Moartea regizorului Nicolaescu,prilej de desantare propagandistica comunista !!!
 

Asistam de cateva zile la un adevarat delir propagandistic mediatic,derulat pe aproape toate televiziunile tarii,in tonul cel mai fatarnic si fariseic-jurnalistic, de a curta masele imunde si multimile,in ceea ce au ele mai slab : si anume gandirea !!!

Dincolo de persoana celui disparut,fata de care avem o crestineasca politete,si fata de care ,nu vrem in acest moment,sa aducem nici un comentariu si nici o critica,totusi,nu putem a nu remarca asaltul cainesc al politrucilor rosii, pentru a-si apropria personajul si a-i inalta un piedestal national,la care urmaeaza a se inchina toata natia in extaz, ca la Bhuda !!!

Desigur, dincolo,de anumite talente profesionale, a caror judecata trebuie lasata la libera aprecierea a profesionistilor, personajului mediatizat i se obtureaza categoric calitatile de ayatolah comunist al propagandei ceausiste celei mai perverse, confecionandu-i-se,culmea nerusinarii si a provocarii, calitiati de dizident incontestabiloe, si de revolutionar de prima mana !!!

Cum e posibil asa ceva ??? Cum e posibil acest spectacol de circ grotesc,in care clovnii,si executanii cei mai josnici ai unei piese comandate de sus ,devin peste naoapte actori de prim plan cu veleitati eroice ???
Cum e posibil ca o intreaga natie si fie prostita in halul acesta grandios,pentru a i se impune pe cele ma inalte piedestale eroi falsi,care au contri buit din plin la decaderea ei si esecul ei moral,in timp ce adevaratii eroi ai neamului,si martiri ai tinutei anti-comuniste,de tipul mutlt-incercatului Paul Goma, zac din dispret si in uitare,exilati si acum,undeva departe in recea strainatate !!!

Pana cand gunoaiele, vor pluti mereu la suprafata acestei mari ivolburate,care este istoria nationala, in timp ce adevaratele valori ,si adevaratii eroi ai neamului sunt mentinuti intentionat in cea mai neagra si nedreapta uitare ???!!!

Romani, treziti-va ! Sau meritati-va soarta !!!

Moartea regizorului Nicolaescu, prilej de desantata propaganda comunista
 

Intradevar, in unele din filmele sale- si in special in cele istorice care prezinta evenimente din perioada interbelica sau a celui de-al doilea razboi mondial- partidul comunist este prezentat intr-o "lumina" favorabila, cu totul departe de adevarul istoric! Insa, inainte de 1990, nici nu se putea altfel, deoarece exista cenzura!
Totusi, nu se poate nega ca a fost un mare regizor, filmele sale bucurand milioane de oameni! De exemplul "Dacii"- cu o certa valoare istorica sau un "Nea' Marin Miliardar"- o comedie foarte reusita, nu cred ca li se poate reprosa ceva!

Pe postul Romania TV, azi, la ora 20.45, se vor face dezvaluiri socante privind rolul jucat in Revolutie de Sergiu Nicolaescu.

Nu contest ca,dincolo de anumite filme propagandistice,au existat si exista niste filme bine realizate si de o inalta tinuta artistica ! Insa sa nu pierdem in vedere avantajele imense de care a beneficiat regizorul : scenaristi de mare talent, o generatie de actori foarte talentati si profesionisti (care,dupa parerea mea,sunt principalul motiv al savorii unor filme !!!), sume de bani imense,si material uman imens . Toate acestea fiind puse la dispozitie ,nu puteau sa nu iasa si anumite realizari cinematografice !!!
Oricum,eu nu am vrut sa judec opera artistica !
Problema apare,daca vreiti,in timpul si dupa Revolutie,momente in care personajul noastru a jucat un rol extrem de important,pe care se pare ca nu a dorit niciodata sa il devoaleze !!!

In orice caz n rol extrem de important, as zice...central ! Rol pe care nu a avrut sa-l desconspire niciodata !!!

Las-o moarta, profesional vorbind, a fost un om si cu bune si cu rele.

Pe buna dreptate pot fi dezavuate unele productii (in care a fost regizor sau actor) care tin exclusiv de propaganda comunista si au zero valoare istorica, pe buna dreaptate pot fi poate criticate dpdv artistic alte productii de tip istoric/nationalist sau cele de dupa '89, insa pana la "desantare proapgandistica comunista" este deja un drum lung si mai ales aberant.

Ce vor sa faca unii din el post-mortem e altceva, in orice caz e un subiect din care hienele fac bani cu ajutorul celor ca tine, care isi pierd timpul in fata televizorului.

Mare noroc am avut că nu m-am uitat. Am scăpat neşocat.
Şocaţi, ceva?

Stai linistit ca nici eu n-am avut rabdarea sa urmaresc toata emisiunea. Am atras doar atentia asupra acestei emisiuni pentru cei interesati. Daca n-ai vrut sa fii socat, asa cum promitea emisiunea, nu e vina mea.

Pentru mine, Sergiu Nicolaescu ramane un om cu o inteligenta remarcabila pe care a dirijat-o atat in directii bune cat si in directii gresite. Nu e treaba mea sa-i iau locul lui Dumnezeu si sa-l judec eu. Iar faptele lui il vor aseza intr-o anumita ierarhie ca actor, ca politician si ca om atat in fata oamenilor cat si in fata lui Dumnezeu. Ii las pe altii sa le comenteze.

Da' măcar te-a şocat ceva?

Sergiu Nicolaescu duce misterele Revoluţiei pe lumea cealaltă
 

Despre morţi numai de bine? Nu. Despre morţi aşa cum au fost, cum au trăit, cum au luptat, cum au trădat. Despre Sergiu Nicolaescu şi Revoluţia sa ca un film de aventuri
Ştiri pe aceeaşi temă

Nicu Covaci tună şi fulgeră împotriva lui Sergiu Nicolaescu: „Nu am să...
Imagini în premieră cu Dana, soţia marelui regizor, imediat după moart...
Firma regizorului Sergiu Nicolaescu, executată silit

Sergiu Nicolaescu a murit joi, la vârsta de 82 de ani. Fără să-l glorifice şi fără să-l denigreze, „Adevărul“ îşi propune să schiţeze un portret complet al regizorului în zilele Revoluţiei din decembrie 1989. Pentru că Sergiu Nicolaescu a făcut multe la Revoluţie: în noiembrie 1989 a văzut, din Germania Federală, cum cade Zidul Berlinului.

În decembrie s-a întors în România, a ordonat şi a adus un regiment de armată de la Ploieşti la Bucureşti – armata sa personală la Revoluţie. A fost între primii oameni care au luat cuvântul la Televiziunea Română Liberă. L-a ajutat pe Ion Iliescu să intre în Studioul 4 al TVR, l-a salvat câteva ore mai târziu în balconul Comitetului Central.

A făcut cel mai important montaj din viaţa sa: montajul execuţiei Ceauşeştilor. A fost părtaş la uciderea unor bucureşteni nevinovaţi, apoi a ascuns crimele Revoluţiei, deşi a fost însărcinat să le desluşească. A dat declaraţii contradictorii despre Revoluţie, pentru a încurca şi mai mult iţele şi aşa încurcate ale acestui moment.

„Adevărul“ a realizat mai multe interviuri cu Sergiu Nicolaescu pe tema Revoluţiei. Atunci când începea să spună câte o silabă de adevăr se oprea la timp: „Hai, că şi aşa v-am spus prea multe“. Acesta a fost Sergiu Nicolaescu. Un om care a trăit cu frenezie şi curaj, chiar dacă, în ultimul interviu pentru „Adevărul“, a încheiat aşa: „Pe viaţă nu dau două parale!“.

„SIMŢEAM CĂ O SĂ AM NEVOIE DE ARME“
În noiembrie 1989, Sergiu Nicolaescu era în Germania Federală. Spune el că ajunese acolo pentru a face un film. Film care n-a mai apărut, însă, niciodată. Ce a aflat Nicolaescu în Occident? Ce a aflat el în urma discuţiilor cu ambasadorii Americii şi Franţei la Bucureşti, cu care era prieten? Cu ce scop şi-a procurat arme în călătoriile pe care le făcea prin Europa? Despre aceste lucruri, fostul regizor a vorbit mereu cu superficialitate: „Simţeam că trebuie să se întâmple ceva. Simţeam că o să am nevoie de arme“.

În 1988 se împrietenise cu Ion Nicolescu, comandantul unei mari unităţi de armată din Prahova. Îl va folosi pe Nicolescu pentru figuraţie în filmele istorice. Dar, mai important, regizorul îl va chema pe comandant, la Bucureşti, la 22 decembrie 1989. Cei 1.600 de militari ai colonelului Ion Nicolescu au declanşat un război teribil în Capitală în zilele Revoluţiei.

Sergiu Nicolaescu i-a întâmpinat personal la intrarea în Bucureşti şi a fost părtaş la crimele pe care aceştia le-au comis în zona Otopeniului. Militarii prahoveni au ucis cinci bucureşteni nevinovaţi care treceau prin zonă. Sergiu Nicolaescu ne-a conjurat să nu scriem niciodată despre acest eveniment. Tocmai el, care trebuia să dezlege fiecare crimă a Revoluţiei din poziţia de preşedinte (1990-1992) al Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 şi mai apoi vicepreşedinte (1992-1996).

I-A SCOS PE ROMÂNI ÎN FAŢA GLOANŢELOR
„Vreau să veniţi aici milioane!“, striga Sergiu Nicolaescu din Studioul 4 al TVR, în ziua de 22 decembrie 1989, imediat după fuga lui Ceauşescu.

„Fac apel în primul şi în primul rând la muncitorime. Rog muncitorii din fabrici să întrerupă lucrul. Dacă nu întrerupeţi lucrul imediat, dacă nu veniţi aici, în fosta piaţă Stalin, dacă nu veniţi aici la Televiziune să vă alăturaţi nouă, să ştiţi că ceea ce vedeţi acum ar rămâne un foc de paie. Şi eu nu vreau să rămână un foc de paie. Vreau să veniţi aici milioane. Bucureştiul are două milioane, un milion să fie aici!“, continua el.

Video
Discursul lui Sergiu Nicolaescu la Revoluţie


Revoluţia devine istorie
Rămân din ce în ce mai puţini oameni importanţi care să dea mărturie despre ce s-a întâmplat la vârf în decembrie 1989. Mai jos este o listă funestă a „marilor revoluţionari“ dispăruţi.

1994: Ştefan Guşă (şeful Marelui Stat Major în timpul Revoluţiei)
1996: Nicolae Militaru (agent GRU dovedit şi Ministru al Apărării în timpul Revoluţiei)
2006: Silviu Brucan („capul limpede“ al mişcării revoluţionare din decembrie 1989)
2007: Dan Iosif (revoluţionar, participant în toate punctele fierbinţi din decembrie 1989)
2012: Ştefan Dinu (şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei în timpul Revoluţiei)
2012: Mihai Lupoi (căpitanul care în timpul Revoluţiei a numit „cu
de la sine putere“ un Ministru al Apărării: pe fostul spion sovietic Nicolae Militaru)

Şi, într-adevăr, milioane de români au ieşit în stradă, însă o mie dintre ei au fost împuşcaţi. Nu i-a ucis Nicolaescu, dar şi el a făcut parte din gaşca emanaţilor Revoluţiei − cea care a înarmat civili, a scos Armata în stradă, a lansat zvonuri terifiante despre terorişti. Scenariu!

SERGIU NICOLAESCU, SALVATORUL LUI ION ILIESCU
O amintire a doctorului Florin Filipoiu, care la 22 decembrie 1989 era şi el revoluţionar în TVR: „Atunci l-am auzit pe Sergiu Nicolaescu strigând «Domnule Iliescu, în sfârşit, aţi venit!»“. Venise Iliescu. Venise chemat de Sergiu Nicolaescu.

Regizorul a recunoscut: „Domnule, eu l-am chemat pe Iliescu la Televiziune! Şi nici nu-l cunoşteam! Nu ştiam, a venit unul (n.r. - Mihai Bujor-Sion) la mine şi mi-a spus să-l chem pe Ion Iliescu“.

Chiar şi aşa, „străin“ cum îi era Iliescu, regizorul face un gest de o importanţă uriaşă câteva ore mai târziu. Emanaţii Revoluţiei deja se conturaseră. Iliescu ia cuvântul în balconul Comitetului Central şi îşi începe discursul cu „Tovarăşi şi dragi cetăţeni“.

Mulţimea huiduie. Nicolaescu ia microfonul şi spune: „Sunt Sergiu Nicolaescu! De azi înainte să strigaţi doar: «România!»“. Şi oamenii au strigat: „România! România!“. După asta, Iliescu şi-a putut continua discursul şi a devenit cel mai important om politic al României post-decembriste.

Regizor la procesul Ceauşeştilor: „Să vadă lumea cât sunt de stupizi“

La 25 decembrie 1989, toţi românii au putut vedea caseta procesului şi execuţiei Ceauşeştilor. Era o casetă cu montaj semnat Sergiu Nicolaescu. Acesta a explicat: „Caseta era o înşiruire de imagini. Idiotul ăla de operator filmase tot. Când vorbea judecătorul, îl filma pe judecător, când vorbea Ceauşescu, pe Ceauşescu. Cine vedea caseta ştia exact care erau probabilităţile să fie răzbunat Ceauşescu. Aveau procurorul, avocatul, îi aveau pe toţi. Măi, fraţilor, păi voi faceţi un film despre moartea lui Ceauşescu şi îi focusaţi pe ăia care i-au judecat pe Ceauşeşti? Nu! Arătaţi doar legatul la mâini şi execuţia! Şi ce spunea el ca apărare, ca să se vadă cât e de stupid“.

ÎNTRE MARI MINCIUNI ŞI MICI ADEVĂRURI
Declaraţiile lui Sergiu Nicolaescu trebuie luate cu precauţie. De-a lungul ultimilor 23 de ani a spus lucruri care par desprinse din filmele de acţiune. Bunăoară, Sergiu Nicolaescu a declarat, în urmă cu un an, că a declanşat, el, personal, haosul de la ultima cuvântare a lui Nicolae Ceauşescu. „Am luat câteva grenade ofensive de la unitatea militară a lui Ion Nicolescu, din Prahova. Eu nu ştiam de ce mă pregătesc, dar mă pregăteam de ceva, fără discuţie. M-am oprit acasă, am lăsat armele la un vecin. Am plecat în Piaţa Palatului, unde era mitingul lui Ceauşescu. Acolo, evident că am folosit grenadele. De ce altceva le luasem dacă nu să le folosesc?“.

Pe scurt, regizorul susţine că ar fi aruncat grenadele în zona Pieţei Palatului, provocând dezordinea care a dus la întreruperea discursului prezidenţial. Tot în acest registru, Nicolaescu a susţinut la un moment dat că a vrut să fure un tanc şi să tragă cu el în Ceauşescu. Uneori, prins la mijloc în discuţii televizate fierbinţi, Nicolaescu a slujit ca martor la descifrarea unor momente importante. În urmă cu doi ani, fostul fotbalist Cornel Dinu (participant la Revoluţie şi el) spunea că l-a auzit personal pe Petre Roman dialogând cu consulul Uniunii Sovietice la Bucureşti. „De faţă era Sergiu Nicolaescu, şi îl rog să confirme“. Nicolaescu a întărit spusele lui Dinu.

Iliescu e comunist convins şi e bine că e aşa, pentru că are caracter. Nu e comunistul ăla hoţoman, e un om de stânga puternic.
Sergiu Nicolaescu

Pe viaţă nu dau două parale!
Sergiu Nicolaescu

Sergiu Nicolaescu duce misterele Revoluţiei pe lumea cealaltă
 

„MAREA UNIUNE SOVIETICĂ“
Chestiunea discuţiilor cu oficialii sovietici este importantă pentru a înţelege de unde a pornit şi către ce s-a îndreptat Revoluţia Română din decembrie 1989. Şi iată ce spunea Sergiu Nicolaescu în 22 decembrie 1989, în discursul său televizat: „Credeţi că Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, marea Uniune Sovietică, toate ţările vecine nouă care ne-au fost prietene… credeţi că de câteva zile ne sunt duşmane? Nu! Ei au păşit pe o cale de eliberare“.



Sergiu Nicolaescu l-a respectat mereu pe Ion Iliescu: "E un comunist convins", spunea regizorul despre fostul preşedinte

Noaptea filmelor lui Nicolaescu
Mai multe filme semnate de marele regizor vor rula, gratuit, vineri noapte, la cinema Patria din Capitală şi la cinematograful „Sergiu Nicolaescu“ din Târgu-Jiu. Astfel, între orele 22.00 - 5.00, cei care l-au îndrăgit pe marele cineast vor putea urmări filmele „Dacii“, „Revanşa“, „Ultimul cartuş“ şi „Nemuritorii“. Evenimentul este organizat de Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor-RADEF România Film, în semn de respect pentru celebrul regizor.

Soţia nu vrea presă la funeralii
Dana Nicolaescu, soţia regizorului Sergiu Nicolaescu, a interzis presei să publice fotografii sau filme de la ceremonia de incinerare a soţului său. Ea a mai solicitat ziariştilor să trateze cu decenţă şi respect decesul soţului ei. Mesajul Danei Nicolaescu a fost transmis, sub forma unui comunicat, prin intermediul Cameliei Cavadia, PR manager la Pro TV. Sergiu Nicolaescu a vândut trustului Pro TV drepturile asupra celor mai multe dintre filmele sale.

Toate cuvintele lui Sergiu Nicolaescu

Ultimele interviuri acordate de Sergiu Nicolaescu publicaţiilor din România sunt încărcate de o tristeţe vagă, constantă, cum sunt toate cuvintele spuse la vârsta bilanţului. Multe dintre aceste ziceri vor rămâne, poate chiar vor deveni „virale“, altele se vor pierde şi vor fi uitate. Acestea sunt câteva stop-cadruri din seria ultimelor cuvinte ale regizorului, scrise cu cerneală de tipografie.

De când eram copil de ţâţă, mama mă legăna şi îmi cânta cântece patriotice. Azi, poate părea o scenă stupidă. O mamă tânără, de 20 şi ceva de ani, care-şi iubea copilul şi ţara.(Revista „Tango“, aprilie 2010)

La grădiniţă, aveam două iubite. Una avea mâinile calde şi una mâinile reci. Ce să zic,
mi-au plăcut fetele. Acum sunt căsătorit pentru a treia oară. Prima oară a durat câteva luni, a doua oară 10 ani. (Revista „Tango“, aprilie 2010)

Mi-a dat cineva o motocicletă veche şi eu am refăcut-o, am aranjat-o şi mă plimbam cu ea. Iar în Bucureşti am fost, cred, al treilea ins care am avut motocicletă. („Playboy“, iulie 2012)

Când eram la liceu, citeam Biblia la căpătâiul răniţilor care erau în comă. Erau oameni simpli, majoritatea ţărani, dar care ştiau să moară. („OK! România“, februarie 2011)

Uneori, când sunt singur, stau şi mă gândesc la ce vârstă am ajuns şi mă sperii. Dar nu cedez. Lupt în fiecare zi şi nu aş vrea să mă las vreodată de meseria mea. Pe de altă parte, sunt convins că sfârşitul nu este foarte departe… ”
(„Prosport“, martie 2010)

Deşi sunt un luptător şi nu mă sperie nimic, acum nu mai am cu cine să mă lupt. Mă omoară timpul pierdut şi neputinţa. Ce ştiu eu să fac nu mai pot face.(„Playboy“, iulie 2012)

Să rămână filmele, în rest, de mine să se aleagă pulberea! Dacă regret ceva, regret că nu am făcut un film în care să prezic cât de cât românilor viitorul de dupa Revoluţie ("Bună ziua Iaşi", ianuarie 2012)

Nu am fost un om materialist, dar am avut bani. Nu sunt zgârcit. Dar sunt cumpătat. N-am fost la niciun restaurant după ’89. Nu beau, nu fumez. Nu am copii, nu am nepoţi, nu am strănepoţi. Din păcate, regret acest lucru. Cam asta...“ („Historia“, decembrie 2009)

Sunt destul de rezistenta la socuri. Nu am fost chiar un fan al actorului, asa ca nu am fost chiar socata de nimic. Parerea mea e ca, amestecandu-se in politica, a pierdut in ochii admiratorilor.