cei care au trecut la Domnul
 

Doamne ajuta!

Sunt nou pe forum, poate cineva care a citit mai mult despre viata de dupa moarte sa raspunda la intrebarea: vad si simt cei care au trecut la Domnul, ceea ce facem noi pt ei dupa ce au plecat? (de exemplu rugaciuni pt ei, milostenie)

Da, vad, simt si doresc; este singura lor speranta catre Domnul ca noi sa ne rugam si sa facem milostenie pentru ei.

De simtit, nu stiu daca mai simt, dar de vazut vad TOT, inclusiv efectele pacatelor lor, care mai pot aduce altora sminteala si care inca ii osandeste, desi ei au terminat viata pe pamant si aparent n-ar mai trebui sa le fie contabilizate pacatele. Spre exemplu, cineva in cursul vietii si intr-o perioada de ratacire asa cum o are aproape fiecare dintre noi in tinerete, sa presupunem ca scrie un roman plin de fantezie erotica, dar pe care nu-l publica niciodata, fie si numai pentru ca in subconstientul lui simte ca intra in conflict total cu Dumnezeu si-si compromite mantuirea. In timp se maturizeaza, se spovedeste, primeste si tine canoane cu sfintenie si se impartaseste astfel cu sfintele taine. Dar omite un lucru esential: sa arunce in foc manuscrisul; ori din neglijenta, ori din impresia falsa ca il poate modifica, si dintr-un roman plin de sminteala sa poata face o carte plina de invataturi frumoase... Apoi, intr-o zi "pleaca". Spovedit si impartasit, poate este firesc sa ajunga "In loc curat, in loc luminat, in loc cu verdeata, unde dreptii se odihnesc!" Dar dupa ani (nu conteaza cati) un stra-stra-nepot sau un strain (strain si de Dumnezeu) descopera manuscrisul si face din el o "splendoare" de film mai mult sau mai putin XXX, mai mult sau mai putin premiat cu "Oscar". Oare unde se afla sufletul autorului acelui manuscris, pana in acel moment si unde trece dupa? Cine mai "plateste" pentru aceste pacate, dar mai ales... cine se mai roaga? De aceea e bine sa ne ingrijim cu multa luare aminte, toata viata ca nu cumva sa lasam in urma noastra "semnele" unor pacate pentru care sa trebuiasca sa platim si dupa ce nu vom mai fi!

Astazi am avut o "discutie" cu o clienta (ma rog, o babutza putin senila) care merge la biserica penticostala si care imi spunea ca biserica lor e o biserica "vie", nu ca la noi, unde omul pacatuieste toata viata si dupa ce moare ii fac rudele coliva, parastase ca sa-l ierte Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pocainta trebuie sa inceapa inca din viata. Nimic mai adevarat, doar asta ar trebui sa facem cu totii. Pacat insa ca sunt foarte multi dintre noi care cred ca pocainta se face la batranete sau eventual dupa ce mori...

In mod natural, sufletele celor care se afla dincolo de pragul vietii in trup nu mai au legatura (nu vad, nu simt) cu cei de dincoace, ci numai cu cei de dincolo. Dar, prin gratia conferita lor de Dumnezeu, ei pot vedea si simti cele ce se petrec in aceasta parte a creatiei.

biserica penticostala e o biserica "vie" (in viziunea acelei doamne in etate) deoarece urla si zbiara, deoarece se trantesc la pamant, plangand isteric (teatru de prost gust), iar cu privire la pacatuit, penticostalii sunt pe primul loc in ceea ce priveste decadenta in biserici (occidentalii care nu mai au nicio frana in a pacatui, oare nu sunt in marea lor majoritate neoprotestanti?)

in plus de asta, la penticostali nici nu se stie bine ce e pacat si ce nu, nu au nici canoane pentru pacate, cum avem noi ortodocsii.

Pocainta se poate face si la batranete, pana "la al doisprezecelea ceas". Odata cu Domnul Isus au fost rastigniti si doi talhari. Unul s-a pocait in al doisprezecelea ceas, celalalt nu. Prin acest lucru, Domnul ne arata ca:
1) niciodata nu este tarziu pentru pocainta
2) nu e bine sa amanam pocainta indefinit, fiindca riscam sa murim asa cum am trait o viata: in stare de pacat.

Dupa moarte nu se mai poate face pocainta. Numai in viata aceasta. Pe de alta parte, prin faptele de credinta ale celor ramasi (inclusiv pomeni, posturi), mai ales Sf Liturghii, prin indulgente in baza faptelor suprameritorii ale sfintilor, se pot scurta stagiile purgatoriale prin care trec sufletele celor nedeplin vindecati de pacatele lor.

Aceasta e învățătura Bisericii Catolice și a Bisericii Ortodoxe, dar aveți vreo dovadă că e și învățătura lui Hristos descoperită în Biblie?

P.S. Nu mai întreb despre "stagiile purgatoriale" despre care și confrații mei ortodocși sunt de acord că este o erezie.

1. Din moment ce este invatatura Bisericii Catolice, inseamna ca este invatatura Domnului nostru Cristos.
2. Episodul Metamorfozei de pe Muntele Tabor, cand Moise si Ilie sunt prezenti si vorbesc ajunge, sau mai trebuie sa va spun si atele ?

Axiomă doar pentru Biserica Catolică. Deci...

Cred că ar fi necesar, cele două personaje biblice erau cât se poate de vii... deci...

Desi Moise murise cu mult timp in urma.
Deci, suficient sau mai vrei?

Se pare ca protestantii cred ca Moise nu a murit. Desi Biblia vorbeste in detaliu despre moartea lui Moise, ei nu cred cuvantul Bibliei.

In acest caz, nu ne ramane decat sa-i trimitem la un rabin pe care sa-l intrebe care a fost convingerea multimilenarului cult mozaic: Moise a murit ori nu a murit ? Convingere, desigur, zdruncinata in urma cu cateva decenii, cand a aparut alcatuirea ecleziala numita "Biserica Penticostala".

Bineînţeles că mai vreau, fratele meu! E acelaşi argument, n-ai adus altul. Adică Ilie nu a murit, iar Moise fusese înviat. Domnul nu discuta cu morţii pe Muntele Tabor, doar vrăjitorii şi spiritiştii "discută" cu ei.

Nu ştiu exact ce cred protestanţii, însă adventiştii de ziua a şaptea sunt convinşi că Moise a murit, doar scrie în Scriptură.

Dragii mei va rog mult indrumati-ma daca s-a mai discutat undeva catre acel subiect despre slujba inmormantarii si diferitele pomeniri care trebuiesc facute pentru sufletul celui decedat.
De asemenea va rog mult pe toti cei care sunteti familiarizati cu procedurile legale sa-mi spuneti si mie cu ce sa ma pregatesc din timp, ce sa am in casa, ce va trebui sa cumpar, unde cu cine si ce trebuie sa vorbesc.
Din pacate, draga mea bunica este din ce in ce mai bolnava si toti doctorii imi spun sa ma pregatesc sufleteste ca mult nu o mai duce, avand si o varsta inaintata. Eu sunt singura persoana din familie care ma pot ocupa de toate cele necesare, restul familiei fiind raspandita in toate colturile tarii.
In afara de spovedanie si impartasanie inainte de moarte chiar nu stiu ce am de facut dupa :(
Si ma tem ca momentul trecerii ei la Domnul se apropie, nu stiu daca sa dau crezare sau nu acestui gen de intamplari, dar astazi mi-a spus foarte senina ca l-a vazut pe sotul ei langa ea pe canapea si ca nu stie unde a plecat. Sotul ei este mort de 19 ani :( Stiu ca in momentul cand batranii incep sa vada sufletele celor deja plecati la Domnul se cam apropie si trecerea lor.
Asa ca va rog, orice sfat aveti pentru mine, voi citi cu mare atentie.
Multumesc. Doamne ajuta!

Este datoria unui crestin sa cunosca ce trebuie sa faca, ce anume este important sa implineasca atunci cand trece prin aceasta experienta dureroasa - pierderea unei persoane dragi.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=inmormantare

Eu zic sa chemi preotul sa o spovedesca si impartaseasca sa fie pregatita ea ...apoi despre restul o sa te descurci cu ajutorul oamenilor de linga tine si sfaturile de la preot.

Maria, este foarte important sa petreceti in rugaciune timpul acesta de dinainte si de dupa... faceti paraclisul Maicii Domnului, se citeste Psaltirea la capataiul celui decedat, pana la inmormantare. Vorbiti si voi cu parintele. Si chemati preotul repede, nu asteptati pana in ultimul moment!
Apoi, din prima zi, sa fie pomenita la Sfanta Liturghie.

Spovedania si impartasania sunt cele mai importante. Despre ajutorul oamenilor nu sunt de aceeasi parere. Este bine sa cunosti ce invata Biserica in legatura cu tot ce trebuie sa faci, ce este important si folositor si ce nu este important. Oamenii vor avea fiecare cate o parere, se vor supara daca nu faci cum ti-au spus ei si te vor incarca cu lucruri inutile si complet nefolositoare.

Eu stiu ca sint diferite obiceiuri acolo, depinde unde locuiesti, eu nu cred ca la oras merge cu mortul pe jos, sa faca opriri si alte. Inmormantarea se face si dupa situatia financiara, si aici ajunge la $11.000 daca nu-i ai e cam greu sa le faci pe toate asa ca la carte.