Cum pot intalni fata potrivita in vederea casatoriei?
 

Ce modalitate are un baiat, crescut cu frica de Dumnezeu intr-o familie crestin-ortodoxa ,respectand si iubind valorie traditionale si morale promovate de biserica ortodoxa sa intalneasca o fata cu aceleasi valori morale si spiruale?Multumesc. Mihai

Este vorba de o aproximare foarte simpla. Probabilitatea (p1) ca un baiat sa fie crescut "cu frica de Dumnezeu, intr-o familie crestin-ortodoxa, respectand si iubind valorile traditionale si morale" este, din cate rezulta din simpla observatie, cam de 1 %. Adica, in limbaj formal: 10 la minus doi. Valabil si pentru fete (p2), sunt evenimente echiprobabile.

Probabilitatea de a se produce un eveniment (intalnire in vederea casatoriei) care sa depinda de producerea simultana a evenimentului 1 ("crescut cu frica...etc") si a evenimentului 2 ("crescuta cu frica...etc") este data de produsul p1xp2, adica probabilitatile se inmultesc, dupa cum ne dam seama si intuitiv cand estimam sansele unei duble la table.

Prin urmare, probabilitatea unei asemenea intalniri ca cea descrisa este de 10 la minus 4, adica 1 la zece mii.

In cele de mai sus, am avut in vedere, asa cum are teoria probabilitatilor in general, producerea aleatorie a evenimentelor. In realitate, puteti creste considerabil probabilitatea dezamagitor de mica a evenimentului la care va referiti daca nu veti astepta ca el sa se produca aleatoriu, ci veti introduce criterii de includere si criterii de excludere. Dar, asta e deja alta discutie, si abia de acolo incepem sa vorbim despre modalitati.

Salut Mihnea,

Abordarea da e foarte corecta si interesanta.
Eu ma gandeam mai mult la modalitea mai reala de a intalni o astfel de persoana...si ca sa fiu sincer pana la capat ,ma gandeam efectiv la mine..eu sunt plecat cu serviciul in afara tarii, incep sa imi pun tot mai des astfel de intrebari..

Daca sunteti plecat cu serviciul in afara tarii, sarcina pe care v-ati propus-o este inca si mai anevoioasa, din cauza numarului mic si a marii dispersii a fetelor care sa corespunda criteriilor de discriminare folosite (crescuta in famile crestin_ortodoxa, credincioasa, respect pentru valorile traditionale etc).

Practic, aveti de ales intre doua strategii: fie va cautati eventuala sotie intre fetele din Romania, fie intre fetele diasporei unde va aflati. A lucra pe mai multe fronturi este rareori o strategie de succes, cel mai des duce la irosirea resurselor de timp, bani si afectiune pe care le aveti. Este motivul pentru care germanii au pierdut razboiul; oricat de mare era superioritatea pe care o aveau la inceputul lui.

Prima strategie, si anume cautarea unei fete in Romania, presupune, mai devreme sau mai tarziu, vizite in Romania, ca sa cunosteti fata si altfel decat pe net, mess sau skype. O asemenea cale ar fi preferabila daca oricum aveti in vedere sa faceti vizite in Romania din alte motive, cum ar fi obligatii familiale, dor de tara, rezolvarea unor probleme patrimoniale, etc. Ati facut bine ca v-ati inscris pe acest forum. Pana ce s-a mai lamurit lumea ca am sotie, copii si burta, am primit destule mesaje private de tatonare. Desigur, acesta nu e singurul spatiu virtual unde puteti intalni, cu probabilitate crescuta, o fata ortodoxa dornica de maritis. Cautati in mod activ si alte forumuri. Bloguri. Reviste cu comentarii. Cum este, de exemplu, ortodoxiatinerilor(punct)ro. In niciun caz nu afisati "caut fata credincioasa ca sa ma insor", fiindca puteti avea surprize de care sa va dati seama prea tarziu.

A doua strategie presupune sa frecventati locuri unde asemenea fete ar putea fi cu mai mare probabilitate. Stiu ca suna prost sa indemni pe cineva sa mearga la biserica cu scopul de a-si cauta mireasa, dar exact asta trebuie sa faceti, fiind convins ca Dumnezeu nu se va supara daca, intre mesenii pe care El i-a chemat la ospatul Sau liturgic, apare o idila. Iar daca apare o nunta, cu atat mai putin. In multe metropole din Occident exista, daca nu parohii ortodoxe romanesti in toata regula, in orice caz nuclee de credinciosi. Si credincioase, ceea ce va intereseaza. Sunt locuri in care oamenii se cunosc intre ei. In special femeile trecute de o anumita varsta sunt foarte bucuroase sa "faca vorba", mijlocind, in cadrul unor misiuni de bune oficii, intalniri intre viitori posibili insuratei. Alte ocazii excelente sunt pelerinajele. Planificati-va macar o parte din vacanta ca pelerinaj. In functie de punga, mergeti in Grecia sau in Tara Sfanta. Veti avea posibilitatea sa observati si sa cunoasteti multe fete, timp de mai multe zile.

Va doresc succes.

P.S. Ati observat, poate, ca prefer pluralul politetii ca mijloc de adresare. Indraznesc sa va indemn si pe dv sa faceti acelasi lucru.

Ia raspunde-ti tu la intrebare. Cam cum crezi ca se poate intampla?

Imi cer scuze pentru adresarea mea nepoliticoasa. Dupa observatia dumneavoastra am realizat si eu acest lucru.

Nu e vorba daca mi-am raspuns sau nu la intrebare. Intradevar si pe mine ma vizeaza acest subiect, dar mai cunosc si alte persoane care isi pun aceasta intrebare.
De exemplu' domnul Mihnea Dragomir a sugerat pelerinajele, lucru la care sincer cu nu m-as gandit.

Sunt multi oameni care isi pun acesta intrebare.

Unii s-au intalnit la biserica, in pelerinaje,altii cu ajutorul duhovnicului cunoscandu l pe unul dintre ei bine si auzind dorinta lor de a si intemeia o familie i-a ajutat in a se cunoste .
La Paris exista Nepsis o organizatie a tinerilor crestini ortodoxi cu filiale in diferite tari.
Eu cunosc familii crestine intemeiate in urma intalnirilor ,congreselor,pelerinajelor organizate de acesta asociatie.

Dar sunt inca foarte multi oameni singuri in strainatate.Acum mai depinde si de varsta.Daca va puneti acesta intrebare la 25-30 de ani ,ve-ti gasi mai usor un raspuns. Doamne ajuta!

Multă scrobeală a fost băută în tinereţe!:77:

...si acu in post te-ai gandit sa cauti raspuns la aceste intrebari.......

...facand o gluma...acum in post am pus intrebarea, dar raspunsul poate sa vina dupa

eu unul, dacă m-aş duce în pelerinaj, aş prefera să studiez arhitectura, pictura, să învăţ din viaţa monahilor, să trăiesc ca ei, nu să mă uit dupa femei, că sa nu spun gagici, şi să-mi încerc talentele în ale agatatului.

acum sunt fetele mai ... evlavioase.

roaga-te la Maica Domnului!

Ideea era ca ai posibilitatea sa cunosti pe cineva in zilele pelerinajului.Sunt mai multe zile,oamenii sunt mai relaxati ,se roaga impreuna.
Oricate ai studia,ai invata ,ai avea nu-ti vor multumi sufletul daca vei ramane singur fara familie.Si mai mult vei avea un sentiment de jalnic de "coborare" cu trecera anilor...

Ideea era ca ai posibilitatea sa cunosti pe cineva in zilele pelerinajului.
Sunt mai multe zile,oamenii sunt mai relaxati ,se roaga impreuna.
Oricate ai studia,ai invata ,ai avea nu-ti vor multumi sufletul daca vei ramane singur fara familie.Si mai mult vei avea un sentiment jalnic de "coborare" cu trecera anilor...

Eu as fi pus problema asa: Ce sansa are un baiat... sa intalneasca o fata cu aceeasi valori.... :) Cati ani ai tu, Mihai de e asa o mare graba? Si ce intelegi tu valori morale si spirituale. Multumesc!

@anisoara a inteles cel mai bine scopul acestei intrebari...pe langa rugaciune si liniste sufleteasca, pelerinajele iti dau posibilitatea sa socializezi cu diferite persoane, de diferite varste. Nu cred ca s-a pus niciodata problema in discutie faptul ca mersul in pelerinaje iti da ocazia sa te uiti dupa femei sau sa agati femei. De altfel, gagicile sau femeile de care vorbiti dumneavostra nu cred ca se gasesc in pelerinaje..stima

Nu vreau sa ma intelegeti gresit..Nu am pus aceasta intrebare pentru ca m-as grabi undeva...am incercat sa pun in discutie un subiect la care o parte din tinerii de varsta mea se gandesc mai devreme sau mai tarziu. Intradevar, dupa cum am spus si eu ma numar printre ei si intradevar, formularea dumneavoastra este mult mai aproape de ceea ce am incercat eu sa enunt.
Contexul in care am pus in discutie aceasta intrebare este urmatorul: am 24 de ani, iar de de ceva vreme lucrez in afara tarii. Serviciul meu nu imi permite sa raman foarte mult in acel loc , de aceea imi este foarte greu sa intalnesc si sa socializez cu diferite persoane, fie ca sunt de o varsta apropiata sau nu, fete sau baieti.
Dragostea pentru Hristos si pentru valorile promovate de Biserica Ortodoxa Romana, respectarea traditiilor romanesti legate de tot ceea ce insemna viata de familie, relatiile dintre oameni pe toate planurile, pastrearea fecioriei pana la casatorie, respecatrea canoanelor bisericii, si pana la urma scopul vietii mele, acela de a ma mantui...toate astea si nu numai le consider eu valori morale si spirituale.

Am intrebat pt ca sunt unii tineri care si exagereaza cu toate canoanele acestea. Chiar ca este greu sa gasesti pe cineva in conditiile date... si sa accepte chestia asta cu serviciul. Trebuie timp sa cunosti pe cineva....

...ma rog cat pot la Maica Domnului pentru sotia pe care nu am intalnit-o si pe care nu o cunosc inca...

Întrebarea adresată de Mihai pe acest forum este una extrem de pertinentă și de actuală și este aceeași pe care mi-o adresez și eu de ceva vreme, mai ales în condițiile actualei societăți în care trăim cu toții. Desigur, putem să recunoaștem liniștiți și fără să ne întrebăm dacă greșim faptul că actuala societate nu mai este o societate creștină. Și nici nu știu dacă a fost vreodată creștină... adevăratul creștinism a fost cel din catacombele primelor trei secole, acolo unde se păstrau cu sfințenie învățăturile Domnului nostru Iisus Christos și unde, în ciuda martirajelor și a batjocurii la care era supusă, familia creștină era mai unită ca niciodată. Odată cu oficializarea cultului creștin din timpul împăratului Constantin cel Mare, creștinismul nu a ieșit victorios, ci, din contră, păgânismul. Creștinii au uitat, încetul cu încetul, credința adevărată, religia creștină s-a politizat la maximum, tradițiile și obiceiurile păgâne au fost preluate de către Biserica Creștină, împăratul a fost divinizat etc. Cu toate acestea, cel puțin în mediul rural, frica de Dumnezeu i-a îndemnat pe oameni să trăiască o viață curată sub îndrumarea slujitorilor Bisericii.
Însă astăzi, societatea este cu adevărat cu „susu-n jos”... Toate valorile s-au răsturnat, tehnologia a înlocuit valorile umane, socializarea on-line a înlocuit socializarea reală, creând noi generații de alienați, totul se poate vinde și cumpăra, iar tot ceea ce ieri era considerat scârbos și anormal, astăzi este la loc de cinste (pornografia, homosexualitatea etc.). Într-o asemenea lume artificial creată în care trăim, ajungem să ne punem întrebarea, ca și Mihai, dacă mai există persoane (fete/băieți) care mai cred în valorile familiale autentice, care mai au frica de Dumnezeu și grija pentru propria lor curățenie trupească și spirituală și cu care să întemeiezi o familie după voia lui Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere, consider că asemenea persoane încă mai există, dar nu sunt promovate cum sunt acele modele comportamentale promovate de către mass-media actuală și trăiesc într-o oarecare obscuritate. Însă, după cum bine știm, Dumnezeu le vede pe toate, iar lumina nu poate fi pusă sub obroc. De aceea, acești oameni se găsesc la un moment dat, conform proniei divine, și întemeiază familii creștine autentice, trăind după voia lui Dumnezeu în iubire adevărată și în fidelitate unul față de celălalt. Dar toate se întâmplă la timpul lor, căci pentru fiecare lucru este un timp și o vreme. De aceea nu trebuie să deznădăjduim, căci Dumnezeu știe de ceea ce avem noi nevoie și ni-l va da la vremea potrivită, fără să cerem noi prea mult. Desigur, dacă ne concentrăm mental foarte puternic, vom atrage îndeplinirea dorințelor noastre mai repede și de multe ori constatăm, după ce obținem ceea ce ne-am dorit, că nu era ceea ce voiam sau nu ne-a fost de folos. Căci, după cum ne spune și Sfântul Apostol Pavel, toate ne sunt cu putință, dar nu toate de folos.
Eu cred cu tărie faptul că Dumnezeu ne va scoate în cale, la vremea potrivită, perechea potrivită (sufletul-pereche cum îmi place să o numesc), care ne va aduce în suflet adevărata fericire și dragoste și cu care vom întemeia o familie bine-plăcută Lui. Însă, desigur, trebuie să trecem mai întâi prin episoade mai puțin plăcute, prin dezamăgiri, pentru a învăța să o apreciem pe respectiva persoană la adevărata ei valoare. De aceea, consider că este bine să ne căutăm mereu perechea și să nu pierdem speranța că o vom găsi, chiar în această societate nebună și care L-a abandonat pe Dumnezeu în care trăim astăzi.
Și eu, ca și mulți băieți de vârsta mea înscriși pe acest forum, sunt un băiat cuminte, serios, credincios, în căutarea unei fete cuminți, credincioase, cu frică de Dumnezeu, educată în spiritul unei familii evlavioase și smerite. Și trebuie să recunosc faptul că răspunsul d-nului Mihnea îmi este de mare folos și voi încerca să aplic această strategie, dacă o pot numi așa, deoarece am trecut și eu prin multe dezamăgiri în încercarea de a găsi o asemenea fată pe internet și mă gândesc că poate nu am căutat acolo unde trebuia... Desigur, nu vreau să fiu lingușitor, dar știu că Dumnezeu lucrează prin oameni și, deci, răspunsul d-nului Mihnea poate avea o sursă divină, căci Dumnezeu ne vede străduința, știe ceea ce căutăm și cu siguranță ne ajută să ne găsim calea spre sufletul-pereche. De aceea, felicitări pentru răspunsul Dvs., domnule Mihnea, și cu această ocazie vreau să menționez faptul că acest răspuns m-a determinat să mă înscriu pe forum pe care îl apreciez ca fiind foarte folositor! Voi încerca să postez și eu cât de des voi putea în acest forum, deoarece această inițiativă de a crea o comunitate on-line a celor pasionați de subiecte teologice și care-L caută pe Dumnezeu este mai mult decât lăudabilă! Doamne-ajută!

Matalutza din ce secta mai esti?

De obicei adventistii au pata pusa pe Constantin cel Mare dar poate nu sunt singurii..

Nu sunt din nici o sectă, sunt creștin-ortodox și am absolvit și seminarul teologic din București acum nu mulți ani. Consider însă că religia creștină a luat-o la vale din vremea când „a ieșit la suprafață” și s-a oficializat în Imperiul Roman. Degeaba Constantin cel Mare a fost preaslăvit de către patriarhul de la Constantinopol și de către toți creștinii după aceea, însă el s-a creștinat abia pe patul de moarte (cel mai probabil după ideologia lui Arie), iar decizia de a oficializa religia creștină a fost una pur politică. Iar ceea ce a urmat după aceea nu a fost chiar în spiritul învățăturii Domnului nostru Iisus Christos, deoarece Mântuitorul nu a spus niciodată că este bine ca împăratul să fie divinizat și asemănat lui Dumnezeu. Religia creștină, conform învățăturii Domnului Iisus Christos, trebuia să vină cu o nouă mentalitate, să schimbe lumea, însă, prin oficializarea din 313, s-a apropiat foarte mult de păgânism (contra căruia trebuia să lupte) și a acceptat Statul păgân condus de împăratul de la Roma. Din punctul meu de vedere, religia creștină nu trebuia niciodată să accepte Statul păgân, să continue la suprafață ceea ce făcuse până atunci în catacombe și să nu transforme vechile temple în biserici și, poate așa, erau șanse mai mari ca astăzi să mai trăim încă într-o societate creștină...

Seminar teologic...ortodox?
Ca teoriile astea parca sunt picatura picata din manualele de sectarism.
Asa se preda acum ortodoxia in seminarele teologice ortodoxe?

Nu, eu doar trec ortodoxia prin filtrul rațiunii și al logicii.

Extraordinar !

Daca ti-ai fi folosit filtrul ratiunii , ai fi stiut ca "Biserica nu va fi biruita de portile iadului" (adica de ateism,paganism,erezii si altele).

Păi folosesc filtrul rațiunii, deoarece nu folosesc citate!

In aproape acceasi situatie sunt si eu.Eu sunt constienta ca nu ma voi casatori,asa ca am renuntat la idee si dupa terminarea studiilor vreau sa infiez un copil si sa ma dedic vietii profesionale.

Nu consider ca esti chiar in aceeasi situatie. Dansul spune ca scopul vietii lui este acela de a se mantui iar dumneata marturisesti ca scopul vietii iti este acela de a te darui vietii profesionale.

Sylvester ,ce se spune despre sfintii imparati Constantin si mama sa ,Elena?
Ca sunt intocmai cu apostolii
De ce oficializarea crestinismului ar fi fost o decizie politica ?
Constantin a invins in numele lui Hristos si s-a tinut de cuvant apoi.
Nu trebuie sa ne legam prea mult de faptul ca s-a botezat inainte de a muri ,deoarece nu stim exact care a fost conjunctura ,nu stim multe .
Cand nu stim ceva cu exactitate e bine sa nu emitem judecati.
Vezi daca ai gandit acestea dupa capul tau si nu te-ai calauzit dupa sfintii parinti ai cazut in capcana sectarismului.

Excelent, stimate coleg!
 

Se pare ca gindim la fel. cu o deosebire importanta: eu am renuntat la orice religie compilata de diverse "autoritati", inclusiv pentru motive din genul celor expuse de dvs. mai sus.

Nu va pripiti...nu stiti ce poate rezerva clipa urmatoare sau anii viitori, deopotriva. Creatorul ne trimite sufletele in trup, cind venim in lume, ca pe "foi albe": zero constienta, zero asteptari, zero "idealuri". Pastrind proportiile in cazul unei fiinte adulte, e bine sa avem tehnica "foii albe", adica a deschiderrii spre neprevazut, in cam toate momentele vietii. Pentru ca sunteti crestina, ginditi-va la chestia cu copiii si imparatia cerurilor: e acelasi lucru spus altfel, anume: neatasarea de planuri, scopuri si (auto)definitii are o forta uriasa. E practic pastrarea inocentei infantile, la scara adulta, si prefacerea ei in cel mai eficace scut impotriva raului din lume.

Da- e foarte greu sa fii singur , sa nu ai langa tine o femeie care sa te iubeasca! Nu-mi place sa-mi "povestesc"" viata personala pe forum- dar pur si simplu am simtit nevoia sa zic treaba asta.....

Nici o sansa,daca nu vorbesti cu duhovnicul sa-ti propuna pe cineva,sa mergi in pelerinaje,in tabere,la manastiri,sunt atatea posibilitati pentru un tanar,mai rau e pt cei trecuti de o varsta unde orice propunere pare ridicola....

De obicei apelul majoritar la propria autoritate este ultimul pas inainte de a nu mai avea nici una :)
Nu vorbesc tocmai de ateism, dar nici f. departe nu e.
Dpdv activ/lucrator/sfintitor poate fi deja.

Da- multumesc de sfat, insa din pacate nu am un duhovnic! Stiu ca nu e bine- dar nu prea as vrea sa discut sau sa spun chestiuni personale cuiva (chiar daca stiu ca e bine intentionat) pe care abia l-am cunoscut!

Iar de plecat in tabere sau pelerinaje asa de unul singur parca nu prea merge!

Cred ca tine de natura fiecaruia,dar eu zic"ca merge" sa pleci de unul singur in tabere,vacante sau pelerinaje,in definitiv asa se cunosc oamenii,iesind din barlogul lor comod.
Chiar daca nu ai sansa sa cunosti pe cineva,tot iesi in castig din experiente si trairi acumulate prin excursiile ce le-ai facut.
Pe mine,statul in casa si neaerisirea opiniilor mele optuze m-ar imbatrani prematur si m-ar termina.

Ma sperie un fapt pe care il observ la prietenele mele(ambele divortate cam de un an):
-deci amandoua iesite din divort,cunosc barbati si intr-o luna sunt din nou in planuri marete de nunta,planuri de viitor,sunt in cautarea unei case in care sa locuiasca si sa-si intemeieze familia...
Eu sunt socata in fata acestor vesti,nu-mi imaginez ca iti poti pune increderea intr-o persoana pe care o cunosti de 3-4 saptamani si mai ajungi si cu ea in fata altarului una-doua...
Este drept ca prietenele mele se grabesc,avand 30+ dar totusi prudenta este mama intelepciunii,se spune.
Voi ce credeti despre viteza asta spre casnicie? Este doar un defect feminin? Sau este ceva des intalnit si poate doar eu sunt cea deplasata cu prudenta mea si nevoia de cunoastere(tatonare) a celuilalt???
Ce spuneti? Pareri...

Parerea mea sincera: este cu totul deplasat a te casatori cu un om dupa doar o luna din momentul in care l-ai cunoscut!
Stiu ca vorba aia nicioadata nu poti cunoaste un om pe deplin, insa cand te casatoresti este bine sa fii convins/convinsa- in masura a ceea ce-i omeneste posibil- ca exista iubire reciproca si ca te potrivesti si la caracter cu persoana respectiva! Ori ca sa-ti dai seama de treburile astea dureaza mult mai mult decat o luna de zile!