Intrebarile copiilor
 

Dragi mamici, tatici si de ce nu si bunici, cum faceti fata intrebarilor celor mici?

Baiatul meu de 7 ani de cativa ani imi pune fff multe intrebari, de multe ori nu mai stiu ce sa raspund, fetita mea e mai mica si rar ma intreaba ceva, dar baiatul...pffff e fff curios, de ceva timp ma intreaba de Dumnezeu, de ex intr-o zi m-a intrebat cine l-a facut pe Dumnezeu, in alta zi m-a intrebat de Sfanta Treime (si multe alte intrebari) si cum sotul nu are rabdare (nici eu nu am dar trebuie sa raspunda cineva) trebuie sa raspund eu asa cum ma pricep.
Ieri m-a intrebat ceva care m-a cam pus pe ganduri.....

C: Mami.....mireasa este obligata sa poarte cercei?
M: nu....
C: Pai si atunci...tu de ce ai purtat?
M: ..........

Greu de raspuns.....:39:

Nu e asa greu daca recunosti ceea ce e evident..

E greu daca incepi sa te gandesti cum sa fentezi copilul si sa ramai si cu vanitatea.

Chiar daca suntem adulti trebuie sa ne recunoastem greselile chiar si in fata copiilor. Pana la urma....invatam din greseli.

Draga Simply, eu nu am experienta cu copiii, dar citind acest topic, mi-am adus aminte ce mi-a marturisit o prietena: atunci cand era mica, punea multe intrebari, vorbea foarte mult, s-ar fi dat si cu capul de pereti, numai ca sa i se adreseze si ei cineva. Insa cum nu o baga nimeni in seama, s-a inchis in ea, a inceput sa fie tacuta si sa ii observe bine pe cei din jurul ei. Si a ramas cu sechele si acum.
Ofera-i atentie copilului tau, vorbeste cu el... si spune-i adevarul, nu il minti cand nu stii ce raspunde! Cei sapte ani de acasa sunt extrem de importanti in dezvoltarea ulterioara.


Stiu ca si eu puneam intrebari cand eram mica referitoare la "cicei". Pentru mine, la vreo 4-5 ani, "ciceii" reprezentau un criteriu de a deosebi cele doua sexe. Daca avea "cicei', era fetita, daca nu, era baiat. :69:

Multumesc de mesaj, draga glykys, asa e , este f important sa raspundem la intrebarile copiilor, imi aduc aminte ca am citit undeva (nu mai stiu unde) ca daca parintii nu raspund la intrebari, copii o sa intrebe pe altcineva si s-ar putea sa nu le convina ce raspuns dau altii.

Si in felul acesta poate ei nu o sa le repete..

Baiatul meu de 4 ani intreaba cateodata daca 'asta' (diverse lucruri) a facut-o Dumnezeu. Intr-o zi a vazut un autobuz in pana, si a observat foate atent incercarile soferilor de a il repara. La sfarsit m-a intrebat daca Dumnezeu repara autobuzele. Eu i-am spus ca oamenii le fac si tot ei le repara.
Sotul meu a fost poate mai bine inspirat cand baiatul a intrebat daca Dumnezeu a facut strada. A zis ca Dumnezeu a facut pietrele, iar oamenii au lua pietrele si au facut strada.

Pai, in Biserica nu e ca in comunis, unde tot ce nu e interzis e obligatriu, respectiv, tot ce nu e obligatoriu e interzis, nu? ;-)
Asa ca eu i-as fi raspuns ca sigur ca nu eram obligata, dar i-am purtat pentru bucuria de a fi cat mai frumoasa in acea zi, atat de importanta.

Si daca te-ar intreba in continuare ce este frumusetea si cum se poate dobandi?
Urmeaza o lectie de cosmetica?

am şi eu o rugăminte
 

Doamne, ajută!

Am intrat pe acest topic, pentru că am văzut că sunt "prezenţi" şi copii, şi asta m-a făcut să sper că poate, poate, găsesc ajutor.
Am o prietenă care lucrează cu o grupă de copii de grădiniţă unde jumătate din copii sunt fără părinţi (din orfelinat). Ea m-a rugat să-i găsesc ceva poezioare şi poveşti în format audio pentru aceşti copilaşi. Am încercat şi pe oDC şi pe torente, dar nu am reuşit.
Poate nu am ştiu cum să dau căutare (am scris "poezii pentru copii", "audio prescolari", "poezii audio", "Audio copii") dar nu am găsit nimic.
Poate cineva să mă ajute - fie cu fişierele audio, direct, fie cu vreun link, site, ceva unde să găsesc poezioare pentru copii, repet, în format audio?
Mulţumesc.

http://www.gradinapovestilor.ro/povesti/povesti.shtml

http://www.gradinapovestilor.ro/poezii/poezii.shtml

http://www.povesti-pentru-copii.com/...romanesti.html

Nu cred că era nevoie să fii sarcastic cu cea care a postat. Se poate răspunde şi în duhul blândeţii, rămânând în adevăr. Poate că pur şi simplu a fost depăşită de întrebarea asta simplă - nu ni se poate întâmpla acest lucru?

@Simply me
Trebuie să încerci să răspunzi mereu copiilor, atunci când întreabă. Chiar dacă întrebările sunt năucitoare şi uneori nu avem timp/răbdare, nu trebuie să lăsăm copilul să vorbească în gol. E frustrant pentru el. Şi asta poate duce la îndepărtarea lui de tine, cu timpul învaţă să se ferească (la un moment dat oricum o va face, e o etapă de vârstă, dar nu trebuie să se întâmple mai devreme decât e firesc). Trebuie să fii apropiată de el, să-i dai răspunsuri simple şi pe cât posibil mai adevărate - chiar dacă asta nu te avantajează întotdeauna. Trebuie să recunoaştem şi când greşim, iar asta îl va învăţa şi pe el să-şi recunoască greşelile.
Lucrez cu copii de ciclul primar şi dacă aţi şti cât de uşor îi recunosc pe cei de care nu se ocupă părinţii! E de-a dreptul amar să vezi cât sunt de debusolaţi, de nereceptivi, de dezinteresaţi, cât de uşor devin agresivi.
Trebuie să comunici permanent cu copilul tău, să nu se îndepărteze, să nu se înstrăineze, să nu găsească răspunsuri din alte surse - poate nocive sau doar neadecvate.

Mulţumesc! Să ai răsplată!

Mishi, uite:

http://sutalasutapentrucopii.blogspo...pentru%20copii - de cercetat tot site-ul

http://www.trilulilu.ro/muzica-diver...si-mici-poezii
- in dreapta sus.

http://www.logopedics.info/cantece-de-gradinita.php

De ce nu? Cosmetica vine de la cuvantul grec care inseamna fruusete. Frumusetea poate fi si frumusetea unei femei, ajutata de mijloace intrebuinbtate in afara naturii. Ca de exeplu, bijuteriile, folosite cu gust.
Si sigur, nu inasta consta frumusetea deplia si adevarata.

I-as putea spune, daca ar intreba (insa sa strii ca un copil de aceasta varsta nu pune intrebari de cfelul asta in acest fel) ca omul poate incerca sa fie frumos in afara, adica sa se spele, sa se tunda, sa se imbrace ingrijit, etc. (eu n-am decat baieti) Si i-as spune si ca adevarata frumusete vine din inima noastra.
Deocamdata nu m-a intrebat asta, in schimb i-a atras noi atentia la frumos - de ex. frumusetea florilor si a muzicii, si e atent la ele.

A propos de frumusete, cand avea cam un an jumatate, a inceput sa ia diverse obiecte si sa le ridice in sus, spunand: frumooos! Putin mai tarziu, cand a inceput sa ia pahare si sa le acopere cu un servetel inainte de a face acest gest si a spune frumooos ne-am dat seama ca imita gestul preotului cu sfantul potir.

Si cum ai sa ii explici in acest context urmatoarele pasaje:

"Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială.
3. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe,
4. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor," 1 Petru cap. 3

"9. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu." 1Tim cap. 2

Aha, esti si tu dintre aceia care sunt impotriva oricarui artificiu femeiesc si ai vrea sa umblam toate ca niste calugarite.. Hm, hm..
Daca ne vom uita in mau toate epocile un de societatea era impregnata de crestinism, vom vedea ca nu numai femeile, cat si barbatii purtau bijuterii. De ce oare? Sa fi fost ei chiar atat de fatis impotriva Evangheliei?
Eu cred ca alta este explicatia:
In acest text este vorba de un fel de 'negatie semitica' - in stilul, as zice, al aceleia in care ni se spune sa-l iubim pe Dumnezeu si sa-i 'uram' pe mama si tatal nostru. Asta nu inseamna decat, prin contrast, sa iubim mai tare pe Dumnezeu, sa-L punem pe El inainte.
Tot asa, ni se spune ca nu ne punem inima in bogatii, caci 'unde este inima voastra, acolo este si comoara noastra'.
Sa 'nu ne fasem podoabe din aur' inseamna in stil semitic sa nu fie ele adevaratele noastre podoabe.

Eu asa inteleg acest pasaj si asa l-as explica copiilor mei, asa cum scriam si mai sus: ca trebuie sa punem inainte podoaba sufletului, frumusetea inimii. Celelalte nu sunt interzise, ne putem bucura de ele si folosi de ele, insa nu trebuie sa fie ELE adevarata noastra podoaba.

PS Am acasa o icoana pictata de ortodocsii din China (sau alta tara orientala, recunosc ca am uitat care) unde Maica Domnului apare cu cercei. ;-)

Cu cercei??????? am vazut multe icoane la viata mea dar cu cercei nu, nu cred ca e canonica acea icoana, poate gresesc dar eu asa cred, Maica Domnului trebuie sa fie un exemplu pt noi si pentru copii nostri.

Explicația așa-zis ”semitică” ai încercat s-o dai fără s-o înțelegi corect.

Aici nu e vorba de o ordine a mai multor opțiuni, ci de o singură alegere, cea mai bună, dintre două (sau mai multe) lucruri dragi; așadar va trebui să alegeți între Domnul și bijuterii după cum vrea El(și scrie în Biblie), nu dvs.

In comunicarea cu un copil, sinceritatea este la fel de importanta ca si in comunicarea cu un adult. E bine ca atunci cand comentam o greseala a noastra, a copilului sau a altora sa fim sinceri. Greseala e greseala indiferent cine ar face-o.

Nu putem sa-i spunem copilului sa nu minta, iar el sa observe ca-l mintim. Chiar si rolul lui Mos Craciun trebuie interpretat cu umor si cu delicatete, astfel incat sa se amuze cand il va descoperi si sa nu fie dezamagit.

Si apoi, sa ne fereasca Dumnezeu de judecata copiilor! Puterea exemplului personal e uimitoare. Sa avem rabdare cu ai nostri copii, cultivandu-le optimismul, increderea in fortele proprii, dar si spiritul autocritic si smerenia.

Daca ii lasam mai putin in fata televizorului si a calculatorului si cautam sa le fim mereu aproape, ii putem ajuta sa-si puna intrebari, sa-si cultive anumite abilitati si sa citeasca apoi ei insisi carti ziditoare de suflet.

Sa avem un car de rabdare. Daca nu afla de la noi un raspuns corect, afla de la altcineva nu se stie ce. De aceea, chiar daca suntem obositi, sa raspundem la intrebarile copiilor.

Minunat topic ai deschis Simply_me, am citit cu mare bucurie ce s-a scris.

Noi suntem inca mici, nu am ajuns la varsta intrebarilor, insa intr-o seara incercam sa o adorm pe fetita mea si ii spuneam ca iepurasii s-au culcat, soriceii s-au culcat, nume de copii (luati la rand, cu care ne jucam in parc) cum si ei s-au culcat. Fetita mea ma asculta si la un moment dat ma intreaba : Doamne-Doamne s-a culcat? si recunosc ca m-a incurcat pe moment.

Sunt foarte nerabdatoare sa ajungem la varsta lui De ce?, mai avem putin, m-am folosit de sfaturile date in acest topic.

Multumesc de mesaj, draga Ekaterina, si pe mine m-a intrebat baiatul meu daca Dumnezeu doarme sau mananca. :5:

Eu aș fi răspuns că El nu doarme niciodată pentru a ne păzi mereu de orice rău pentru că ne iubește mai mult ca viața Lui.

am mai remarcat un lucru, cand le povestesc cate ceva. Nu prea inteleg. Sau inteleg altfel. Atunci, dupa ce termin de citit reiau povestirea punandu-le intrebari. Asa imi dau seama ca nu au inteles cum trebuie anumite lucruri. Si asa ne apucam sa repovestim textul, pe baza intrebarilor. SI culmea...apar o multime de intrebari. Ma declar multumita cand pe chipul micutilor apare...ihi..am inteles. Acesta e semnul ca o noua povestire s-a inchiat cu succes.

Deci, ca un rezumat...nu vorbesc singura. Astept feed-backul lor dupa ce le-am dat explicatia.

offtopic - despre icoane cu cercei
 

Voiam doar sa va semnalez un articol interesant despre o icoana unicat - http://www.crestinortodox.ro/liturgi...at-135822.html

In icoanele care o reprezinta pe Maica Domnului ca Imparateasa, cu coroana pe cap, nemaiavand haine saracacioase si smerite, ci vesminte bogate, dupa moda bizantina, se prea poate ca aceasta sa poarte si cercei. Sfanta Imparateasa Elena, cel putin asa cum este realizata in mozaicul de la Patriarhie, are cercei: http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:A...MESZCLubtcyq5A

Bunicul meu era din Craiova si a puratat pana la casatorie un cercel, desi nu era singurul baiat; se punea cerecel primului nascut, daca era baiat, dupa moartea unui prunc de sex masculin. Credeam ca este intr-un fel talisman, dar citind articolul am inteles mai bine de unde vine traditia aceasta.

Baiatul meu a inceput tocmai sa puna intrebari despre moarte. Duminica a fost un parastas la bsierica, iar acum am citit o carte cu eschimosul Aputsiack (poate o stiti) unde la sfarsit el moare, si 'se desparte de trup pentru o vreme' (asa scrie, desi cartea nu este neaparat crestina), si se duce in rai.
Si m§a intrebat de ce inchidem ochii cand murim. I-am zis ca nu mai avem nevoie sa vedem lumea asta, ca ne ducem la Dumnezeu. El a intrebat daca si papa, si mama, si el etc o sa moara si am zis ca da, intr-o zi. Si a zis ca lui ii e frica sa moara ca ii e frica sa inchida ochii.

Suntem in plina varsta a deceurilor... Este pasionant.

Nu cred ca acest pasaj trebuie citit in mod 'idiot' ad literam. (scuze, nu vreau sa zic de nimeni de aici ca ar fi idiot, este o expresie din franceza careia nu-i gasesc echivalentul romanesc acum).
Negatia semitica este o figura de stil din ebraica, care apare si in scrierile Noului Testament. Poate exista un termen mai tehnic dar si asta imi scapa acum.
Adica toate femeile care au purtat sau poarta vreo bijuterie sau vreo haina mai frumoasa il refuza pe Hristos? Nu cred. Dar nu pretind sa conving pe nimeni care nu e deja convins. ;-)

întrebările copiilor
 

13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut.(Mt13,8a)

(1- Scuze, nu vrei să zici, dar ai zis.
2-Nu-i găsești pentru că îți ”cade bine” să nu cauți.)

De ce esti agresiv? Asta o fi crestin?

Nu, nu am zis. Nu ca nu-mi cade bine, ci ca sunt mama de familie su doi copii mici.

Chiar este frumos sa ne certam pentru niste amarati de cercei? Oare nu sunt alte lucruri mult mai importante de discutat?

PS Imi cer scuze daca te-ai simtit jignit. Nu a fost intentia mea.

"Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Cuvioasa Maica Parascheva, duhul tau."

Dar acum cine stie, or mai fi fost si cuvioase dornice de purtat bijuterii, tu stii mai bine.

Frumos raspuns, dar cam greu pentru un copil de doi ani si patru luni. Oricum nu i-am spus ca doarme, ceva m-a oprit sa spun asta, am incercat o explicatie pe intelesul ei.

Adevărul e cel mai ușor de acceptat, doar nouă ni se pare greu.
Cel mai mult contează esența gândului exprimat în cuvinte pe măsură; mesajul e subliminal și are efecte colosale(în timp).
Oare este la fel de neînțeles că a vorbi cu fătul din pântece e cât se poate de benefic?

Sa va spun ce am patit....in postul Adormirii Maicii Domnului am fost cu sotu si copii la Manastirea Sihastria si la trapeza era o icoana cu Iisus Hristos care avea in mana niste copilasi avortati, baiatul meu a vazut icoana si m-a intrebat ce sunt aceia.....recunosc nu am stiut ce sa zic, sotul a vrut sa-i spuna adevarul dar eu am incercat sa evit, nu am vrut sa stie ca exista atata cruzime in lume.


Aceasta este poza cu pricina.

http://img207.imageshack.us/img207/5...sushristos.png

Imparatesa Elena?
Exista multe tipuri de sfintenie...

A nu purta grija de trup trebuie chiar citit ad literam? adica nu se spala; nu manca??

Nu sunt multe tipuri, ci multe impresii, păreri și închipuiri.
Există un singur tip: Iisus Hristos; El este Calea, Adevărul și Viața.

14. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.(Rom13,14)

subscriu.
Oare cate adevaruri nu ne sunt imposibile de inteles cu mintea, dar totusi le acceptam prin credinta?

Unoeri, incercand sa explicam rational un lucru riscam sa-l deformam. DE aceea prefer sa spun anumite adevaruri de credinta copiilor asa cum sunt ele, chiar daca nu le inteleg acum.

Cred ca exista o tendinta a noastra de a scoate persoana din context.
E drept ca sfintele imparatese au fost pictate purtand bijuterii, dar neglijam tocmai un lucru. Asa era protocolul.Iar hainele sfintilor imparati erau din materialele cele mai scumpe, specifice rangului in care se aaflau.Dar asta nu inseamna ca ele devin etalon ptr brabatii crestini.Erau, daca vreti, o exceptie. Impusa de societate, de rang.

Mi se pare nepotrivit sa vrem sa ne aranjam asemeni imparateselor, nefiind imparatese.
Cred ca multitudinea sfintelor crestine ne sunt exemple suficiente.

Am citit,in urma cu ceva timp, viata sfintei Elisabeta, noua mucenita a Rusiei. Sfanta, dupa ce din propria dorinta se botezase la ortodoxie incepe sa urce grabnic drumul spre sfintenie. Dar, datorita pozitiei sociale era obligata la diferitele iesiri in public sa poarte bijuterii scumpe(era ducesa si sora tarinei). Abia dupa moartea sotului, cand se retrage din viata publica renunta si la toate bijuteriile. Iar spre finalul vietii se calugareste, ducand o asceza vrednica de sfintii pustiei.

Personal, nu am nimic cu femeia care poarta cercei.
Doar ca am observat ca purtatul cerceilor este urmat de pensatul sprancenelor, de vopsitul parului, de facutul manichiurii s.a. mici(sau mari) artificii.

Or cand Domnul ne-a facut atat de minunate, ce nevoie mai e de interventie in "imbunatatirea " chipului?(nu vorbim aici de spalat, tuns,pieptanat).

Eu ma bucur ca Sfanta Elena este reprezentata cu bijuterii. E o invitatie de a nu mai judeca pe nimeni din cei ce poarta bijuterii, caci iata ca unii sunt placuti lui Dumnezeu.

eu aş spune că bijuteriile sunt precum băutura. nu sunt păcate. totul ţine de cum le foloseşti.