am doi copii unul de 5 luni si cel mare de 2 ani, Andrei si Stefan[size=2]stiu ca e destul de micut, Stefan cel de 2 ani,dar as vrea sa reusesc sa-i fac sa-l cunoasca Dumnezeu, eu nu am avut de la cine sa invat ,pt ca parinti mei nu mi-au dat o educatie crestina ei s-au limitat la normele de conduita sociala .mi-e frica sa nu-mi scape din mana pt ca sunt baieti ei au o personalitate mai puternica sunt mai incapatanati

Parerea mea este ca,daca ii impartasesti des si stai duminica la slujba cat poti mai mult,se obisnuiesc cu atmosfera din biserica,cu slujbele si vor creste frumos.Acasa poti sa-l inveti rugaciuni pt.copii Ingerasul,copilul invata.Ii spui Tatal nostru,il inchini cu manuta lui,se obisnuieste.Dar cel mai mult invata din ce vede la tine.Te rogi tu,cauta sa te imite.Vorbesti frumos,ii povestesti de ingeri,de Dumnezeu,la nivelul lui de intelegere si l-ai castigat.La biserica la care merg eu sunt copii care au fost ausi de cand erau micuti,acum sunt la 3-4 ani,stau cuminti in biserica nici nu le auzi gura.Am avut si eu 2 nepotele in grija citeva luni,si pot sa-ti spun ca intr-adevar,se cunoaste schimbarea in bine cand merg la biserica.Sa-ti ajute Dumnezeu sa-i cresti frumos,ca pe 2 flori din gradina lui Dumnezeu.

Sunt de acord cu rellyv si in plus ce ai mai putea face. Cauta carti gen "Patericul pt. copii" si spune-i povesti din aceste carti. Sau mai bine fa-i teatru de papusi cu acest subiect. Ii va placea. Poti lua exemple din Sf. Scriptura. Crede-ma ca va avea succes. Iti spun din experienta. Si este forte important sa te vada deseori rugandu-te. Copiii la aceasta varsta tind sa copieze tot ce vad.Mai este un lucru important pe care l-am auzit la o conferinta. E foarte important sa te joci cu copiii tai. Nu-i lasa la televizor ci joaca-te cu ei. Spunea un prof. univ. ca deseori copiii Il vad pe Dumnezeu dupa relatia pe care au avut-o cu parintii. De aceea multi oameni adulti vad dumnezei straini: unul un dumnezeu care tine socoteala pacatelor la sange, unul vede un dumnezeu care il miluieste oricat de rau ar fi etc. De aceea e foarte important cum te comporti cu copiii tai. Daca esti prea dura il vor vedea pe Dumnezeu ca o persoana dura, daca le permiti orice atunci si ei vor crede ca Dumnezeu le permite orice. Un alt lucru important e ca macar pana la varsta de 7 ani sa nu spui lucruri de genul ca "Dumnezeu bate cu bota" sau ca "te-a pedepsit Dumnezeu din cauza ca ai fost rau". La aceasta varsta ei trebuie sa vada un Dumnezeu care-i iubeste indiferent de felul in care se comporta. Si inca un lucru foarte important: rugaciunea. Roaga-te la Dumnezeu sa suplineasca ceea ce tu nu poti, roaga-te la Dumnezeu sa nu-i lese sa fie smintiti de felul in care te porti comporta. E foarte greu, imposoibil chiar sa cresti un copil care sa-L traisca cu bucurie pe Hristos. "Dar, indrazniti, Eu am biruit lumea" ( Ioan XVI, 33 )

O intrebare:nu putem sa ne formam copii inca din burtica?Am auzit undeva ca e tare important ce muzica asculti deoarece copilul aude destul de multe din afara.Si ma gandesc...daca mama asculta muzica bizantina,sau citeste rugaciuni cu glas tare(bine ..copilul n-o sa inteleaga)...nu se poate sa nu aiba vreun efect.

ba da. E foarte important ce face mama in perioada sarcinei. Daca va starui in rugaciune copilul va avea o inclinatie catre rugaciune, daca va intretine relatii sexuale si copilul va avea o inclinatie catre aceasta patima. Exista o f. mare legatura intre copil si mama inca din burta mamei.

E indicat sa te spovedesti si sa te impartasesti des in perioada sarcinii,sa asculti muzica bizantina,sa citesti din Biblie,din Sfintii Parinti,sa vorbesti cu pruncul sa spui rugaciuni cu glas tare.Iar dupa ce botezi copilasul sa-l impartasesti des,si sa-ti continui viata crestineasca.Vei avea un copil mode.Sa-ti ajute Dumnezeu !

pe Stefan il impartasesc cam la doua saptamanai pe Andrei inca nu l-am botezat stiu ca este foarte important sa-l botezi ,dar nu am gasit nasi pana acum, o sa-l botez dupa Pasti am vb deja cu duhovnicul meu; cate se intampla in ziua de azi si cu copiisi cu oamenii mi-e groaza , stiu ca Dumnezeu are grija de toata limea dar e resposabilitatea mea sa nu pateasca nimic sa ne dea Dumnezeu intelepciune sa ne crestem copii dupa placul Lui

Vai!Saurian,la cate cupluri fac dragoste in timpul sarcinii ar insemna sa fie o gramada de obsedati sexuali in societatea noastra,dupa cum te exprimi tu.Si la cate mame se roaga in timpul sarcinii ar trebui ca fiecare copil nascut in acest fel sa devina un propovaduitor sau un mare duhovnic.Eu cred ca totusi exagerezi!Oamenii evolueaza in sensul educatiei si lucrurilor insusite din familie si si din societate,poate o mama sa se roage cat s-o ruga,daca copilul nascut este plasat sa traiasca in cartierul cel mai rau famat din Bucuresti si va trai,de asemeni,intr-o familie care caracterizeaza un astfel de cartier,nu cred ca acest copil se va mai indeletnici cu rugaciunea...
Nu neg ca este importanta rugaciunea in timpul sarcinii,aceasta in cazul in care starile nervoase si mereu schimbatoare,ciudat de schimbatoare datorita sistemului neurovegetativ slabit,iti va permite sa-ti creezi mereu o liniste si armonie pentru rugaciune.
Personal,nu am avut relatii cu sotul in timpul sarcinii,dar am plans aproape continuu,si m-am considerat marginalizata de toata lumea(chiar asa si era intr-o anumita masura),si-am suferit depresii de ziceam ca nu reusesc sa mai duc pana la sfarsit sarcina.

Saurian are dreptate. Si stiinta, si marii duhovnici confirma asta. Faptul ca e important si mediul de educatie e cu totul alta problema.

Intr-adevar, in ziua de azi, parintii nu prea mai sunt pe aceeasi lungime de unda. Nu toti, nu vreau sa generalizez, dar sunt destui.
Parerea mea este ca indiferent daca sunt sau nu diferente in educatie, din punctul de vedere al parintilor, ei trebuie sa fie uniti in fata copiilor, altfel copiii vor profita la maximum de ei.
Doamne ajuta!
Ioana

Din ce am citit scrie ca ascultarea daca ai deprins-o la copil atunci poti spune ca ai rezolvat toate problemele. Dar orice ceri de la copil TU trebuie sa faci mai intai (prin TU ma refer la ambii parinti, ca un copil nu este mai alintat decat acolo unde un parinte ii ofera ceea ce celalat ii interzice).
Pentru ca sa ceri copilului sa te asculte, tu trebuie sa asculti de Dumnezeu, de Biserica si de Stat.
Doamne ajuta !
Ionut

Cea mai frumoasa parte a vietii e copilaria. Sa nu le furam copiilor copilaria, deschizandu-le capul cu lucruri care tin de viata adulta. Sa nu le rapim posibilitatea de a invata dragostea platonica, permitandu-le sa aiba experiente sexuale inainte de vreme. Tot ce-i invatam, sa-i invatam cu dragoste, ca sa nu aiba nevoie de refugiu in cele "nepermise".

Mi-am amintit de povestea unei romance, care s-a mutat in Elvetia. Fiica doamnei, ajungand la frumoasa vasta de 17 ani, ii reproseaza mamei: De ce m-ai invatat sa ma "pastrez", ca pe baietii de aici numai sexul ii intereseaza? Mamai ii raspunde: Pai, du-te si fa sex. La care raspunde fata: Acum nu mai pot eu sa ma duc cu oricine. Fapt autentic.

Deci, ceea ce sadim la un copil in timpul copilariei, da roade.

Am o fetita de 11 ani si deja ma confrunt cu probleme grave:tendinte emo,fumat,minciuna,preocupare exagerata de aspectul exterior,trandavia.
Nu stiu cum sa procedez sa nu inrautatesc situatia.

Tine post si roaga-te pentru ea. Spunea un parinte ca atunci cand nu le putem vorbi copiilor nostri despre Dumnezeu, atunci sa Ii vorbim lui Dumnezeu despre ei.

Sper sa nu te superior pe mine, dar daca al meu copil al avea probleme grave, as considera ca eu sunt principalul vinovat si as incerca sa schimb ceva la mine.

Poate ar trebui sa iti gasesti un duhovnic la care sa cauti indrumare.


Poate ar trebui sa cauti rezolvare problemelor din familie, sa dedici mai mult timp copilului. Eu incerc sa fac treburile casnice cand copilul este la scoala sau doarme etc.. Iar in rest stau cat mai mult cu el, facem teme, citim, ii ascult vorbaria infinita etc... Incerc sa fiu o prezenta reala in viata lui, nu doar il hranesc si imbrac. Pt. aceasta evident ca sa sacrificam alte lucruri, in special timpul personal (adica timpul de privit tv, de iesit cu prietenii, de citit carti sau alte lucruri pe care le faci ignorand copiii).
Fiul meu poate face temele singur, dar are nevoie sa stie ca ma intereseaza progresul lui, ca imi pasa, ca ma implic etc.
De asemenea, poate nu strica sa controlezi mediul social al copilului, sa-i restrictionezi relatiile daca are example negative in mediul ei social.

Cat despre trandavie, eu am regula: la mine in casa nu se sta degeaba.
Dar acestei reguli ne supunem toti (si parintii). I-am explicat sa pierderea timpului este pacat grav (timpul vietii este un dar de la Dumnezeu, trebuie folosit intelept).

Aaa, am uitat sa mentionez un detaliu esential in educarea copilului: NU TV! Nu avem tv prin cablu.
Iar internetul il poate folosi daca face proiecte pt scoala, dar sub supravegherea noastra (calculatorul e la vedere si are un ecran imens.. Nu exista dubii ca ar putea intra pe situri nepotrivite).
Vedete din muzica.. La asta ne-am gandit din timp si am obisnuit copilul cu muzica clasica. Atat de mult s-a obisnuit incat imi cere sa inchid radioul cand suntem in masina (sau caut un post cu muzica clasica).
Povestesc asta ca sa arat ca se poate. Sincer, sunt si eu uimita ca ai mei copii nu sunt interesati sa asculte gaga si alti gangaviti moderni.. Nu ne asteptam la un rezultat atat de bun.

Solutii exista pt orice probabil, dar trebuie multa munca din partea parintilor.

Cand avem copii nu stiu daca e bine sa dam sfaturi sau sa judecam alti parinti.
E usor sa dam sfaturi dar nimeni din afara nu poate sti ce e in casa cuiva.
Calea de mijloc e foarte greu de gasit in privinta educatiei copilului. Regulile jocului se schimba in functie de varsta copilului. Cand e mic sau la pubertate poti sa-i impui sa asculte doar muzica clasica, insa, cand va deveni adolescent nu prea. Nici nu stiu daca e chiar buna impunerea unor reguli....acel copil va avea tendinta sa faca lucruri interzise in special cand va ajunge la adolescenta. Trebuie sa le lasam libertatea de-a alege indiferent ca e vorba de felul de mancare sau de muzica pe care-o asculta sau de hainele pe care le imbraca sau de scoala unde se duce sau meseria pe care o va alege ! Comunicarea...da, este cea mai importanta in educatia unui copil. Ca sa poata sa discearna binele de rau trebuie sa comunicam cu ei indiferent cat suntem de obositi sau de ocupati pentru ei trebuie sa ne facem timp. Tot ceea ce dorim noi, parintii,sa le impunem cu forta nu va duce la nimic bun. Trebuie sa-i invatam sa se bazeze in viata doar pe ei insisi!

interdictia
 

1. Evident ca la o anumita varsta copilul face ceea ce vrea. dar exista sansa mai mare sa faca ceea ce a fost INVATAT sa faca.
Daca este lasat de mic de capul lui, nu va avea repere, nu va stii pur si simplu care este comportamentul dezirabil.

2. La adolescenta multi experimenteaza, poate, fumatul, consumul de bauturi alcoolice etc..
In baza principiului enuntat de tine ("de ce sa-i interzici, ca mai rau va face!") ar trebui poate sa-i oferim tigari de mic pt a nu exista "tentatia" cand va fi mare??? Sau cum.

3. "Fortarea" copilului de a asculta muzica clasica este perceputa ca o nenorocire doar de cei care nu au intrat in contact cu asa ceva.
Eu am descoperit muzica clasica atunci cand aveam vreo 14 ani,m-a impresionat si-mi amintesc clar ca am fost indignata ca nimeni nu m-a pus in contact cu asa ceva mai devreme.


Dar lucrurile stau cam asa: arta iti educa perceptia. Pictura te invata sa vezi, muzica te invata sa asculti etc.. Copilul este in formare si lucrurile cu care intra in contact ii vor modela felul in care percepe lumea. De sa-l las sa asculte muzica pop?
Ce ar putea invata (bun, adica) din asa ceva?
Poate nu toti parintii cunosc, dar copiii se "educa" prin muzica, preiau cu usurinta non-valori promovate prin versuri, imagini, stil de viata etc...

Crezi ca un copil care este directionat de parinti si protejat de gunoaiele pe care e serveste azi mass media este un copil chinuit?
Copiii sunt capabili de lucruri extraordinare si cred ca este un mare pacat sa-i lasi sa se risipeasca in lucruri fara sens.
De ex (pianist la 3 ani):
http://www.youtube.com/watch?v=whFld...eature=related

(In mod normal se considera ca la 3 ani un copil este incapabil sa invete pianul, profesorii accepta in cel mai bun caz copii de la 5 ani. Dar parintii au reusit totusi sa-l invete. Mi se pare impresionant).

Felicitari Ana!!!!Mai rar intalnesti oameni care gandesc ca si tine!Tot respectul pentru stradania ta cotinua(nu cred ca e degeaba;cred ca rezultatele sunt pe masura jetfei)!Dumnezeu sa ne daruiasca intelepciune tuturor celor care suntem parinti ca sa facem cum si ce este mai bine pentru ei atat sufleteste cat si pentru latura fizica(mi-a placut:"nu doar ii hranesc si ii imbrac")
FELICITARI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Exemplul este foarte important. Caracterul copiilor se formeaza cu adevarat prin viata si exemplul parintilor, nu prin sfaturi seci. Mitropolitul Hierotheos Vlachos spunea la un moment dat ca unii parinti evita sa impuna o disciplina copiilor lor pentru ca sunt lipsiti ei insisi de disciplina. NU pot spune nu copilului, pentru ca nu pot spune nu lor insisi. Sa ne rugam Domnului sa ne dea putere sa traim curat, ca noi sa-i crestem cum se cuvine.

Am citit un interviu cu Maica Siluana despre educatia copiilor, sunt multe lucruri interesante si raspunsuri la unele intrebari pe care ni le punem deseori in slujirea noastra de parinti. Deoarece il consider de folos, voi reda mai jos continutul lui.

"Cum vede Biserica relatia dintre mama si copil? Cat de importanta este comunicarea dintre copil si parinte?

In Biserica, relatia dintre mama si copil este o relatie de iubire cu iubirea lui Hristos in Duhul Sfant. Acesta este o realitate ontologica si nu circumstantiala. Trairea si implinirea ei in viata concreta a fiecarei persoane sunt mai aproape sau mai departe de desavarsire, in functie de putinta si bunavointa fiecaruia. Pentru ca si mama da, efectiv, din viata sa, copilului. Ea se da pe sine ca hrana pentru mentinerea in viata si crestere. Mai intai, in pantece, isi da propriul sange ca hrana; apoi, dupa nastere, ofera laptele produs in sanul vietii sale. Iar dupa intarcare, isi da ca hrana zilele sale. Numai o mama poate sa spuna despre copilul sau ca i-a mancat zilele. Un tata se plange de obicei ca i se mananca banii!

In Biserica, o mama este constienta ca a nascut si creste la sanul sau un fiu al lui Dumnezeu. Pentru ca fiecare om primeste prin Botez puterea sa se faca fiu al lui Dumnezeu dupa har in Fiul Cel Unul Nascut. De contributia mamei depinde, in primul rand, realizarea spirituala a omului.

Apoi, in Biserica, o mama nu este privita niciodata in mod separat de tatal copilului. Ei sunt una si aceasta unitate a lor este vie in copil, chiar daca relatia lor se poate destrama, omeneste vorbind. Nimeni nu va mai desparti, in sangele si mostenirile copilului, partea mamei de cea a tatalui.

Pentru familia crestina, comunicarea dintre copil si parinti este strans legata de comunicarea cu Dumnezeu in Biserica. Numai in Biserica primeste fiecare energiile necreate, dumnezeiesti, care vindeca neputintele omenesti generatoare de traume si de nefericire.

Grija si oferta Bisericii, pentru cine are ochi sa vada, urmareste sa il scoata pe om din relatiile bazate pe reciprocitate si administrate de un pilot automat. Acest pilot automat al nostru, comandat de tipare emotionale si de scheme psihologice pe care le-am dobandit de nevoie, odata cu invatarea necesara supravietuirii. Harul il face pe om liber si capabil sa iubeasca in mod constient si jertfelnic."

Maica Siluana - despre educatia copiilor
 

Cum vede Biserica educatia copilului? Care este mai importanta: educatia spirituala, cea emotionala sau cea intelectuala?

In Biserica, omul este vazut si cinstit ca intreg. Iar educatia presupune ingrijirea si cultivarea tuturor dimensiunilor si lucrarilor persoanei umane. Educatia spirituala inseamna ridicarea componentelor afective si intelectuale ale omului la rangul lor cel adevarat. Nu exista in Biserica o spiritualitate abstracta, fara trup, simtire, minte si inima. Centrul spiritual al omului, inima in sensul biblic al cuvantului, uneste toate puterile si lucrarile omului si le spiritualizeaza, le induhovniceste prin lucrarea Duhului Sfant. Educatia copilului in Biserica inseamna de fapt ridicarea lui din starea de animal rational, la starea de om deplin, de fiinta spirituala.

Sa nu va speriati de aceste cuvinte si nici de constatarile pe care le faceti privind in jurul vostru. Sa nu facem din neputinta crestinului actual, masura lucrarii Bisericii.

Ce trebuie sa faca o mama daca are un copil dificil? Poate sa il pedepseasca? Daca da, cum?

In primul rand, o mama care are un copil dificil are nevoie sa se oglindeasca, sa se vada pe sine in copilul ei, in comportamentul acestuia. Si tatal la fel. Ce face copilul este ceea ce a invatat, in primul rand de la mama sa. Dar nu prin cuvintele mamei, ci prin continuturile mintii si sufletului ei, transmise direct si viu copilului, inca din momentul conceperii.

Daca mama va alege sa-si vindece ranile emotionale cu harul lui Dumnezeu, copilul se va schimba. Altfel, bolile ei ascunse vor fi duse mai departe si manifestate de copil si, apoi, de nepoti.

In privinta pedepselor, ele sunt necesare atunci cand sunt ceea ce arata insusi cuvantul la originea lui: pedagogie. O pedeapsa eficienta este o forma speciala de dragoste.

Ce parere are Biserica despre abuzurile asupra copiilor? Este vreodata bataia rupta din rai, cum se spune in popor?

Da, da! Bataia e rupta din rai, adica este despartita, prin rupere, de iubirea si respectul care caracterizau relatiile umane, inainte de caderea protoparintilor nostri. Iar iluzia ca bataia ar putea naste iubire este o forma ascunsa a criminalitatii umane. Bataia, in acest sens, este crescuta din iadul din inimile oamenilor.

Daca in Sfanta Scriptura si in Biserica se vorbeste despre pedeapsa corporala, despre bataie ca mijloc de educatie, este in sensul de a-i produce copilului o experienta dureroasa, care sa il ajute sa evite una ucigatoare. Cineva dadea un exemplu: nu-i poti explica unui copilas ca este periculos sa umble la prizele electrice, pentru ca nu are structurile neuronale necesare intelegerii. O durere produsa de lovirea peste mana care se duce la priza, poate fi asociata cu priza care va deveni periculoasa. Totul este ca acest copil sa simta dragostea parintilor in momentul acela si nu frica, ura sau mania…

Biserica priveste orice abuz ca pe un pacat grav si ofera remedii atat victimei, cat si abuzatorului. Din pacate, in epoca postmoderna, limbajul folosit de Biserica nu mai ajunge la sufletul omului format in mentalitatea seculara. Aici este inca mult de lucru, desi s-au facut pasi importanti spre a iesi in intampinarea omului, cu nevoile si durerile lui, specifice vremii actuale. O cunoastere adecvata a acestor pasi va aduce un mare ajutor tuturor parintilor si educatorilor onesti si dedicati.

Cum sa procedeze o mama pentru a-i insufla copilului dragostea de Dumnezeu?

Sa-L iubeasca ea insasi pe Dumnezeul Cel Viu, prezent si lucrator, in Biserica si in viata sa.

Maica Siluana - despre educatia copiilor
 

Ce sa ii raspundem unui copil de 3-4 ani care ne intreaba cine este Dumnezeu?

Mai intai sa-l lasam pe copil sa mearga la Domnul asa cum ni se ofera El in Biserica, inca dinainte de a fi conceput! Relatia dintre Dumnezeu si copil este nemijlocita si vie. Daca vom proceda asa, vom avea mare folos sa-l intrebam noi pe copil cine este Dumnezeu. Vom fi uimiti de raspunsurile lui, iar din acea uimire vom afla si noi mai multe despre Dumnezeu.

De la ce varsta putem duce copilul la Biserica si care ar fi cele mai importante motive pentru a face asta?

Cum am mai spus, dinainte de a-l concepe. Copiii sunt prezenti in viata parintilor normali mai intai prin dorirea lor. Aceasta dorire sa fie traita in Biserica. Apoi, samanta parintilor sa fie plina de harul lui Dumnezeu, pe care parintii il primesc prin Sfintele Taine si il pastreaza, si care lucreaza prin rugaciunea si prin viata lor, in credinta.

Apoi, copilul va creste in pantecele mamei in Biserica. Va beneficia de harul si iubirea lui Dumnezeu, prin mama sa, si in prezenta tatalui, iubitoare si protectoare. Dupa nastere, va beneficia de darurile lui Dumnezeu in mod personal, dintre care cele mai mari sunt Botezul, Mirungerea si Sfanta Impartasanie. Botezul este nasterea sa in Imparatia lui Dumnezeu, Mirungerea este dobandirea Duhului Sfant Datatorul de Viata Sfanta, iar Impartasania este hrana cea cereasca.

Care este motivul pentru a face toate acestea? Dobandirea fericirii copilului, care nu este posibila in viata lumii acesteia. Pentru crestin, viata aceasta este doar o pregatire pentru viata adevarata, care este viata vesnica. Si viata vesnica, totuna cu viata fericita, incepe aici, in viata pamanteasca altoita pe Viata Care este Dumnezeu.

Acum participam la bunatatile cele ceresti, le pregustam, asa cum pruncul din pantecele matern participa la viata de dupa nastere. Tot mai multi experti care studiaza calitatea vietii omului, dovedesc stiintific importanta experientelor intrauterine ale copilului in destinul sau viitor. Tot asa, viata actuala a omului in Biserica este decisiva pentru calitatea vietii vesnice.

Iar daca nu l-am dus pe copil in acest fel la Biserica, putem sa punem inceput bun in orice moment al vietii lui. Va fi mai greu, pentru ca i s-au format depinderi de vietuire doar in dimensiunile sale bio-psiho-sociale, dar nu va fi imposibil. Pentru ca omul are in adancul sau ceva care il leaga si il cheama la Viata cea adevarata, care este viata cu si in Dumnezeu. Acest ceva se afla in om inca de la facerea lui si nicio vicisitudine nu-l va distruge. Este ceea ce Revelatia numeste darul de a fi dupa chipul lui Dumnezeu. Acest dar este lucrator si nu il lasa pe om sa-si afle liniste, pana ce nu-i aude glasul!

De ce este atat de important botezul in viata copilului nostru? La cat timp de la nastere trebuie botezat bebelusul? Care sunt cele mai importante traditii care trebuie respectate in acest sens?

Botezul este nasterea omului in Hristos, este restabilirea legaturii ontologice cu Dumnezeu, prin harul sfintitor. Omul nebotezat, omul cazut, cum il numim in teologia noastra, a ramas in legatura de har cu Dumnezeu, la fel ca orice alta faptura adusa de Dumnezeu la existenta. El beneficiaza astfel de mentinerea in existenta, de purtarea de grija a lui Dumnezeu, numita Pronie. Beneficiaza in continuare de ajutor si calauzire, pentru a cauta revenirea la Viata pe care a pierdut-o, atunci cand a renuntat la harul special daruit lui de Dumnezeu. Si anume, harul sfintitor, harul necesar lucrarii asemanarii cu Dumnezeu.

Biserica ofera familiei invatatura necesara si corecta privind Botezul pruncilor, care sunt priviti ca persoane umane, si nu ca anexe ale parintilor.

IPS Pimen: Educaţia se face la televizor
 

IPS Pimen: Educaţia se face la televizor. Cei de la televiziune nu au copii, nu au nepoţi?

Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen Suceveanul, a declarat, vineri, la o reuniune organizată de ISJ Suceava, că în aceste zile educaţia se face mai mult la televizor şi s-a întrebat dacă cei care difuzează programe "ce nu se împacă cu morala" nu au copii sau nepoţi.

"Astăzi sunt metode şi principii moderne pentru şcolari. Generaţia mea nu a beneficiat de aceste metode şi de aceste principii, dar privind cu mintea în urmă, îmi dau seama că înainte de 1944-1945 erau principii frumoase despre educaţie. Asta e situaţia. În cartea de clasa întâi, în Abecedar, la litera Ş erau două cuvinte: coş şi moş. Şi era era şi o imagine, un moş ducea în spate un coş, iar din direcţia opusă venea un şcolar cu ghiozdanul în mână şi când se apropia de moş, ridica pălăria şi îl saluta. Azi, nu mai e aşa ceva, sau foarte puţin", a spus IPS Pimen.

http://www.realitatea.net/ips-pimen-...i_1114540.html

Minunat ne sfatuieste Parintele Porfirie in ceea ce priveste educarea copiilor, aratandu-ne importanta si folosul rugaciunii.

"Copilul vrea alaturi de el oameni cu o rugaciune fierbinte. Mama sa nu se margineasca la mangaierea simtita, ci sa daruiasca in acelasi timp si mangaierea rugaciunii. Copilul simte in adancul sufletului sau mangaierea duhovniceasca pe care i-o trimite mama lui, si este atras catre ea. Simte paza si ocrotire atunci cand mama il imbratiseaza in taina pe copilul ei prin neincetata, staruitoarea si fierbintea ei rugaciune, si-l elibereaza de tot ceea ce-l apasa.

Mamele stiu sa se nelinisteasca, sa sfatuiasca, sa spuna multe, dar sa se roage n-au invatat. Multele sfaturi si mustrari fac foarte rau. Fara multe cuvinte copiilor. Cuvintele lovesc in urechi, in vreme ce rugaciunea merge la inima. Este nevoie de rugaciune, cu credinta lipsita de framantari, dar si de exemplu bun."

"Un copil poate fi asemanat cu o scandura pregatita pentru zugravirea unui tablou; ce va zugravi pe ea pictorul, ceva bun sau rau, ceva sfant sau pacatos, aceea va si ramane. Tot asa si copilul: ce fel de educatie ii vor da parintii la inceput, cu ce fel de obiceiuri il vor deprinde, placute sau urate lui Dumnezeu, ingeresti sau dracesti, cu acelea va si trai." (Sfantul Dimitrie al Rostovului)

Ce parere aveti despre jucarii ? Sunt bune, nu sunt bune ? Aveti ceva informatii in legatura cu acest subiect? (carti, site-uri, audio/video)

Si realitatea exact asta este: sunt multi obsedati sexual, atentie! sub diverse forme, nu toate atat de vizibile, si intr-adevar, avem putini oameni duhovnicesti.

Si rezultatul? La copil ma refer.

Nu, nu sunt bune, copilul nu trebuie sa se joace, ci sa stea intr-un coltz, cu privirea fixa la perete.

sau sa se joace la colt :4:

Virgiliu Gheorghe- Poate vizionarea TV afecta structural dezvoltarea creierului?:
http://carteromaneasca.wordpress.com...-creierului-2/

"...copiii au nevoie de părinţi, în special de mamă, care să le călăuzească fiecare pas, să le vorbească, învăţându-i încet-încet cum să folosească limba, cum să înţeleagă realitatea, să gândească şi să simtă, în general. Experienţa spaţiului şi a timpului real, cunoaşterea prin atingere şi întrebuinţare a lucrurilor care-l înconjoară pe copil, joaca, de asemenea, au rol deosebit de important. Copilul trebuie să se implice activ în diferite jocuri, folosindu-şi imaginaţia şi interacţionând cu alţi copii. Toate acestea constituie mediul ideal pentru dezvoltarea normală a minţii copilului, pentru punerea bazelor structurale şi funcţionale ale creierului, necesare tuturor activităţilor de mai târziu.”

Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii.
http://carteromaneasca.wordpress.com...ineste-copiii/

Jucaria si functiile acesteia

Jucaria influenteaza foarte serios psihicul copilului si dezvoltarea personalitatii acestuia. Pentru el jucaria este ceva viu si adevarat. Fiind pasionat de jucarie, copilul se identifica adesea cu aceasta, cu „trasaturile” si cu esenta ascunsa a ei. Este periculos daca acest lucru se produce in jocul cu un erou negativ. Pericolul consta in faptul ca tot ceea ce este pierdut, la joc, de catre copii, se regaseste reflectat in viata reala. Astfel, daca cel mic se comporta uman, milostiv si cu grija in joaca, inseamna ca are in minte un model a ceea ce trebuie sa faca. Si, dimpotriva, daca cel mic este agresiv, grosolan si dur, atunci un astfel de comportament va fi transpus, cu siguranta, si in realitate.Jucaria „programeaza” comportamentul copilului. De aceea este foar*te important sa intelegem felul in ca*re aceasta actioneaza, ce fel de „program” are. In lume exista bine si rau, ideal si antiideal, iar jucaria poate fi si o antijucarie. Jucariile-monstri, atat de iubite de multi copii, detin o putere distructiva. Acestea pot provoca la copii disfunctii psihice. Specialistii considera ca jucaria este purtator de informatii pentru copii, la fel ca ziarul sau Internetul pentru un adult.

Magazinele sunt pline de testoase Ninja, roboti transformeri si Batmani. Acesti eroi provoaca la copii fantezii agresive, care sunt transpuse in rea*litate vizavi de cei mai slabi: animale sau copii.

S-ar parea ca jocurile de masa nu au nimic negativ. Vechile cuburi cu imagini din povesti, mozaicurile sau constructoarele pentru copii, care si-au demonstrat, de-a lungul vremii, utilitatea, dezvoltand intelectul, invatand copiii sa rabde si sa se miste, toate acestea nu mai sunt la fel. Uitati-va doar la denumirile lor: „Piratii”, „Stapanul Universului”, „Cuceritorul”. Spre ce anume ii indreapta aceste jocuri pe copii? Spre manifestarea mandriei si a slavei desarte. Povestile sunt inlocuite de lumea Fantasy, cu eroi extraterestri si monstri. Acum sunt foarte populare jocurile de-a afacerile, de-a banii si bancile. Ce ii invata acestea pe copii? Din pacate, le intarata dorinta de inavutire, minciuna si manipulare. Si inca un exemplu: Jocul „Concurs de frumusete” – instruc*tii pentru fetite cum sa se pregateasca pentru un astfel de concurs. Jocul invata cum trebuie sa-ti arati corpul si cum sa lupti impotriva concurentelor. Iar mamele si tatii cumpara aceste jocuri, dupa cum spun vanzatorii, cu mare ardoare.

Copiilor le place constructorul de tip „Lego”. Intr-adevar, acesta e o jucarie viu colorata si ecologica. Cu ajutorul ei poti construi diferite peisaje sau scene. Dar ce fel de scene? „Catastrofe mondiale”, „Extraterestri”, „Fantome”, „Razboinici galactici” - aceasta este tematica lor principala.

Exista jucarii bune si inteligente. Parintii trebuie sa le aleaga cu grija. Pentru copiii mai mari acum se pot cumpara diferiti constructori de corabii, avioane sau barci. Pentru fetite se pot cumpara seturi de cusut rochite la papusi, iar pentru baieti instrumente de teslar sau strungar. Acestea invata copiii sa fie independenti, muncitori si grijulii fata de cei din jur."

Grija mare la interpretare, domnilor! Din anumite puncte de vedere, toate, repet, toate jocurile sunt violente. Tot ceea ce implica o forma oarecare de confruntare este, in mod evident violenta sublimata. In sens simbolic, adversarul de la "nu te supara frate" este inamicul! Chiar si atunci cand colaboreaza, copiii au un adversar, chiar daca nu-l vedem, intotdeauna exista cineva, imaginar, impotriva caruia se aliaza.
In ceea ce priveste sporturile de echipa lucrurile sunt si mai clare, acolo suntem "noi impotriva lor".
Acestea fiind spuse, sper ca nimeni nu propune sa ne izolam copiii, sa le aruncam jucariile pe fereastra si sa le distrugem calculatoarele. Exercitarea controlului parental asupra jocului copilului e un proces delicat si de durata. De asemenea trebuie luat in considerare faptul ca ei au nevoie de timp liber, ma refer la intervale de timp in care nu au program si pot face orice doresc.

Eu chiar vreau mai multe informatii despre jucariile moderne, nu daca copilul are voie sa se joace. Copilul poate sa se joace si cu un bat.

Daca nu ai nimic folositor de spus, abtine-te.

Ma intereseaza sa stiu cum influnteaza copilul jucariile moderne, f.colorate, excitante, unele chiar provocatoare (gen. papusi Bratz). Sunt tot felul de jucarii preluate din desene animate.

.. ca si cainele, nu?

Să aduceţi copiii la sfânta biserică în zi de sărbătoare - IPS Pimen
 

"În vremea comunismului, bisericile erau pline de copii în duminica dinaintea începutului anului şcolar, deşi oamenii erau urmăriţi de securitate. Şcolarii erau educaţi în duhul credinţei de părinţi, chiar dacă nu se preda religia. Vă îndemn să aduceţi copiii la sfânta biserică în zi de sărbătoare.

Viaţa de familie este o cruce grea, însă toate le putem face cu ajutorul lui Dumnezeu. Sufletul omului trebuie păstrat în sfinţenie, pentru că altfel îl pierdem. Trebuie să ne rugăm mai des lui Dumnezeu pentru a avea o cruce mai uşoară. Uşurarea crucii este dată de Dumnezeu. Fiecare om are greutăţile lui, pe măsura darului lui Dumnezeu."

:)) Nu la asta m-am referit.

Stiu ca atunci cand eram mica, faceam din orice jucarie. Foloseam imaginatia si inventam jocuri si scenarii. Un copil poate sa ia un bat si sa creada ca e sabie de exemplu. Nu ti-ai folosit niciodata imaginatia in acest fel cand erai mic? Te-ai jucat strict numai cu jucarii si jocurile avute?

Cum se mai dezvolta imaginatia si creativitatea copilului daca totul este pus pe tava?

Foarte frumos.

Un Parinte a spus ca era mai multa credinta in anii 60-70 de cat este acum.

Educaţia copilului - Părintele Justin Pârvu
 

"Cea mai mare greşeală pe care o faceţi dumneavoastră în familie este că nu deprindeţi pe copii cu nevoinţa muncii. Copilul este ca şi un călugăr. Călugărul, când nu are de lucru, trebuie să-şi întoarcă rasa pe dos şi să o coase. Aşa e şi cu copilul. Dacă nu are de lucru se pierde. De aceea, învăţaţi copiii să muncească, să aibă o meserie de bază, să ştie tâmplărie, să pună o teracotă pe sobă, că în Occident, când merge românul, nu e întrebat ce facultăţi are, ci de meseria pe care o ştie. Pe lângă pregătirea ta, trebuie să ai şi o meserie. Aşa că învăţaţi copiii să se roage, învăţaţi-i să vă asculte şi să muncească."

Un lucru interesant pe care l-am observat la copiii mei cand erau micuti: nu erau atrasi de jucarii colorate, muzicale, pe care noi le consideram tare frumoase si atractive. In schimb analizau o sticla goala din plastic, un pachet de servetele, o eticheta mai evidenta de la un obiect si alte lucruri simple.

Eu sunt pentru o atitudine echilibrata fata de jucarii, din punctul meu de vedere ele sunt utile si au un scop didactic daca sunt bine alese. Inteleg si persectiva celor ce le considera periculoase, asta pentru ca magazinele sunt invadate de tot felul de jucarii groaznice.

De exemplu un set de animalute, cuburile, papuselele pentru fete, masinutele pentru baieti, o orga de jucarie, etc ii ajuta in organizarea jocului.

Un exemplu de jucarie educativa de care cei mici au fost tare incantati: o mamica soricioaica care trage dupa ea mai multi soricei.

In legatura cu jucariile sunt multe de spus, incepand cu faptul ca cei mici se plictisesc repede de ele, ca cu cat sunt mai multe cu atat sunt mai putin interesante si terminand cu nevoia copilului de a se mai juca cu cineva, chiar daca au la indemana un sac de jucarii.

Semn că jucăria nu este de fapt decât un surogat, un fals cu care noi încercăm să minţim copiii.