Formalism in Biserica
 

Salutari colegi de forum, nu am mai deschis de mult un nou topic dar acum chiar simt nevoia sa o fac .Sincer m-am cam saturat de formalismul in biserica si de multi asa zisi ''credinciosi''.Dau exemplu duminicile in care ma duc la biserica , si vad cum stau doamnele in varsta , ca sa nu zic babe, stau si discuta , si barfesc , numai gandul la slujba nu-l au , si sunt sigur ca multe , multe dintre ele nu au nici cele mai mici cunostinte de religie si Biserica si Ortodoxia in general nu reprezinta decat o adunatura de superstitii si reguli pe care trebuie sa le respecte cu strictete ca doar '' te bate Dumnezeu'', si se duc la biserica doar din formalism , si din traditie. spuneti-mi daca nu-i asa.De multe ori ma analizeaza din cap pana in picioare cand stau in biserica si sunt atente la orice gest pe care il fac eu sau altii , si de aceea prefer in unele duminici sa ascult Sfanta Liturghie pe Trinitas , sau pur si simplu sa citesc din Cartile Sfinte.

Alt exemplu : Sfintele moaste , se calca in picioare pentru a atinge moastele unui sfant , ajungand la idolatrie curata , asta inseamna credinta ,sa te calci in picioare pentru a atinge niste moaste intr-o anumita zi ( Ex Sfanta Parascheva de la Iasi) cand poti foarte bine in oricare zi a anului sa vizitesi moastele sfantului respectiv?

Parerea mea : putini au ajuns sa inteleaga cu adevarat ce inseamna Ortodoxia ,pentru multi reprezinta o adunatura de superstitii cum am mai spus , sau un loc unde iti poti rezolva problemele rugandu-te la Dumnezeu , doar in momentele alea de necaz , doar atunci, in rest ignorand Biserica.

Draga Templier, si eu aveam aceeasi problema cu cativa ani inainte. Bine, nu renuntam eu sa merg la biserica din cauza asta, dar tot ma simteam prost cand vedeam si simteam ca ma analizeaza. Ba chiar le judecam,gandindu-ma ca cine stie ce or fi facut toata viata si ca acum s-au trezit la batranete sa faca pe evlavioasele, ma rog... cred ca orice tanar a trecut prin aceste incercari. Dar sa stii ca de cand i-am povestit aceste lucruri parintelui la spovedanie, am inceput, incet-incet, sa am alta atitudine fata de ele. Deci un prim remediu pe care ai putea sa il incerci si care a dat roade la mine este sa marturisesti la spovedanie aceste ganduri pe care ni le-ai scris pe forum. O sa vezi ca incet-incet, te va face Domnul sa vezi lucrurile altfel. Sunt multe plangeri si la noi, de vreme ce parintii au inceput sa mustre, mai ales cand vorbesc pana si in timpul predicii. Un preot le-a spus o data, cerandu-si iertare, ca li se potriveste cuvantul acela din Evanghelie despre fariseii care nici nu intra in imparatie, dar nici pe altii nu ii lasa sa intre. Multi sunt smintiti si cunosc chiar eu persoane care nu mai vin a biserica sau chiar au schimbat biserica din cauza acestui fenomen.

Apoi, un al doilea remediu este sa te asezi intr-un loc unde sa nu fii in vizorul lor in timpul slujbei. Pana la urma, nu sunt doar babe in biserica.

Al treilea remediu care, iarasi, a dat roade la mine, este sa incerci sa le faci cumva sa se simta bine. Pentru ele, biserica are o latura foarte sociala, asa ca daca le vei saluta atunci cand se uita la tine, vor fi foarte multumite. Sau macar le vei zambi. Daca stai incruntat, nu e bine. Sau daca le vei strange mana sau daca le vei face loc la miruit sau daca le vei intinde o pernita, lucruri din astea minore, se vor simti foarte apreciate si nu te vor mai suspecta de intentii necurate. Sa stii ca, deschizandu-ma putin fata de ele, acum mi se par chiar simpatice si dragute. Am povestit eu pe alte topicuri. Spre exemplu, este o babuta la mine care sta in spate de tot, cam surda. Mi se cam casunase si pe ea, ca o vazusem cam certareata, mereu tipa din spate sa se inchine mai repede lumea la Evanghelie, ca nu mai e timp si culmea, fiind mai surda, nu se sincronizeaza si se trezeste spunand "Amiiiiin" in cele mai nepotrivite momente. Ei... dar perceptia mi s-a schimbat cand am incercat sa ii vad si partile bune. Am vazut, de pilda, ca atunci cand merge la altar sa dea pomelnicul, da mana tuturor pe care ii vede in cale, isi cere iertare de la toti, spune ca sfarsitul ii e aproape... Si m-am deschis si eu. Odata am ajutat-o sa coboare o treapta, altdata i-am intins mana cand am iesit si de atunci ma stie si cum ma vede, e foarte bucuroasa, ma pupa. Nu-i vorba, zbiara la fel de tare la lume sa se grabeasca la Evanghelie, daca ii ia cineva scaunul, face taraboi si se trezeste spunand Amiiiin, e neschimbata, daaaar ceva s-a schimbat la mine. S-a schimbat felul meu de a o percepe si de a o intelege si atitudinea mea. Si acum ma bcuur cand o vad si mi-e tare draga cand o aud Amiiiin. De fapt, problema era la mine.

Formalismul, bîrfele babelor şi ceea ce se întimplă la coadă la moaşte nu constituie motive de stat acasă ascultînd Liturghia la televizor.

Apropo de babe, Alexandru Paleologu povestea într-o carte cum a devenit el creştin. S-a întîmplat că a participat la o Liturghie ţinută de Părintele Stăniloae, iar un moment dat Părintele a întrerupt slujba din cauza unor femei care nu se mai opreau din vorbit. Acea lecţie pe care Stăniloae le-a dat-o femeilor din faţa altarului l-a făcut pe Paleologu să-l aştepte pe preot după slujbă pentru o discuţie care să-i dea răspunsul probabil la nişte întrebări, iar din acel moment Paleologu a devenit creştin pînă la moarte.

In ceea ce priveste moastele si hramurile, uite, inchipuie-ti un lucru: azi e ziua celui mai bun prieten al tau. E om celebru si i se incing telefoanele de ziua lui, toata lumea vrea sa il vada si sa il felicite. Oameni mai mult sau mai putin apropiati, oameni care se gandesc sa il sune numai o zi pe an. Ce faci tu? Ii dai telefon, asteptand sa nu mai sune ocupat si te bucuri sa vorbesti cu el un minut sau te gandesti, lasa sa treaca ziua asta, sa se duca toti nataraii si voi vorbi cu el cand om fi amandoi mai liberi?

Stii si pe mine ma enerveaza chestia asta cateodata,te inteleg, si i-am zis si eu parintelui, " parinte ma enerveaza babele astea vor sa para asa smerite cand ele defapt is doar niste prefacute " , acum o zic cu rautate, adica toata viata ai facut pacate si acuma vii la biserica si tot impietrit esti?, nici stare de pocainta nici o lupta? nimic? asa si stii ce mi-a spus parintele, " ceea ce te enerveaza la ceilalti este defapt la tine" eu ramasesem uimit, nu stiu de unde a scos fraza asta dar nu intelegeam si apoi mi-a explicat " uite daca pe tine te enerveaza ca is prefacute defapt tu esti prefacut fiindca oamenii sunt oglinda nooastra". Nici acum nu mi-a trecut dar nu mai am ura aia ca inainte

Dumnezeule ! Mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, bârfitor, superstiţios şi formalist! Sau ca această babă, care se îngesuie să vadă moaştele sfinţilor Tăi !

De citit: Luca 18:10 şi urm.

Lipseste educatia. Cine ar trebui sa o faca?
Eu am gandit la trei solutii:
1. Sa-i spun preotului ca ar fi de datoria lui sa faca aceasta educatie si astfel sa ceara mereu pastrarea linistii pana lumea pricepe
2. Sa ma apuc eu sa le spun dupa slujba ca nu-i frumos ce fac, cu riscul de a parea nelalocul meu
3. Sa il rog pe Dumnezeu sa faca El educatia

Dupa ce am gandit acestea am optat pentru varianta 3. si eu zic ca are rezultate. Incercati si dvs.

Da , stiu, nu sunt cel mai smerit , am defecte , multe ,dar pur si simplu am vrut sa scot in evidenta unele lucruri, chiar vroiam sa le spun cuiva. Va multumesc ca ati spus-o asa de mustrator , de acum voi avea grija sa fiu mai smerit.God bess you!!

Va multumesc!
 

Va multumesc pentru sfaturile date , pana la urma o fapta si o vorba buna pot schimba multe , si de obicei stau in spatele bisericii , deoarece acolo ma simt mai linistit sa zicem asa .Va urez sanatate si fericire!:D

Din cate am constatat pana acum, pe lumea asta se perinda tot felul de oameni...:)
Vreau nu vreau, pe lume sunt altele mai dihai: fiare, taratoare veninoase, cutremure, taifunuri, prabusiri de avioane, lepra, SIDA, sifilis, rosii din import si asa mai departe. Cum oare am supravietuit pana azi in acest teritoriu ostil si primejdios numit Terra? ...

Cu toate astea, uneori m-am simtit bine pe pamant.
Candva am dat un gol la un meci de fotbal cu miza si am fost purtat pe brate si zvarlit in sus de suporterii echipei. (Mi-a parut rau cand am revenit in bratele lor dar ma mangaie gandul ca m-au prins, totusi...)
Altadata am auzit o privighetoare cantind, dupa Slujba de Inviere, in parcul din Piata Unirii...
Altadata am devenit tata...

Asemanator si in Biserica: uneori m-am simtit cel mai iubit dintre pamanteni, alteori orfan...

Odata, la inceputul mersului meu la biserica din cartier, nestiind care sunt socotelile pe-acolo, m-am asezat pe un scaun in fata, in partea stanga, in naos (deh!).
Slujba inca nu incepuse iar eu, speriat ca un pitigoi ratacit, asteptam cuminte, abia tinindu-mi respiratia, sa inceapa spectacolul (pe vremea aceea nu faceam distinctia intre o slujba ortodoxa si o piesa de teatru)... Si mult m-am mirat cand am vazut ca se lungeste inaintea mea o doamna pensionara, cu o palarie mare, cu boruri largi dantelate, cu un coc de revista, alb-galbui (din pacate) si cu buzele rujate strident si neingrijit. M-a privit cum privesti o omida, a dat capul pe spate si, tremurind toata, a dat sa spuna (urle? cante?) ceva. Dar n-a apucat: am sarit ca ars si am fugit ca muscat de sarpe, in strada... M-am intors timid, sovaielnic si am ascultat slujba din tinda, gata sa o iau iarasi la fuga daca se intorcea scorpia...
Chiar si cu preotul am avut oarecari momente de mirare. In special cand eu devenisem student la Teologie si capatasem un orizont mai larg asupra celor bisericesti - atat de larg incat ar fi trebuit sa simt ca deveneam un punct tot mai mic intr-un cerc care se largeste tot mai mult...
Cat despre urletele cantaretilor, nu mai amintesc... La noi in biserica ele se compara doar cu Racnetul Carpatilor... O vreme preferam sa ascult mai degraba taietorii in piatra, care tot muta tevile cu apa calda, de vreo 7 ani, la noi in cartier, decat sa imi mai las urgisite urechile si inima de prea-slobozite emisii ale inchinatorilor vocali. Pe langa acestea, pikamerele de sub fereastra casei sunt un dulce cantecel de leagan...

Ca urmare, dupa ce mi-am umplut sacul de nemultumire, critici si dispret, am ajuns la concluzia ca nu-i de mine sa pierd timpul cu profanatorii aceia... Asa incat am trecut la o etapa noua: cautarea unei biserici pe masura mea, demna de unul asa de inalt cum sunt eu...
Dar aceasta etapa a fost scurta, deoarece m-am convins repede ca nici o biserica nu e perfecta, adica nu e pe masura mea. Si am trecut la penultima etapa: Trinitas! Si TV si radio, iar de vreo 3 ani doar radio, ca am dus TV-ul la ghena.

In fine, cum la radio nu ma puteam spovedi, cum copiii trebuiau botezati si impartasiti, cum nevasta incepuse sa prinda ea drag de mersul la biserica, cu chiu cu vai a trebuit sa ma reintorc la slujbe.
Iar acum, dupa atatea peripetii (din care am amintit aici a mia parte, poate) Multumesc lui Dumnezeu ca m-a adus iarasi Acasa, in turma Lui pestrita din care, ca un berbec gras de uitare si nepasare, mai fac si eu din cand in cand umbra gresiei rabdatoare si treptelor intelepte, din piatra...

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa ne ocroteasca in veci! AMIN+

Dragă Ioan Cezar, mesajul de mai sus mă face să mă alătur şi eu admiratorilor stilului dvs. literar, sincer, sugestiv şi amuzant!
Ne bucurăm că aţi fost prins de braţele iubitoare, chiar dacă mai pestriţe, ale Bisericii :-)

Formalismul în Biserică pleacă de la formalismul din... viață. Corect într-o anumită limbă ”formală” este: God bless you(!!); oare cum o fi corect în românește?

Da stiu , abia am vazut ca am gresit uitand sa pun ''L'' :))

Formalism in Biserica
 

Nu, nu știi pentru că n-ai înțeles; nu ai greșit că ai uitat ”l”, ci, ”uitând” de limba română(în care te-ai născut), te-ai ”formalizat” pe o limbă ”la modă” acum.
Altfel spus, privești lucrurile formal, nu în profunzime.

Si eu am o mare problema la biserica.Obosesc ascultand cum canta 1-2 femei "muzica lor populara" cu cat tipa mai tare, au vocea mai frumoasa asa cred ele .Mi-as dori sa aud un cor educat de muzica psaltica .E un profesor de muzica dar nu a putut nici el saracu sa mai schimbe ceva.Si nu pot alege ,e o singura biserica aici...Ce sa fac?

Nimic nu este mai frumos ca omul.Biserica este alcatuita din oameni. Asa cum s-a zis si pe acest topic, diversitatea pestrita a celorlalti, oglindeste de fapt propria noastra amestecatura. De am fi ciopliti dintr-o bucata ,si nu plin de compromisuri,de ar fi posibil asa ceva,atunci si Biserica in care am merge ,ar fi plina doar de rugatori si de sfinti.Dar asa...Diumnezeu ne arata ca intr-o oglinda propria noastra fire. Si in plus ne mai arata un lucru: ca nu suntem in stare sa nu judecam,ca inca avem repulsii si respingeri,ca nu avem sufletul inundat de iubire,care ne-ar face sa pupam toate babutele ce le am intalni in cale.
In surzenia lor si pierderea lor de control,ele de fapt ne arata drumul: sa fim surzi si nebuni acestei lumi ,ca sa reusim sa ne rupem din izolarea tot mai accentuata care pare a pune stapinire pe tot ce e 'sanatos' si 'intelept'
Intalnirea cu Dumnezeu trebuie sa fie rascolitoare in Biserica.Lacrimile ar trebui sa ne inunde intreaga slujba . Iar daca nu facem aceasta ,mai bine sa stam la o sueta cu vecina ...
Tot ce conteaza este sa nu ne mai iubim atit de mult pe noi insine.

Oh, Iustin, daca ne-am iubi sufletul macar un strop!...

(ca ne dam singuri la toate silniciile si ratacirile, inchipuindu-ne ca ne purtam de grija)

Exact problema asta a fost si la noi odata, oamenii cantau mai tare decat cei de la strana, cred ca batranii, ca tinerii is mai sfiosi :)) si parintele s-a suparat si a spus ca ar trebui sa fie armonie in biserica nu sa se auda voci amestecate, eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu parintele poate face un anunt si lamureste babutele credincioase sau poate ar trebui sa cauti alt loc eu am mai vazut si femei care stau in partea dreapta a barbatilor, na acum fiecare cum stie mai bine :D

Templierule, te rog frumos, maine dimineata te duci la biserica. Daca observi cumva vreo baba uitandu-se ciudat la tine, raspunde-i cu un zambet! Uite asa, ca asta - :1:. Daca e mai aproape de tine, ii poti spune chiar "Sarut mana". O sa vezi ca se va bucura si nici nu o sa mai creada ca esti aterizat de pe alta planeta.
Sa ne spui maine cum a fost.

Of of Doamne Doamne si cind ma gindesc ca toti ajungem babe si mosi.:102:

Daca ne ajuta Dumnezeu, om ajunge si babe si mosi :). Conteaza insa sa ne pastram tineretea sufleteasca si sa ii aducem la biserica pe cei mai tineri, la acea varsta, prin intelepciunea si comportamentul nostru, si nu sa ii scoatem afara pe tinerii care nimeresc acolo.
Eu nu am nimic cu varsta omului, dar cel putin in bisericile din Romania, problema pusa de Cavelerul Templier este cat se poate de reala. Sunt de acord sa respectam oamenii in varsta, dar cand acestia invoca varsta si vechimea in biserica pentru a justifica niste lucruri de nejustificat crestineste in biserica, e grav.
Imi cer iertare daca v-am suparat.

Chiar ca o sa ma duc maine , si o sa mi pun planul in actiune , oricum o sa stau in spate , si o sa zambesc mai mult.

Parintele Cleopa- CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICĂ

“Fraţilor, trebuie să ştiţi că un creştin care merge la biserică are 14 reguli canonice de bună cuviinţă, dacă vrea să-i folosească mersul la sfânta biserică. Dacă nu le împlineşte, se duce la biserică spre osândă.....

5. A cincea condiţie canonică este să nu vorbiţi în biserică, că este mare păcat. Dacă este mare nevoie să vorbiţi, vorbeşte în şoaptă sau prin semne.

8. A opta condiţie canonică. Să ştiţi că după ce dă preotul binecuvântare de Sfântă Liturghie, nimeni nu mai are voie să se închine în biserică sau să mai ducă daruri la altar, că este mare păcat.Când auzi că zice preotul: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor”, este gata! De atunci fiecare stă la locul lui liniştit, nu se mai duce să se închine. Chiar de-ai venit cu un dar în biserică, cu lumânare şi cu prescură, le dai la urmă.Că din timpul acela preotul intră în Sfânta Liturghie şi nu mai are timp să ia darul. Că dacă te duci şi el se opreşte de la Liturghie, îi rămân o mulţime de rugăciuni şi are păcat. Deci darurile se dau la biserică până se dă binecuvântarea de Liturghie.De atunci înainte nu mai este voie nici să te închini, pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie."

-cat despre babe sau altii eu daca stau cu ochii inchisi si sunt atent la Liturghie nu mai vad si aud nimic din jur,adica nu ma deranjeaza (bine sa nu vorbeasca tare ...)
-mai rau e cu pacatele si gandurile noastre care ne vin in timpul Liturghiei...

Citi si eu acest fir si vazui ca multi l-au luat in tarbaca pe autor din cauza greselilor sale si astfel statui pe ginduri daca sa mai scriu si eu sau nu ? Dar parca acest post , selectat de mine , este aiurea rau de tot.

Intimplarea cu parintele Staniloaie este grozava nu pt. Paleologu, ci pt. nemaipomenitul sacrilegiu de a intrerupe Sf. Liturghie ca exact la momentul oportun, cu exemplul direct in fata, sa mustre, spre indreptare, o biserica intreaga, prin persoana femeii respective, care in timpul sacru, al dumnezeiestii Liturghii se ocupa cu orice fel de lucruri , "stiute" ca fiind bisericesti/bune/recomandate (plimbarea pe la icoane, moaste , pt. inchinare, baterea de metanii sau inchinaciuni exact cind nu trebuie, contemplarea sfintilor pictati pe peretii bisericii, etc, discutii cu vecinul despre cit de mult s-a micsorat pensia, despre cit de bine a ajuns fata de la Bucuresti, despre cum ai ajuns somer fara nici un viitor, enoriasi cu chipul incremenita pe o icoana sau pe un perete dar cu ochii dati pe spate, in "extaz" dar a carui minte fuge, fuge, pe toate cimpurile, etc) numai cu traitul real al Tainei, nu !

Deci , Paleologu nu are nici un merit , iar venirea lui la credinta este una schioapa, stirba, inselata , deoarece se stie f. bine ca el a innotat in oculta pina la git toata viata , atit el cit si progeniturile lui . Spune clar Hristos ca nu poti sluji lui mamona si lui Hristos in acelasi timp.

Asa ca acest exemplu dat , aceasta parabola (pe care o stiam mai inainte de a fi acum postata), are cu totul si cu totul o alta semnnificatie, importanta, decit cea a convertirii lui Paleologu .... " pt. toata viata" la crestinism !
Chiar daca exemplul are puterea de a ne seduce fals, formalismul lui Paleologu este in veci la fel cu cel al femeilor pe care nu le suferiti , adica ati ales prost exemplul ! Dar nu-i nimic, bine ca am facut vorbire despre inca un lucru , poate vom trage vreun folos !

Ehee, sa fi vazut preotii de la noi, cum stateau sa cante Prohodul Maicii Domnului si cum se gaseau cate unii care sa ii acopere, ba chiar sa le si ia painea de la gura (strofele sunt intrerupte, in anumite momente, de binecuvantari si de ecfonisuri pe care le rostesc preotii. Si numai auzi cum o iau doi seniori inainte, cantand de pe foaie, pe melodia prohodului, inainte sa apuce preotul sa deschida gura: "Slava Tatalui....":40: ). Cum or fi rezistand cu atata lume afona, neatenta, grabita, certareata, vorbareata etc etc in jurul lor, nu stiu. Azi i-a dat unul o palma peste spate parintelui care tamaia biserica, in incercarea lui avantata de a se atinge de vesmintele sale! Dar ei stau acolo si slujesc, nu se plang, mai fac morala, mai fac haz de necaz, mai strang lumea dupa slujba, sa invatam sa cantam corect, dar nu abandoneaza cauza si nu ocarasc. Cu adevarat sa faci, macar in aceasta situatie, ce face preotul!


De Sfanta Marie, si eu am avut aceasta problema cu muzica populara. Trebuia sa cantam o priceasna pentru Maica Domnului. Imi scot eu foaia cu textul din geanta si ma uit in jur, sa vad, poate vrea cineva sa cante si nu are de pe ce. Gasesc repede o doamna dornica. Mi-a luat foaia si a inceput sa cante o muzica populara, tare si cu multa voiosie, drept in urechea mea. :107: Ii acoperea pe toti cei din jur si se tot plimba cu foaia aceea prin podoaba capilara a unei doamne varstnice din fata. La inceput, m-a incercat si pe mine acest sentiment de neplacere, dar am cantat si eu cu ceilalti incetisor, asa cum ma pricepeam. Pana la sfarsitul cantecului, am iesit din starea asta. Mi-am adus aminte cu cata bucurie primise interpreta noastra foaia, am vazut cat drag se citea pe chipul ei si, mai ales, am observat ca doamna prin parul careia i se plimba hartia nu a schitat niciun gest, nu a intors nici macar capul ca sa o taxeze.


Templierule, ia zi cum ti-a fost azi la biserica!
La noi, la predica, parintele ne-a indemnat pe toti sa ne cerem iertare, daca suntem suparati sau daca am gresit, si "colegilor nostri de rugaciune" din biserica, vecinilor in fata carora ne-am asezat, ca sa vedem mai bine slujba, celor pe care i-am inghiontit sau pe cei pe care i-am deranjat prin atitudinea noastra. Si s-a referit si la cei care se uita urat la credinciosii care vin pentru prima data in biserica si nu stiu unde sa se aseze, in loc sa li se ofere locul cel mai din fata. Ca sa nu ajunga acasa si sa manance masa de pranz cu rautate si suparat pe colegul de rugaciune care uite ce-a zis si ce mi-a facut! Si sa stii ca unii si-au cerut iertare de la vecinii de loc, dupa Sfanta Liturghie...

Pai , cum ramane stimata domnisoara cu teoria si formalismul asta ?
Iata :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...974#post465974

:106:
Nu prea inteleg eu ce vrei sa zici, dar daca ai in curte o vietuitoare care face ihaa-ihaaa, doar nu o sa ii zici: dii, calutule! de teama sa nu il superi.
Mai vorbim si noi, Cristi, daca nu putem face altceva, vorba bunica-mii: "De aia a mancat, ca sa vorbeasca!" :6:

Dumnezeu s- o dihneasca pe Dochita , caci are cu cine se "mandri"acolo Sus !
Doamne ajuta !:53:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...hlight=dochita

Templierule,
Stim cu totii ,ca mersul la Biserica este mult mai folositor decit statul acasa,sau mersul in.."centrul istoric"..daca esti tulburat de anumite "personaje" ,incearca sa te intaresti in rabdare,sau cauta o Biserica unde sa poti sta linistit..si mie mi s-a intimplat sa stau si sa suport ,un "cintaret" care-mi "sensibiliza" la maxim,auzul,cu decibelii ,total AFON..dar recompensa o primeam de la preot,care slujea dumnezeieste..Acum,ca sa fiu in asentimentul tau,personal,sint si eu deranjata cind aud vorbindu-se in Biserica,pe parcursul Sfintei Liturghii,si atunci cind intirziatii ,strapung zidul ,ca sa nu lase nicio icoana nesarutata,desi ,poate ,au ajuns chiar in apogeul Liturghiei,la Prefacere..moment in care ar trebui sa stam:CU FRICA!Drepti! Neclintiti! Sa nu ni se auda nici respiratia...caci..VINE HRISTOS!
Daca n-ai venit la vremea sarutatului icoanelor,la Biserica,renunta pina va mai veni..o vreme!daca n-ai ajuns la timp ca sa-ti duci darul la Altar,renunta s-o mai faci ,imbrincind....asta ar trebui sa li se spuna confratilor nostri,de la Amvon,printre altele,caci si acesta e un lucru ,la fel de folositor,precum si explicarea Evangheliei din ziua respectiva..cit despre inghesuiala de la Sf Moaste,daca nu s-ar fi inventat Jandarmeria si Serviciile de :Garda de Corp,nu am fi vazut atita circ,in jurul Bisericii...

...si tu..ai luat drept reale,povestile lui Paleologu,despre crestinarea sa?

Daca sunteti inalt frumos si destept mustrati le si sa vedeti ce o sa le placa.O sa taca rusinate. Doar cand o sa va vada o sa zica ,gata ,ca ne aude domnu.
O sa zica :maica ,e unu la biserica acolo,tircovnic ce o fi, care nu ne lasa neam sa sporovaim.
Acum lasind gluma ,in lipsa lor de cunostinte si inconstienta lor sporovaiala,Dumnezeu se uita la sufletul lor ,si poate fi mai curat ca al nostru,care stringem totul in noi. Dar pentru buna orinduiala a Bisericii,nu e corect ce fac.Dar nici nu e corect fata de Domnul ca doar batranii ,care nu se mai controleaza asa bine,au ajuns sa fie majoritari in Biserica. Daca asta e starea credintei noastre,sa o suportam cu drag

Nu trebuie sa renunti la Liturghie din cauza lor, nu se compara prezenta reala cu vizionarea pe Trinitas. Ca te analizeaza...nu trebuie sa bagi in seama, in viata nu trebuie sa dai atentie la orice lucru. Eu de exemplu cand merg la Biserica cu cei mici, nici nu apuc sa-mi trag sufletul si le aud: sa-i pui caciula in cap ca e curent, e subtire imbracat, vreti sa-i impartasiti?, etc...Nu le cunosc si sunt deranjante cu stilul lor bagaret si insistent.

Eu sunt pentru cinstirea Sfintelor Moaste in special in ziua Sfantului, o vad ca pe o aniversare la care ma bucur daca reusesc sa particip, faptul ca lumea nu are evlavia si comportamentul cuvenit e trist dar e o alta discutie.

Sa ne fereasca Dumnezeu de o asemenea atitudine, sa ne ajute sa ne cunoastem si sa ne intelegem credinta si sa il punem pe Dumnezeu pe primul loc in viata noastra.

Eh nu ma supar eu asa cu una cu doau, poate ai dreptate de ce se petrece in bis din Rom,eu am mai multa experinta de pe meleagurile astea,mai ales la bis grecesti. Astia cum au consilieri ai bisericii au grija pe linga altele sa fie si liniste in biserica.
Duminica trecuta din motive bine definite am participat la slujba la greci si am stat mai mult cu capul in jos si ochii inchisi uneori tot ca sa nu judec cu ochii si a mers.Voi pe acolo daca vedeti ce fac babele denota ca nu sinteti atenti la Liturghie.

Ei, doamna, dar noi avem ... atentie distributiva mare, nu stiati?....:)

Am observat ca nu scapa nimic ce misca in biserica :5:

Mi se intampla sa vreau sa ies din biserica atunci cand beau cafea dimineata (stiu ca nu trebuie) si de cele mai multe ori nu stau la miruit. Deci la capitolul rabdare nu stau prea bine.
Pe parinte am observat ca-l deranjeaza tare zgomotul/galagia din biserica si face observatii sa fie liniste (eu nu am mai deloc probleme cu zgomotul sau mai bine zis ma si mir cand zice liniste pt ca pe mine nu ma deranjeaza deloc).
Acum nu stiu din ce neatentii/sensibilitati/motive nu te simti bine in biserica...incearca sa descoperi si sa imbunatatesti reactiile ca la perceptii e mai greu.

Nici eu nu stau bine la capitolul rabdare:40: , si iata au trecut atatia ani peste mine ! Rabdarea se dobandeste greu , iar ca sa fiu in ton cu Parintele Cleopa : " rabdare , rabdare , rabdare . . . " Vezi nici nu am rabdare sa tastez toata rabdarea rostita de Parinte . . .:1:

Ca sa fiu in acelasi ton, mi-a spus o doamna care s-a spovedit o vreme la Parintele Sofian Boghiu ca a sfatuit-o asa: Rabdare, rabdarica, rabdaroi :)

Rabdare, o, încă puţină răbdare!
Sus ochii, şi gândul, şi braţul, şi paşii!
Slăvita Cetate cerească răsare,
iar cea mai frumoasă şi sfântă intrare
e-aceea prin care te nalţă vrăjmaşii.
Răbdare în chinuri şi-n lipsuri răbdare,
în zbucium, în lupte şi-n dorul fierbinte!
Pe faţa brăzdată de lacrimi amare
vor cerne lumină răsfrângeri de soare
din Slava ce vine… Priveşte nainte!
Răbdare-n viaţă şi-n moarte răbdare!
Al tău e triumful din veacul ce vine.
Când noaptea apune, când Ziua răsare…
nu moarte-i aceea, ci viaţă şi har e
răsplata răbdării-ndelungi şi senine.
Răbdare, o, încă puţină răbdare!
Priveşte răsplata, să birui suspinul
şi treci peste moarte cu-a vieţii cântare!
Răbdare, o, încă puţină răbdare,
căci vine seninul, seninul, seninul!…
Traian Dorz

Da, da, da ! Un sfat foarte bun. :) Cu răbdarea treci marea.