PRIN ACTE OCULTE. Va propun sa discutam si sa vedem parerea voastra despre aceasta tema, a suferintei si a cauzelor.

As incepe cu lipsa de trezvie, suferim din cauza "somnului" in care ne aflam 99%din timpul nostru. Toate relele pe pamint se intimpla din cauza ca suntem adormiti, nivelul de constienta este la nivel animalic, de iad. Razboaiele sunt purtate de oameni adormiti, crimele la fel, toate patimile ...din aceeasi cauza.
Deci hai sa ne OPUNEM naturii si sa ne trezim prin metoda cu siguranta cea mai desavirsita pe pamint, ORTODOXIA.

Citeam din cartile in legatura cu SFIRSITULUI IMINENT si citatele aferente ale multor duhovnici celebri, postata de Antiecumenism , Traditie, si altii si toti confirma acelasi lucru:
Cu totii mergem ca vitele la taiere, totul devine programat(ca intr-un video-game), de aceea Dumnezeu care a vorbit prorocilor prin Duhul a prezis cu exactitatea firului de par cum va evolua distrugerea omenirii deoarece noi, daca nu ne opunem fiarei, dam cu exactitate dintr-una in alta, exact cum este prezis, iar acum chiar am ajuns intr-un punct in care se intimpla fenomene fara precedent in istoria omenirii, sociale, relatii intre oameni, ecologice-bomba care deja ticaie, si altele.

Ieri citeam ca in Anglia se vad semnele clare a nemultumirii oamenilor in legatura cu aroganta corporatiilor care mint incontinuu, distrug planeta si ne trag pe toti dupa ei, si se vad semnele ca va incepe un razboi pe fata a aliantei ecologistilor-religiilor-si clasa de mijloc, impotriva Corporatiilor protejate banuiesc de catre Stat.

suferinta cristi= iubire. iubire =jertfa. jertfa=mantuire, sa rabdam cristi sa rabdam fara sa intrebam de ce??!! intreband alungam cununa...te rog cu dragoste sa primim fara sa spunem de ce..sa spunem Doamne da-mi putere sa duc ceea ce Tu din Iubire imi daruiesti mie multa pacatoasei....cu dragoste jenica

suferim pentru ca nu stim/vrem sa ne bucuram de viata

Da, acestea trei sunt mai cu seama: pacatele parintilor, bunicilor, pana la a patra generatie inapoi, pacatele noastre si rautatea aproapelui asupra noastra.

Pacatele noastre reprezinta razvratirea noastra fata de randuiala lasata de Dumnezeu, tot spre binele nostru, dar care satana ne-o prezinta ca pe o umilire din care trebuie sa ne "eliberam" cam in felul cum s-a eliberat si el. Adica sa cadem din dragostea parinteasca. Biserica e pentru mosi si babe, preotii sunt toti curvari si mincinosi, femeile sunt rau tratate si trebuie sa se elibereze de sub "tirania" barbatilor, sa faci copii inainte de asigurarea "carierei" e pentru proaste, scoala e buna daca e facuta pentru a-ti asigura salariu mai mare, nu conteaza ce-ai devenit pe drumul pregatirii, credinta e desueta, Dumnezeu daca totusi exista e nedrept, ia uite cate nedreptati pe pamant si Dumnezeu unde era?!!!

Ce sa-i raspunzi unui tanar la toate acestea? Acum traim in secolul vitezei, cine mai are rabdare sa mai citeasca 3 pagini dintr-o carte fie ea si profana? Si totusi nimic nu s-a schimbat fundamental de 2000 de ani. Nu se poate arde etapele spre cunoastere, ori faci un efort sa te linistesti, sa te indepartezi putin cu sufletul de agitatia aceasta bolnava din ziua de azi, ori esti pierdut.

Cartea mai mult ca orice altceva este calea spre intelepciune, dar ea singura nu ajunge. Trebuie rabdare, curaj si silinta in aflarea adevarului. Si ce mai trebuie? Poate dorinta sincera sa te luminezi. Si ce mai trebuie? Mai trebuie sa-l rogi pe Dumnezeul cel nevazut sa te ajute pe cale. Si ce mai trebuie? O doza de nebunie sa crezi in cele nadajduite.

Si vom afla raspuns la toate intrebarile de ce suferim pe acest pamant? Nu, nicidecum, vom deveni crestini pe drumul mantuirii porniti.

Dar ce este mantuirea? Raspunsul la intrebarea de ce suferim in aceasta viata.

daca ai fi citit ceva de sade ai fi inteles ca suferinta poate fi minunata.

Fericirea pe care o promite Hristos e nefericirea din lumea asta si fericirea viitoare!Putem sa ne punem mii de intrebari de ce e asa si nu altfel,de ce platesc cu toate ca nu am facut rau,...insa cred ca nu vom obtine "acum " un raspuns...poate pentru ca nu suntem pregatiti! Ramane NADEJDEA ...Insusi Hristos ii incurajeaza pe toti cei care-L cauta cu sinceritate si cu inima curata,incredintandu-i:"Veti cunoaste Adevarul,iar adevarul va va face liberi" (Ioan,8:32).

problema mare este ca daca suferi in aceasta viata nu vei fi obligatoriu mantuit. Nu-ti garanteaza nimeni ca daca suferi acum vei fi fericit dincolo. Deci oamenii care sufera sunt terorizati ca NU STIU daca vor fi mantuiti. Atunci cand un om suferind stie cu siguranta ca va fi mantuit, ar dispare suferinta, ca el s-ar bucura ca are la dispozitie o eternitate sa fie fericit. Si ajungem din nou la omul care "nu sufera" deci nu se poate mantui. Si uite asa o bucla infinita.

da dar....uiti ca daca nu incerci macar..nu stii ce pierzi nu???..jenica

Mda.. da de ce suferim totusi? asta era topicul. Credeti ca Domnul ne-ar suporta pe noi in Iad? Nu vedeti ca toti sau majoritatea crestinilor care aveau ca scop mantuirea au murit de vre-o boala sau altceva? asta pentru ce ? sa moara in chinuri pentru nimic? nu. ci pentru a se curata de pacate. Si eu is mai mult ca sigur ca se vor mantui. Daca omul nu stie sau nu este in stare sa se mantuiasca inainte de a muri, Domnul din toata bunatatea Lui il ajuta. Parerea mea. tot ce trebuie este sa crezi ca te vei mantui. Nimic mai mult.

Poate ca unele boli si suferinte le ingaduie aici Dumnezeu nu numai pentru pacatele noastre dar si spre folosul nostru. Pe unii suferinta ii ajuta sa se apropie de Dumnezeu, sa revina la o stare de cainta sufleteasca, de curatire. Pe altii ii indeparteaza de Dumnezeu suferinta, considerandu-se nedreptatiti. Bine ar fi sa nu cadem in situatia asta, de vreme ce vasul de lut nu poate cere socoteala olarului. Unele lucruri nu le vom sti si nu ne sunt de folos a le sti. Noua ni se cere doar ascultare si urmarea unei vieti, spre folosul nostru. Intrebarea "de ce suferim" desi pare fireasca ascunde o urma de razvratire. Iov l-a intrebat pe Dumnezeu la fel, si chiar daca el era drept si credincios a primit un raspuns destul de aspru. Desigur ca in cazul lui, ca si in cazul nostru, satana a avut dreptul sa il loveasca pentru a-i pune la incercare credinta. Desi simtim ca lumea este mai mult decat ceea ce vedem, am pierdut poate legatura fireasca cu Dumnezeu prin caderea lui Adam. Credinta cere o doza de curaj, de "nebunie", dar celui care nu pregeta sa porneasca pe acest drum, Dumnezeu il ajuta si-l incredinteaza treptat ca cele nadajduite nu sunt fara temei. Dar modul cum o face este asa tainic, incat mesajul se adreseaza mai mult inimii decat ratiunii. Totusi sunt convins ca multi au remarcat implicarea activa, directa a lui Dumnezeu in viata lor personala, doar ca asa de subtil si gingas in cat e greu de explicat. Oare nu asta e credinta, o taina?
De ce suferim? Pentru pacatele parintilor, pentru necredinta noastra si pentru altele care nu le stim. Poate ca daca am incerca mai mult sa ne apropiem de Dumnezeu, am afla si linistea acestei vieti. Dar ce ar fi daca nu am suferi?

Liviu

Este un bun inceput a fi preocupat/a de mantuire. Cine intelege ce inseamna mantuirea, sau isi face ganduri in aceasta privinta, va cerceta si modalitatea de a o obtine. Un lucru e cert: nu poate fi nimeni sigur ca a facut destul din ceea ce trebuie pentru a se mantui, intrucat criteriile sunt ale lui Dumnezeu. Dar daca folosim ca indreptar cele ce sunt scrise in biblie, ne spovedim, urmam sfaturile duhovnicului, exploatam Sfintele Taine si suportam greutatile si suferintele fara crancire, putem spera ca la putinele noastre fapte bune se va adauga mila Maicii Domnului si dragostea nemarginita a Domnului nostru Iisus Hristos si ca vom fi mantuiti. Sa dam deci vietii noastre un inteles prin preocuparea noastra pentru mantuire.

Suferinta nu este intamplatoare. Pentru unii este un rezultat al modului in care isi duc viata, pentru altii o cale de intarire in bine. Astfel, cei din prima categorie se pot trezi prin ea la adevarata realitate, iar cei din a doua categorie, prin rabdarea ei, ajung sa-l cunoasca mai deplin pe Dumnezeu.

suferinta indeparteaza pe om de Dumnezeu. Nu il apropie. Eu asa vad. Deci Dumnezeu ne da suferinte ca sa ne indeparteze de la El ? Atunci de ce suferintele incep uneori la varsta cand copilul nu stie prea bine ce inseamna "mantuire" ? sa inceapa cand el este matur!. De ce din copilarie ? ca si cum olarul ar face o oala, si pe urma o izbeste de podea, asa numai ca sa se amuze. Nu e corecta comparatia cu olarul.

citystar poate l-ai inteles gresit pe Dumnezeu.daca ai fi tot timpul fericit ar fi normal sa fii bun si credincios insa cand Dumnezeu te incearca El iti inceraca credinta,fiecare dintre noi trebuie sa ne purtam crucea cum a facut-o si El.viata aceasta este o adevarata provocare,nu trebuie sa cauti fericirea pamanteaca.trebuie sa cauti sa-i fii placut lui Dumnezeu si sa fii in slujba lui.poate printr-o suferinta El te scapa de niste pacate pentru a nu mai da socoteala la judecata,ceea ce este mult mai greu.si cred ca fiecare pacat pe care il facem se intoarce impotriva noastra, fie in aceasta viata,fie in cea urmatoare.

nu inteleg, Dumenzeu este atotputernic, El stie dinainte daca omul incercat va face fata sau nu, adica isi va pierde sau nu credinta dupa incercari. Totusi de ce ne incearca ? Adica El nu stie cum vom reactiona noi ?
Unii de pe acest forum mi-au zis ca Dumnezeu nu te incearca niciodata, ca nenorocirile vin de la diavol. Pe cine sa cred ?

nu,ispitele vin de la diavol si sunt foarteeee subtile.incercarile vin de la Dumnezeu.este adevarat ca El stie cum vom actiona insa daca totul ar fi bine si frumos pentru toti ,ar fi foarte usor sa ajungi la El. eu cred ca aceasta viata este un fel de drum al crucii,de abia dupa vine raslata.deci ,sa incercam sa nu ne lasam prada ispitelor ci sa fim tari intru Hristos

Draga citystar,
Suferinta nu-l indeparteaza pe om de Dumnezeu, daca o rabzi adancesti unirea cu El. Iov,martirii, ... au patimit de dragul patimirii? Sigur nu. Au inteles sensul suferintei.
Pe de alta parte, este adevarat ca Dumnezeu prestie, dar nu predetermina. Este o taina intre intlanirea prestiintei lui Dumnezeu cu asteptarea raspunsului din partea noastra:"iata stau la usa si bat,..."

Parintele Arsenie Boca ii indemna pe multi cei suferinzi sa spuna: "Asa-mi trebuie".

Suntem oare atat de curati sa spunem: "de ce Doamne, ce am facut, urmez legile Tale si fac milostenie si nu ies din cuvantul Tau, de ce imi trimiti suferinta asta?" Si chiar de am fi atat de curati, insasi spunand aceasta ne-am pierdut toata rasplata, am cazut imediat. Dumnezeu este oare nedrept? Pai cum atunci, daca tu urmezi legile Lui, inclusiv crezi ca El este drept pt ca El o spune, inseamna ca exact in aceasta clipa tu nu mai urmezi Lui. (ca si fiul casei, din pilda Fiului risipitor).

Atunci, daca avem atatea pacate, nu este oare drept sa acceptam si urmarile lor? Dar cred cu tarie ca fara mila lui Dumnezeu, oricate suferinte am avea nu ne-am curati pacatele. Iar daca am trai mai mult, am adauga si mai multe pacate.

Daca noi suferim datorita pacatelor noastre, oare atunci cand facem pacatele cine se bucura, cu cine suntem, pe cine slavim, pe Dumnezeu sau... Deci suferintele de la cine vin? Tatal ceresc ne-a dat libertate, asa ca putem alege, El ingaduie diavolului ce sa faca cu noi [daca noi alegem asta!!].

Daca ma doare maseaua ingrozitor, cum ar suna: "Slava Tie Doamne, slava Tie ! Slavit sa fii in veac pentru ca imi dai in viata asta sa-mi ispasesc pacatele, ca sa nu se socoteasca la judecata Ta". Dar daca alegem alta cale ne adunam mai multe pacate, si mai bine ar fi pentru noi daca nu am avea gura atunci.

Slab sunt si nu vad voia Lui si nu inteleg nimic din ce se intampla cu mine si in jurul meu, DAR Dumnezeu stie si asta si pentru binele nostru lucreaza. Oameni buni, faceti binele! Nu binele vostru, ci binele lui Dumnezeu ! De ce oare nu vad voia Lui? Oare El nu-mi arata? Ohoho, si inca cum, dar asa de intunecat mai sunt incat Lumina Lui ma orbeste si inchid ochii si nu o accept.

Doamne ajuta!
Ionut

Revenim la ideea ca Dumnezeu e Atotputernic, deci EL poate feri un om de pacate fara sa-l chinuie toata viata. Nu ? De ce Dumnezeu cauta calea cea mai groaznica si cea mai de durata de a-l feri de pacat. Si calea asta, suferinta, e generatoare de alte pacate, mult mai mari: deci Dumnezeu da suferinta oamenilor ca sa pacatuiasca mai mult. (nu-mi puteti zice ca omul care sufera nu pacatuieste, ba chiar mai mult)
Daca El pornunceste ca "omul X sa nu pacatuiasca" ar trebui sa se cutremure cerurile, si sa fuga toti diavolii de acel om, sa nu-l ispiteasca sa faca pacat (daca ziceti ca pacatele vin de la diavol) Ca doar Dumnezeu are puteri nelimitate, si poate actiona direct astfel incat sa-i fie bine si omului (ca Dumnezeu iubeste lumea).

Totusi diavolul se baga in mintea oamenilor, si Dumnezeu desi incearca sa-i ajute pe oameni (am patit eu cazul acesta) diavolul se baga in mintea omului si il face sa refuze ajutorul dat de Dumnezeu. De ce ? Asta se cheama bataie de joc nu iubire. Sau sa inteleg ca ajutorul care imi vine e de la diavol? Cum deosebesc ajutorul venit de la Dumnezeu de ajutorul venit de la diavoli ? Ca si diavolul invata pe oameni de bine (ca dovada, vrajitoarele ne cer sa mergem la biserica, sa ne rugam etc.)

Este în pateric o altă învătătură:

Un frate oarecare, fiind supărat de pofta curviei, a mers la un bătrân si si-a mărturisit neputinta si supărarea sa. Apoi l-a poftit să-L roage pe Dumnezeu pentru dânsul să-l izbăvească din acea supărare. Bătrânul, făcându-i-se milă de acel frate, s-a rugat lui Dumnezeu cu osârdie timp de sapte zile. În a opta zi iarăsi a venit fratele, după cum i-a fost lui porunca, si l-a întrebat pe el bătrânul, zicând: "Cum îti mai este, fiule?". Zis-a lui fratele: "Nicicum, părinte, nu m-am simtit mai usurat".
Bătrânul, auzind acestea, s-a mirat si, dacă s-a făcut seară si noapte, iar a început a se ruga pentru fratele. Si cu osârdie rugându-se el pentru fratele, a venit diavolul si, stând înaintea lui, a zis: "Crede-mă, bătrâne, că din ziua dintâi când ai început a te ruga lui Dumnezeu pentru acel frate, îndată am fugit si m-am depărtat de la dânsul. Dar el are dracul lui si pricina războiului lui sunt gâtlejul si pântecele, iar eu cu acestea nici o treabă nu am. El însusi îsi este pricinuitor războiului său, mâncând bine si dormind fără măsură. De acolo vine războiul de care suferă el". (23-296)

Citystar: vrajitoarele ne cer sa mergem la biserica, sa ne rugam etc.)

Vai de cei , pe care ajung vrajitoarele sa ii invete!!!

vrajitoarele ne cer sa mergem la biserica, sa ne rugam ...

Ce conteaza de la cine vin indemnurile respective, totul este sa ai discernamint si sa cerni totul.
Pentru a te aduce pe drumul cel bun, Dumnezeu lucreaza in cele mai ciudate si bizare feluri. Cine stie poate ca prinzi mai mult drag de Biserica la indemnurile unei vrajitoare care face Reiki, de exemplu, sau de la vre-o new age-ista-homeopata-naturista-chanellara care-ti vorbeste de civilizatia Lemuriana, cine poate stii?.

Cozia, atentie la civilizatia Lemuriana, sa nu aluneci pe panta cealalta...
Reiki mai merge; dar chiar New-Age?!??? TTT

Ideile despre mantuire si mai ales cum se obtine ea poat destul de aluneacoase in sensul ca acestea pot avea niste consecinte neortodoxe sau nefolositoare. Scria cineva ca este deajuns numai sa crezi ca te vei mantui.Au fost sfinti care si in ultima clipa a vietii se gandeau ca s-ar putea sa nu fie mantuiti si ar mai fi vrut sa traiasca un pic.

Poate ca devenim uneori prea centrati pe mantuire: oare ma mantui ori nu ma mantui, lucrul x e spre mantuire sau nu e, daca sufar ma mantui sau sufar degeaba etc. Mantuirea e ca un examen degeaba crezi ca il treci atata timp cat nu ti-ai invatat lectia. Ce ar fi ca la fiecare pasaj invatat sa te intrebi: oare trec sau nu trec examenul. Sa traim cu bucurie, sa facem toate cu cat mai multa dragoste, sa avem o relatie stransa cu duhovnicul si sa implinim cat mai multe din cele ce stim ca ne sunt folositoare duhovniceste. Are grija Dumnezeu de mantuirea noastra.

Asa cum ziua e opusul noptii si nu se pot defini una fara alta la fel e si cu suferinta si fericirea. Cine plange din toata inima poate si sa rada din toata inima. Fiecare traieste viata cu o anumita intensitate. Dar Dumnezeu nu cred ca ne da "suferinte" sau "bucurii" ci pur si simplu avem niste situatii, imprejurari. Intr-o oarecare masura acestea nu pot fi influentate dar libertatea noastra sta in reactia pe care o putem avea la o situatie. Un necaz nu este un necaz ci doar o situatie. Noi il transformam in necaz sau in bucurie. Asta e marea noastra libertate si daca ne dam seama de ea o putem folosi daca nu ramane doar sa ne plangem.

Poveste:

Un om avea trei cai si intr-o zi acestia au fugit. Vecinii spuneau: ce nenorocire iar taranul raspunde : Poate ca da, poate ca nu

Intr-o zi se intorc cei trei cai cu inca tre iepe. Satenii: ce noroc! Taranul: poate ca da poate ca nu

Intr-o zi una din iepe l-a lovt pe baiatul taranului si i-a fracturat mana Vecinii: ce nenorocire! Taranul :poate ca da poate ca nu Incepe razboiul si toti tinerii sunt luati in armata mai putin baiatul taranului Vecinii: ce noroc, Taranul: poate ca da, poate ca nu

Povestea poate continua....

copiii care sufera... e cel mai dureros

Chiar, de ce suferim si aici dar si dincolo?(adica in iad). Pai eu cred ca suferim pentru alegeri gresite ce supara pe Dumnezeu, dar fiind inainte instiintati de catre El ca vom suferi daca vom alege asa!
In cocnluzie: suferim din simplul motiv ca noi ne facem viata o intreaga suferinta prin propriu mod de viata, asta pentru ca vrem sa traim dupa cum vrem noi, ca daca am trai dupa cum ar vrea Dumnezeu nu am mai avea de suferit nimica, ba dimpotriva, numai de castigat!

eu cred ca suferim atunci cand toate portile ne sunt inchise si nu gasim variante de iesire din situatii, sau poate unele cai exista dar degeaba, daca noi nu putem avea acces (sau cunostinta) de ele. Si se mai poate sa suferim din cauza greselilor noastre care se intorc ca un bumerang. Refuz sa cred ca platim greselile altora, ca in cazul asta D-zeu ar fi nedrept si nu vreau sa admit asa ceva- sa accept o nedreptate din partea lui D-zeu e ca si cand mi-as taia craca de sub picior.Pentru ca D-zeu nu poate fi inlocuit cu nimic mai bun sau mai corect decat El.

nu stiu cati ani ai si cum ti-ai consolidat acest fel de a vedea lucrurile, dar ma bucur sa vad ca sunt crestini care gandesc asa.