Cum iti este viata asa iti este fata!
 

Plecând de la această constatare a înţelepciunii populare, citată de p. Teofil Părăian, aş vrea să aflu ce părere aveţi despre efectele faptelor omului asupra persoanei sale. Nu am citit prea mult pe această temă ( aş fi interesat să o fac dacă mi-aţi sugera ceva ),dar am observat că există o legătură între ceea ce facem şi ceea ce suntem, sau devenim ... Bunăoară, ca să fiu mai concret, desfrânarea atrage după sine, obrăznicia, neruşinarea ... Şi probabil că s-ar mai putea aduce şi alte exemple ...

O sa fiu offtopic probabil, dar postarea aceasta mi-a adus aminte de "Portretul lui Dorian Gray", de Oscar Wilde, o prelucrare a mitului lui Narcis. Dorian Gray era un tanar foarte chipes, frumusetea lui nu avea niciun cusur si din acest motiv a fost solicitat sa fie modelul unui tablou. Pictorul si-a pus toata maiestria, iar in momentul in care a vazut tabloul, Dorian s-a indragostit atat de tare de imaginea sa, incat si-a dorit ca el, cel real, sa nu mai imbatraneasca niciodata si sa fie pururi precum chipul din tablou. Dorinta i s-a indeplinit, s-a realizat un transfer intre el cel adevarat si cel din tablou. El a ramas tanar si frumos, ca si cum anii nu ar fi trecut, in schimb, chipul din tablou se modifica si ii arata mereu propria stare sufleteasca, ca intr-o oglinda. Dandu-se prada unor placeri frivole si traind doar pentru sine, ori de cate ori facea vreo fapta rea, se reflecta pe chipul pictat. Din cauza vanitatii lui, iubita sa se sinucide, pe tablou apar urme de sange. Cu timpul, pictura ajunge sa nu mai semene deloc cu originalul. Tanarul frumos ajunsese sa acopere tabloul care se uratise groaznic, pentru a scapa de remuscari. In cele din urma, in incercarea de a se elibera de blestem, Dorian il injunghie pe pictor, dupa ce ii arata portretul si apoi, cu acelasi cutit, incearca sa distruga si opera. Slujitorii gasesc in casa corpul injunghiat al unui batran foarte had, pe care il recunosc dupa inele ca fiind stapanul lor, langa un tablou care infatiseaza un tanar nespus de frumos. Transferul devenise reversibil.

da!! am vazut si eu filmul Portretul lui Dorian Gray in 2009!! este exact asa!! foarte buna realizarea, actori de prima mana!
si da, am observat si eu ca in timp, omul, ajungand la maturitatea vietii, arata pe chipul ca o carte deschisa, toate experientele care l-au marcat, ochii sunt doar oglinda sufletului, iar in privirea lui, omul iti arata de fapt cine este!! ar mai fi si atitudinea din timpul conversatiei, dar aceasta se poate "modifica" cu dibacie, cuvintele spuse sunt de prisos, cata vreme simti deja cu cine ai de-a face!!
pentru comparatie cautati fotografia cu Parintele Arsenie Boca (si nu numai) ca model de viata de virtuti intiparita pe chipul sau!!

Nu ai fost offtopic deloc! Foarte la fix. Mereu esti pe faza.
Uitasem de acest film...
Pace si bucurie de la Domnul!

Acest adevar ne este descoperit inca din primele pagini ale Vechiului Testament, atunci cand Dumnezeu nu a cautat spre jertfa adusa de Cain.

Scriptura ne spune ca " ... s-a intristat Cain tare si fata lui era posomorata. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: Pentru ce te-ai intristat si pentru ce s-a posomorat fata ta? Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!"

Domnul a vrut sa-l atentioneze ca urmeaza sa savarseasca un pacat grav. Insa Cain nu a luat aminte si l-a ucis pe fratele sau.

Da, exemple mai sunt destule.

Medicul austriac stabilit in Franta, Franz Joseph Gall (1758-1828), a pus bazele unei teorii, Frenologie, nume dat de colaboratorul sau, J.C. Spurzheim, teorie care trage concluzii privind caracterul dupa trasaturile fetei(fizionomie).

Am auzit inainte de '89 la radio Romania o iintamplare despre acest personaj pe care incerc s-o redau pe scurt aici:
Fondatorul Frenologiei fiind in calatorie prin Europa si ajungand si in Rusia, a fost invitat de tar la un dineu la curtea sa; voind sa-l puna la incercare, tarul a ordonat ca mai multi ocnasi imbracati ca boierii sa fie prezenti la dineu.
Dupa o vreme de discutii despre teoria lui si dupa niste gustari udate cu bautura, tarul l-a intrebat pe invitat ce spune despre boierii de la curtea lui, la care medicul a raspuns:
-Maiestate, daca nu i-as vedea in straie boieresti as zice ca-s cei mai odiosi criminali.



P.S. Am raspuns la acest topic azi-noapte si figureaza in arhiva mea personala la pozitia #3(si dublat la #4, din greseala), dar probabil au fost sterse amandoua; revin acum cu o noua postare on-topic a aceluias mesaj,

nu le-a sters nimeni, sunt la alta rubrica"Spiritualitate ortodoxa"
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...434#post484434

O clipa, va rog! Sa nu incurcam iarasi borcanele...

Frenologia este o incercare, invalidata, de a descoperi trasaturi de personalitate (mai exact, trasaturi ale caracterului, adica atitudini stabile, valori, convingeri, insusiri ale vointei etc.) dupa ANATOMIA/conformatia/structura/morfologia capului (eventual si a creierului). Conform acesteia (Gall, Lombroso etc.), daca un om are oasele de un fel sau altul, el va avea inevitabil o personalitate sau alta. Inutil sa spunem ca oasele nu pot determina duhul omului.
O frunte inalta si bombata o poate avea si un imbecil si un geniu.
Iar Eminescu, de pilda, dupa raportul prof. Ghe Marinescu, avea un creier de marime medie, ceea ce atragea atentia fiind circumvolutiile mai elaborate, cu arhitectonica mai aparte.

In schimb, fizionomia fetei, privirea si alte trasaturi ale mimicii, sunt intr-adevar sugestive pentru personalitatea unui om, mai ales in ceea ce priveste viata afectiva (emotii, sentimente, atitudini) si volitionala.

E limpede ca un om cu fata schimonosita (ca mimica) nu prea are pace sufleteasca. Etcaetera...

P.S. Probabil ca "boierii" aceia aveau o anumita mimica, anumite gesturi, anumite pozitii ale corpului, anumite priviri (probabil speriate si dusmanoase, neincrezatoare si bolnavicioase) iar nu diverse forme si marimi ale capului care le-ar fi tradat, chipurile, trecutul criminal...

P.P.S. S-a strecurat o confuzie aici: "teorie care trage concluzii privind caracterul dupa trasaturile fetei(fizionomie)." Falsa definitie, deoarece Fizionomia e una (tine de musculatura fetei, in special), iar conformatia craniului inseamna altceva (tine de forma si marimea oaselor capului).

Interesant ca parintele Teofil, fiind nevazator, nu putea sa vada fata omului... si totusi pare a cunoaste fata oamenilor dupa voce (emotiile ce se tradeaza din vocea omului?)

Da, desigur, compensatia aduce la nevazatori un spor de acuitate in planul auditiv, printre altele. Insa cred ca Parintele detecta si altfel, cu o "a treia ureche" o multime de nuante ale vocii, privind atitudinea, pozitia de viata, intentiile ascunse etc.
Nu doar nevazatorii au dezvoltata aceasta modalitate rafinata de a asculta, ci si psihologii, medicii, oamenii din profesii de contact uman si desigur duhovnicii, in general.

Vorbind despre mana eu spun ca nu are par(in palma), iar tu spui ca are (pe dosul palmei). Cine are dreptate? Nici nu ma intereseaza, dar, daca intamplarea pe care v-am transmis-o(de la Radio Romania) e adevarata, si nimeni nu are niciun interes sa minta, atunci chiar Franz Joseph Gall te contrazice, pentru ca (n-o sa-ti vina a crede!), desi "oasele nu pot determina duhul omului", ele sunt categoric determinate de duh.

Bine, bine, cum doresti. Daca asa iti place sa crezi...

Eu n-as da crezare unor astfel de intamplari fata de care poate exista o justificata suspiciune daca au decurs ca atare sau nu.

Frenologia este fara doar si poate ridicola si asa cum s-a spus, caracterul omului poate fi tradat mai degraba prin vorba si purtare.

Iar oamenii, regretabil, de multe ori, confunda infatisarea fizica cu cea sufleteasca, conditionati fiind de educatia sociala pe care au primit-o, de cele mai multe ori subconstient.

Din pacate, cu totul si zilnic de-a dreptul constient. Insa fara discernamant.
(de unde sa-l fi avut, daca educatorii nu il au ei insisi?).

Daca zilnic omul citeste ziare gen EVZ care publica articole tip "Gaina care naste pui vii", atunci ii e greu sa dea crezare pana si Scripturii.
Nu cred ca tu esti mai suspicios ca mine, dar eu n-am gasit niciun motiv sa ma indoiesc pentru ca FZG a dovedit(cand trebuia) ca are dreptate; nu stiu ce argumente aduce in teorie, dar fiind pus la o singura incercare de catre tarul Rusiei(care nu cred ca a conditionat raspunsul de craniu sau fizionomie) el a raspuns corect; altfel spus, un examen reusit, o sansa=o reusita.
Stii ce procent inseamna asta? 100%. Nu e inventia lui, e o descoperire, poate e o revelatie.

Orice ai spune, exista(dpmdv) o relatie stransa intre infatisarea fizica si cea sufleteasca.

Tu spui ca Frenologia e ridicola, iar eu iti reamintesc ca multi strigau de fata cu Hristos: "Baraba, Baraba!"


P.S. Poate ca FZG ar fi dat acelasi raspuns si daca tarul chema pe toti boierii lui cei adevarati.

Cand facem referiri la fata,inseamna ca vb defapt despre mimica.
Daca caracteristicile osoase si trasaturile se stabilesc la fecundare,totusi mimica persoanei se schimba in functie de emotiile si sentimentele pe care le traieste,aparand asa zisele riduri de expresie. Poti recunoaste o persoana vesela care zambeste mult,de una cu o fata rigida sau de una melancolica.Sau o persoana umila,smerita de alta aroganta.

Nu contest lucrarile de frenologie,totusi acolo,presiunea se pune pe cavitatea osoasa a craniului care adapostete creierul,iar batalia se duce mai mult pe calitatile intelectuale ale persoanei,in functie de marimea,forma craniului,protuberanta sau tesitura fruntii.Am putea spune,cum iti este craniul asa iti va fi si viata!
Dar,fata este una iar craniul alta.Pe aceiasi forma de craniu,se pot combina diferit mai multe forme de nas,buze,obraji si ochi,ducand la cu totul alte rezultate.

Din ce am observat în viaţă până acum am ajuns la părerea că fizionomia este înşelătoare, că suntem înclinaţi să atribuim calităţi pe care nu le au persoanelor frumoase şi defecte celor cu chipuri mai puţin armonioase. De aceea, nu mă opresc la suprafaţă, interesându-mă mai mult cum gândeşte, cum trăieşte şi ce face un om pe care încep să-l cunosc; cum îi este sufletul. Şi dacă sufletul îi este frumos, încep să-i văd şi pe chip, în ochi, adevărata frumuseţe.

Cred că timpul e cel care contează aici, iar felul în care-şi pune amprenta pe chipul unui om depinde de viaţa pe care a dus-o, de caracterul pe care şi l-a format, de calităţile şi virtuţile lucrate, sau nu, în toată viaţa.
Era o vorbă, nu mai ţin minte a cui: La 20 de ani ai chipul pe care ţi l-a dat Dumnezeu; la 60 (să zicem), cel pe care-l meriţi.

Aşa îmi explic frumuseţea pe care ajung s-o aibă bătrânii îmbunătăţiţi, de la care vine şi numele de călugăr (kalogeron - bătrân frumos). Sau cea pe care o câştigă bunicii şi bunicile noastre care s-au obişnuit, o viaţă întreagă, să trăiască pentru copii şi nepoţi, să dăruiască, să fie buni.

Inca o data:
1. Esti prea credul - se prea poate ca intamplarea sa fi fost strict anecdotica, inventata de masina lui de propaganda.

2. Cum ti si-a spus deja, e posibil ca lucrurile sa fi decurs altfel: un simpatizant care l-a pus in tema, si-a dat seama dupa alte lucruri, etc.

Nu cred ca atat de stransa pe cat ne place noua sa credem.

Si legatura este....Hristos era un practicant al frenologiei?
Atunci de ce se spunea in Sf. Scriptura ca "Dumnezeu nu se uita la fatza omului"?

Uite si a 3a varianta.

Legatura este ca, din pacate, tu esti dezarmant de subiectiv si din cauza asta nu vezi realitatea din fata ta, asa cum nu vedeau nici cei care L-au intampinat pe Iisus strigand:
13. Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!(In12,13b) , ca apoi de fata cu El sa sttrige:"Baraba!"; Iisus stia de la bun inceput, pentru ca aceasta lipsa de caracter, instabilitate emotionala, lasitate se vede pe fata omului.

A trait pana acum vreo 20 de ani in comuna Prilog de langa Stau Mare un calugar solitar, parintele Mihai(asistat de o batrana) care oferea retete personalizate de ceaiuri vindecatoare de plante la toti cei care veneau la el (si N. Ceausescu a fost) pentru "diagnosticarea" problemelor de sanatate; dadea retete si pentru neamurile lor daca vedea fotografiile lor, fata lor, pentru ca pe fata se vede starea sufleteasca din care deriva sanatatea trupeasca sau bolile.

Poate ca tot asa FZG a avut revetatia acestei lagaturi pana la asocierea ei cu acuratete de trasaturi anatomice pe care altii nu le vad nici chiar daca le sunt demonstrate, adica nici daca lui FZG ii este adus un om oarecare, iar acesta il descrie pe respectivul dupa
trasaturile capului(pe care ceilati nu le observa) asa cum il cunosc cei care l-au adus si cum a facut tarul Rusiei.

29. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!(In20,29b)