Ecumenism
 

Ce parere aveti despre aceasta interpretare a semnificatiei cuvantului "Evanghelie" gasit intr-o carte utilizata de mai multe confesiuni:

"Binele si raul convietuiesc in fiecare dintre noi. Soljenitsyne, care a luat premiul Nobel pentru pace, exprima in felul urmator:

"Linia care separa binele de rau nu trece printre State, nici printre clasele sociale, nici printre partidele politice, ci trece prin inima umana, prin inima fiecarui om".

Noi toti am experimentat acest lucru.
De aceea mesajul crestin este o buna vestire. Este sensul cuvantului "Evanghelie", buna vestire. Vestea cea buna este ca Dumnezeu iubeste lumea aceasta, il iubeste pe fiecare dintre noi. Ne iubeste atat de mult, pe voi si pe mine, ca a venit, in persoana Fiului sau Iisus, sa traiasca si sa moara pentru noi. Chiar daca ati fi fost singur pe pamant, tot ar fi venit, atat de mult va iubeste. Iisus a venit pentru a ne face liberi.
Liberi de dependentele noastre , de aceste aspecte ale vietii noastre care au pus stapanire pe noi, pe care noi le cunoastem foarte bine si de care ne-ar placea sa fim debarasati.
A venit pentru a ne da libertatea de a trai si cunoaste pe Dumnezeu , de a avea o relatie cu El.
A venit pentru a ne elibera de frica mortii . Iisus a inviat din morti. In fata Lui, moartea a pierdut puterea sa.
A venit pentru a ne da libertatea de a ne schimba , de a fi asa cum ne dorim sa fim in strafundurile noastre. El ne da Duhul sau Sfant care vine sa traiasca in noi, care ne transforma progresiv din interior si ne face sa crestem in iubire, bucurie, pace, rabdare, bunatate, stapanire de sine...
A venit sa ne dea libertatea de a iubi intr-o maniera noua . Trairea iubirii lui Dumnezeu ne da o noua capacitate de a iubi. O iubire care nu se limiteaza la faptul de a avea sentimente bune, ci care ne impinge a transforma lumea aceasta, care are o asa mare nevoie.

Nu este usor. Cred ca astazi, este mai greu a fi crestin decat a nu fi. Rockerul american Alice Cooper l-a experimentat:
"Nu a fost usor a combina rock-ul cu credinta. A fost cea mai mare revolutie a mea. Este simplu a bea bere. Este simplu a devasta camera de hotel. Dar a fi crestin este intr-adevar dur, este o adevarata revolutie. "

Este greu, dar nu este plictisitor: credinta crestina este o intalnire personala cu Iisus. Crestinismul nu este fals, prietenia cu Iisus lumineaza viata noastra cu splendoarea adevarului. Crestinismul nu este depasit, este o relatie intima cu Dumnezeu care transforma chiar de acum viata in profunzime. Hristos are raspunsul pentru setea voastra de fericire. El care este Calea, Adevarul si Viata , este un prieten fidel care va invita sa aveti incredere in El, sa veniti catre El, sa-L primiti in viata dvs."


Ce parere aveti de acest pasaj? Este ceea ce am trait si eu pana acum, de aceea mi-a atras atentia. Voi ce parere aveti?

Sigur ca este greu a fi crestin! Mai ales in societatea noastra, suntem tara crestin-ortodoxa dar intr-un birou cu 5 colege chiar te gasesti in postura dificila de-a te comporta conform credintei ortodoxe!! Dar cand totusi reusesti, ce sentimente alese te-nconjoara, ce zambet larg iti lumineaza fata cand vezi pe chipul celorlalti nedumerirea... A fi crestin cere efort continuu, iar rezultatele sunt peste asteptari, desi sunt si momente de tristete.
In ce priveste ecumenismul, pentru un crestin ortodox este extrem de daunator, pentru ca Legea noua lasata de Hristos este perfecta si nu-i mai trebuie nicio adaugire, a ne uni intr-o singura religie presupune deja ca in ortodoxie este ceva gresit! ca ceva nu e bine sau ortodocsii nu sunt multumiti de credinta lor... Ecumenismul este imposibil!!

Am pus titlul de ecumenism pentru ca citatul este luat dintr-o carte scrisa de protestanti cu scopul de a raspandi credinta crestina la cei care nu il cunosc pe Iisus, si de a o intari la cei dintre ai lor care stiu de Iisus dar inca mai au indoieli. Sta la baza unei intregi metode in sensul asta care se pare ca da rezultate. De aceea cartea si metoda a fost luata si de catolici (cunosc personal catolici din Italia care utilizeaza aceasta metoda) si este folosita si de multi catolici din Franta (eu traducerea catolica franceza o citesc), si ca atare, citind-o, am vazut ca si eu ma regasesc foarte bine in ea. De aceea ma intrebam daca ceea ce gasesc in carte este familiar si altor ortodocsi sau nu, pentru ca eu nu pot fi nici pe departe un etalon din cauza modului in care am fost adusa la credinta. Voi insa puteti fi mai obiectivi sa-mi spuneti daca ideile le regasiti si in modul in care traiti credinta sau nu.

Este vorba despre un pseudo-ecumenism, de factură protestantă, care deşi are idei juste este totuşi situat într-un spaţiu şi un context în care sacrul este desacralizat şi adus la nivelul omului comun. Nu exprimă nici pe departe deplinătatea credinţei şi cunoaşterii creştine, cu alte cuvinte nu este ortodox în trăire, credinţă, cunoaştere şi Biserică. Este o interpretare limitată a creştinismului, făcută pentru lumea largă şi este departe în esenţă de creştinismul apostolic, patristic şi filocalic ortodox. Altfel spus, ortodoxia nu poate fi în comuniune reală cu astfel de fenomene atâta vreme cât aceia rămân la un creştinism limitat, de factură sectară protestantă. Nu trebuie să fii nici protestant, nici ecumenist pentru a avea o relaţie personală şi comunitară cu Christos în Biserica Lui, nu în afara Bisericii prin tot felul de conventicule ale unor pretinşi iluminaţi. Bunele intenţii ale unor fundamentalişti ecumenişti protestanţi nu îi feresc însă şi nu i-au ferit de căderea într-un creştinism lipsit de sfinţenie autentică, lipsit de cunoaştere autentică, axat mai mult pe o credinţă oarbă utilitaristă, în afara Bisericii lui Christos, în conventiculele lor autointitulate "biserici". Nu sunt suficiente bunele intenţii atâta timp cât eşti într-o situare de neînţelegere a adevăratului şi deplinului creştinism.

Nu ce are comun ecumenismul cu alte religii este relevant ci ceea ce este diferit, ce aduce nou ecumenismul.
Vi se pare ca a cununa religios persoane "gay" este bine?

Miscarea ecumenica (crestina, doar la ea ma refer) are la baza ceea ce este comun crestinilor, nu ceea ce este diferit. De aceea intrebarea mea era daca se regasesc cele scrise si in Ortodoxie sau nu, ma refer in practica credinciosilor ortodocsi "obisnuiti".

Miscarea ecumenista este pornita de protestanti (si neoprotestanti) si are la baza dogmele protestante, diferite de cele ortodoxe. De exemplu una din ele trebuie doar sa crezi in Dumnezeu (Sola Fide), de aceea toti cei care cred sunt considerati ca fiind crestini, la fel. In ortodoxie credinta e doar una din cele trei conditii, celelalte doua sunt harul si faptele credintei. Si nu e vorba doar despre credinta in general, ci numai de dreapta credinta, pentru ca erezia e cel mai mare pacat.
In citatul dat de tine e un fel de pietism protestant.

Ce vrei sa spui Catalin prin "pietism protestant" vis-a-vis de citatul dat? Poti explica, te rog?

De exemplu in pasajul selectat de tine,nu vad ceva rau,si e chiar frumos.
Doar ca lipseste o parte importanta,care in ortodoxie o poti gasi.Dar in nici un caz ce scrie acolo nu este rau. Este chiar baza crestinismului,este fundatia casei.
Eu ramin la parerea mea,de loc ecumenica,ca in toate este un adevar ,si ca nu trebuie sa respingem ceea ce este adevarat ,dar nici sa ne multumim cu jumatati de adevar.
Credinta noastra e suficient de puternica de a ne tine pe drumul cel bun ,si ea ne face sa fim generosi cu toata lumea ,caci stim ca Dumnezeu este cu noi.
Cine nu il simte pe Dumnezeu in toate,ar trebui sa se intoarca la bazele simple ale credintei,sa invete ca orice drum,incepe cu primul pas.

La ce parte importanta te referi Iustin? Ce anume ai avut in vedere?

Ma refer ca ce scrie acolo este f adevarat,si nu poti fi crestin daca le negi pe acelea. Dar ,dupa ce ai cunoscut acest drum al inimii , e nevoie de puterea care ti-o dau Biserica,tainele, si intreaga Traditie. Poti strabate intreg universul cu mintea si cu inima,te poti avinta pe cele mai inalte culmi ,dar bucatica aceea de paine ,reala ,din Taine,stropii aceeia de apa sau de ulei, iti dau ceea ce mintea lasata singura nu poate oferi : Calauza din exterior ,realitatea intrupata ,ajutorul revelat. Totul e frumos ,dar fara finalizarea din orotodoxie ,ramane ca o constructie neterminata.
Dar totusi,nici ortodoxie,fara trairile de acolo,din acel pasaj,nu reprezinta decat o forma goala de continut.

Te referi la Taina Impartasaniei sau la altceva?

Organizaţiile de pretutindeni ce folosesc (şi) epitetul "creştin" ca marcă identitară pe lângă cuvinte ca "biserică", au în comun o moştenire lexicală asupra căreia nu reuşesc să stabilească un consens semantic. Iluzia că acest consens poate fi posibil la nivelul emoţiilor religioase, dincolo de antartica dogmatică, poartă numele de "mişcare ecumenică" sau "ecumenism". Desigur, lătratul îndelung la acest fenomen deloc unitar şi lipsit de coerenţă strategică e o prostie la fel de mare ca adeziunea sentimentală necondiţionată, fiindcă e vorba aici de o comuniune în eroare pe care ecumenismul doar îl scoate la lumină, nicidecum nu-l determină, aşa cum cred mulţi paznici încruntaţi ai ortodoxiei formale.

Pai da, ma refer la o atitudine fata de protestanti: de a nu respinge din start orice zic.
As cita tot din ap pavel: "Doar celui care e necurat ,toate i se par necurate"
Adica eu as lua ce e bun de la toti , dar pentru desavarsire, in final ,va fi nevoie de Ortodoxie . Asa inteleg eu ortodoxia ,ca un munte care incepe cu invataturile incepatoare despre omenie si traire ,si,inarmat cu acestea , sa ajungi la cele mai avansate,despre teologie . Si culmea ,acele invatauri avansate ,se restrang de fapt la niste lucruri simple:credinta,smerenie ,predare in voia lui Dumnezeu.
Adica as lua aurul fierbinte din fiecare din noi,si l-as modela in matrita Bisericii.
Nu imi place atitudinea inversa ,desi si aceasta are oarecare sorti de izbanda:sa pelci de la dogme ,de la izolare ,de la departajare fata de altii .Sa pleci de la ortodoxie spre lume .Aceasta mi se pare forma fara fond.
Atitudinea inteleapta mi se pare sa iti deschzi inima,sa traiesti,sa fii viu ,si asa sa incepi sa dezlegi tainele ortodoxiei,neuitind nici o clipa sa ai inima calda in tine ,si sa nu dispretuiesti pe nimeni

Deci tu te referi la teologie, vorbirea despre Dumnezeu. Crezi ca este superioara trairii si dincolo de ea (de traire)?

O alta idee din carte care m-a pus pe ganduri este faptul ca un crestin este cu greu credibil in fata celor din alte religii atunci cand propovaduieste valorile crestine ca si pacea, unitatea, dragostea in conditiile in care intre crestini domneste dezbinarea, certurile, ura etc.
Cu alte cuvinte, suntem vinovati in fata lui Dumnezeu pentru neputinta altora de a ne crede. Aceasta concluzie am tras-o eu. Ce parere aveti?

Nu e superioara.Trairea e pe primul plan.Fara traire ,nici macar oameni nu ne putem numi,d-apoi credinciosi. Doar ca,dupa ce am cunoscut importanta trairii ,vine vremea sa o mai imbogatim,caci ajungem la un fel de limita proprie de a progresa. Aici intervine traditia altor mii de oameni mai inaintati ca noi,care ne ajuta sa ne cunoastem si mai bine,sa aduagam si intelepciune trairii noastre, si sa intelegem toate tainele Bisericii prin intermediul acelei trairii si simtiri,care nu trebuie sa ne paraseasca nici o clipa.

Imbogatire, intelepciune, progres, pe acestea le-am retinut din raspuns. Exista o limita la toate acestea sau progresul poate merge la infinit? De ce el nu ar fi cu putinta si la ceilalti crestini? Se bazeaza pe oameni sau vine de la Dumnezeu? Exista piedici in calea lui Dumnezeu atunci cand vrea sa realizeze ceva cu un/dintr-un om?

Pacea, unitatea şi dragostea nu sunt valori în sine, ci consecinţe secundare (oarecum) ale vieţuirii teofore. Nu te faci creştin fiindcă pacea, unitatea şi dragostea sunt principii umane dezirabile, ci pentru că îţi dai seama într-o bună zi că eşti o creatură ruptă de Sursa vieţii, plutind în derivă captiv unei existenţe suspendate între două abisuri de necunoscut, naşterea şi moartea. Şi cauţi să-ţi revi, după ce ţi-ai cheltuit moştenirea ontologică cu tot felul de curve: carieră, sex, bani, faimă, putere, performanţă etc etc etc. Despre pace, unitate şi dragoste poţi discuta după ce te-ai adăpostit, cu toată făptura lăcrimând abundent, în braţele Tatălui.

Cand omul se afla in starea pe care o spuneti, este ultimul loc unde l-ar cauta pe Tatal: la unii care se cearta, se dezbina si se urasc. Acestia demonstreaza ca nici ei nu L-au gasit...

Las ca si la ei poate fi bine .E vorba ca peste tot poate fi bine,daca traiesti viata din toata inima. Dar pt cei care vor sa stie mai mult si iubesc pe Dumnezeu,ortodoxia e o comoara care e pacat sa o rateze

Păi ori Îl cauţi pe Tatăl după ce ţi-ai dat seama că ori pe unde ai lua-o în viaţă nu scapi de faliment, ori cauţi, ca un bun consumator modelat de capitalism, un fel de Mercedes religios, adică totul de-a gata şi corespunzător reclamei. Tu numai plăteşti, dai cheie şi porneşti satisfăcut spre paradis.

Multumesc Iustin pentru raspunsuri.
Daca un Tata are doi sau mai multi fii, nici unul dintre frati nu traieste in relatia cu Tatal ceea ce traiesc ceilalti frati, experienta fiecaruia este unica si irepetabila. Fratii isi pot impartasi unul altuia gandurile, sentimentele etc. insa niciunul nu poate fi in pielea celuilalt, iar a spune unuia din frati ca experienta lui nu-i valida, sau ca nu-i suficient de bogata, sau ca-i plafonata etc pur si simplu nu are sens. Si pe acestea se cearta crestinii, pe modul cum un altul isi traieste propria relatie cu Tatal sau, de parca in astfel de lucruri se poate amesteca cineva. Acum imi este mai clar cand se va realiza Cuvantul Domnului: cand oamenii vor intelege ca intre un Tata si fiul sau nu se poate interpune nimeni, este o relatie atat de profunda si personala incat nimeni nu isi poate da cu parerea din afara si cu atat mai putin sa poata impuna ceva cuiva. Si atunci toata lumea va fi in sfarsit in pace. Eu de-abia astept, cine stie daca voi mai fi in viata sau nu...

Vorbiti de parca omul il gaseste pe Tatal la el in casa, sau poate la musulmani sau la budisti. Dupa cum vorbiti aici se intelege ca nu-i musai sa devina crestin, il poate gasi pe Dumnezeu si altfel. Trebuie sa va hotarati. Iar daca sunteti de acord ca numai la crestini il poate gasi, ajungem de unde am pornit: este ultimul loc unde L-ar cauta cand vede cearta, invrajbelile etc. Si uite asa o sa caute bezmetic peste tot fara sa gaseasca nimic niciunde, iar noi vom fi vinovatii...

Cred că orice ţi-ar scrie cineva aici, tu tot ce-ţi convine înţelegi, de parcă ar fi formatată într-o singură direcţie.
Probabil citeşti prea multe tâmpenii, de genul celor care acreditează idea că pocăinţa se negociază, adică pun eu condiţii în ce fel capitulez, de exemplu doar dacă "creştinii" manifestă o coeziune de tip vaticanez, un fel de imperiu eclezial ce mimează unitatea la scară planetară. În mintea ta, după câte văd, confiscată de tipare de gândire capitaliste, creştinismul are o problemă de imagine care-i afectează credibilitatea în faţa consumatorilor de siguranţă religioasă, o târfă şi mai perfidă, deoarece cu asta preracurveşti în interiorul credinţei. După părerea mea, tu înoţi într-un acvariu pe marginile căruia cineva ţi-a desenat imensitatea oceanului şi încă nu te-ai prins că e doar iluzie tot decorul.

Va multumesc pentru opinii, si fiti in pace, ca vad ati iesit din limitele exprimarii civilizate, atat de mult va pierdeti linistea. Usurel...

Dacă cu sintagma "exprimare civilizată" caracterizezi doar comentariile prietenoase cu obsesiile tale, n-am fost niciodată în limitele trasate de tine. În fine... spor la trăncănit!

Văd că îşi ia tot mai mult în serios scenariul din mintea ei în care se vede ca o martiră a ecumenismului (evident a celui de sorginte protestanto-catolică). Am văzut că are tot felul de reacţii atât la critici ce veneau de la mine, de la Ioan Cezar sau chiar şi de la dumneavoastră, şi nu este deloc prima oară. Nu contează cu câtă bună-credinţă şi obiectivitate îi vorbeşti, criticând-o, atâta timp cât nu te încadrezi în "patul procustian" al concepţiilor sale personale, "că doar aşa i-a spus ei Domnul".

Nu stim daca vom prinde acel;e vremuri, pentru ca se spune ca Antihristul va face asta la inceput. Va uni religiile, va face pace, etc. Doar in prima parte a venirii lui. Interesant e ca unii il asteapta pe aceasta crezand ca acesta va aduce binele crestin si adevarul. Chiar si unii credinciosi, pentru ca nu au inteles ca intregul adevar se afla in ortodoxie, nu mai trebuie completat cu ce spun altii din alte locuri.

Este un discurs tipic protestant (sau neoprotestant). Bineinteles ca are si multe asemanari cu ce spune ortodoxia, dar diferentele sunt importante, nu asemanarile. Arie avea 99% din invatatura ortodoxa, dar acel 1% era esential, pentru asta a fost condamnat. Din cele zece porunci nu are importanta daca respectam 9 si una nu, toate trebuie tinute. Cum e cineva sa se laude ca el tine poruncile, adica 9 dintre ele, doar ca fura.
Pietism protestant inseamna traire adogmatica, sentimentalism fara o invatatura de credinta. S-a mai dat articolul de pe site (scris de Mitropolitul Ioan Andreicut): http://www.crestinortodox.ro/diverse...oxa-69434.html
Baza credintei este invatatura revelata, dreapta credinta. Pe aceasta baza se construieste, ortodoxia (invatatura, dogma) se impleteste cu ortopraxia (faptele credintei).
Daca in prima parte nu se poate observa ceva neasemanator cu ortodoxia, in ultimul pasaj vedem cateva elemente protestante: prietenia cu Iisus, chemarea in viata lor (la neoprotestanti exista rugaciunea ca Iisus sa vina in viata lor, nu stiu daca la toate cultele). Noi ne unim cu Hristos prin Impartasanie, nu doar la nivel mental, de filozofie de viata.
Se mai afirma (de catre cei care au si unele conceptii ecumeniste) ca si ei sunt crestini, au o relatie cu Iisus. Pentru ca nu se stie invatatura, erezia e cel mai mare pacat, pacat impotriva Duhului Sfant. Duce la ruperea de Hristos, asta la cei ce sunt in Biserica (acum ortodocsi), cu atat mai mult la cei care nu au fost niciodata in Biserica sau s-au despartit demult.

Nu e vorba de un articol sunt sute:

http://www.ecumenicalnews.com/articl...marriage-1456/

http://elcic.ca/Same-Sex-Blessings/d...s/fogleman.pdf (un articol care considera ca sodomia nici nu e pacat…ci ca ar putea fi in viziunea unora).

Daca promoveaza ecumenismul casatoriile intre cupluri de acelasi sex (ceea ce nu ma indoiesc in cativa ani se va intampla si in Romania) cum puteti sustine ca Adevarul este in ecumenism? Pe baza unor vorbe/viziuni/paragrafe care se regasesc in Ortodoxie?
Nu vi se pare ca va uitati la ce va convine?
Articolul de la al doilea link nici nu il recomand spre citire este inselare curata...toata lumea se mantuieste nu? Si ce urmeaza casatoriile intre pedofili si victime care nu stiu ce se intampla, daca isi dau acordul? Pentru a se indeparta vulnerabilitatea nu? Cine da legea ecumenismul sau Biserica crestin ortodoxa? Unde vi se pare ca este Adevarul?

Din câte prevăd această mişcare ecumenistă (nu ecumenică) este o mişcare nivelatoare, de aducere a tuturor la ceea ce este "comun", adică la nivelul cel mai de jos al aşa zisului creştinism. În acest caz, această mişcare ecumenistă înseamnă că nu prea are cu ce se lăuda, nu pare decât un soi de comunism, aşa toată iarba tunsă la fel, în plan mai mult sau mai puţin creştin.

Din punct de vedere ortodox nu are susţinere, pentru simplul fapt că Ortodoxia nu poate să stea în comuniune cu alte grupări doar privind la ceea ce li se pare unora comun şi făcându-se că nu vede; spre exemplu nu poate exista nici un fel de comuniune între Ortodoxie care are Sfinte Taine şi sectele protestante care nu au preoţie sacramentală şi deci nici Sfinte Taine. Pot să vină mii şi mii de lătrăi care să ne spună ce avem în comun, sau mai bine zis ce li se pare lor că am avea în comun şi ceea ce vor ei să ne convingă că am avea în comun, că Ortodoxia nu poate sta la comun cu heterodoxia, lumina nu poate cu întunericul, Adevărul nu poate sta cu Minciuna sau Erezia, Sfintele Taine nu pot sta la comun cu spurcăciunile neascultării sectare protestante şi aşa mai departe.

Din punct de vedere biblic, această ispită de a merge după ceea ce este comun este o ispită diavolească, pentru că încearcă să îl ispitească pe ortodox să meargă să se închine la idoli, aşa cum în vechiul testament iudeii erau ispitiţi să meargă la capiştile idoleşti să se închine la idoli şi să jertfească idolilor, adică să săvârşească idololatrie. Ortodoxia trebuie să aibă mare grijă cu această ispită extrem de perversă şi de subtilă a ecumenismului. Această ispită încearcă nivelarea Sfintei Ortodoxii la nivelul ereziilor şi nesfinţitoarelor heterodoxii, cu alte cuvinte atentează cu putere la distrugerea Sfintei Biserici Ortodoxe, purtătoarea harului dumnezeiesc, prin coborârea la nivelul tuturor ereziilor, schismelor şi decadenţelor. Tot ceea ce poate face Ortodoxia este să se menţină în continuare la nivelul ei, pentru ca prin exemplu să îi atragă pe alţii la Ortodoxie, iar dacă se coboară la nivelul lor, deşi trebuie mare grijă în astfel de lucruri, nu are voie să o facă decât pentru a le oferi ereticilor şi heterodocşilor oportunitatea să se ridice la Ortodoxie pentru a putea avea comuniune cu ea. Altfel trebuie evitate la maxim orice cooperări în tot felul de scopuri sociale, civice, etc pentru ca nu cumva ortodocşii de rând, sau chiar cei mai aleşi, să nu cadă în ispita că Ortodoxia şi Erezia heterodoxă sunt poe acelaşi plan, şi că prin urmare toţi am fi la fel, toţi am avea acelşai Dumnezeu, doar diavolul dezbină, ect, se cunosc discursurile acestea spurcate şi ispititoare ale ereticilor ecumenişti.

După cum aţi văzut răspunsul Tartarugii a fost extrem de evaziv, ca şi cum noi am putea avea o oarecare aşa zisă credinţă comună, doar că unii pot fi normali, iar alţii ar putea fi homosexuali, ba mai mult cu pastori homosexuali sau chiar cu aşa zise episcopese lesbiene. Este absolut evident că în astfel de cazuri nu poate exista nici un fel de comuniune cu spurcăciunea şi erezia ecumenistă.

În legătură cu adogmatismul şi tolerarea scăpărilor dogmatice în cazurile pietiştilor sau celor contagiaţi cu pietism, îmi aduc aminte că o sectantă neoprotestantă îmi spusese la un moment dat că ei nu îi pasă dacă este eretică atâta timp cât "erezia" (ca şi adunare) îi face bine. Dealtfel lucrul se poate vedea şi pe acest forum, şi pe altele, unde şi dacă justifici cu subiect şi predicat adevărul şi faptul că ceea ce crede este erezie, neoprotestanţii pur şi simplu se fac că nu văd. (Sunt şi alte motive pentru orbirea de voie a sectanţilor; chiar era şi încă mai umblă pe forumuri un adventist demonizat, şi spălat pe creier şi vândut satanei. Am înţeles că ar putea fi chiar pastor.) Ceea ce se observă la aceşti sectari pietişti este această legătură, care nu este întâmplătoare, între erori dogmatice, erori de interpretare a Scripturilor, erori în teologia mistică şi în viaţa spirituală, sau pur şi simplu neînţelegeri (spre exemplu când vrei să le vorbeşti de teologia mistică parcă le vorbeşti chineză), erori cu privire la Sfintele Taine, etc. Pur şi simplu este vorba despre un virus, o greşală, am spune de tip constitutiv, care îi face pur şi simplu să greşească în orice manifestare de la slujire, la teologia sistematică, la teologia mistică, interpretarea Scripturilor, etc. Una dintre aceste devieri aproape inevitabile pentru sectanţi este tocmai acest pietism, lipsiţi fiind de maturitate, lipsiţi fiind de Sfintele Taine, de harul sfinţitor, de sfinte slujbe, de sfânta liturghie, de chemare reală de la Dumnezeu. În cazul multor sectanţi şi al multor secte acest duh straniu şi bolnav al pietismului este chiar un fel de regulă, un fel de mentalitate comună la care trebuie, cu sau fără voie să aderi, altfel rişti să fii exclus dintre "aleşi". Ca un exemplu oarecum cunoscut de manifestare pietistă îmi aduc aminte chiar cu ocazia unei predici a unui pastor sectant într-o biserică ortodoxă, la Moşuni (dată pe internet), pe lângă pietismul bolnav evident al pastorului precum şi al preotului, se auzeau în fundal nişte exclamaţii înfiorătoare cu "slavă ţie doamne" ale îndoctrinaţilor sectanţi.

Nu stiu ce intelegeti exact prin "a chema" pe Domnul Iisus in viata unui om dar exista o promisiune biblica facuta chiar de Domnul insusi cu privire la prezenta Lui (si a Tatalui) in viata credinciosului. Nu vad ce este rau in asta. Dvs. unde vedeti raul?

Pe mine (si pe toti cei pe care ii cunosc interesati si de alti crestini decat cei din biserica proprie) ma intereseaza doar asemanarile si Cuvantul biblic ce sta la baza lor. Avand in vedere ca nimic din Biblie, mai ales NT, nu permite cele ce spuneti ca sunt scrise la link-uri, nu au absolut nici un interes de a fi cunoscute si cu atat mai putin promovate. Singurul interes este ca ele sa se vindece (ma refer aici la ceea ce ati amintit: casatorii gay, pedofilie etc), in sensul ca oamenii respectivi sa fie si ei vindecati cu ajutorul Domnului.

Asta s-ar putea să te intereseze pe tine, numai că noi, ortodocşii, spre deosebire de ereticii heterodcşi protestanţi, nu avem doar Sfânta Scriptură, ci şi Sfânta Tradiţie şi Sfânta Biserică şi Sfinte Taine. Prin urmare noi nu ne bazăm şi nu ne putem baza doar pe ce li se pare unora că ar spune Biblia în felul în care o interpretează ei.

Daca te incurajeaza cu ceva ,ca sa nu fii prea mahnita ca esti asa criticata ,si eu cred ca si tine,ca exista o baza comuna a crestinismului si chiar a intregii omenirii,si anume dragostea aratata lumii de Hristos,acesta este Adevarul .Aceasta dragoste ,pe care trebuie sa o aratam si noi unii fata de altii . Acum macar vom imparti suturile in doi :)

Urasc ecumenismul ,daca el inseamna abdicare de la ortodoxie ,fie si in cel mai mic aspect.
Dar a dialoga doar cu ceilalti ,fara a cauta unul sa conviga pe celalalt, nu cred ca poate cumva diminua credinta. E ca si cum am zice ca credinta noastra e ca o frunza in vant,care la auzul unei alte parerei,gata,o ia la vale.
Hrisots cel mai bine se descopera in Ortodoxie. Dar ,pe mine ma fascineaza sa il descopar si in tot restul religiilor si credintelor si al vietii. Daca as fi ecumenic as zice ca exista un dumnezeu oarecare in toate. Dar eu nu zic ca este un dumnezeu oarecare ,ci zic ca Hristos ,cel care a adus Evanghelia pe pamant ,este in toate .
Si atunci cum sa nu avem puncte comune cu protestantii? Si chiar si cu intreaga omenirei?
Avem in comun Adevarul lui Hristos , adica Dumnezeu iubeste lumea ,si ne arata si noua cum sa cunoastem aceasta dragoste.
Acesta este adevarul comun intregii omenirii: dragostea lui Dumnezeu relevata prin Hristos.
Bunul samaritean,apartine intregii omenirii ,nu doar unei anumite religii .Dar nu se poate ajunge la dragostea desavarsita asa usor...
Avem in comun varful muntelui ,iubirea,ca nici ortodoxia nu cauta altceva. Dar sunt diferite cai de a ajunge acolo ,iar ortodoxia este una din cele mai sigure.
Iubirea aceasta este tinta orcarui om nascut pe pamant,este lumina ce il lumineaza.
Daca esti musulman,tot in iubire te ai nascut,la fel si daca esti ortodox. Si fiecare in viata lui extrage cat poate din acest adevar unic :unul mai putin , unul mai mult.
Pentru mine ,nascut ortodox,ea este ca aerul,dar pentru altul ,nascut neortodox,altul este druimul sau. Daca noi doi,atat de diferiti ,ne intalnim pe un drum,credeti ca Dumnezeu se uita la certificatul care il avem in buzunar,de ortodoox? Nu. Ci Dumnezeu se uita la sufletul nostru,cat de patruuns este de iubire ,si cat de mult a invatat sa il cunoasca pe Dumnezeu.
Iar daca sufletul imi este patruns de iubire,voi stii sa il intampin pe fratele meu neortodox ,cu toata dragostea,cand il voi intalni in cale, caci doar asa voi stii ca Hristos salasuieste in mine si in el. Sa il iubesti pe cel neortodox ca pe tine insuti ,aceasta este adevarata credinta.Nu am implinit niumic din poruncile lui Dumnezeu, si sufletul imi este plin inca de patima. Dar intotdeauna voi vedea in celalalt ,ortodox sau nu , un mijloc de a ma indrepta eu insumi,catre dragostea nemarginita a lui Dumnezeu.

Iar daca vorbim desprte asemanari,care nu pot fi decat cuvantul lui Dumnezeu prin Hristos ,atunci putem vorbi in sfarsit si de lucrurile care ne deosebesc. Daca recunosc ca am aceiasi dragoste cu protestantul,cu mult mai mult pot sa ii impartasesc acestuia din bogatia de har care a fost lasata de Duhul pentru desavarsirea noastra . Noi avem Taina impartasaniei cu trupul lui Hristos ,care ei au pierduto . Taina aceasta simpla vine din dragostea Fiului lui Dumnezeu pentru noi,si ,pe cat este de simpla ,pe atat este de mantuitoare. Daca le voi arata ca nu vreau sa ma cert cu ei,ci doar care este sporul de curatenie si har,dobandit gratis prin aceasta Taina ,saminta cea buna,cu timpul ,va rodi in ei. Ca Taina aceasta nu e a noastra,a ortodocsilor,ci este Taina lasata de Hristos. Dar daca fac acestea in duh de cearta , si cu mustrare ,taina aceasta devine o simpla idee a mea, un motiv de intrecere care e mai bun ,si atunci nu voi fi ascultat de celalalt.
Nu conteaza adevarul lucrurilor care il spunem ,ci duhul in care vorbim.Daca vorbim in duh de dragoste,chiar daca gresim vom fi iertati.Dar daca vorbim in duh de superioritate si cearta,de respingere ,incercand sa construim ziduri acolo unde Hristos le-a surpat,atuinci,chiar daca spunem cele mai mari adevaruri ,nu vom fi ascultati ,caci cuvantul este pe buzele noastre,dar nu l-am inteles inca,nu pleaca din noi...

pt cei ce inteleg ce ai spus aici...inclusiv eu...e extraordinar...sper increstinarea multor oameni ca sa cunoasca si ei adevarata cale si frumusetea ei.AMIN

V-ati cam pripit cu concluziile Decebal. Nu numai ca nu sunt deacord cu cele amintite ci adevarul este cel spus de Dumnezeu care a facut barbat si femeie care prin unirea lor sa devina unul singur, dar la capitolul asta chiar si ortodocsii au ce invata de la catolici: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta".

Ca sa va raspund si la postarea anterioara: intelegeti totul gresit, nici vorba sa coboare Ortodoxia undeva si altii sa se ridice cine stie unde, nici vorba de asa ceva. Ci este doar un studiu a ceea ce au toti crestinii in comun. Nu pot fi deacord cu dvs. ca nu au nimic in comun, toti sunt pacatosi, fara exceptie, deci pacatul este comun tuturor daca vreti sa incepem de aici. Iar comparatia cu idolii paganilor este exagerata. Trebuie sa mergeti in tari africane unde au dus o capra la judecata fiind ferm convinsi ca era un hot transformat in capra, ca sa intelegeti mai bine cum era treaba cu idolii. Cine se inchina lui Hristos, este crestin, nu idolatru. Oricat va straduiti, nu puteti pune monopol pe Dumnezeu Tatal, pe Hristos sau pe Duhul Sfant, si nu puteti sa le spuneti dvs. cum sa procedeze cu credinciosii. Credinciosii apartin lui Hristos care i-a castigat cu pretul sangelui Sau asa ca nu puteti dvs. sa-I spuneti Lui ce si cum sa faca cu ei. Cand veti fi dvs. cel ce-si da sangele pentru ei, veti putea emite propriile conditii. Pana atunci insa, conditiile sunt puse de un Altul, iar conditia Lui este credinta in El si in Cuvantul Lui, fie ca va place fie ca nu. Iar cliseul cum ca ceilalti nu ar avea fapte este doar un cliseu fara adevar in el, pentru ca insusi Cuvantul Domnului cere faptele, acele fapte cerute de fapt de Tatal Ceresc. Faptele sunt facute de toti cei ce cred cu adevarat in Domnul, nici nu se poate altfel, mantuitoare este aceasta credinta lucratoare, nu credinta moarta, fara fapte.
Numai bine!