Vreau sa plec de acasa...
 

Am o relatie de un an si parintii mei nu sunt de acord cu aceasta relatie. Am incercat n metode sa ii fac sa inteleaga ca sunt majora si pot sa imi aleg singura pe cine vreau langa mine. Intelegeam daca iubitul meu era o persoana rea, nu ii respecta pe parintii mei, dar asa nu inteleg de ce se poarta asa. Prietenul meu nu e din oras cu mine, ci din alt oras, eu fiind din Ardeal e aproape de Dunare. A stat de vorba cu mama mea si i-a explicat toate intentiile si ea a fost de acord, dupa cateva saptamani, zile mai bine spus, s-a razgandit total, a pus-o pe bunica impotriva mea si pe tata la fel. Nu sunt de acord cu el deloc si nu inteleleg... ca e din alt oras? Si ce? El a spus ca vine in oras la mine si se stabileste aici, numai sa fie bine... si nici asa. El face facultate la el in oras si eu mai am ultimul an de liceu... e cam greu sa ne vedem foarte des. In ultima perioada cand am iesit afara mama a inceput sa tipe la mine ca iarasi ma intalnesc cu el... cand defapt voiam pur si simplu sa ies cu o prietena. Toata viata mea parintii m-au controlat, mereu au luat ei decizii pentru mine, liceu... ce sa fac in continuare. Sincer nu imi place asa, vreau sa am si eu deciziile mele, ma simt asa inchisa in casa. Daca vreau sa ies sunt luata la intrebari, desi sunt majora, i se pare suspect orice... acum 1 zi s-a comportat foarte urat cu mine si m-a jignit... cat si pe prietenul meu, pentru orice da vina pe el, desi el nu are nici o legatura. Am hotarat ca dupa liceu sa plec de acasa si sa imi fac propria viata in alt oras, sa ne descurcam singuri... cu ajutorul parintiilor lui, sa imi plateasca el facultatea si sa ne cautam ceva de munca, avand in vedere ca parintii mei nu vor sa auda de el. Le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, dar exagereaza, am 19 ani, nu pot sa continui la nesfarsit doar cu decizile lor, simt nevoia sa decid si eu pentru viata mea.

Va rog... dati-mi o parere! Voi ce ati face daca ati fi in locul meu?

Ca să nu depinzi de părinți, nu e de ajuns să fii major, ci să-ți asiguri independența materială, deci să lucrezi, sau unul din voi să facă asta.
Iar dacă tot ai abordat topicul la secțiunea „morala creștină”, trebuie să știi că Biserica binecuvintează nunta, nu „relațiile”. Cine vrea să fie cu Hristos se căsătorește, și așa pleacă din casa părintească.
Iar când mirii se unesc în Biserică, ei trebuie să iasă de acolo și cu o nouă perspectivă asupra căsătoriei și familiei, căreia trebuie să-i dea un rost, evitând s-o trăiască doar pentru ei, egoist.
Consecința firească a unirii mirilor este nașterea copiilor. Iar aceștia trebuie, bineînțeles, și crescuți, hrăniți, educați. Nu e de ajuns să fim pregătiți trupește pentru căsătorie. Trebuie să creștem, totodată, și în responsabilitate. Să nu devenim maturi la trup și copii la minte sau suflet.

El o sa lucreze momentan si eu daca imi gasesc ceva. Asteptam ca sa fiu sprijinita, indrumata, nu sa mi se spuna lucruri urate sau sa fiu criticata, iar asta nu e prima data in ultii 5 ani cand se intampla acest lucru. Ne-am gandit si la casatorie... dar nu m-as simti bine sa fac o nunta si sa nu ii am alaturi pe parintii mei. Sa facem starea civila si o indrumare de la preot sa putem sta impreuna macar, poate cu timpul o sa se linisteasca apele si o sa facem asa cum trebuie cununia religioasa. Logodna, nu e cununia religioasa de dupa starea civila? Sau le incurc?

Nu vreau să te critic. Să te îndrum, da, și să te sprijin, dacă pot, însă doar în cele bune, pentru că n-ai nevoie de altceva.
Căsătoria civilă nu are legătură cu Biserica. E doar un contract.
Logodna nu este obligatorie, însă se poate face, în Biserică.
Ceea ce contează cu adevărat este cununia în Biserică, unde mirii se unesc atât între ei, cât și cu Hristos, care le dăruiește harul Său.
Cine alege să trăiască fără Biserică trăiește fără Dumnezeu. Nu este o mustrare, este doar adevărul, pe care îți este de folos să-l cunoști.
Poate vei primi și alte sfaturi. Eu te-aș sfătui să nu te grăbești să-ți trăiești relația înainte de a te pocăi, spovedi și căsători.
Și să nu crezi că ești singura care are nevoie de pocăință. Cu toții avem.

Draga Ina,

E tare frumos sa iubesti, dar e si periculos sa te avanti asa, in viata, fara nicio baza, la aceasta varsta. Ce ii poti oferi tu lui si el ce iti poate oferi tie, in afara de niste visuri si de niste vorbe? E tare greu in viata, e foarte greu sa iti gasesti un loc de munca in ziua de azi, si cand ai facultate si experienta. Nu iti jertfi parintii, stabilitatea ta emotionala si statutul tau pentru niste promisiuni fara fundament. Ai vorbit tu cu parintii lui, ca sa vezi ce parere au despre aceasta decizie a voastra? Ti-au spus ei ca iti vor plati facultatea si ca va vor intretine? Crezi tu ca parintii lui vor fi mai buni fata de tine, o straina, chiar si adusa in casa de fiul lor, decat propriii parinti? Nu face nimeni acte de caritate, ai vazut si tu ca si propriii parinti cartesc, daramite oameni straini! Fii cuminte si asculta de parinti. Sunt totusi parintii tai, tin la tine si au datoria sa te creasca si sa te fereasca de pericole. Daca vrei sa scapi de sub tutela lor, fa-o invatand o meserie si asigurandu-ti traiul.


Pana acum ai stat sub aripa parintilor tai si e si normal sa vrei sa iti iei zborul. Dar nu asa, prada unor promisiuni. Ci cu cinste, cu capul sus, cand vei putea tu insati sa fii responsabila fata de viata ta, cand vei putea sa te intretii singura! Iar asta se face in timp si cu truda. Uite, eu am auzit acum cateva zile un cuvant care nu mi-a placut, si de la o femeie intelectuala: "Noi, femeile, suntem niste intretinute. Mai intai de parinti, apoi de sotii nostri." Asa vrei si tu, sa treci de sub intretinerea parintilor in intretinerea viitorilor socrilor si a iubitului tau? Asta ti se pare libertate?!

Nu face un pas gresit care s-ar putea sa fie ireversibil! Tanarul acela, daca intr-adevar te iubeste, ar trebui sa astepte, in primul rand, sa fie in stare sa intretina o familie, si apoi, ca parintii tai sa fie de acord.
Nu lua nicio decizie pripita!

Totusi, n-ai spus pentru ce anume parintii tai sunt impotriva?
Ce argumente au?
Nu le cunosti sau consideri ca e mai bine sa nu le spui?

Daca esti asa sigura de relatia asta, nu crezi ca ai putea avea rabdare sa termini facultatea?

El n-ar putea avea rabdare pana termina facultatea si o termini si tu?

E bine ca te gandesti si sa primesti binecuvantarea parintilor tai pentru casatorie, poate chiar in timpul asta de care ziceam mai sus, isi vor schimba parerea.

Daca vei pleca de acasa pur si simplu, poate se vor inversuna si mai mult impotriva lui, considerand ca el este de vina.

Iar daca dintr-un motiv sau altul casatoria asta va fi un esec vor spune: "vezi, ti-am spus noi, de ce n-ai putut sa asculti?".

Doamne ajuta!

Ma bucur ca ai intrat pe acest forum fiindca acum esti putin dezorientata, iti urez bun venit(!) si-ti doresc sa gasesti sprijinul moral de care esti "insetata".

Departe de mine gandul sa te critic, sa spun lucruri urate sau sa rad de sentimentele tale pe care iti multumesc ca le-ai spus aici deschis; te rog sa fii sigura ca vreau sa te indrum nu dupa traseul meu, ci mai drept decat am facut-o eu insumi.

Casatoria(civila) nu exista in fata lui Dumnezeu si nu-ti recomand sa stati impreuna fara cununia religioasa facuta (asa cum iti doresti si tu) in plenul celor 2 familii.

Parintii tai sunt convins ca nu-ti doresc raul, insa tu esti mai pornita acum spre acel baiat si nu iei seama la rabdarea pe care ar fi bine sa o ai in folos triplu: sa se calmeze si ei, si tu si el(sunt sigur ca te "stimuleaza"); prin asta vei si verifica sentimentele implicate de toti(chiar si din partea ta).
Nu-ti este de nici un folos sa te grabesti cu nimic. Ai rabdare! Zilele nu intra in sac. Si maine va fi o zi.
34. Nu purtati deci grija zilei de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. I-ajunge zilei rautatea ei!(MT 6:34)

Calmeaza patima din tine si ocoleste-o!
Vei avea tot timpul in viata sa-ti faci viata dupa cum vei crede, dar acum ai rabdare.
Domnul fie cu tine!

Ina draga pina aici ai primit sfaturi de nota 10,ma bucur din inima mea ca avem aici pe forum oameni intelepti. Eu zic sa iei aminte la ce se scrie aici au mare dreptate nu au intrat zilele in sac si tu nu ai terminat nici liceul si te gindesti deja la maritat. Nu te grabi odata maritata asa o sa fii toata viata bucura-te de anii astia.
Dumnezeu sa-ti lumineze gindurile.Nu ignora si sfaturile parintilor care au avut si inca au grija ta.

Trebuie sa se invoiasca si parintii lor, atat ai baiatului, cat si ai fetei. Nu-i binecuvantarea lui Dumnezeu daca tinerii se plac unul pe altul si parintii nu se impaca. Deci, atunci nunta este Taina, cand Dumnezeu le da in gand si Parintilor si tinerilor sa se invoiasca la nunta.

Atunci este nunta binecuvantata, cand se invoiesc si tinerii si parintii, cand fac tocmeala de bunavoie intre aceasta cuscrie si intre copiii lor.-Parintele Cleopa Ilie


...si poate te-ar ajuta aceste sfaturi:http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/32nunta.htm

Daca deja ai gindurile acestea de independenta , de nesupunere fata de parintii tai , pe motiv ca esti majora, de neascultare , de necugetare la faptul ca nu sunt parinti pe lumea aceasta care sa vrea raul copiilor lor, ca a-ti purta singura de grija nu inseamna neaparat binele , ca viata intreaga este o cruce chiar cind traiesti cu ascultare ; daca inca nu sti ca Dumnezeu a pus legea ascultarii la toate nivelurile din societate (iar familia este un nivel de ierarhizare a societatii) si daca in ultimul si ultimul rind nu ai credinta in Dumnezeu , atunci sfaturile noastre, gindurile noastre catre tine , nu vor conta cu nimic in starea sufletului tau .
Tu deja ai gindurile stabilite, deja sti ce vei face in viitor , deja abia astepti ca sa mai treaca si anul acesta de scoala si sa poti face ce vrei tu .
Atunci , la ce iti vor mai folosi sfaturile noastre ?
Iar pe de alta parte, sa nu crezi ca exista crestini printre noi care sa te invete sau sa te incuviinteze ca sa te rasvratesti impotriva parintilor !
Spuneam ca nu ai credinta in Dumnezeu . Da, cred mult in asa ceva deoarece incepind cu Dumnezeu si continuind pina la ultimul Sau slujitor nu exista cineva care sa invete pe altul spiritul rasvratirii , ci din contra , al supunerii, al ascultarii din inima si cu dragoste , mai ales in cazul parintilor .
Daca ai fi fost o crestina ferventa ai fi constatat deja ca in orice carte de rugaciuni exista o serie de rugaciuni (care nu sunt puse acolo degeaba , ci ca sa fie citite in fiecare zi !)ale parintilor pt. copii, ale copiilor pt. parinti , ale fratilor intre ei , pt. sot, pt. sotie , etc .

Daca ai fi citit-o macar o data pe cea a copiilor pt. parintii lor ai fi vazut clar ca "... binecuvintarile parintilor intaresc casele copiilor ", ca iarasi " ... cununa batrinilor sunt fii lor si fala fiilor sunt parintii lor ", iar aceste rugaciuni nu sunt vorbe in vint si nici scrise de artisti plastici , ci de sfinti ai lui Dumnezeu care cunosteau viata (cum este ea in sine) si ce este Dumnezeu .
Ba mai mult, pot spune ca esti intr-o situatie tare neplacuta , numnita "de ispita" incit nici macar matura de-a binelea nu esti si deja satana iti sufla in pinze ca sa te rasvratesti .
Dar ca nu esti o asemnea crestina ferventa este numai vina ta (ai luat in deridere disciplina Religie) si a parintilor care nu te-au crescut in frica si rusinea de Dumnezeu ! Iar acum incepeti, impreuna, sa culegeti primele roade ale acestei stari .
In Psaltire , proorocul David spune clar : "paraseste raul si fa binele" , "intoarce-te de la rau si implineste dreptarea" , "alunga rasvratirea de la tine si fa supunere" ... caci stie Domnul calea dreptilor , iar celor mindrii (adica starea aceasta a ta este cauzata de mindrie multa , ca esti majora si deja esti stapina pe tine) Domnul le sta impotriva !
Iar daca cumva Domnul iti va sta impotriva , pt. pacatele tale si ale lui, toata dragostea ta sincera si aparent nevinovata de acum fata de prietenul tau se va transforma pe nesimtite in ura . Iar atunci vei avea de patimit cu adevarat , nu ca acum !

Ia seama bine la ce vrei sa faci , caci toate pacatele cu care vei gresi impotriva parintilor se vor intoarce mai tirziu asupra ta , iar ceea ce vrei sa faci fara binecuvintarea lor (unirea cu acel barbat ) este sortit pieirii, mai devreme sau mai tirziu , dar cu cit va fi mai tirziu , cu atit va fi mai rau !
Nu o spun eu , ci sutele si miile de carti despre zidirea duhovniceasca, despre vietile si patimirile celor care nu au ascultat de Dumnezeu , iar prin greutatea patimirii lor au devenit pilda pt. altii si au ajuns in carti !
Sa nu crezi cumva ca nu vei mai gasi asemenea barbat nici o data !
Insa nu uita : cerceteaza cu luare aminte pe duhovnicul tau . Prin gura duhovnicului vorbeste insusi Dumnezeu , iar ce va invata acesta , aceea sa faci cu mult zel !


In concluzie , asculta-ti parintii , si la timpul secerisului vei culege multa roada !

Sunt total de acord in tot ceea ce spui. Imi asa rau ca parintii mei merg pe o mentalitate batraneasca. Lor li se pare ceva rau faptul ca 2 persoane nu sunt din acelasi oras sau zona si se iubesc, si nu vor sa asculte, sa inteleaga asta... prefera sa sufar, desi le-am spus de atatea ori...

Mama a discutat cu el, i se parut un baiat la locul lui, a fost de acord sa ne dea o sansa la relatie si eram chiar incantati. Ceva zile mai tarziu am plecat la bunica mea, mama mamei mele si pur si simplu au inceput cu lucrul asta amandoua... am ramas uimita si profund dezamagita sa vad ca tot ce i-a spus lui si mie atunci, era doar o chestie de moment, sa scape... o totala prefacatorie. Ce era sa inteleg din tot lucrul acesta? Iar faptul ca ma jigneste de 1 an incoace fara vreun motiv... care ar fi motivul? Ca iubesc pe cineva? Putine persoane au sansa de a iubi si a fi iubite, asta e parerea mea, e ceva de la Dumnezeu care iti da sansa sa iubesti si sa fi iubita, sa simti ca esti fericit oricat de proasta ar fi acea zi. Din punctul meud e vedere faptul ca iubesti si este iubita iti da putere, iti da putere sa treci peste toate necazurile, sa rezolvi orice lucru... dar ceea ce vreau eu cel mai mult, e imposibil.

Ina
 

Dupa liceu, tu oricum vei pleca de acasa, daca doresti sa urmezi facultatea de medicina, nu? Am dedus ca locuiesti intr-o localitate mai mica din Ardeal, deci vei urma medicina la Cluj sau alt centru universitar. Ei sunt de acord cu alegerea ta? Probabil considera ca in perioada aceasta, ar trebui sa fii mai apropiata de studiu, fiind clasa a 12-a si urmand examenul de bacalaureat, decat pe activitatile sociale (ca sa spun asa),de aceea nu-s atat de deschisi cu iesirile tale, fiind ingrijorati ca acestea te-ar putea abate de la invatatura, fix in acest an, atat de important pentru tine. Nu cred ca au ceva cu acel baiat, ci cu ideea ca atare, ar fi reactionat la fel si daca era altcineva.

Dragă Ina,

Nu ne-ai spus dacă ai duhovnic... acesta ţi-ar fi de mare ajutor în luarea unei decizii corecte. Este frustrant să ai piedici din partea familiei tale, dar eşti încă foarte tânără şi nu este de bun augur să porneşti într-o căsnicie fără binecuvântarea părinţilor. Sfatul meu este să îl asculţi pe părintele duhovnic. Dacă nu ai, să cauţi şi să te spovedeşti. Noi trebuie să căutăm să facem voia lui Dumnezeu, doar aşa ne vom dobândi liniştea.

Şi nu te pripi. Spor la învăţat şi Dumnezeu să te lumineze!

Situatia ideala ar fi sa te casatoresti, sa locuiti in orasul tau, el sa lucreze si tu sa continui facultatea.
Daca v-ati casatori si tu ai continua studiile cred ca si parintii tai in cele din urma vor accepta relatia voastra.
O alta varianta ar fi sa locuiti in orasul lui, pentru a va mai putea ajuta parintii lui si viceversa.
In varianta sa va mutati in alt oras sunt multe stresuri pe capul lui (nici prieteni, job nou, raspundere financiara pt tine, nici familie)...si este posibil sa va despartiti mai uasor.

Daca nu te iubeste destul de mult sa va casatoriti atunci parerea mea este sa faci cum este mai usor pentru el.

Credeam ca am... dar s-a dovedit ca acea persoana, mai exact preotul, sa ii spuna mamei mele tot ce ii spun eu... nu mi s-a parut ceva frumos din partea lui. O sa caut pe altcineva zilele acestea. Multumesc!

Ca sa vedem totusi distanta... Eu sunt din Nasaud, jud. Bistrita-Nasaud si el este din Braila. E o distanta ceva mai mare si ne-am gandit sa raman aici pentru inceput, facultatea voiam sa o fac in Bistrita, in municipiu si el sa isi gaseasca ceva de munca prin Bistrita pentru moment. Dar cu toata harababura care o creeaza mama mea... si neintelegerile astea, m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa fie undeva la mijloc, e exact km-ii perfecti si egali intre Nasaud si Braila, adica Brasov. Ideea mea era sa plec in Bv dupa ce termin cu fac (farmacie - specializare astistent farmacist) care dureaza decat 3 ani...

Cum am spus si mai sus. Ma duc spre ramura medicinei, mai exact farmacie - specializare asistent farmacie care dureaza 3 ani, am spus mai sus unde locuiesc, cat si el. Parinti mei sunt de acord cu alegerea mea. Nu am spus niciodata ca as renunta la scoala, as continua oriunde as fi.

Ai luat in calcul si posibilitatea ca relatia ta cu el sa nu aiba sfarsit fericit(casatorie)? Ce vei face singura in BV daca se intampla ceva cu relatia voastra? Intreb, caci e bine sa avem mai multe planuri. Brasovul e frumos foc, logic, doar sunt brasoveanca, dar ai luat in calcul toate posibilitatile?

E trist cand sunt asa neintelegeri intre copii si parinti. Totusi, faptul ca el este din alt oras, este singurul motiv ptr. care mama ta nu accepta relatia cu el? Intreb caci mi se pare cam imatur acest motiv. Considera ca esti prea mica sa te duci la casa ta? Intreb ptr. a intelege, nu doresc sa cauzez suparare!

Daca tot mergi pe farmacie, atunci urmeaza facultatea, nu acel colegiu de asistent de farmacie, ca nu se merita. Munca va fi aceeasi intr-o farmacie, insa remuneratie mult mai mica, doar pentru ca esti incadrat ca si asistent de farmacie, nu farmacist.

Ma regasesc in cuvintele tale, de cand ma stiu...
Avind de timpuriu un gust aparte pentru experienta concreta cea mai felurita si pentru cugetarea personala asupra oricarui lucru, puneam deja la cale sa ma eliberez din stransoarea familiei pe cand aveam, poate, 7-8 ani... Noaptea, adeseori, ma prefaceam ca dorm si, intors cu fata la tablia lucioasa a patului, nascoceam intruna planuri pentru a fugi de acasa, intr-o lume pe care mi-o inchipuiam, desigur, cu multa imaginatie exaltata, potrivita nazuintei mele spre libertate si eroism.
Ma simteam bine mai ales in taberele scolare, unde eram departe de parinti si unde puneam desigur multe probleme celor care se ocupau cu ingrijirea noastra. Era o fericire ca parintii mei, lucrind in invatamant, imi puteau oferi cel putin doua tabere pe vara (una la mare si una la munte), astfel incat aveam o luna in total libertatea mult visata...

Cand mi-am ales liceul, am gasit in sfarsit prilejul sa ma desprind puternic de ai mei. Am ales, dupa lupte grele cu mama (care ma visa preot, deci ma voia elev la seminar), sa fac liceul militar la Breaza. Apoi au urmat scoala militara, peripetii prin lumea intreaga, un sir de aventuri cu de toate, pe scurt intreaga satisfacere a gustului meu de aventura, de libertate, de descoperire, de experimentare a intreg omenescului... Cat de lacom am fost eu de viata, de joc, de munca, de creatie, de invatatura! Sunt minjit de viata pe piept, pe burta, pe ochi si pe suflet precum e copilasul manjit de pepenele rosu in care a intrat cu totul, sa il manince, nu alta...:)

Inutil sa spun ca astfel, lacomit la toate dragostele, nu am avut mai deloc ragazul sa pricep vreo boaba cat de mica din talcul vietii. A trebit sa ajung in troaca porcilor sau, ma rog, sa rup si eu o roscova dimpreuna cu ei, pentru a pricepe ca pofta de trai o anumita libertate e a mai tare ispita a energiei trupesti, a firii, a pamantului care nazuieste catre Soare...

In anii mei de peregrinari, frumos colorate si presarate cu varii incercari, asemuindu-ma cu Ulise ori cu alti eroi din povestile si povestirile lumii, am simtit mereu un dor in dublu fir, un dor impletit: primul fir, evident pentru mine mereu, era dorul de parintii mei si de satul in care am vazut lumina zilei. Al doilea fir, cu totul tainic, l-am descoperit, poate, prea tarziu... Este dorul de Dumnezeu.

M-am casatorit, de timpuriu, cu o fata pe care am crezut ca o iubesc (si da, am iubit-o) si care am crezut ca ma iubeste (ei da, cred si azi ca m-a iubit, cu adevarat). Nici parintii mei nici ai ei nu au fost prezenti la cununia noastra. Am locuit impreuna in Bucuresti, in casa noastra, obtinuta aproape miraculos de la una din primariile capitalei. Am facut facultatea pe munca si banii nostri, am aratat multa ambitie amandoi si aveam mereu simtamantul ca noi eram cei care avusesera dreptate. Ca parintii gresisera. Ca adevarul era la noi, cu noi.

Ne inselam. Astazi stim amandoi ca ne inselasem puternic. Nu eram cu adevarat fericiti, nu gustam tihna casatoriei, aveam mereu simtamantul fin ca gresisem undeva, mintisem, furasem... Ne simteam ca doi fugari ascunsi vremelnic intr-o cetate de scapare...
Astazi stiu: ne lipsea binecuvantarea parintilor. Desi ingaduitori au fost, aflind ei in sfarsit ce facusem noi, Dumnezeu sa ii odihneasca!

Cred astazi ca exista o teribila putere a firii omenesti catre cunoastere, catre imbibare cu existenta. O pofta nebuna de viata.
Si ca aceasta putere trebuie, cu orice pret, calauzita spre rostul ei din care-a si pornit: spre Domnul Dumnezeu, Izvorul si Plinirea noastra, Cuvantul Care naste, creste, ingrijeste, curata, plineste.
Cata vreme nu suntem in albia harazita noua de Domnul, cata vreme nu avem ziduri/maluri/diguri puternice, e cu totul probabil ca forta viiturii vietii din fiinta noastra sa rupa zagazul si apa vietii sa navaleasca peste maluri, umplind campiile si baltind pe alocuri, in smarcuri mici si puturoase... Balti inselatoare, vremelnice...

M-a tinut Domnul in viata pana azi. Privesc cu nostalgie la copilul care am fost, la tineretea mea plina de foc si la patima de-a trai. Privesc si plang, adeseori: am simtamantul scrumului. Al nimicului. Al golului. Toate aceste aventuri ale libertatii experientei de cunoastere nu mai au nici o consistenta, astazi. Ele sunt paie arse de focul patimii, la flacaruia mica si neintrerupta a timpului, prin vremuri... Ce drum inselator m-a prins prin ape!...

Daca ar fi sa o iau de la capat, oare, as face altcumva?....
Nu stiu... Probabil ca nu, daca, de data aceasta, omul si omenescul din mine nu ar fi ingradite de o mana puternica si priceputa in ale vietii si mortii. La Mana Bunului Dumnezeu ma refer, la credinta in Hristos si la Maica Biserica, unde eu am ajuns abia la final, ca la un liman ce-i drept, pe care ma deplang ca nu l-am cautat de la bun inceput. Desi fusesem chemat si indreptat mereu, prin parintii mei, prin maica mea mai intai.

Dumnezeu sa va lumineze mintea, inima si intreaga viata, si sa va daruiasca mai intai pace si buna intelegere cu cei dragi de acasa. AMIN!+

Da... doar din acest motiv... pentru asta am cautat raspunsuri... pentru ca doar parerea mea era asta, ca e asa imatura si se poarta oribil doar din asta...?
Nu, deloc. Nu mi-a impus cand sa ma casatoresc, la ce varsta, cum, mereu a spus ca ma ajuta si totul a fost bine, dar ea ar vrea sa ma casatoresc cu cine vrea ea, nu pe cine iubesc eu.

Imi pare rau sa aud lucrul acesta... Ai fi un bun preot... si nicodata nu e prea tarziu sa ii indeplinesti visul mamei tale, chiar daca e acolo sus, ea te sprijina, te ajuta si te indruma, gandeste-te...

Eu voiam doar intelegere si sa se bucure pentru mine, sa imi sustina alegerile pentru ca nu e ceva rau, as face toate cum trebuie, am cerut decat intelegere, sa ma asculte, nu sa imi impuna... faci aia, aia si aia... nu e tocmai un sentiment placut. Ii vreau langa mine si ma bucur sa vad ca parintii lor imi spun niste lucruri frumaose, fiind trecuti prin viata... au o varsta mai inainata, pe prietenul meu l-au avut la o varsta de 40 ani +... si mereu mi-au spus ca nimic nu se poate compara cu iubirea.

Sincera sa fiu voiam sa termin mai repede, 3 ani... nu 5 cat cere la farmacist... ca sa pot sa lucrez si sa ma intretin singura, sa nu mai depind de parintii mei. Ei sunt niste persoane dificile, si merg pe chestia... atata timp cat esti la mine in casa, faci cum spune, ca vreau, ca nu vreau... si nu e de acum acest lucru, e de cand ma stiu, ca as fi fost minora, ca acum sunt majora... e la fel, nici o diferenta nu e.

Ai primit multe raspunsuri pline de intelepciune, acum tine de tine Ina sa culegi binele. Mesajul lui Cezar Ioan m-a impresionat profund, citeste-l cu atentie, vei gasi multe raspunsuri la framantarile tale.

Mai asteapta putin, concentreaza-te acum pe examentul ce te asteapta, nu iti irosi timpul si energie visand. Sa nu ma intelegi gresit, dar viata este dura, nu poti intelege asta pana nu vei fi pe picioarele tale. Cand vei ajunge la facultate, te vei bucura de o mare libertate, parintii vor mai ceda, vei avea alt statut in fata lor. Mai asteapta, vei vedea ca in viata te vei lovi de aceasta asteptare si vei intelege ca e mai bine "sa lasi timpului timp" (o vorba a PS Iustinian Chira).

Parerea mea este ca pana nu vei intra la facultate sa nu faci niciun pas, asteapta sa vezi cum decurg lucrurile, poate atunci chiar iti vei gasi si ceva de lucru part-time, sa ai si o oarecare independenta, trebuie sa il cunosti mai bine pe prietenul tau, o relatie la distanta poate parea perfecta, dar cand veti locui impreuna situatia poate se se schimbe.

Vai de duhovnicul care nu tine secretul.... de la spovedanie mai bine nu se mai nastea.

Ştii că respectul tot li-l datorezi, nu?

Sa nu ma intelegi gresit, nu spun ca trebuie sa gandesti mercantil, insa pentru ca mama mea e farmacist, cunosc destul de bine realitatea dintr-o farmacie, de aceea am spus ca, daca toti iti place farmacia, ar fi mai bine pentru tine sa urmezi facultatea, chiar daca este una grea, decat acel colegiu, care-ti limiteaza posibilitatile dupa absolvire. Ca reprezentant al unei firme de medicamente ti se cer studii superioare, deci ai mici sanse sa prinzi un astfel de post, ramanandu-ti optiunea sa lucrezi intr-o farmacie sau sa faci cu totul altceva decat te-ai pregatit, cum se intampla de cele mai multe ori. Remuneratia unui asistent de farmacie debutant la stat (farmacia unui spital) e in jur de 900-1000lei brut, deci nu-ti va fi usor sa te intretii singura, iar la privat, depinde de patron, dar nu te astepta la ceva cu mult mai mult. Retine insa ca acestia prefera sa angajeze farmacisti, nu asistenti, pentru ca legea nu le permite sa lase singur un asistent de farmacie, trebuie sa fie secondat de un farmacist. Cu o diploma de farmacist poti sa optezi la adica pentru un post de asistent de farmacie, daca nu gasesti job ca si farmacist, dar invers nu poti.

Ai dreptate... iti multumesc pentru sfaturi! >:D<

Daca tot pleci de acasa, asa poti sa alegi Clujul, (nu-i cu mult mai departe de casa) ca-i oras mai mare si gaseste si el mai multe oportunitati decat in Bistrita, ce-i un oras micut sau te duci in Galati,(este si acolo fac. de farmacie) ca sa fie el aproape de casa. Stai, ca am uitat ca intre Nasaud si Bistrita nu-s mai mult de 30km, deci poti face naveta, nu trebuie sa te muti de acasa :) Acum am inteles care e situatia. Pana nu intri la facultate, nu faci nimic, odata intrata, lucrurile se vor aseza si cu parintii tai.

In Bistrita nu e fac. de Farmacie...

Pe drumul vietii e bine sa pornesti in primul rand cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Din niciun om sa nu-ti faci idol. Fiecare om atunci cand se afla sub influenta rea comite greseli. Revizuieste-ti prioritatile, astfel incat sa ai si satisfactii profesionale in aceste vremuri nesigure. De asemenea, ai in vedere faptul ca viata de familie presupune asumarea unor responsabilitati. Ambele alegeri sunt importante: si cariera si viitorul sot. Si e foarte important ca ambii soti sa fie crestini buni care asculta de un duhovnic. E bine sa aveti acelasi duhovnic dupa casatorie si chiar inainte.

Un duhovnic bun este de mare importanta atunci cand avem indoieli in privinta sfaturilor date de parinti. Nu trebuie sa-ti fie teama sa-i spui si caderile si aspiratiile tale. Rugaciunile lui si ale tale nu vor ramane fara roade si astfel vei reusi sa iei decizii intelepte. Asadar, spovedanie, apoi rugaciune si ascultare de duhovnic!

Cine vrea sa nu greseasca cu intrebarea sa calatoreasca. Deja ai facut un pas intelept punanad o problema care-i framanta, poate, si pe alti tineri si care vor gasi mangaiere in sfaturile date de alti useri. Totusi, decizia finala iti apartine, caci pe orice cale vei merge, o cruce trebuie sa duci si tu, mai mare sau mai mica, dupa cum o oranduieste Dumnezeu fiecaruia dintre noi. Nici parintii, nici nimeni dintre oameni nu poate sa ti-o ia. Important este sa ti-o asumi, nu atunci cand dai de greutati s-o arunci.

Dumnezeu sa te ajute sa-ti intemeiezi o familie crestina, sa nasti si sa educi crestini si sa-ti faci din casa ta un loc placut Lui.

Ai primit sfaturi foarte bune si frumoase Ina,sper sa ai un moment de ragaz si de interiorizare incat sa realizezi ca toti acesti oameni deosebiti ti-au dat sfaturile cu dragoste si pretuire nedorind raul,neimplinirea sau nefericirea ta.

Si eu am avut o experienta asemanatoare cu parintii,insa dupa trecerea perioadei inflacarate a celor 19,20 de ani am realizat ca nu exista parinti care sa vrea raul,poticnirea si nefericirea copiilor.
Copiii si adolescentii nu sunt caracterizati de intelepciune si experienta,ci mai ales de naivitate si idealism;tocmai din acest motiv parintii"stiu mai bine" si se implica mai mult in decizia viitorului copiiilor.

Mama ta poate are un fler anume care ii spune ca prietenul tau nu prea arata a cap de familie,la ai lui 22 sau 23 de ani cat are.Unii oameni sunt mai idealisti, altii sunt mai pragmatici.In urma acestei manifestari,poti observa ca nu este nici o problema pt ultimii sa-si intemeieze o familie de timpuriu,chiar dupa terminarea liceului;pe cand pt primii-idealistii-acest episod poate dura pana se mai aseaza,coc,maturizeaza.

Asa,cum s-a mai spus,acesta este un an foarte greu pt tine,ideal ar fi sa nu te consumi intre drame sentimentale si viitoarea ta educatie ci sa te concentrezi mai bine.Pai tocmai in stresul examenului de bacalaureat cand mai ai timp de naveta la Galati?

Probabil ca si acest aspect o irita pe mama ta,ca nu poti avea o iesire standard in oras,de cateva ore ci pt a te intalni cu el trebuie sa fi plecata poate pt un weekend intreg de acasa.
Ce faci atunci?Stai la el?Iti iei camera la hotel?
Normal,ca nu este pe placul parintilor aceste aranjamente care implica"relatii"fara angajamente serioase inca...
Sunt amenintati,poate,si de sarcinile neplanuite care se pot ivi la acest nivel al relatiei.Tu inca locuiesti cu ei,iar pregatirea ta pentru a lua viata in piept este cam...minuscula.

Esti pregatita sa poti creste si intretine un copil?Prietenul tau are o parere buna,pozitiva despre copii sau acest subiect ii provoaca repulsie?

Din comentarii,nu am dedus ca ar exista planuri de viitor care sa va sustina relatia,ci doar planuri cu bataie scurta,cum ar fi parasirea casei parintesti.Si ce se va intampla dupa?
Va mutati impreuna necasatoriti,neavand nici binecuvantarea parintilor,nici pe cea a Lui Dumnezeu?
Grea relatie,fara prea multi sorti de izbanda.
Acum el iti promite ca va veti casatori candva,insa asta nu are relevanta,se poate intampla,cum la fel nu se poate intampla!Deocamdata nu exista nici o certitudine,decat vagi sentimente de iubire si tandrete.

Domnul sa-ti calauzeasca pasii cu dragoste si promite-ne ca o sa mai scrii.

Nu ii provoaca repulsie copii, insa vrea sa nu ii lipseasca nimic unui viitor copil al lui si sa fie fericit. Nu e vorba de copii, pe viitor ne-am gandit decat la casatorie si sa reusim sa avem casa noastra, sa muncim si dupa copii, sa aiba totul.
Eu nu am avut sansa sa plec la el, nu ma lasa parintii, nu am cum, el vine mereu aici.

Deci inca stati bine :)
Ma bucur ca ati vorbit deja despre casatorie,planuri de viitor si posibilitatea de a avea copiii.Totusi astea nu se fac la pocnirea degetelor,trebuie mai intai sa fii in stare sa-ti castigi painea cea de toate zilele.
Daca va casatoriti chiar dupa terminarea liceului,s-ar putea sa fie mai greu cu aparitia copiiilor si planurile de colegiu.Greu dar nu imposibil.

Tu ce parere ai sau cum vezi lucrurile ?

Şi totuşi... Brăilean? :39:

Da, brăilean...

Da,Dragos!
Ce poti sa ne spui de asta? :)

Eu cred ca m-as descurca. Am trecut prin multe la viata mea si as fi pregatita oricand sa am un loc de munca, sa ma casatoresc. Am rabdarea necesara si sunt o idealista, imi place numai gandul sa muncesc si sa am satisfactia ca in cele din urma o sa reusesc tot ce mi-am propus. De aceste lucruri sunt pregatita.

Bună alegere!:41: