Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Dogmatica (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5074)
-   -   Ganduri despre dogmatica in general (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15436)

Mihnea Dragomir 25.08.2012 00:03:06

Ganduri despre dogmatica in general
 
"Fericit bărbatul care (...) ci în legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea" (Psalmul 1).

Aceste cuvinte, așezate chiar la începutul Psaltirii, ne arată importanța eminentă a dogmaticii între științele sacre.
Trei sunt virtuțile teologale: credința, speranța și iubirea. În această ordine. Baza este credința: în ce anume să speri dacă nu crezi ? Și, mai ales, cum ai putea să iubești pe Cineva despre care nu știi nimic ?

Și totuși, vedem limpede cum azi, mai mult decât în oricare epocă anterioară, importanța fundamentală a dogmaticii este subminată. Nimeni nu știe mai bine decât dușmanul lui Dumnezeu și al oamenilor că nu se poate speranță, nici iubire autentică, fără credință și fără fundamentul dogmatic al ei. Or, constatăm că mulți oameni, chiar dintre cei care își spun creștini și nu mai pot de dragoste de Dumnezeu și de aproapele, îi subminează importanța, făcându-se agenții lui inconștienți. Despre deriva iubiristă am mai scris cu alt prilej. Aici vreau să mai adaug doar observația că în majoritatea, chiar în covârșitoarea majoritate a cazurilor, eu aud cuvântul "dogmă" și flexiunile lui în conotație negativă. În cadrul luptei pe toate planurile pe care modernismul o duce contra regulei de orice fel, nimic nu întrece aversiunea față de dogmă, cu care dorește să inoculeze mințile oamenilor. Astfel, dogma ajunge, din adevăr de credință pe care îl cunoaștem de la Dumnezeu, ceva care încorsetează libertatea oamenilor. Dogmaticul este un cap pătrat. Un om cu gândire rectangulară, dacă nu chiar obtuză. Este un cineva lipsit de inimă și incapabil de emoție. Hotărât lucru: dogma este o nenorocire, iar dogmaticul un monstru.

Care sunt primele consecințe ale unui asemenea tip de mentalitate antidogmatică ? În mod clar, primele consecințe sunt de ordin moral. Adevăr de credință și adevăr moral sunt ca obiectul și imaginea lui în oglindă. Fracturează-l pe primul și îl vei vedea încă și mai fracturat pe al doilea. Nu există teologie morală fără teologie dogmatică. Conceptului pe care îl numim "morală naturală" îi corespunde, de fapt, o "dogmatică naturală" dacă se poate spune astfel. Unei dogmatici mișcătoare îi va corespunde o morală mișcătoare. Dacă adevărurile noastre de azi sunt altele decât adevărurile în care au crezut cei cu 100 de ani în urmă, atunci nu e cel mai firesc lucru ca morala de azi să fie alta decât morala de acum un secol ?

Tartaruga 25.08.2012 00:29:37

Spunea cineva:
"Cum poti afirma ca il iubesti pe Dumnezeu pe care nu il vezi, daca pe omul de langa tine pe care il vezi nu il iubesti?"

Ca atare Ap. Pavel are dreptate cand spune ca toata porunca este cuprinsa in aceea de a-l iubi pe aproapele.

In alta ordine de idei, cine se poate lauda ca il cunoaste pe aproapele ca pe propriile buzunare? Daca deci nici pe aproapele care este o fiinta creata si limitata nu este posibil a-l cunoaste ca pe propriile buzunare, cum atunci se poate lauda cineva ca L-ar cunoaste atat de bine pe Dumnezeu care este infinit? Nimeni nu se poate lauda ca ar cunoaste la perfectie nici macar propria persoana dar se lauda ca l-ar cunoaste la perfectie pe Dumnezeu, gandirea Sa si planurile Sale.

Daca de aceasta cunoastere depinde intr-adevar a iubi, atunci rezulta ca nimeni nu iubeste cu adevarat pe acest pamant, nici pe Dumnezeu si nici pe ceilalti, pentru ca nu numai ca este imposibil sa ii cunoasca la perfectie, dar nici macar pe sine insusi nu se poate cunoaste la perfectie. Cine insa accepta sa iubeasca si sa cunoasca putin cate putin iubind, si astfel sa cunoasca tot mai mult pe masura ce iubeste, acela este omul care intr-adevar il cunoaste pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este iubire dupa cum a venit El insusi sa marturiseasca... Si iubind va ajunge sa accepte ca nu-i musai sa si cunoasca totul, care oricum ii este imposibil omului. Si astfel acest corset va disparea iar Adevarul iubirii il va elibera... Si aceasta iubire il va ajuta sa nu faca rau aproapelui, si astfel implineste poruncile lui Dumnezeu care nici nu cere altceva de la om, ci toate poruncile Sale sunt date tocmai in acest scop: ca oamenii sa nu isi faca rau nici lor insisi nici altora. Nu exista profesor mai bun pentru a invata acestea decat Iubirea, deci decat Dumnezeu. Caci Dumnezeu este iubire, credinta este una in iubire, speranta vine din iubire, si tot ce este bun izvoraste din iubire iar in afara iubirii nu este decat intunericul, deznadejdea, necredinta etc. Pentru ca iubirea este Dumnezeu, izvorul a toate virtutile si aceasta iubire este de fapt izvorul vietii vesnice care se da oamenilor din iubire si este intretinut viu in oameni tot prin iubire. Fara iubire tot restul moare, nu mai suntem nimic, dupa cum l-a afirmat si apostolul...

Tartaruga 25.08.2012 00:30:53

Scuze, mesaj aparut de doua ori.

iustin10 25.08.2012 13:42:13

Adriana
Nu o sa o repet de fiecare data ,dar e clar ca gandim la fel,si ca sunt de acord cu tine. Si pentru mine e la fel de importnata iubirea,atat ca motor al cunoasterii,cat si ca tinta a cunoasterii .Poate esti tu anglicana sau ce esti ,nu ma intereseaza ,important pt mine este cum gandesti ,si mai ales ca nu uiti partea esentiala a credintei ,care este iubirea.
Pe oricine ar gandi ca tine as placea ,fara a ma interesa religia lui,pentru ca stiu ca adevarul este unul singur ,si anume iubirea , cea din vorbe,cea din fapte ,sau cea din credinta. De fapt eu plac adevarul,nu persoana,si nici diferentele dogmatice nu constituie o piedica,cand fondul este bun.

Mihnea
Ca o continuare a ce am spus adrianei,dogma nu poate fi rupta de iubire. Pentru ca dogma la aceasta se refera ,la calea de a ajunge sa indeplinim porunca lui Hristos ,care este iubirea. Nu exista o alta porunca,lege ,dogma mai mare decat iubirea.Aceasta este dogma suprema. De 2 ..3 ori fiind intrebat Hristos,asa a raspuns,ca aceasta e cea mai mare porunca a legii:iubirea fata de Dumnezeu si de oameni" Chiar si in VT ,cea mai mare porunca era iubirea fata de Dumnezeu.E devarat ca nu inflorise inca iubirea fata de oameni,care abia prin NT se desavarseste ca si dogma.
Normal ca dogma nu se poate reduce la iubire,ca are multe capitole : despre Dumnezeu,despre mantuirea realizata de Fiul,despre desavarsirea in Biserica realizata prin Duhul,har si libertate,Tainele , cultul, virtuti,pacate,legi.
Toate acestea fac parte din dogma,si sunt de folos pentru orice crestin.
Dar dupa cum se vede,intreaga dgoma merge crescendo catre scopul final ,care este practicarea virtutilor ,adica iubirea. Mai mult,si calea ortodoxa a sfintilor tot acest drum ascendent il are ,iubirea fiind ultima dintre dogme,care nu mai este o simpla cunoastere,ci o transfigurare cu totul,a celui care ajunge la ea.
Respingerea fata de dgome despre care vorbesti,nu este atit o respingere a continutului dogmelor ,o antipatie fata de acestea. Este respingerea celor care inverseaza prioritatile,si rup dogma din mediul ei firesc,care este iubirea. Cei care fac un scop in sine din dogma, dar vorbesc urat ,nu au mila,sunt indiferenti fata de aproapele. Pe acestia dogma i-a zapacit ,caci le-a aratat un alt zeu decat cel firesc:adica cunoasterea in locul iubirii.Este un pericol f mare acesta. Atata vreme cata dogma se pastreaza in iubire ,ambele mina in mina ,nu pot duce decat la sporirea celui ce nu le desparte : si in cunoastere,si in rugaciuni ,si in inspiratia de a vorbi celorlalti ,si in intelegerea sufletului propriu.
Dogma este f importanta pentru noi,caci cei ce nu au cunoastere sunt supusi ignorantei si superstitiilor si nu pot vedea armonia care este in toate . Dar cel putin la fel de important este modul in care ne comportam ,nu peste 10 ani,cand vom ajunge nu stiu ce maestrii ai dogmei ,nu in viitor,ci chiar acum,azi,cu primul om care ne iese in cale.
Daca nu se vor mai face compromisuri pe acest plan,atunci cel care va transmite ambele lucruri ,si cunoasterea si blandetea,va fi placut de toti ,cum au fost cativa useri chiar si pe acest forum,cum sunt si anumiti preoti in Biserica.

Mihnea Dragomir 25.08.2012 14:23:06

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 466798)
Mihnea
Ca o continuare a ce am spus adrianei,dogma nu poate fi rupta de iubire.

Am spus eu că dogma ar trebui sau ar putea fi ruptă de iubire ? A spus altcineva pe aici asta ? Dacă nu, atunci limitează-te la tezele existente, nu inventa teze care nu există. Sunt sătul de iubiriștii care inventează teze care nu există, pentru a-și crea până la urmă adversari imaginari, în care să împroaște cu veninul lor parfumat.

Citat:

E devarat ca nu inflorise inca iubirea fata de oameni,care abia prin NT se desavarseste ca si dogma.
Asta de unde e ? Că nu e din Biblie.

iustin10 25.08.2012 18:11:09

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 466800)
Am spus eu că dogma ar trebui sau ar putea fi ruptă de iubire ? A spus altcineva pe aici asta ? Dacă nu, atunci limitează-te la tezele existente, nu inventa teze care nu există. Sunt sătul de iubiriștii care inventează teze care nu există, pentru a-și crea până la urmă adversari imaginari, în care să împroaște cu veninul lor parfumat.

Pai nu ai spus tu asta .De fapt acum am citit mai atent ,si vad ca tu de fapt condamni atitudinea crestinilor care nu acorda importanta dogmei:
Citat:

Or, constatăm că mulți oameni, chiar dintre cei care își spun creștini și nu mai pot de dragoste de Dumnezeu și de aproapele, îi subminează importanța, făcându-se agenții lui inconștienți.
Apoi o atribui modernismului ,care si el ar lupta impotriva regulilor.
Deci vizezi 2 categorii : crestinii ignoranti (sa zicem unii de pe la sate) ,si lumea moderna care din comoditate ignora tot ce e greu,cautind placerea imediata in orice teorie.
Ma scuzi ca in raspunsul meu vedeam si o a 3 a categorie ,o parte din crestinii practicanti ,care si ei pe undeva desi inteleg in mare parte dogmele li se par greoaie ,si uneori ca provoca rigiditate in comportament,celor care le aplica tot timpul. Raspunsul meu mai mult aici s-a concentrat ,pe impresia unor crestini practicanti ca ceea ce ne cere Dumnezeu in fond e simplu,adresat direct inimii,si limbajul inalt al dogmelor atenueaza mesajul acela simplu
Cat despre iubiristi :) ,amuzant termen, acestia ar fi o a 4 a categorie,care desi cunosc dogmele si nu le neaga importanta,se pun in veritabila contradictie cu cu cei care ar tinde sa innabuse trairea prin dogma,sau,in extenso privind,cu insasi ideea de disciplina si de regula.
Citat:

Nimeni nu știe mai bine decât dușmanul lui Dumnezeu și al oamenilor că nu se poate speranță, nici iubire autentică, fără credință și fără fundamentul dogmatic al ei. Or, constatăm că mulți oameni, chiar dintre cei care își spun creștini și nu mai pot de dragoste de Dumnezeu și de aproapele, îi subminează importanța, făcându-se agenții lui inconștienți.
Ba se poate iubire ,dar nu desavarsita,nu completa . Fara a intelege jertfa Mantuitorului,rolul desavarsitor al Duhului, intermedierea care o ofera Tainele si de ce trebuie ele sa cuprinda elemente concrete paine ,apa,ulei etc, fara a intelege rolul harului in economia evolutiei personale , nici sufletul nu poate inainta liber catre iubire.
Astfel ca cei mai multi aleg o iubire incompleta ,asa cum le vine lor la suflet ,si pur si simplu iubesc,asa cum ii invata natura,si cum isi mai amintestesc ei unele chestii rostite de la Biserica,prin pildele Evangheliei de exemplu,care patrund la inima tuturor imediat. Deci mai practica : iertarea , nejudecarea (cand pot sa se abtina) ,milostenia, neingrijorarea si alte virtuti care sunt mai evidente din Evanghelie.
In plus se roaga,si astfel inteleg sa isi puna speranta in Dumnezeu si nu in ei.Deci unele virtuti teologice le mai au si oamenii simplii,ca nu degeaba merg la biserica.Dar nu sistematice,nu cultivate prin vointa ,nu adapate direct de la sfinti.Si mai ales nu insotite de ajutorul mintii.
Scuza-ma dar aici iar devin iubiriist :) (dragut termen) Mai imperastii putin venin parfumat,dar asta e realitatea .Un rol il joaca si aceia care desi stiu dogmele si le cunosc, si sunt plini de eruditie,si practica multe dintre poruncile credintei,si au smerenia necesara,cu toate acestea ,nu stiu din ce cauza, nu resusesc sa fie umani ,se umplu cumva de multa lor cunoastinta ,si mai mult sperie pe oamenii simpli,in loc sa ii taraga spre cunoasterea dogmelor .Probabil e un fel de compensatie gandita de Dumnezeu,ca unii sa nu inateze fara altii : nici iubirea simpla fara cunoastere,dar nici cunoasterea fara centarea in permanenta la iubire.
Bineinteles ca nu toti sunt asa ,si cei care reusesc sa imbine dogma cu iubirea,sunt cautati de puhoaie de oameni ,si nu mai par nimanui rigizi.
Citat:

În cadrul luptei pe toate planurile pe care modernismul o duce contra regulei de orice fel, nimic nu întrece aversiunea față de dogmă, cu care dorește să inoculeze mințile oamenilor. Astfel, dogma ajunge, din adevăr de credință pe care îl cunoaștem de la Dumnezeu, ceva care încorsetează libertatea oamenilor. Dogmaticul este un cap pătrat. Un om cu gândire rectangulară, dacă nu chiar obtuză. Este un cineva lipsit de inimă și incapabil de emoție. Hotărât lucru: dogma este o nenorocire, iar dogmaticul un monstru.
Aici nu pot fi decat de acord. Dar a cui e vina? Daca nu ar exista si exemplele negative enumerate...Daca nu ar fi foc,nu ar iesi fum....Dusmanul imediat le va specula, si va transforma lenea noastra (de a ne apleca asupra unei vieti crestine autentice),in ideea ca oricum dogma e ceva sterp ,prafuit ,care oricum nu te duce la iubire.
Exista tentatii mai mari adresate spiritului,se propun placeri mai mari ale ratiunii si simtirii,si dogma pare incapabila sa mai asigure fericirea celor multi . Aceasta ar trebui sa aratam noi ortodocsii ,si in general crestinii,ca credinta te poate duce la fericire, si ca dogma iti poate furniza acel suport,acele resurse ,pentru a te ajuta sa inaintezi in drumul catre cunoasterea lui Dumnezeu,si castigarea adevaratei iubiri.
Daca pe fata noastra s-ar vedea fericirea si bucuria ,si dogma s-ar mula perfect pe interiorul nostru,atunci am deveni exemple,si tot mai multi oameni ar fi interesati de calea aceasta aspra.
Pina atunci...ne vom imparti in continuare in dogmatici si iubirisiti :) ...inclinind balanta intr-o directie sau alta,pentru ca in fine,toti suntem nedesavirsiti,si criza de sfinti este cea mai acuta problema a acestui secol
,

iustin10 25.08.2012 18:16:25

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 466800)
Iustin: "E
devarat ca nu inflorise inca iubirea fata de oameni,care abia prin NT se desavarseste ca si dogma."

Asta de unde e ? Că nu e din Biblie.

.

Scriem nu vorbim,si nu putem da toate detaliile . E clar pentru oricine ca legea VT era ochi pt ochi si dinte pt dinte,deci nu se punea accentul pe iubirea de oameni in mod desavarsit.
Doar prin Hristos coboara adevarata iubire de oameni ,de fapt o desavarsire a poruncilor din VT,dar la o scara mult mai inalta . Discursul fericirilor de pe munte,nu chiar asta cuprinde,desavarsirea legii vechi? "A-ti auzit ca s-a spus in vechime sa nu desfranati, dar Eu va spun ,cine se uita doar cu ochiul a si curvit in inima lui"

Decebal 25.08.2012 20:29:53

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 466829)
Pina atunci...ne vom imparti in continuare in dogmatici si iubirisiti :) ...

Ăsta este un diktat sau ce este? Este vreo sentință? Pe cuvântul tău de Tartarug ?

Pelerin spre Rasarit 25.08.2012 22:20:26

Eu cred ca o cunoastere strict intelectuala va satisface intelectul dar este posibil sa nu adauge un strop de transformare in viata.La extrema opusa o traire doar emotionala poate fi prizoniera unui carusel al schimbarilor de moment,emotiile putand fi,fara o baza dogmatica solida, doar niste nisipuri miscatoare,un fel de carusel al temperamentului si al factorilor de influenta.Unul din scopurile necuratului este sa te faca complet ignorant cu privire la voia lui Dumnezeu.Un test din catehism sau cateva intrebari cu privire la legamintele si promisiunile lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura si s-ar putea sa fiti in fata unui tablou terifiant,cam cat de mult i-a reusit intunecatului manevra.Cand l-a ispitit pe Hristos in pustiu,acesta i-a servit necuratului o lectie dogmatica din Vechiul Testament care confirma,daca mai era nevoie,citatul din Psalmi cu care v-ati inceput observatiile.PS:este evident ca la momentul ispitirii din pustiu,vorba cuiva,Mantuitorul nu avea la dispozitie o concordanta biblica ca sa mearga treaba mai repede :) asa ca indemnul spre studiu este cu atat mai necesar.

Subscriu si eu la acesta idee: ,,Și, mai ales, cum ai putea să iubești pe Cineva despre care nu știi nimic ?" intrucat fara efortul,de durata si de anvergura,de a cunoaste,pe cat posibil,ceea ce Dumnezeu ne-a lasat cu privire la voia Sa ai mari sanse sa adori pe genunchii entuziasmului emotional fix un idol micut,care va deveni urias,dar schimonosit de rautate de undeva din interiorul tau.Sunt nenumarate versete biblice care nu numai ca arata importanta unei cunoasteri seriose si temeinice dar m-as opri la un citat din vorbele lui Hristos:,,Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.".Pai fratilor ce sa te invete Duhul si sa-ti aduca aminte daca esti ranga de ignorant cu privire la ce a spus Hristos si iti place sa ramai asa?Sau sa faca Duhul ceea ce tie iti este lene sa faci?Intraznesc sa sper ca nu a ajuns inca nimeni la masura asta de nebunie cu privire la neintelegerea voii lui Dumnezeu.Ar fi tragic la modul infiorator.Daca,cu ajutorul lui Dumnezeu,ai depus si tu ceva efort,transpiratie,s-ar putea ca la momentul cand necuratu iti arde una cu ispita un pasaj biblic,o fraza din catehism,vorbele unui sfant sau dintr-o cantare bisericeasca,din predica parintelui,sa-ti rasune in minte,sa-ti vina-n fata ochilor,prin Duhul, si sa-l infrunti pe necurat cu armele de care se teme.Daca daca in capsoru nostru bate vantu atunci praf vom culege.Prafu din drumu regretelor de mai tarziu.

Cunoasterea presupune efort permanent(subliniez cat pot acest aspect),rugaciune,smerenie(smerenie nu inseamna ignoranta cum,in timpurile noastre,circula o ucigasa idee),supunere in fata voii lui Dumnezeu,meditare la Cuvantul Sau,la exemplul sfintilor si la ce mai vreti voi.Dumnezeu isi face partea Sa,de neinchipuit in anvergura si maretia comparativ cu noi dar avem si noi indatoririle noastre.Dar in nici un caz si sub nici o forma,nicaieri,Dumnezeu nu a incurajat ignoranta.Nu a incurajat nici trairea emotionala si atat si nici cunoasterea si atat.A cerut tot.Si minte,si inima,si suflet,si vointa,si traire,tot.Si Apostolii,prin exemplul personal, tineau unite predicarea,incurajarea,explicatiile,mustrarea,inde mnul la aplicare practica si traire,deci cuprindeau intreaga paleta a trairii crestine,nu recomandau nimic rupt din intreg.Prin urmare votez pentru o temeinica cunoastere dogmatica,permanent studiata si cercetata, fara de care,cred eu,pana si cea mai curata dragoste poate esua intr-o idolatrie aparent nevinovata.Din lipsa unui etalon real putem ajunge intr-un fel de baba-oarba cu mantuirea noastra.

Sa inchei cu un citat biblic(Efeseni 4,17-24),daca tot s-a deschis frumos cu asta discutia,un citat care,cred eu, subliniaza importanta cunaosterii dar si a trairii si mai ales imposibilitatea existentei credintei curate,ceea din care se va naste dragostea care zboara catre cer si care nu se termina cu o groapa-n cimitir.Fara asa ceva cred ca ratacim la modul bezmetic.Cred ca exprimarea dragostei fata de Hristos cuprinde si dorinta de a-i cunoaste voia,invatatura care a transmis-o.Altfel ne zicea doar ,,iubiti-va pe tunuri si ne vedem in Rai".Or cel putin Psalmii arata ca intre cunoasterea voii lui Dumnezeu si dragostea pentru Dumnezeu este o legatura indisolubila.Exemplul biblic de mai jos este relevant pe diferenta intre ignoranta si cunoastre,intre a invata si a te instraina.In ambele cazuri cu efectul subliniat de Apostolul Pavel.

Așadar, aceasta zic și mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblați de acum cum umblă neamurile, în deșertăciunea minții lor,Întunecați fiind la cuget, înstrăinați fiind de viața lui Dumnezeu, din pricina necunoștinței care este în ei, din pricina împietririi inimii lor;Aceștia petrec în nesimțire și s-au dat pe sine desfrânării, săvârșind cu nesaț toate faptele necurăției.Voi însă n-ați învățat așa pe Hristos,Dacă, într-adevăr, L-ați ascultat și ați fost învățați întru El, așa cum este adevărul întru Iisus;Să vă dezbrăcați de viețuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,Și să vă înnoiți în duhul minții voastre,Și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului.


Doamne ajuta!+

Tartaruga 26.08.2012 02:01:43

Duhul Sfant numit pe buna dreptate Mangaietorul, a fost trimis sa ne aduca aminte de ceea ce ne spusese Domnul. Si ce ne spusese de fapt Domnul: "Porunca noua va dau voua, sa va iubiti unii pe altii". Daca luam toate invataturile Domnului pe care Duhul Sfant este trimis sa ni le aminteasca, vedem ca absolut toate ne invata ce anume este iubirea de aproapele si faptul ca, daca indeplinim aceasta iubire pana la desavarsirea ei, adica iubirea de vrajmas, ajungem fii ai lui Dumnezeu pentru ca El este desavarsit in iubire, El este iubire. Dar fara Hristos noi nu putem nimic, deci aceasta iubire de aproapele nu este posibila fara ajutorul lui Hristos. Iubirea insa nu este simpla emotie ci este sentiment. El exista si la necrestini, si la multi este un sentiment stabil, chiar si atei exista cu sentimentul iubirii foarte stabil. Iubirea de vrajmas insa, aceasta desavarsire a iubirii realizata de Dumnezeu si in trup in Persoana Iisus, este mai greu de gasit chiar si printre crestini.

Niciodata Domnul Iisus nu a invatat despre natura Sa mai mult decat faptul ca era Fiul lui Dumnezeu si ca facea voia Tatalui pentru ca venea de la El si ca prin El pacatele omenirii vor fi iertate. Multe invataturi au aparut in plus fata de ce spunea Domnul si aceste invataturi suplimentare formulate ca si dogme au divizat crestinatatea. Duhul Sfant insa a fost trimis pentru a aminti cele spuse de Domnul, deci acele adevaruri putine dar esentiale cu care s-au mantuit primii crestini: iubirea de aproapele si prin acesta de Dumnezeu... Caci Dumnezeu trebuie iubit mai presus de orice iar iubirea de Dumnezeu se manifesta prin iubirea creatiei Sale, in speta iubirea aproapelui... Iar Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu fiind exemplul perfect de iubire desavarsita:

"Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică."

Aceasta viata vesnica nu este altceva decat iubirea... O iubire vesnica desprinsa din Dumnezeu pentru a se intoarce tot la Dumnezeu pentru eternitate...

Cine nu stie teoretic faptul ca Dumnezeu este iubire dar practica iubirea aproapelui in viata lor, acestia il iubesc pe Dumnezeu chiar daca intelectual nu il cunosc pe Dumnezeu. La nivel de traire insa il cunosc, de aceea mirarea lor din Matei 25 este una pur intelectuala... Abia in acel moment il vor cunoaste si intelectual pe Domnul si vor fi invitati de Acesta sa mearga de-a dreapta...
Iar dovada este insusi "umanismul", faptul ca multe valori predate de Iisus au fost preluate si de necrestini. Noul Legamant deci a fost scris in inima tuturor, paganii de dupa Hristos nu au mai fost aceeasi cu paganii dinainte de Hristos, Duhul Sfant Mangaietorul le-a amintit multora ca acum au ceva scris in inima, adica legea/porunca iubirii, de care trebuie sa tina cont. Si multi tin cont, chiar dintre atei... La desavarsire insa ajung doar sfintii care au crezut in Hristos si Cuvantului Sau practicandu-l toata viata lor pana la moarte, iar desavarsirea este Imparatia in care ei intra inca de pe acum. Restul asteapta Judecata...

Decebal 26.08.2012 07:50:32

Citat:

În prealabil postat de Tartaruga (Post 466887)
Iar dovada este insusi "umanismul", faptul ca multe valori predate de Iisus au fost preluate si de necrestini. Noul Legamant deci a fost scris in inima tuturor, paganii de dupa Hristos nu au mai fost aceeasi cu paganii dinainte de Hristos, Duhul Sfant Mangaietorul le-a amintit multora ca acum au ceva scris in inima, adica legea/porunca iubirii, de care trebuie sa tina cont. Si multi tin cont, chiar dintre atei... La desavarsire insa ajung doar sfintii care au crezut in Hristos si Cuvantului Sau practicandu-l toata viata lor pana la moarte, iar desavarsirea este Imparatia in care ei intra inca de pe acum. Restul asteapta Judecata...

Aici era vorba despre dogmatică în general; referitor la afirmațiile pe care le tot fgaci pe alte topicuri crezând că ne-ai făcut o mare revelație, te invit să răspunzi la pagina unde am deschis un topic nou pe acel subiect http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15439

iustin10 26.08.2012 14:00:31

Dogma nu e ceva rupt de realitate ,cu atat mai mult nu e rupt de iubire,odata ce scopul dogmei este insasi transfigurarea firii noastre pervertite,in firea indumnezeita a Fiului Omului.
Fiul Omului vine pe pamant pentru a restaura legatura noastra cu Dumnezeu,si ia fire umana pentru a o desavarsi. Doar asa putem intra in legatura cu Dumnezeu,imbracati in hainele curate daruite noua ,nu pt vreun merit al nostru,ci pentru jertfa Fiului Omului.
Ce iubire mai mare decat asta vreti,ca Dumnezeu fiind ,se desarta de toate ale Sale,se coboara pe pamant,sufera micimea si dispretul uman ,ba chiar nedreptatea crunta ,toate numai pentru ca noi sa scapam de sub robia pacatului si a mortii. Deci nu pentru El se intrupeaza,ci pentru noi. Asa cum ne si lasa testament: "Nu exista dragoste mai mare decat aceea sa isi dea cineva viata pentru prietenii sai.Voi sunteti prietenii Mei "
Ce dragoste mai mare decat despartirea de ucenicii Sai,la cina despartirii,spalarea picioarelor,jertfa ce va urma , batjocura , impartirea painii ca a propriului Sau trup.
'Daca grauntele de grau nu moare ,nu va aduce roada" Cata resemnare,sacrificiu,si speranta.
Si apoi ,ca sa revenim mai incoace ,acest moment culminant al dragostei Sale ,perpetuat prin jertfa Euharistica . Iertarea ca rezultat al acestei jertfe,daruita prin simpla spovedanie .
Conducerea apostoolica si arhiereasca ,ca si mila pentru turma dezorientata .
Rugaciunea ca si speranta noua:" Pina acum nu a-ti cerut nimic in Numele Meu. Cereti si vi se va da.Caci orice cereti in Numele Meu Tatal va va darui"

Unde vedeti dgoma aici,unde ingustime,ca eu nu vad decat dragoste de la un cap la altul.
Cine a separat dogma de iubire,si iubirea de Hristos si de Treime?
Dogma este doar povestirea si lamurirea acelor fapte minunate si a traditiei imediat urmatoare . Ea nu este un bici,ci un pansament.Nu este rupta de Hristos,ci este Hristos.
Dogma este tot una cu Hristos ,la fel cum Hristos este tot una cu iubirea.

Ok,daca ma uit la o casa minunata ,si pe undeva mai sunt folosite cateva cuie ruginite , refuz sa intru in aceea casa? Sunt puncte dureroase in dogma,unde apar scindari,diferente,departajari. Nu stiu nici eu raspunsul de ce au fost ingaduite asemenea dureroase scindari , si permiteti-mi sa fiu primul in ceea ce priveste frumusetea invataturii Duhului data prin dogma ,si ultimul acuzator in ceea ce priveste ce nu inteleg. Dumnezeu stie ce face si eu am incredere deplina in El,si nu in intelegerea mea limitata.

Iubire fara credinta se poate,dar nu are consistenta ,ca ii lipseste un lucru major,anume smerenia .Daca cineva si ar construi un mic palat personal al iubirii,cum spune Pelerin spre Rasarit ,dar ar fi in stare sa renunte oricand la el , adica sa stie ca nimic nu ii apartine si nimic nu se termina odata cu el insusi,atunci acel om ar avea sufletul pregatit pentru intalnirea cu Hristos.
Iubirea este peste tot in lume ,da . Aici degeaba sunt contrazis,ca e suficient sa iesiti din case ,sa mergeti intr-o tara straina,sa va uitati cu atentie la oameni.
Dar doar sufletul celui credincios il vede pe Hristos in toate. Normal ca un musulman habar nu are ca fapta lui buna are vreo legatura cu Hristos.Dimpotriva,lui ori i se pare naturala ori venita de la mahomed.Dar noi? Cei credinciosi?Oare nu vom stii sa vedem crampee ale frumusetii umane , peste tot in lume?Oare de la masa Stapanului,ca in parabola femeei cananeance,nu au cazut frimituri si pentru caini?
Pentru cel credincios nu exista alta explicatie a lumii decat Hristos ,in tot si in toate .Dar nici alta cale de a ajunge la Dumnezeu ,decat impartasirea cu Trupul sau. Pentru el,ortodoxul aflat prin tari straine ,nu exista alta cale.Pentru cei localnici insa ,Dumnezeu stie. Cand am zis ca Hristos e in toate,nu am zis ca nu e nevoie de dogma.Nu se poate mantui un credincios fara dogma. Ci doar am zis ,sau am vrut sa zic,ca Hristos poate fi vazut in tot ce e frumos in aceasta lume,bineinteles pentru sufletul receptiv.

catalin2 26.08.2012 18:00:10

Citat:

În prealabil postat de Decebal (Post 466899)
Aici era vorba despre dogmatică în general; referitor la afirmațiile pe care le tot fgaci pe alte topicuri crezând că ne-ai făcut o mare revelație, te invit să răspunzi la pagina unde am deschis un topic nou pe acel subiect http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15439

Deja vorbim pe doua topicuri despre acelasi lucru, e dificil sa scrii aceleasi lucruri pe trei topicuri, trebuie sa stai toata ziua pe forum.

catalin2 26.08.2012 18:12:20

Citat:

În prealabil postat de Tartaruga (Post 466887)
Noul Legamant deci a fost scris in inima tuturor, paganii de dupa Hristos nu au mai fost aceeasi cu paganii dinainte de Hristos, Duhul Sfant Mangaietorul le-a amintit multora ca acum au ceva scris in inima, adica legea/porunca iubirii, de care trebuie sa tina cont.

Aceasta dogma este una protestanta, nu este si ortodoxa. Protestantii (nu stiu care din ei) spun ca jertfa Mantuitorului s-a rasfrant asupra intregii omeniri si a schimbat pe om. E o alta intelegere gresita a unor pasaje din Bibliei, de fapt jertfa Mantuitorului are efect asupra celui ce il urmeaza pe Hrisos. Mai e valabil ca orcine poate afla adevarul si sa devian credincios. Altfel nu are niciun efect asupra unui hindus care ramane hindus.
O alta invatatura protestanta pe care ai scris-o e ca dogmele au fost adaugate, e tot o conceptie de la protestanti, frustrati ca ei nu au o istorie si o continuitate (cand spun protestanti nu ma refer la oamneii obisnuiti, ci la doctrina respectiva si la initiatorii acesteia). Pentru ca se fac ca uita un pasaj din Biblie care spune ca nimnei nu va putea darama Biserica Lui. Ei spun ca Biserica pana la ei a cazut, doar de la ei s-a regasit adevarul.
Toate dogmele se regasesc in Biblie, doar ca trebuie citita cu atentie, nu cum vor protestantii sa o interpreteze.

catalin2 26.08.2012 18:19:30

Asa cum e invatatura, pentru mantuire sunt necesare trei conditii: dreapta credinta, harul si faptele credintei.
Doar invatatura fara celelalte este filozofie teologica. Dar practica fara dreapta credinta este idolatrie, nici nu exista un pacat mai mare.
Trebuie sa avem grija sa cunoastem si dreapta credinta, ca sa stim la cine ne inchinam si cum, pentru ca daca noi lenevim ingerii cazuti nu sunt lenesi, au grija sa invete invatatura care le convine lor, dupa masura omului. Unui pagan ii va da idolatria, unui credincios ii va da o erezie, si tot asa, nu lasa pe nimeni nebagat in seama.

iustin10 26.08.2012 19:33:48

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 466951)
. Dar practica fara dreapta credinta este idolatrie, nici nu exista un pacat mai mare.
Trebuie sa avem grija sa cunoastem si dreapta credinta, ca sa stim la cine ne inchinam si cum, pentru ca daca noi lenevim ingerii cazuti nu sunt lenesi, au grija sa invete invatatura care le convine lor, dupa masura omului. Unui pagan ii va da idolatria, unui credincios ii va da o erezie, si tot asa, nu lasa pe nimeni nebagat in seama.

Na,stii doar ca nu s de acord . Nu poti zice si tu ca e ceva incomplet? Chiar idolatrie?
Ce vina are omul ala ca nu cunoaste nu stiu ce invatatura ? Fapta e fapta ,pentru orice om de pe pamint Un orb care primeste un brat de sprijin, nu stie daca a fost de la un ortodox sau un idolatru. Cu ce e mai valoros bratul orotdoxului decat al celui de cine stie ce alta credinta? Oare Hristos a venit ca sa fie slujit? Nu. Ci ca El sa slujeasca tuturor.
El a venit sa condamne doar pe cei ce trec nepasatori pe linga acel orb.

Mihnea Dragomir 26.08.2012 19:52:10

Un pericol real la care se expune cel care, animat de dorința divin insuflată de a cunoaște Sfânta Doctrină se apucă să o cerceteze este ceea ce am putea denumi "dogmatismul dogmaticii". Despre ce este vorba ?

Cert este că...avem puține certitudini. În raport cu numărul uriaș și cu felurimea întrebărilor, cel al răspunsurilor pe care le putem da ca certe este mic. Surprinzător de puține propoziții sunt divin revelate, deci sunt cu adevărat dogme. Multe lucruri pe care, din dorința naturală de a ne agăța de ceva sigur, suntem înclinați să le luăm ca sigure nu sunt adevăruri de nivel dogmatic. Altfel spus, se întâmplă frecvent ca dogma să nu fie... dogmă. Iar cineva care ar crede că orice părere pe care a auzit-o de la vreun stareț este divin revelată suferă de ceea ce am numit "dogmatismul dogmaticii". Cei care fac primii pași în cercetarea adevărurilor despre Dumnezeu, despre Sfânta Fecioară, despre Ecclesia, despre oameni, ca și cei mai avansați care au, din această pricină, mai puține scuze decât primii, ar trebui să nu piardă niciodată din vedere întrebarea: "ce nivel de autoritate are cutare sau cutare învățătură ?" Se bazează ea pe autoritatea lui Dumnezeu, singurul caz în care putem vorbi de o dogmă ? Sau se bazează pe un nivel mai jos de autoritate ?
Pentru noi, românii, lucrurile sunt încă și mai complicate din cauza unei imperfecțiuni particulare a limbii noastre. Trebuie să acceptăm ideea că nicio limbă apărută după Turnul lui Babel nu este perfectă, iar româna nu face excepție. În limba noastră, "a crede" are două sensuri. Unul este "a crede = a avea certitudinea absolută a credinței", altul este sensul, mai comun, "a crede = a fi de părere că". Pot apărea anumite confuzii de la această dualitate de înțelesuri.

Desigur, dogmatiștii sunt foarte departe de a fi singurii expuși bolii...dogmatismului. Există un teribil dogmatism al științei, despre care voi reflecta cu alt prilej și pe alt topic.

Lucian008 26.08.2012 20:40:02

Citat:

În prealabil postat de Tartaruga (Post 466887)
Niciodata Domnul Iisus nu a invatat despre natura Sa mai mult decat faptul ca era Fiul lui Dumnezeu si ca facea voia Tatalui pentru ca venea de la El si ca prin El pacatele omenirii vor fi iertate. Multe invataturi au aparut in plus fata de ce spunea Domnul si aceste invataturi suplimentare formulate ca si dogme au divizat crestinatatea.

Invataturile despre Fiinta lui Dumnezeu, despre Persoanele Sfintei Treimi, despre Taine, despre Biserica etc au fost fie predicate de Hristos, fie traite (exemplul Persoanei Sale), fie revelate ulterior prin pogorarea Duhului Sfant. Sa spunei ca invataturile au aparut ulterior si ca ele au fost cele care au divizat crestinatatea, si nu mandria si egoismul unora este un mare neadevar.
Si am sa dau un singur exemplu: Hristos nu a spus despre Sine ca este Om adevarat si Dumnezeu adevarat. Dar asta este realitatea. Ulterior s-au trezit niste rataciti care au spus ca nu a fost decat Dumnezeu. Oare nu Il vom iubi mai mult pe cel ce a luat trupul nostru stricacios, supus degradarii, suferintei si mortii, si lund asupara-Si pacatele noastre ne-a mantuit? Deci nu conteaza adevarul? Nu conteaza invatatura si dogma?

Tartaruga 27.08.2012 02:52:21

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 466950)
Aceasta dogma este una protestanta, nu este si ortodoxa. Protestantii (nu stiu care din ei) spun ca jertfa Mantuitorului s-a rasfrant asupra intregii omeniri si a schimbat pe om. E o alta intelegere gresita a unor pasaje din Bibliei, de fapt jertfa Mantuitorului are efect asupra celui ce il urmeaza pe Hrisos. Mai e valabil ca orcine poate afla adevarul si sa devian credincios. Altfel nu are niciun efect asupra unui hindus care ramane hindus.
O alta invatatura protestanta pe care ai scris-o e ca dogmele au fost adaugate, e tot o conceptie de la protestanti, frustrati ca ei nu au o istorie si o continuitate (cand spun protestanti nu ma refer la oamneii obisnuiti, ci la doctrina respectiva si la initiatorii acesteia). Pentru ca se fac ca uita un pasaj din Biblie care spune ca nimnei nu va putea darama Biserica Lui. Ei spun ca Biserica pana la ei a cazut, doar de la ei s-a regasit adevarul.
Toate dogmele se regasesc in Biblie, doar ca trebuie citita cu atentie, nu cum vor protestantii sa o interpreteze.

Eu nu am vazut protestanti frustrati, dimpotriva, ei gasesc ca este trist sa ai un Dumnezeu atat de putin iubitor si nedrept. Pentru oamenii obisnuiti conteaza Domnul Iisus si invatatura lui, de ce sa fie frustrati? Aici cred ca tu nu intelegi. Este ca si cum evreii ar spune ca toti crestinii sunt niste frustrati pentru ca au aparut abia de 2000 ani, sau catolicii ar zice ca ortodocsii rusi sunt niste frustrati pentru ca au aparut abia de o mie de ani. Vorbesti de frustrare de parca i-ar impiedica careva sa treaca dintr-o parte in alta. Nu au nici un chef sa treaca pentru ca se simt bine in pielea lor. Doar tu iti imaginezi ca ortodoxia ar fi un club exclusivist in care altii nu pot intra si ca atare sunt frustrati. Sa fim seriosi. Asa cum tu nu esti frustrat ca nu esti evreu desi Iisus si maica Sa si apostolii erau, tot asa nu sunt frustrati nici protestantii. Chiar nu inteleg cum poti crede in ideea frustrarii. Ma tot mir, ca vad ca o repeti, dar nu inteleg cum poti crede in asa ceva.
La fel si treaba cu dogmele care ar fi toate in Biblie, ma faci sa zambesc :)

Tartaruga 27.08.2012 03:00:29

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 466958)
Un pericol real la care se expune cel care, animat de dorința divin insuflată de a cunoaște Sfânta Doctrină se apucă să o cerceteze este ceea ce am putea denumi "dogmatismul dogmaticii". Despre ce este vorba ?

Cert este că...avem puține certitudini. În raport cu numărul uriaș și cu felurimea întrebărilor, cel al răspunsurilor pe care le putem da ca certe este mic. Surprinzător de puține propoziții sunt divin revelate, deci sunt cu adevărat dogme. Multe lucruri pe care, din dorința naturală de a ne agăța de ceva sigur, suntem înclinați să le luăm ca sigure nu sunt adevăruri de nivel dogmatic. Altfel spus, se întâmplă frecvent ca dogma să nu fie... dogmă. Iar cineva care ar crede că orice părere pe care a auzit-o de la vreun stareț este divin revelată suferă de ceea ce am numit "dogmatismul dogmaticii". Cei care fac primii pași în cercetarea adevărurilor despre Dumnezeu, despre Sfânta Fecioară, despre Ecclesia, despre oameni, ca și cei mai avansați care au, din această pricină, mai puține scuze decât primii, ar trebui să nu piardă niciodată din vedere întrebarea: "ce nivel de autoritate are cutare sau cutare învățătură ?" Se bazează ea pe autoritatea lui Dumnezeu, singurul caz în care putem vorbi de o dogmă ? Sau se bazează pe un nivel mai jos de autoritate ?
Pentru noi, românii, lucrurile sunt încă și mai complicate din cauza unei imperfecțiuni particulare a limbii noastre. Trebuie să acceptăm ideea că nicio limbă apărută după Turnul lui Babel nu este perfectă, iar româna nu face excepție. În limba noastră, "a crede" are două sensuri. Unul este "a crede = a avea certitudinea absolută a credinței", altul este sensul, mai comun, "a crede = a fi de părere că". Pot apărea anumite confuzii de la această dualitate de înțelesuri.

Desigur, dogmatiștii sunt foarte departe de a fi singurii expuși bolii...dogmatismului. Există un teribil dogmatism al științei, despre care voi reflecta cu alt prilej și pe alt topic.

In cazul asta sunt deacord cu dvs. daca faceti diferenta intre dogme si dogmatism. Primii crestini aveau dogme fara a le teoretiza vreodata pentru ca nu era nevoie, ei traiau credinta. Dar dupa ce s-a inceput teoretizarea credintei in locul trairii ei s-a trecut la un dogmatism care a sfasaiat biserica si sfasaiata va ramane atata timp cat nu se renunta la dogmatism. Insa in cazul acesta ce s-ar mai studia la Facultate? Mai nimic...

Tartaruga 27.08.2012 03:08:40

Citat:

În prealabil postat de Lucian008 (Post 466972)
Invataturile despre Fiinta lui Dumnezeu, despre Persoanele Sfintei Treimi, despre Taine, despre Biserica etc au fost fie predicate de Hristos, fie traite (exemplul Persoanei Sale), fie revelate ulterior prin pogorarea Duhului Sfant. Sa spunei ca invataturile au aparut ulterior si ca ele au fost cele care au divizat crestinatatea, si nu mandria si egoismul unora este un mare neadevar.
Si am sa dau un singur exemplu: Hristos nu a spus despre Sine ca este Om adevarat si Dumnezeu adevarat. Dar asta este realitatea. Ulterior s-au trezit niste rataciti care au spus ca nu a fost decat Dumnezeu. Oare nu Il vom iubi mai mult pe cel ce a luat trupul nostru stricacios, supus degradarii, suferintei si mortii, si lund asupara-Si pacatele noastre ne-a mantuit? Deci nu conteaza adevarul? Nu conteaza invatatura si dogma?

Iisus s-a numit pe sine atat cu denumirea de Fiu al Omului cat si de Fiu al lui Dumnezeu. Iar ca om a murit pe cruce. Ca Dumnezeu nu avea cum sa moara. Acum daca vin unii si contesta nu numai ceea ce Iisus a facut si a zis, dar inclusiv evidenta: Dumnezeu nu putea muri iar Iisus a murit pe cruce, asta nu inseamna ca ulterior noi ne putem permite sa mai introducem cu de la noi putere si altele, de exemplu dogma care i-a divizat pe ortodocsii rasariteni de cei orientali. Asta este doar un exemplu, dar sunt mai multe. Toate diviziunile dintre crestini sunt pe cauze dogmatice nebiblice ci "revelate" ulterior. Cu o exceptie: Martorii lui Iehova unde cauza este in chiar modificarea bibliei, deci acestia ies din start din discutie fiind eretici puri ca si musulmanii dealtfel.

Asta nu schimba insa faptul ca Dumnezeu este iubire si dreptate, ca atare a-l iubi pe Dumnezeu nu inseamna a spune: "Dumnezeu te iubesc pentru ca eu stiu ca tu esti Trinitate si etc. etc" ci a-l iubi pe Dumnezeu inseamna ceea ce Dumnezeu insusi a spus: a-l iubi pe aproapele si a lucra dreptatea in viata proprie. Tocmai iubitorii de dogmatism exagerat in defavoarea iubirii persoanelor sunt iubiristii adevarati, iar dogmatismul devine astfel idolatrie pentru ca este iubit pentru el insusi crezandu-se ca se iubeste Dumnezeu...

Evanghelia trebuie cunoscuta pentru a scapa de Judecata si a ajunge astfel in Imparatie mai repede. Asta insa nu inseamna ca cei care nu au avut sansa cunoasterii ei nu mai au nici o sansa. Dumnezeu este iubire si atata timp cat se practica iubirea totul este ok. Si de fapt cei care practica iubirea n-au nici o grija...

ioan cezar 27.08.2012 03:30:27

Pentru mine, Dogmatica nu este o disciplina care prezinta si ordoneaza/comenteaza/teoretizeaza scorneli omenesti. Intrucat dogmele de care "stralucesc sfintii", cum cantam la un acatist, nu sunt creatii ale mintilor omenesti (cum nu mai obosesc sa ne tot sugereze rau-voitorii). Ci revelatii dumnezeiesti, evident cu temeiul (pentru noi cautatorii unui Testament, iar nu ca izvor, caci Izvorul e Unul Intreit) in Predanie si Scriptura.
Predania nu a facut decat, mai intai, sa fixeze aceste dogme (adevaruri revelate, eterne, fixe, imuabile) in scris si in alte forme comunicabile in istoria Bisericii.
Apoi sa le dezvolte anumite laturi, prin ceea ce a fost trait de Sfintii Parinti si adus la expresie deplina in Sinoadele Ecumenice.
Exista o continuitate (si dezvoltare) deplina a revelatiei Dumnezeiesti, fixata (partial) in Scriptura de catre Sfanta Traditie a Bisericii, inlauntrul tainei dogmelor.
Dogmele sunt, pentru mine, in primul rand taina vietuirii sfinte a Parintilor in Duhul Revelatiei, in Duhul Evangheliei.
Ca urmare, consider ca orice atingere cu gandul, cu vorba sau in orice alt mod a dogmelor, nu reprezinta altceva decat un act grav de cadere a (pseudo)crestinului inaintea lui Dumnezeu. (Pacat de moarte? Hula? Nu ma pricep sa nuantez si nu-i menirea mea...)
Aceasta si nu alta este convingerea pe care o nutresc deocamdata in privinta dogmelor si a Dogmaticii.
Cuvant Dumnezeiesc, trait si dezvoltat de sfintii lui Dumnezeu in Istoria Bisericii, in Predanie, pentru ca noi acestia, de ieri de azi dintotdeauna, sa avem mereu un reper, sa nu ratacim in noaptea preumblarilor noastre. Ci sa ajungem, la bun sfarsit, Acasa. Spre Slava lui Dumnezeu, in veci!

catalin2 27.08.2012 16:52:59

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 466958)
Altfel spus, se întâmplă frecvent ca dogma să nu fie... dogmă. Iar cineva care ar crede că orice părere pe care a auzit-o de la vreun stareț este divin revelată suferă de ceea ce am numit "dogmatismul dogmaticii".

De obicei se intampla asta la cei ce nu au si o baza minima teologica. Citeam de exemplu de doi artisti atrasi de grupul de la Pucioasa, Noul Ierusalim, care abia deveniti credinciosi nu aveau si o invatatura la baza.
Dogma in principal e ceea ce s-a hotarat la sinoade, dar si toata revelatia, in general e condensata in catehism. Un articol al lui IPS. Antonie Plamadeala, despre dogma, teologumena si parere teologica: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ice-68826.html

catalin2 27.08.2012 17:12:18

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 466957)
Na,stii doar ca nu s de acord . Nu poti zice si tu ca e ceva incomplet? Chiar idolatrie?
Ce vina are omul ala ca nu cunoaste nu stiu ce invatatura ?

Idolatria inseamna ruperea legaturii cu Dumnezeu, inchinarea la ingerii cazuti si stabilirea unei legaturi cu acestia. La fel si erezia, considerata sora mai mica a idolatriei, tot ruperea legaturii cu Dumnezeu inseamna. Nu e doar ceva incomplet, e ceva total incomplet. Adam si oamenii au fost creati pentru a fi in legatura cu Dumnezeu, e o stare anormala, degradata, viata rupta de Dumnezeu. Asta incearca ingerul cazut prin idolatrie si erezie, sa il rupa pe om de Dumnezeu. Faptele bune sunt un mijloc, nu un scop, tu il faci un scop in sine. Faptele bune nu sunt de ajuns, nu ne mantuim doar prin fapte bune, altfel era simplu, aveam o lista de fapte ce trebuie facute de-a lungul vietii si la sfarsit stiam ca eram mantuiti sau nu.
Chiar si protestantii spun, mantuirea ne-a venit prin har, dat noua gratis. puteau sa faca oamenii zeci de fapte bune, ca nu puteau primi har. El ne-a fost dat la Cincizecime. Din cauza caderii lui Adam oamneii nu mai puteau sa faca decat partial fapte bune, nu puteau sa fie ca Adam inainte de cadere.
Asadar fapte bune sunt fapte bune, chiar daca le face un ateu. Nu are sens sa ne contrazicem pe ceva ce sustinem amandoi, doar toti sunt de acord cu faptele bune. Iar intre fapte cea mai buna fapta e considerata rugaciunea (ca sa nu se inteleaga gresit, nu am spus ca e singura fapta buna).

catalin2 27.08.2012 17:26:33

Citat:

În prealabil postat de Tartaruga (Post 467020)
Eu nu am vazut protestanti frustrati, dimpotriva, ei gasesc ca este trist sa ai un Dumnezeu atat de putin iubitor si nedrept. Pentru oamenii obisnuiti conteaza Domnul Iisus si invatatura lui, de ce sa fie frustrati? Aici cred ca tu nu intelegi. Este ca si cum evreii ar spune ca toti crestinii sunt niste frustrati pentru ca au aparut abia de 2000 ani, sau catolicii ar zice ca ortodocsii rusi sunt niste frustrati pentru ca au aparut abia de o mie de ani. Vorbesti de frustrare de parca i-ar impiedica careva sa treaca dintr-o parte in alta. Nu au nici un chef sa treaca pentru ca se simt bine in pielea lor. Doar tu iti imaginezi ca ortodoxia ar fi un club exclusivist in care altii nu pot intra si ca atare sunt frustrati. Sa fim seriosi. Asa cum tu nu esti frustrat ca nu esti evreu desi Iisus si maica Sa si apostolii erau, tot asa nu sunt frustrati nici protestantii. Chiar nu inteleg cum poti crede in ideea frustrarii. Ma tot mir, ca vad ca o repeti, dar nu inteleg cum poti crede in asa ceva.
La fel si treaba cu dogmele care ar fi toate in Biblie, ma faci sa zambesc :)

Nu cred ca ai inteles si le confunzi, rusii nu au spus ca odata cu ei a aparut ortodoxia. Protestantii, sau o parte din ei, spun ca dupa Apostoli, sau dupa sec. IV, crestinii au intrat in deriva si odata cu ei s-a redescoperit credinta. iar asta intra in contradictie cu faptul ca Biserica nu se va inclina, deci niciodata, nici in cei 2000 de ani pana acum. Ei nu spun ca sunt la fel ca pana acum si au credinta ortodoxa si ei, ci ca ei au descoperit adevarul crestin complet.
Apoi vazand ca mai sunt si altii, a aparut un protestantism liberal, pe care il sustii si tu, ca pana la urma nu are importanta dogma, ci trairea. O mica fractiune a protestantilor a ajuns sa exporte bazaconia lor si la altii, la fel cum s-a intamplat cu micul cult al penticostalilor (la inceput), care au adus in toate cultele miscarea carismatica. Tu nu ai citit pana acum ca neoprotestantilor li se reproseaza (nu doar de ortodocsi) ca nu au continuitate apostolica? Nu stiu de ce spui ca doar eu spun asta.

Theodor_de_Mopsuestia 27.08.2012 19:06:07

Citat:

În prealabil postat de Tartaruga (Post 467023)
Iisus s-a numit pe sine atat cu denumirea de Fiu al Omului cat si de Fiu al lui Dumnezeu. Iar ca om a murit pe cruce. Ca Dumnezeu nu avea cum sa moara. Acum daca vin unii si contesta nu numai ceea ce Iisus a facut si a zis, dar inclusiv evidenta: Dumnezeu nu putea muri iar Iisus a murit pe cruce, asta nu inseamna ca ulterior noi ne putem permite sa mai introducem cu de la noi putere si altele, de exemplu dogma care i-a divizat pe ortodocsii rasariteni de cei orientali. Asta este doar un exemplu, dar sunt mai multe. Toate diviziunile dintre crestini sunt pe cauze dogmatice nebiblice ci "revelate" ulterior. Cu o exceptie: Martorii lui Iehova unde cauza este in chiar modificarea bibliei, deci acestia ies din start din discutie fiind eretici puri ca si musulmanii dealtfel.

Asta nu schimba insa faptul ca Dumnezeu este iubire si dreptate, ca atare a-l iubi pe Dumnezeu nu inseamna a spune: "Dumnezeu te iubesc pentru ca eu stiu ca tu esti Trinitate si etc. etc" ci a-l iubi pe Dumnezeu inseamna ceea ce Dumnezeu insusi a spus: a-l iubi pe aproapele si a lucra dreptatea in viata proprie. Tocmai iubitorii de dogmatism exagerat in defavoarea iubirii persoanelor sunt iubiristii adevarati, iar dogmatismul devine astfel idolatrie pentru ca este iubit pentru el insusi crezandu-se ca se iubeste Dumnezeu...

Evanghelia trebuie cunoscuta pentru a scapa de Judecata si a ajunge astfel in Imparatie mai repede. Asta insa nu inseamna ca cei care nu au avut sansa cunoasterii ei nu mai au nici o sansa. Dumnezeu este iubire si atata timp cat se practica iubirea totul este ok. Si de fapt cei care practica iubirea n-au nici o grija...

Excelent, sora! Ai surprins esenta esentei!

Lucian008 27.08.2012 19:45:56

Citat:

În prealabil postat de Tartaruga (Post 467023)
Iisus s-a numit pe sine atat cu denumirea de Fiu al Omului cat si de Fiu al lui Dumnezeu. Iar ca om a murit pe cruce. Ca Dumnezeu nu avea cum sa moara. Acum daca vin unii si contesta nu numai ceea ce Iisus a facut si a zis, dar inclusiv evidenta: Dumnezeu nu putea muri iar Iisus a murit pe cruce, asta nu inseamna ca ulterior noi ne putem permite sa mai introducem cu de la noi putere si altele, de exemplu dogma care i-a divizat pe ortodocsii rasariteni de cei orientali.

Si asa ajungem la lucruri ce tin de dogmatica.

Ce inseamna moartea? Despartirea trupului de suflet. Moarte nu inseamna suprimare. Hristos a fost om si Dumnezeu si cele doua firi au fost nedespartite. Au fost nedespartite si in momentul "desprinderii" trupului de suflet. Tocmai jertfa pe cruce si prezenta si a firii dumnezeesti pe cruce ne-a mantuit pe noi.

Ps1: Hristos a spus si despre noi ca putem fi fii ai lui Dumnzeu, iar asta nu ne face dupa fire dumnezei.

Ps2: Deci nu invataturile si dogmele au despartit crestinismul, ci mandria si egoismul. Invataturile nu au fost inventate, ci comunicate de Hristos si revelate de Duhul Sfant. Despartirea a survenit ca urmare a schimbarii lor de catre unii.

cristiboss56 27.08.2012 19:47:53

Citat:

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 467107)
Excelent, sora! Ai surprins esenta esentei!

Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !:18::6:

Theodor_de_Mopsuestia 27.08.2012 20:04:39

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 467118)
Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !:18::6:

Inteleg....interesanta asertiune...
Oricum, eu fiind cu mult mai mult Solarian decat Colon (ca sa folosesc o figura de stil din SF-ul asimovian drag mie, care in acest caz e partial suprapusa realitatii), nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. Puteti fi pe pace: tumultul meu de cautator si "eretic ca vocatie", cum m-a numit un prieten, speriat de imensa mea libertate conceptuala si de atitudini in raport cu Ekklesia, este si va ramane singura sursa de impuls-spre-scepticism: nimeni nu ma poate manipula. Si cred ca fratele Iustin, desi extrem de diferit conceptual {si nu numai} de mine, ii este alaturi din ratiuni de convergenta ideatica in exclusivitate, ca si mine, de altfel. Chiar admir gandirea sorei Adriana, si o gasesc, pana la un punct, convergenta celei pe care, din mila lui Dumnezeu si a Preasfintei Fecioare, o am ca talant de lucrat si inmultit. Vietile particulare, sau afinitatile, de orice fel, ale fratilor/surorilor de pe forum sau de oriunde nu sunt in topul curiozitatilor mele.
P. S. In cu totul alta ordine de idei, Sfantul Mucenic Mercurie m-a fascinat dintotdeauna. Sincer, ma gandesc ca nimicirea imparatului Julianus Apostata de catre el este o preinchipuire a nimicirii lui Anti de catre Domnul, la finele veacurilor. As dori sa scriu ceva despre aceasta, cu slabele mele puteri, si sa imi spuneti parerea dvs., daca gasiti cu cale. Va multumesc.

cristiboss56 27.08.2012 20:11:46

Citat:

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 467119)
nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. nimeni nu ma poate manipula.
P. S. In cu totul alta ordine de idei, Sfantul Mucenic Mercurie m-a fascinat dintotdeauna. Sincer, ma gandesc ca nimicirea imparatului Julianus Apostata de catre el este o preinchipuire a nimicirii lui Anti de catre Domnul, la finele veacurilor. As dori sa scriu ceva despre aceasta, cu slabele mele puteri, si sa imi spuneti parerea dvs., daca gasiti cu cale. Va multumesc.

Cand spui cu atata convingere ca nimeni nu te poate manipula , l-ai uitat pe specialistul manipularii , diavolul , caci el lucreaza peste tot , si mai nou acum si in spatiul virtual !
Draga frate , te invit sa scri cu mult drag aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=3122

iustin10 27.08.2012 23:21:21

Citat:

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 467119)
Inteleg....interesanta asertiune...
Oricum, eu fiind cu mult mai mult Solarian decat Colon (ca sa folosesc o figura de stil din SF-ul asimovian drag mie, care in acest caz e partial suprapusa realitatii), nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. Puteti fi pe pace: tumultul meu de cautator si "eretic ca vocatie", cum m-a numit un prieten, speriat de imensa mea libertate conceptuala si de atitudini in raport cu Ekklesia, este si va ramane singura sursa de impuls-spre-scepticism: nimeni nu ma poate manipula. Si cred ca fratele Iustin, desi extrem de diferit conceptual {si nu numai} de mine, ii este alaturi din ratiuni de convergenta ideatica in exclusivitate, ca si mine, de altfel. Chiar admir gandirea sorei Adriana, si o gasesc, pana la un punct, convergenta celei pe care, din mila lui Dumnezeu si a Preasfintei Fecioare, o am ca talant de lucrat si inmultit. Vietile particulare, sau afinitatile, de orice fel, ale fratilor/surorilor de pe forum sau de oriunde nu sunt in topul curiozitatilor mele.

Welcome to the club :) Suntem mai ciudati e drept , dar cand prea multa cumintenie conceptuala nu se regaseste si in simplitatea exterioara , apar specimene rebele ca noi ,care in felul nostru agitat ,vrem sa spunem ca ceva nu e in regula .Nici cu noi,da nici cu ceilalti. Putem purta germenul unei mari smerenii viitoare ,nu trebuie sa fim confundati neapart cu ratacitii, ci mai degraba cu cautatorii.
Eu sunt de parere ca toti avem de fapt suflete minunate,si de aia imi e greu sa mai judec pe cineva.Adica credinta din noi e de fapt minunata.
Uite ,ca sa dau un exemplu ,rugaciunea aiursitica a lui cristi pt mine,caci presupunea judecata si excluderea mea , pe mine m-a linistit f mult . Pentru ca i-am simtit sufletul.
Asa cred ca si Dumnezeu se uita mult la sufletele noastre,si nu la ce indrugam noi pe aici.

iustin10 27.08.2012 23:34:03

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 467098)
Idolatria inseamna ruperea legaturii cu Dumnezeu, inchinarea la ingerii cazuti si stabilirea unei legaturi cu acestia. La fel si erezia, considerata sora mai mica a idolatriei, tot ruperea legaturii cu Dumnezeu inseamna. Nu e doar ceva incomplet, e ceva total incomplet. Adam si oamenii au fost creati pentru a fi in legatura cu Dumnezeu, e o stare anormala, degradata, viata rupta de Dumnezeu. Asta incearca ingerul cazut prin idolatrie si erezie, sa il rupa pe om de Dumnezeu. Faptele bune sunt un mijloc, nu un scop, tu il faci un scop in sine. Faptele bune nu sunt de ajuns, nu ne mantuim doar prin fapte bune, altfel era simplu, aveam o lista de fapte ce trebuie facute de-a lungul vietii si la sfarsit stiam ca eram mantuiti sau nu.
Chiar si protestantii spun, mantuirea ne-a venit prin har, dat noua gratis. puteau sa faca oamenii zeci de fapte bune, ca nu puteau primi har. El ne-a fost dat la Cincizecime. Din cauza caderii lui Adam oamneii nu mai puteau sa faca decat partial fapte bune, nu puteau sa fie ca Adam inainte de cadere.
Asadar fapte bune sunt fapte bune, chiar daca le face un ateu. Nu are sens sa ne contrazicem pe ceva ce sustinem amandoi, doar toti sunt de acord cu faptele bune. Iar intre fapte cea mai buna fapta e considerata rugaciunea (ca sa nu se inteleaga gresit, nu am spus ca e singura fapta buna).

Eu nu inteleg de unde ai ajuns tu la idolatrie de la faptele bune de care era vorba.
Tu zici ca idolatria e un mare pacat,dar eu nu asta am intrebat,ci de unde si pina unde , cei care fac fapte bune de aiurea,sunt idolatri ? Ce? Il cunosc ei pe Dumnezeu dar se inchina la alt zeu ?
Si in restul mesajului vad ca imi pui mereu in gura aceleasi lucruri ,desi ti am zis de zeci de ori ca nu e cazul.
Catalin,ai toate calitatile din lume ,esti echilibrat , te preocupa celalalt,ai cunostinte in a iti argumenta credinta .Dar fa si tu acest lucru simplu ,pentru care ma tot zbat :fii atent la ce spune celalalt.Tot iti zic ca n-am treaba cu protestantii,si tu imi gasesti asemanari cu ei. F. bine,poti zice ca gandirea mea seamana cu a unui protestant,dar nu ma mai fa pe mine protestant ca nu sunt.
Uite,eu invat de la voi.Nu v-ati prins ca de fapt va folosesc ca sa imi luminez eu unele ganduri,si ca imi sunteti de mare folos,chiar cu cat ma criticati mai mult
Dar ,macar cu atita sa ramai si tu .Poti fii number one,cel mai credincios de pe pamant,poti sa cunosti protestantii in amanunt si dogma corecta, dar in relatia cu mine am vazut ca inca nu stii sa porti un dialog. Eu te las sa vorbesti lucruri mari ,caci imi place cum vorbesti si tonul tau,dar in schimb as vrea sa inveti si tu lucrurile mici.O sa vezi ca iti va folosi.
Vezi,asta e un exemplu cand suntem toba de dogma,si consideram ca nu mai e necesar sa fim si oameni simpli.

iustin10 27.08.2012 23:48:31

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 467118)
Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !:18::6:

Daga cristi
Cat va tine forumul asta ,nu cred ca o sa ai ocazia sa vezi vreo convertire,nici intr-un sens nici in altul.Doar cineva parca zicea ca a fost ajutata de un baiat de pe forum sa se intoarca la ortodoxie. Cine si ar lasa credinta pt niste vorbe?
Mie imi place f mult cum gandeeste Adriana ,pentru ca surprinde esenta crestinismului .
Si pentru caldura ei sufleteasca,Domnul o va indruma poate si spre credinta adevarata ( eu nu stiu care e aceea,eu doar cred intruna )
La fel cum si tu,sub aspectul tau morocanos esti plin de iubire,deci faci parte dintre iubiristi :P . Exista un limbaj al cuvintelor,si exista un alt limbaj al inimilor .
In mod normal ar trebui sa turbez ca iubirea e luata in deridere. Dar ma amuz si ma umplu de drag,imi place mult termenul asta de iubiriist, pentru ca imi intareste convingerea ca a-ti inteles esentialul: prin iubire, in ortodoxie, catre iubire .

Tartaruga 28.08.2012 00:02:09

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 467100)
Nu cred ca ai inteles si le confunzi, rusii nu au spus ca odata cu ei a aparut ortodoxia. Protestantii, sau o parte din ei, spun ca dupa Apostoli, sau dupa sec. IV, crestinii au intrat in deriva si odata cu ei s-a redescoperit credinta. iar asta intra in contradictie cu faptul ca Biserica nu se va inclina, deci niciodata, nici in cei 2000 de ani pana acum. Ei nu spun ca sunt la fel ca pana acum si au credinta ortodoxa si ei, ci ca ei au descoperit adevarul crestin complet.
Apoi vazand ca mai sunt si altii, a aparut un protestantism liberal, pe care il sustii si tu, ca pana la urma nu are importanta dogma, ci trairea. O mica fractiune a protestantilor a ajuns sa exporte bazaconia lor si la altii, la fel cum s-a intamplat cu micul cult al penticostalilor (la inceput), care au adus in toate cultele miscarea carismatica. Tu nu ai citit pana acum ca neoprotestantilor li se reproseaza (nu doar de ortodocsi) ca nu au continuitate apostolica? Nu stiu de ce spui ca doar eu spun asta.

Catalin,

Am o rugaminte la tine. Cand este vorba despre ceea ce sustin eu, te rog sa ma lasi pe mine sa spun ce anume sustin, pentru ca tu imi deformezi cuvintele si ca atare spui tot altceva.

Deci ceea ce sustin eu este ceea ce scrie in Biblie (in Biblie si nu in teoriile umane) si anume:

1. cine crede in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si face faptele cerute de Tatal ceresc nu va mai fi judecat ci va trece de la moarte la viata fara judecata. Cunosti versetul sau vrei sa iti dau referinta? Vezi ce simplu este? Trebuie credinta in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si trebuie facut ceea ce doreste Tatal ceresc si iacata ca ne mantuim. Si tot Domnul Iisus a fost cel care ne-a spus ce voieste Dumnezeu Tatal: sa fim desavarsiti in iubire ca si El.
2. cine insa aude Evanghelia si nu crede a fost deja judecat (iti dau versetul daca nu il cunosti)
3. cine aude Evanghelia si crede si face chiar si minuni in numele Domnului dar nu face ceea ce doreste Tatal, adica desavarsirea in iubire, nu trece de la moarte la viata fara judecata ci dimpotriva, ajunge la Judecata Domnului care va fi una aspra pentru astfel de cazuri, printre cele mai aspre (idem iti dau versetele daca nu le stii)
4-5. cine nu a auzit in viata lui Evanghelia si deci nu a avut cum sa accepte sau sa refuze credinta in Iisus, nu poate trece de la moarte la viata fara Judecata ci trebuie sa astepte Judecata iar la Judecata va trece la dreapta sau la stanga in functie de faptele sale. (idem pentru versete)

Si aici (la punctele 4-5) te ratacesti tu cand spui ca, daca acestia care nu l-au cunoscut pe Iisus in timpul vietii lor pamantesti, trec totusi la dreapta sau la stanga in functie de fapte in momentul judecatii finale, nu ar mai fi nevoie de Iisus. GRESIT pentru ca Iisus face judecata tocmai in baza misiunii pe care a avut-o si in care, spaland pacatele omenirii cu sangele Sau, a primit de la Tatal Judecata si deci El ii judeca pe cei ce nu l-au cunoscut (prin intelect) pe baza faptelor lor bune sau rele caci in inima Il cunosteau toti (conform Noului Legamant platit cu sangele lui Iisus si in care voia lui Dumnezeu a fost scrisa direct in inimile oamenilor) si deci trebuiau sa Il asculte si sa faca faptele milosteniei. Daca Domnul nu ar fi spalat pacatele omenirii cu sangele Sau, nici restul nu ar fi fost cu putinta si deci nici trecerea la dreapta sau la stanga in functie de fapte. Ca atare, Jertfa Domnului era indispensabila si aceasta face posibila apoi separarea oamenilor pe oi si capre la Judecata. Si nu uita, la aceasta Judecata exista o categorie de oameni care nu va fi judecata ci va judeca pe ceilalti impreuna cu Iisus: sunt cei de la punctul 1. Deci credinta este importanta, insa nu orice credinta ci acea credinta de care a vorbit Domnul in Evanghelie: credinta in El ca Fiu al lui Dumnezeu cu indeplinirea poruncii de iubire pana la desavarsire. Iar Duhul Sfant este trimis sa ne aduca aminte de toate astea si sa ne ajute pe aceasta Cale a desavarsirii in iubire. De aceea trebuie sa il cerem cu insistenta Tatalui Ceresc si Acesta ni-l va da dupa cum ne-a asigurat in Evanghelie.

Acum sper sa iti fie mai clar ceea ce afirm eu si sa nu mai pui totul intr-o oala de-a valma cu toate ideile tale despre Luther si altii cu care nu am nimic de-a face.

-

Tartaruga 28.08.2012 00:34:16

Citat:

În prealabil postat de Lucian008 (Post 467116)
Si asa ajungem la lucruri ce tin de dogmatica.

Ce inseamna moartea? Despartirea trupului de suflet. Moarte nu inseamna suprimare. Hristos a fost om si Dumnezeu si cele doua firi au fost nedespartite. Au fost nedespartite si in momentul "desprinderii" trupului de suflet. Tocmai jertfa pe cruce si prezenta si a firii dumnezeesti pe cruce ne-a mantuit pe noi.

Ps1: Hristos a spus si despre noi ca putem fi fii ai lui Dumnzeu, iar asta nu ne face dupa fire dumnezei.

Ps2: Deci nu invataturile si dogmele au despartit crestinismul, ci mandria si egoismul. Invataturile nu au fost inventate, ci comunicate de Hristos si revelate de Duhul Sfant. Despartirea a survenit ca urmare a schimbarii lor de catre unii.

Lucian,

Daca incluzi in "dogma" doar ceea ce a spus Domnul in Evanghelie, ca de exemplu cele ce le-ai afirmat aici, atunci intr-adevar aceasta invatatura si dogma nu separa crestinatatea nici la ora actuala, toti crestinii cred in Evanghelie. Eu insa nu despre acestea vorbeam ci exact despre celelalte care nu sunt in evanghelie, acelea ii separa pe crestini.

Tartaruga 28.08.2012 00:39:28

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 467118)
Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !:18::6:

Draga Cristi,

Era vorba de acea iubire desavarsita a Tatalui Ceresc pe care trebuie sa o avem si noi pentru a putea ajunge fiii Lui, ca altfel nu trecem de la moarte la viata in Imparatie ci facem coada la Judecata. Nu cred ca aceasta iubire desavarsita a Tatalui la care suntem cu totii chemati isi merita calificativele enuntate de dvs.
Multa pace si lumina intelegerii desavarsite sa va dea Domnul!

iustin10 28.08.2012 01:01:43

Citat:

În prealabil postat de Tartaruga (Post 467176)
Draga Cristi,

Era vorba de acea iubire desavarsita a Tatalui Ceresc pe care trebuie sa o avem si noi pentru a putea ajunge fiii Lui, ca altfel nu trecem de la moarte la viata in Imparatie ci facem coada la Judecata. Nu cred ca aceasta iubire desavarsita a Tatalui la care suntem cu totii chemati isi merita calificativele enuntate de dvs.
Multa pace si lumina intelegerii desavarsite sa va dea Domnul!

Draga sora
Cristi vede iubirea impreunata si cu dogma credintei.De aceea e el impotriva noastra,dar el nu e impotriva iubirii. El nu vede dogma credintei in noi,si i se pare ca atunci si iubirea noastra e ratacita. Nu batjocoreste iubirea,ci ii e mila de noi cei rataciti.
In final o sa ne convingem toti ca de fapt vorbim de acelasi lucru.Dar pt asta noi va mai trebui sa invatam putina dogma,ca nu e rea, iar el va mai trebui sa invete putina iubire.Nu e minunat ca putem progresa impreuna?

Tartaruga 28.08.2012 01:13:37

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 467182)
Draga sora
Cristi vede iubirea impreunata si cu dogma credintei.De aceea e el impotriva noastra,dar el nu e impotriva iubirii. El nu vede dogma credintei in noi,si i se pare ca atunci si iubirea noastra e ratacita. Nu batjocoreste iubirea,ci ii e mila de noi cei rataciti.
In final o sa ne convingem toti ca de fapt vorbim de acelasi lucru.Dar pt asta noi va mai trebui sa invatam putina dogma,ca nu e rea, iar el va mai trebui sa invete putina iubire.Nu e minunat ca putem progresa impreuna?

Draga Iustin,

Daca asa stau lucrurile cu Cristi, atunci e minunat cum sa nu! :)

Poate ca ar trebui creata si dogma iubirii desavarsite a Tatalui precum si dogma chemarii noastre la aceasta desavarsire pentru a putea deveni fiii Sai si a mosteni astfel Imparatia (caci mostenirea se da doar fiilor), si apoi totul va fi in armonie :)

N.Priceputu 28.08.2012 01:15:57

„Iubirismul” cred că s-ar traduce prin „iubire declarativă”, „sentimentalism”, „iubire inconsistentă”. Iar la el se ajunge dintr-o credință naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învățăturile deoparte și să ne apucăm să-i iubim pe toți.
Or, de la cei care s-au îndeletnicit cu deprinderea iubirii vreme îndelungată, putem vedea că nu-i deloc ușor, că pentru a iubi trebuie să ne dezbărăm de toate formele egoismului nostru, să ne lepădăm de noi înșine; să ne deprindem cu o viață jertfelnică. Iar pentru a o practica pe aceasta e nevoie de învățătură și de învățători. Întrucât așa a lăsat Domnul. A venit, i-a învățat pe apostoli și le-a spus să meargă și să dea mai departe ceea ce au primit.

Altfel spus: Iubirea e treabă serioasă.

ioan cezar 28.08.2012 02:12:45

Citat:

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 467185)
... o credință naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învățăturile deoparte și să ne apucăm să-i iubim pe toți.
Or, de la cei care s-au îndeletnicit cu deprinderea iubirii vreme îndelungată, putem vedea că nu-i deloc ușor, că pentru a iubi trebuie să ne dezbărăm de toate formele egoismului nostru, să ne lepădăm de noi înșine; să ne deprindem cu o viață jertfelnică. Iar pentru a o practica pe aceasta e nevoie de învățătură și de învățători. Întrucât așa a lăsat Domnul. A venit, i-a învățat pe apostoli și le-a spus să meargă și să dea mai departe ceea ce au primit.

Altfel spus: Iubirea e treabă serioasă.

Zici rar, ce-i drept. Si zici bine!...:)
Oarecum in zona zic si eu: libertatea e o floare care creste cu multe ingradiri.


Ora este GMT +3. Ora este acum 15:22:18.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.