Salut!
Am si eu o problema mare, daca pot fi ajutat cu sfaturi concrete sau pur si simplu numai am nici un rost, va astept parerea voastra (daca doriti).

Povestea mea e ca NU am prieteni, vreau sa fac ceva sa ma schimb, sa fac ceva nou dar niciodata nu reusesc. Vreau sa imi fac prieteni cu care sa ies undeva, sa imi fac o prietena ceva, pur si simplu sa vorbesc si eu cu cineva in afara de familie.

Nu prea am fost sociabil prin liceu, nu mi-am facut prieteni. La facultate nu am ajuns inca, pentru ca la un moment vream cel mai mult sa plec din tara si totusi nu am plecat.

Prin cartierul unde stau LA FEL, nu prea am fost sociabil (aici poate si din cauza parintilor care sunt certareti cu vecini)

Vreau sa ma schimb dar nu stiu cum.
Vreau sa ma pot apropia de cineva, dar nu reusesc.
M-am inchis in casa si rar cand ies, poate dupa un pachet de tigari sau banca.
Stau in orasul Sibiu si cred ca cel mai bine m-as muta intr-un alt oras ca Timisoara sau Bucuresti.

aha...si te-ai gandit ca pe internet vei rezolva problema? Chiar nu ai avut nici un prieten? ??? Mi se pare cam putin probabil....adica..depinde cum iei conceptul de prietenie. Sunt curios care e definitia(cam fortat zis dar in fine) ta a prieteniei.
Cat despre rost si scop... nu consider ca relatiile cu altii iti aduc un scop vietii..dar..fiecare cu ce vrea.

Mai intii trebuie sa vedem daca intelegi clar conceptul de prietenie, tovarasie etc. Este destul de riscant sa te "arunci" orbeste inainte numai de dragul de a-ti gasi prieteni . Acest pas sa zic asa, trebuie facut cu discernamint si prudenta, pentru ca altfel in loc de prieteni dai de altceva. Spui ca parintii au fost cam certareti. Si asta ar fi o cauza a felului tau, cam ursuz, poate. In multe cazuri, copiii sufera in viata lor din cauza atmosferei nu tocmai "ortodoxe " din familie. Prietenii apar in urma si a atitudini cuiva raportat la cei din jur. Despre o prietena pe care ti-o doresti cu ardoare, pot sa-ti spun ca avem un excedent de fete in raport cu baietii. Asa ca ai de unde alege, oferta find mai mare decit cererea. Curaj, fara inhibitii . Sa fim cinstiti, nu putem veni noi cu "ea"pe care o cauti. Roagate lui Dumnezeu si totul o sa fie O.K pentru tine. Oricum mai dane niste date despre problemele tale ca sa vedem exact unde-i baiul !

Salut. Sa stii ca in realitate este greu sa-ti faci un prieten, dar apoi pe un forum...Vreau sa-ti spun ceva: un prieten ti-l faci atunci cand iei contact direct cu lumea, nu virtual. Si nu inteleg cum ai fi putut sa stai in liceu fara sa vorbesti cu nimeni, uite, nici eu nu am fost o persoana vorbareata sau bagacios de felu meu si cu toate astea tin si acum legatura cu un coleg cu care ma inteleg foarte bine. Am avut in liceu un coleg in clasa care timp de 4 ani de zile venea la scoala si statea zi de zi in banca fara sa zica nimic, dar daca intram in vb cu el vorbea. Ce ii lipsea lui era comunicarea, nu deschidea gura nici macar in timpul pauzelor. Asa ca incearca sa vorbesti oriunde te duci, nu conteaza, insista, baga-te in seama pentru ca un prieten nu-ti va cadea niciodata din cer. Cel mai bine ar fi fost sa cunosti pe cineva in liceu, pt ca acum poate este mai greu sa-ti faci deoarece nu-ti mai permite timpul sau imprejurarile in care te afli. Uite, acum sunt in primu an de fac si pot sa sustin ca nici unul dintre colegii mei nu mi-ar putea deveni nici macar amic pt ca deja au alta varsta, alte interese si multa nepasare, ba chiar unii rad de mine din nu stiu ce motive, iti dai seama, fleacuri. Asa ca nimic nu se compara cu un prieten pe care ti-l faci din timp.

Important este sa ai contact cu oamenii, mergi undeva, fa o activitate, angajeaza-te undeva, sa fi intre oameni. Si fa ca si copiii, vorbeste cu oamenii fara masca, fii sincer. Cand umbli printre multi oameni chiar daca nu vorbesti mult, tot o sa se gaseasca unul sa vorbeasca cu tine. Unora le place sa fie ascultati deci tacerea ta le poate placea. Doar atat, intra in contact cu cati mai multi si fi tu un prieten in primul rand. Nu te forta sa fii sociabil, nu cred ca merge, fi tu insuti.

Marin, eu cred ca tu trebuie sa faci putina ordine in toata viata ta. S-ar putea sa fie dezordine profesionala, sau nerealizare si atunci te superi crezand ca daca aveai prieteni se rezolva. Sau poate sa fie o dezordine spirituala, niste probleme legate de sensul existentei tale, de legatura ta cu Dumnezeu, si atunci se repercuteaza asupra relatiei tale cu ceilalti.

1. Spiritual cum stai? Intelegi sensul creatiei? Intelegi de ce esti ortodox? Intelegi de ce se merge la Biserica? Intelegi de ce trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru? Mergi la Biserica? Traiesti prin Sfintele Taine? Postesti? Te rogi?

2. Profesional cum esti? Nu e cumva o delasare sa nu faci facultate? Nu sta cu gandul ca pleci in strainatate si nu mai ai nevoie de facultate. In strainatate in urmatorii ani nu vor mai avea acces decat cei foarte bine scoliti. Sau vor mai fi cei luati pentru munci necalificate, cum ar fi cei care aduna capsuni, fac menajul sau lucreaza in constructii. Dar ce conditii au acesti oameni, ca stau in camere chiar si de 10 persoane si mananca salam la metru, sau se spala o data pe luna, primesc mancare de la ajutoare, etc....mai bine nu vorbim. Asa ca mai gandeste-te daca nu ar fi bine sa mergi la facultate. Pentru mine valoarea unui om nu sta in diplome, dar multi nu percep asa. Cateodata chiar ai nevoie de ele pentru un job bun.

3. Social nu mai trebuie sa intreb, ca spui ca stai prost. Cei care nu pot sa-si faca prieteni sufera cateodata fie de timiditate, fie de mandrie si se gandesc mereu la "ce vor crede ceilalti despre mine". Solutia nu e nici sa te muti in alt oras, nici sa stai in casa, ci sa mergi tu spre oameni, sa le vorbesti, sa te deschizi. Incearca!

Mi-e greu sa cred ca nu ai intalnit oameni la biserica sau in pelerinaje. Incearca sa fii in cautarea sensului vietii, a aflarii adevarului despre Dumnezeu si a constuirii legaturii tale cu EL, si apoi El iti va da si oameni in jurul tau. Si as mai zice ca preocuparea ta sa nu fie sa gasesti oameni, ci oamenii sa gaseasca in tine un adevarat om.

Elena

unii oameni nu au prieteni pentru ca:

nu comunica, sunt snobi, le este teama, considera ca nu ai nimic in comun cu societatea in care traiesc, ii considera pe ceilalti superficiali, se considera ei insusi superiori sau inferiori.

suntem fiinte sociale. nu poti intoarce o societate dupa bunul tau plac, insa poti sa vii cu opinii.

singuratatea e cel mai mare dusman al omenirii.cu ea nu este de glumit. cel mai bine ar trebui sa apelezi la un psiholog. bineinteles sa nu uiti de duhovnic. fa ti curaj si dute la preot.

Singuratatea este extraordinara fiind un prilej de a te cunoaste mai bine, de a te dezvolta astfel incat sa construiesti niste relatii profunde. Esti singur atata timp cat iti doresti acest lucru, atata timp cat gasesti mai multe avantaje in singuratate in raport cu efortul unor angajamente in care risti sa fii ranit.

Da..te cred Nu am auzit de vreo epidemie de prieteni..dar proverbul "Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste" s-a trnasformar astazi in "Prietenul adevarat la nevoie te cunoaste"
E foarte greu sa-ti gasesti prieteni adevarati in ziua de astazi ..dar este bine sa ai, mai ales cativa ..In ziua de astazi masca prieteniei este una dintre cele mai des folosite.
Cand ai prieteni adevarati poti trece prin greutatile vietii mai usor..
Eu iti doresc sa ai parte de astfel de prieteni buni crestini si impreuna cu ei sa cauti Calea cea Adevarata care este Hristos.Iar nu prieteni de discoteca sau mai stiu eu ,..pe care ii poti gasi la tot pasul.

Totusi cand iti gasesti prieteni adevarati pretuieste-i si mai ales Multumeste-i lui Dumnezeu ca ti i-a dat.
Sunt diverse cauzele acestei probleme in unele cazuri poate fi de vina mandria in altele, este timiditatea sau mai stiu eu ...Dar stii tu cum suntem majoritatea chiar daca nu ne place sa recunoastem :Fiecare vrea sa aiba prieteni buni vrea sa aiba prieteni intelegatori dar nimeni nu vrea sa fie asa cum le pretinde el celorlalti..
Cred ca un prieten adevarat accepta pe celalat si cu defectele si cu calitatile lui...dar toate trebuie facute cu intelepciune de sarpe si curatie de porumbel...asa cum ne invata Mantuitorul.

Salut!
Cred ca e foarte greu pentru tine ca nu ai prietenii, te simti tot timpul singur.Am trecut si eu prin asta dar mediul m-a schimbat,ar trebui sa faci diverse activitati care sa te aduca aproape de oamenii,foarte important e ce fel de oamenii.In ziua de aazi e foarte greu sa iti faci prietenii de obicei sunt cei din copilarie sau de la liceu. Eu cand eram la facultate s-a costruit o bisericuta la mine in campus si ducandu-ma mereu la biserica am cunoscut o multime de oamenii ,oameni foarte buni, inimosi.

Nu trebuie sa te muti in alt oras ,poate aste e o cale pentru tine de a te apropia de D-zeu.Roaga-l pe D-zeu sa-ti dea prieteni.:)

Salut !
Uitandu-ma pe net zilele aste am descoperit cu stupoare un site:www.ortodox.net ,in care numele a unor mari ierarhi ai BOR precum si a unor mari calugari sunt defaimate in fel si chip si limbajul folosit este total neadecvat.Se mai numesc si ortodocsi liberi>Nu stiu carui cult apartin dar sunt foarte periculosi. In ziua de azi unde foarte multi dintre noi nu avem o cultura religioasa bine pusa la punct asemenea lucruri pot avea inluente nefaste .

marin,eu eram o persoana foarte inchisa in mine. dar m-a schimbat liceul si facultatea. faptul ca am schimbat mediul si am cunoscut alti oameni care nu ma cunosteau pana atunci, m-a facut sa fiu mult mai sociabila. am ramas cu prieteni foarte buni. cred ca solutia(provizorie)ar fi sa ai un servici care sa te puna in contact cu oamenii. chiar si la biserica iti poti face prieteni de varsta ta. pentru mine asa a fost. dar ai mare grija sa nu te arunci cu capul inainte pt ca nu toti oamenii sunt bineintentionati. stai si observa in primul rand ceidin jurul tau pt caoamenii reactioneaza diferit. iti doresc multa inspiratie si sa-ti faci cat mai multi prieteni.

marin uite ce iti recomand eu ca e mai usor sa iti faci prieten/prietena care vrei tu : cel mai simplu e sa gasesti persoane cu care sa ai ceva in comun nu spun ce, poate fi orice dar sunt sigur ca iti va mai usor. Asa iti faci mai usor amici dar daca tu cauti prieteni, prieten inseamna cineva care te accepta asa cum esti care nu te lasa la greu, e diferenta intre amic si prieten. Un adevarat prieten nu poti sa ti-l faci in timp scurt deoarece nu ai timp indeajuns sa il cunosti, de aceea prietenii vechi sunt mai de valoare. De ex sa zicem (e doar un exemplu nu il lua in serios) te duci la biliard na si tot stand pe acolo sigur iti faci un prieten. Dar acum depinde si de cat timp petreci in compania altor oameni si conceptia ta despre prietenie. Mergi undeva unde oamenii pe care ii vei intalni au cat mai multe in comun cu tine sau au o activitate care iti place si tie. Numai bine .....

si tu? nu esti singurul:D

marin80, ca sa-ti faci prieten e greu, dar e si mai greu sa-l accepti asa cum e. Crede-ma! Acum cateva zile m-am certat cu "my friend" pe motivul ca nu am haine corepsunzatoare sa ies cu bicicleta in parc! Deci, a ajuns si cel mai bun prieten pe care il am sa-mi spuna ca de aia nu am prietena, ca ma imbrac ca haine praff! Si ce e mai "frumos" este ca mi le tranteste numai la suparare si dupa atata timp de petrecut impreuna. Heh, daca stiam ca gandeste asa cu 3 ani in urma....

Nu ai pierdut prea multe:)))Cand ai prieteni ai si probleme. Rara iti mai poti face prieteni cu adevarat. Doar "prieteni".
Ai prieten pe Hristos. Daca esti prietenul Lui ai sa ai multi prieteni crede-ma. iar prietena...e si mai mare beleaua: implica si mai multe macate, e imposibil sa nu o saruti, dupa sarut vine altceva si mai altceva si apoi avortul...fereasca Sfantul!
Hristos iti e prieten si te fereste de toate relele.

Si poate ca nu tu esti problema...nu te mai complexa, poate ceilalti sunt problema si nu pot recunoaste in tine adevaratele calitati. Din asta sa nu iti faci griji. De vrei prieteni... vorbeste, fii sociabil. Dar dupa..ai grija cum iti alegi prietenii sau mai ales prietenele.

Dilema, vad ca esti cunoscatoare in materie de asa ceva :) Inseamna ca ai trait experiente de genu asta, la fel cum am patit si eu. Am ajuns la concluzia ca uneori singuratatea este cu adevarat linistitoare atunci cand esti stresat de acesti "prieteni". Asa suntem noi oamenii, ne schimbam de 7 ori pe zi, cand nu avem cu cine sa comunicam tanjim dupa o prietenie, iar cand stam mult timp cu cineva ne plictisim si eventual ne mai si certam de ajungem sa ne dorim din nou sa fim singuri. Complexa fiinta este si omul asta! :)

Nu te arunca prea tare la chestia asta.Nu toate dorintele ni se implinesc in viata,dupa cum vrem noi si cand vrem noi.Poate nu este exact ceea ce iti trebuie acum o prietenie,dovada ca nu iti poti face prieteni,asa cum ai afirmat.Dumnezeu are caile Sale,tu lasa-te cuprins de El,lasa-te in Mainile Lui.Sa nu uitam ca au fost oameni care s-au dus in munti,in pustie,pentru ca au vrut sa fie mai aproape de El.Nu e neaparat ca tu te vei duce in pustie,dar am dat exemplul doar ca sa evidentiez ca rabdarea este cheia aici(daca am omis ceva este pentru ca sunt om si nu le stiu pe toate).Dar stiu sigur ca rabdarea este una dintre cele mai de pret virtuti ale omului.Iisus Hristos :"In rabdare se vor mantui sufletele voastre."Deci,credinta in Dumnezeu si rabdare.Vezi ca nu cumva,din aceasta dorinta a ta,sa ajungi la disperare si sa faci pacate.Incearca si nu judeca pe nimeni.
Citeste despre patimi pe acest site si vezi ca s-ar putea sa te incadrezi in vreuna,iubirea de lume.Marin,adica dorinta lui de a-si face prieteni samd,poate fi o patima sau se poate transforma intr-una si stim cu totii ce inseamna sa fii trist peste masura,daca nu,oricum multi stiu.Incearca sa nu te agiti pentru dorintele tale si sa rabzi in concluzie.Pentru ca patimile nu aduc nimic bun decat trandavie si tristete.Si eu am facut greseli la vremea cand gandeam cam la fel ca tine in sensul ca aveam aceeasi dorinta(credeam ca fara prieteni viata nu are sens sau gandeam ca o viata fara compania imediata a altor persoane nu are rost...imediat ma lua o tristete infernala,cand,de fapt,odata ce am gaseam in compania altora gaseam ca nu aveam nimic a le spune si ca ii cautasem degeaba).Am savarsit multe pacate grave si in vremea aia.Asta e tot o ispita ce vrea sa te abata(de la o viata spirituala in ascensiune,poate fi si cazul tau,adica ea reprezinta o apropiere de Dumnezeu).Si trebuie sa combati asta.A spune ca "nu am prieteni" nu inseamna neaparat a nu avea oameni cu care sa discuti,ci inseamna ca mintea ta e "programata" prost spre adevar.De exemplu,nici eu nu am relatii de genul frecvent,adica sa discut cu cineva in fiecare zi sau nici macar la o saptamana uneori nu vorbesc nimic cu nimeni.Asta inseamna ca nu am prieteni?Nu.Nicidecum.Eu ii consider pe toti oamenii prietenii mei pentru ca si Iisus Hristos,insusi,Fiul lui Dumnezeu,le-a zis apostolilor Sai:"Voi sunteti prietenii Mei".
Asa ca nu trebuie sa te sperii,ia lucrurile asa cum sunt.Gandeste-te la cat s-au chinuit altii,ca au murit de cine stie ce boli,sau chinuiti in felurite moduri.Sa nu mai vorbesc de martirii crestinismului care si-au dat viata pentru Hristos.Insusi viata lor Marin.Asa ca tu,in comparatie cu altii,nu ai mult de suportat.Exista o singuratate,dar,dupa cum spunea un Sfant Parinte de pe muntele Athos(iertati-ma,nu mai stiu cum il chema,dar era povestit de Parintele Paisie),el intrebat o data de niste mireni:"Parinte,dar tu nu te simti singur niciodata?",la care Parintele replica:"Nu sunt niciodata singur,Dumnezeu este cu mine si Ingerii si Sfintii".

Prieteni poti sa-ti faci daca vrei...:).Cred ca mai important este UNDE ii cauti?!
In niciun caz la discoteca,la baruri,sau in alta parte de acest gen.Prieteni adevarati poti gasi IN BISERICA...:).Dar sa nu uiti un lucru f.important:PRIETENII ADEVARATI SUNT SFINTII.Cauta sa-ti faci astfel de prieteni,apoi ei iti vor gasi si pe cei care ii vrei tu...:).

Da la facultate. Acolo o sa gasesti un colectiv unde o sa ai sanse mult mai mari sa gasesti pe cineva.

:)Prietenii pot fi gasiti pretutindeni,dar sa fie dintre cei sinceri,putini mai bine si adevarati,decat multi si falsi.Iar prietenia adevarata si deci sincera,trebuie sa fie reciproca,nu numai din partea unora,dar si din partea celorlalti,caci din cei mai mari si apropiati prieteni,adica prieteni la catarama,au ajuns cei mai mari dusmani,chiar de moarte,daca nu au avut frica de Dumnezeu si rusine sau jena de oameni.

si eu sufar cam de aceeasi boala cu a lui marin80,prietena mea cea mai buna care credeam ca imi e sora in Hristos m-a dezamagit complet iar eu credeam ca e prietenie pe viata mi-a trebuit 2 ani sa-mi dau seama de asta ,si apoi am zis ca greu imi fac prieteni dupa tot ce am tras cu prietena mea,dar a venit ispita ca sunt singura si am alergat la sot si la duhovnic,atunci sotul ma cam departeaza de lume nu ma intelege iar duhovnicul m-a lasat si mai singura de mai am putin si cad in deznadejde

oare nimeni nu se gandeste la noi in afara de Dumnezeu?

Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste si e singurul care poate sa ne iubeasca cu adevarat si cu o iubire atat de mare incat nu ne putem inchipui, si mai cred ca ajutorul Lui vine prin oamenii din jur. Asa ca nu te lasa coplesita de tristete si deznadejde, increde-te in Dumnezeu si dechide ochii, uneori ajutorul vine exact de unde ne asteptam mai putin. Si eu am trecut prin momente grele in viata si atunci cand simteam ca nu mai pot, ajutorul a venit de unde nu ma asteptam incat si acum ma minunez cand ma gandesc :) Multa nadejde si curaj, nu degeaba exista vorba aceea care spune ca "speranta moare ultima" :)
Din cate am observat eu la cei din jurul meu si la mine, fiecare om are momente in viata cand se simte singur, dar se poate trece peste aceste momente, ideea e sa nu ne lasam coplesiti de aceste sentimente.
O sulotie atunci cand nu avem prieteni e sa cautam noi tot felul de activitati care sa ne puna in legatura cu oamenii. De exemplu, draga marian80, ai putea sa incerci sa te implici intr-o asociatie ca si voluntar, sunt multe astfel de organizatii care au nevoie de oameni cu initiativa si care sa ii ajute in actiunile lor, si vei vedea ca vei gasi acolo oameni pe care sa ti-i poti face prieteni. E doar un exemplu care mi-a venit acum in minte, ideea e ca nu trebuie sa disperam, si sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, sa ne rugam si ne va trimite El prietenii de care avem nevoie :) Si eu am trecut prin ceva asemanator si cand am vazut ca nu am prieteni, i-am cautat eu, am mers la o biserica unde se tineau intalniri cu tinerii si se discutau probleme duhovnicesti si mi-am gasit prieteni, nu m-am putut imprietenii cu toti foarte tare pentru ca e chestiune ce tine de lucrurile pe care le ai in comun cu celalat, dar pot sa spun ca mi-am facut cativa prieteni :)

Doamne ajuta!
Ioana

Nu cred ca ai inteles prea bine Sf. Treime, s-ar putea sa dai "apala moara" necrestinilor.

D-zeu e unul singur in 3 ipostaze.D-zeu e pretutindeni (nu jos nu sus) D-zeu e TATAl, FIUL, si DUHUL SFANT in acelasi timp. Un exemplu mai lumesc care l-am auzit de la preoti ar fi caramida:apa, foc, pamant, sau oul :coarja, albus, galbenus. Este energine necreata. Ai sa dai impresia in postarea ta ca suntem polideisti si credem in 3 zeitati ca hindusii.

Scuze daca te-am lezat, sau am inteles gresit postarea ta.
Pana una alta topicul e altul...sorry off topic

Personal cred ca nu e o prblema unde locuiesti pentru relatia cu Dumnezeu,de exemplu manastirile sunt situate de obicei in zone rurale,pustii uneori,insa sa nu ajungem pana acolo,eu zic ca sibiul e printre cele mai frumoase orase din tara,asa ca trebuie sa te gandesti la alte schimbari in viata ta,nu la schimbarea locuintei:incepe sa de devii sociabil chiar si pe internet si vezi ce psihologie ti s-ar potrivi pt a aborda oamenii,poate esti prea timid:in cazul asta fii curajois si vorbeste cu oamenii(baieti sau fete)-respectuos,politicos si o sa apara o scanteie de prietenie...cu timpul poate sa iasa la iveala si prietenia pur si simplu doar din discutii,trasaturi comune,sau anumite fapte(servicii spirituale,materiale etc.)fii atent si ce anturaj alegi,poate nu ai trait in mediul optim pentru a-ti face prieteni...oricum Dumnezeu e pe primul plan,dupa aia familia si pe urma prietenii si restul.in ceea ce priveste prietena(banuiesc ca asta te supara mai tare),o sa ai timp in viata si de iubit,intr-un fel e mai bine...poate daca ai fi avut mai multe prietene ai fi suferit de mai multe ori,asa poate Dumnezeu te ajuta sa ai la timpul potrivit o relatie adevarata.fii cu personalitate(in limita respectului,bunului simt etc.),fii optimist,cu simtul umorului si ai incredere in Dumnezeu.

Aatunci de ce Iisus a strigat ape cruce: "Tata! Tata! De ce m-ai parasit?" Ar trebui sa aprofundam mai mult si sa intelegema faptul ca intradevar Fiul este una si aceeasi cu Tatal si cu Duhul Sfant, dar asta pentru ca Fiul din Tata s-a nascut iar Duhul Sfant de la Tatal purcede. Exista o comuniune perfecta intre cele 3 persoane ale sfintei treimi, dar Fiul si Duhul Sfant sunt raportate la Tatal. Insusi acest concept reveleaza reciprocitatea in dumnezeire, definita fiind ca 3 in unul singur si unul singur in 3. Oricum, tot nu am cuprins tot ce trebuia, pentru ca suntem limitati sa percepem revelatia divina pana intr-un anumit punct si atat.

veilur. mi-ai dat o idee de un topic.

am vizualizat topicul, e interesanta si tema asta de discutie, avand in vedere ca in aceste vremuri oamenii sunt clasati in functie de ce etichete au la haine si adidasi...

Oare de ce e atat de greu sa iti faci prieteni, mai ales atunci cand trecem de perioada copilariei si a adolescentei?

Cred ca in mare parte se datotaraste mandriei dar nu numai .
Copii nu sant mandri .
Am vazut si oameni credinciosi care nu puteau sa se apropie .
Se zice ca nu sant in acelasi Duh !

Eu consider ca si sanatatea are un rol .
Nu pot suporta oamenii care vorbesc mult , fara pauza .
Nu poti comunica cu toate ca s-ar putea sa fie valorosi .
Prea multe compromise :rolleyes:

maria

Eu cred ca oamenilor le este mai multa teama. Am crescut si ne/am complicat, in loc sa ne simplificam.

Ne e teama sa mai credem in ceilalti pentru ca ne este teama de noi insine, ne este teama de suferinta.

Prietenii adevarati sunt greu de gasit. Eu cred ca ei sutn darul lui Dumnezeu.

Problema este in noi si apoi sa nu credem in oameni mai mult decat in Dumnezeu. In felul asta zic si eu ca vei stii de cine sa te apropii si te vei umple de prieteni

aici se vor beste despre prietenie de prin martie, cand a pus cineva problema singuratatii referitor la sine. ma intreb si eu retoric:de atunci si pana in ziua de azi si-o mai fi facut marin prieteni? poate ca da, din moment ce nu mai scrie pe forum!

http://www.ioanguradeaur.ro/category/despre-prietenie/

:)nici eu nu mai am prieteni,in afara de sot,mama dar nici nu le mai simt lipsa de mult..mi se pare ok sa traiesti fara prieteni.....cunosc multe persoane dar cu care nu ma vad decat f.rar..poate si faptul ca scriu pe forum e urmare a faptului ca nu am prieteni simt nevoia sa comunic si cu alti oameni..:)..nu e rau sa comunici cu oameni pe care nu-i vezi..mie mi se pare potrivit genul asta de comunicare.Prietenii pe care ii aveam ma trageau in jos..am incercat sa am prieteni credinciosi,dar si acestia erau f.imprastiati,asa incat deocamdata mi-e bine asa.:)Voi aveti prieteni?

..dar vorbesc cu toata lumea,incerc sa inteleg pe toata lumea,nu m-am izolat..numai ca pentru pritenii trebuie sa jertfesti f.mult timp.,disponibilitate sufleteasca...timpul meu aproape tot consider ca este mai bine sa-l dau copiiilor mei(ar trebui in primul rand lui Dumnezeu).