Ma gandesc ca am putea deschide in aceasta sectiune NT un sir de topicuri tratand importante pericope evanghelice.

Pentru ca urmeaza duminica aceasta una dintre cele mai impresionante pilde de pocainta, va propun sa ne adunam gandurile care se nasc atunci cand reflectam asupra acestor situatii.

Cred ca Cuvioasa Maria Egipteanca este un exemplu impresionant de pocainta, de intoarcere la Dumnezeu, dar in acelasi timp eu il vad si ca un exemplu stralucit referitor la dragostea lui Dumnezeu pentru cei ce se pocaiesc si de faptul ca nimic nu Il impiedica sa-i aseze laolalta cu sfintii.

Pai vorbim despre pericope sau despre Maria Egipteanca?

Prin asta am vrut sa spun ca ar fi frumosa punem toata pericopa aci... ca sa avem pe ce discuta...:D

Doamne ajuta!Eu am mare dragoste pt.Sf.Cuv.Maria Egipteanca,si ma bucur frate Iosif ca ai deschis acest topic.Intr-adevar,nimic nu ma impiedica sa-i urmez pilda decat indaratnicia si mandria si comoditatea care,din pacate,zac in mine.Incerc si eu,dar pocainta Sfintei si dragostea,si hotararea de a pune capat vietii pacatoase , nu le am.Oricum,ma rog la Cuvioasa sa-mi dea rabdarea ei si dragostea pt.Dumnezeu,dragoste care a facut-o sa renunte la tot,pentru EL."I s-a iertat mult,pt.ca a iubit mult".

Frate, pericopele le gasesti in Sf. Scriptura. O poti accesa pe www.bibliaortodoxa.ro
De asemenea, viata cuvioasei Maria Egipteanca o gasesti pe net. Dorinta de cunoastere este importanta.

Cuvioasa Maria Egipteanca si-a luat singura nu canon incredibil, 40 de ani in pustie. E deosebit de impresionant acest lucru, e o pocainta cu roade binecuvantate. Avem foarte multe de invatat de la ea...

La fel de bine cometariile despre pericope le gasesc si in manualele de exegeza sau in cartile de predici... De ce le-am mai discuta aici? Nu asta era ideea, Iosif...

Nu e vorba de comentarii si predici aici....e vorba de impactul asupra omului, de ceea ce simtim noi. Am spus sa ne adunam gandurile, sentimentele vizavi de aceste pericope.

Nu inteleg ce te deranjeaza la propunerea mea... de a posta pericopa respectiva... Stiu f. bine unde ar putea fi citita etc... Ideea e ca oferi ocazia imediata cuiva de a o reciti... E grav tare, nu? Insa simt oarecare precautie in ceea ce scrii tu - ar trebui sa ai mai multa incredere in oameni... si in intentiile lor bune, chiar daca suntem pe un forum ortodox...

`36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele.
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele?
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. `
(Lc. 7, 36-50)

Bine, mai frate/sora odin! Daca tu spui...fie dupa voia ta! Ai putea adauga si parerea ta, sentimentele, gandurile tale vizavi de aceasta!

Daca spun eu... Te-am intrebat ceva. Ce te deranjeaza? Nu am primit un raspuns... Nu sunt fratele tau...

Maria Egipteanca, un nume care rasuna in inimile tuturor celor care au cunoscut departarea de Dumnezeu si mai apoi, prin pocainta, mangairea harului Sau.

Intrebarea mea ar fi cum reusesti fara pustie, in mijlocul lumii?

Prin depasirea spatiului in care ne aflam, prin purtarea luptei pe care o avem de dat aici, caci nu trebuie sa ne inchipuim ca pustiul era lipsit de ispite. Dimpotriva.

Iosif tu scrii f.frumos si pastrezi (din ce am citit eu) un ton moderat.Am insa o intrebare personala : tu nu ai vicii/patimi de care nu poti scapa? Si daca nu le mai ai cum ai facut?
Ca teoretic suna bine Prin depasirea spatiului in care ne aflam, prin purtarea luptei pe care o avem de dat aici, caci nu trebuie sa ne inchipuim ca pustiul era lipsit de ispite. Dimpotriva.
dar practic, practic ...cum?:)

Cred ca fiind tot timpul atent la tine insuti,la gandurile tale,pe cele rele transformandu-le in ganduri bune,iata un mod destul de simplu:) sa scapi de pacate.

Frate dmb,

Nimeni nu este lipsit de patimi, decat doar cei care au ajuns la sfintenie, la nepatimire. Drumul e lunga pana acolo, uneori greu, alteori mai usor, alteori imposibil, alteori din nou usor si iarasi greu si tot asa...nu e neted.

Suna bine ceea ce am spus pentru ca este un bine pe care il experimenteaza fiecare dintre cei care aleg lupta in locul capitularii. Da, lupt dupa puteri asa cum trebuie sa luptam cu totii.

Depasirea spatiului in care ne aflam se realizeaza prin implinirea poruncilor, poruncile nu le putem implini pe toate dintr-o data in aceeasi masura, e nevoie de exercitiu duhovnicesc. Orice exercitiu presupune rezolvarea de probleme, de aici si toata cresterea duhovniceasca.

Cum scapam de patimi? Dand lupta cea buna, declarand razboi satanei,prin rugaciune, prin post, prin Sfintele Taine, prin vointa, prin nadejde, prin dragostea fata de Dumnezeu si de oameni.

Suna bine si acestea??? Daca ne-am lasa purtati de sunetul acesta frumos si am patrudne cu adevarat in experienta pe care o mijloceste exersarea acestor virtuti cred ca am fi foarte castigati.

Eu sunt un om care lupta, iar daca lupta inseamna ca are cu ce:cu patimile!

TRAIND IN LUME CA SI CUM NU AI FII IN EA, ,ADICA PRIN LIMITAREA LA STRICTUL CONTACT MINIM NECESAR DICTAT DE PROBLEME DE SERVICIU SI FAMILIARE ,FARA A PIERDE TIMPUL CU FALSELE ATRACTII ALE LUMII.

Acum sofiaiuga de ce am eu impresia ca nu esti casatorita sau parinte?:) Canonul celor casatoriti este sa pastreze unitatea familiei in primul rind...greu de trait ca pusnic in mijlocul familiei nu crezi?

Si rusinea, si neputinta,si deznadejdea, toate sustinute de credinta si nadejde fac parte din pocainta. Important e sa biruiasca innoirea firii prin credinta si nadejde. Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut!