Oamenii frumosi si nestiuti din jurul nostru
 

Dragi forumisti,

Va propun sa descoperim si sa prezentam fiecare oamenii frumosi din jurul nostru, aceia pe care ii vedem pe strada, in metro, in autobuz, in parc, la serviciu etc. Acele prezente episodice din viata noastra peste care am fi tentati sa trecem fara a-i baga in seama sau nici macar fara a-i observa, in goana nebuna a acestei lumi.

Oameni frumosi si nestiuti pe care i-am remarcat saptamana aceasta:

1. Batranica de pe scarile pasajului de la Universitate, care vinde flori de gradina cu 2 lei. Frumusete simpla si proaspata, discreta, nesofisticata, la fel ca florile pe care le ingrijeste.
Credc ca sta de mult acolo, dar eu nu am observat-o decat cand ma gandeam, urcand scarile, sa ii cumpar cuiva niste flori. I-am cumparat un buchet de flori, mai mult din mila, si pentru ca imi aparuse in cale fix cand ma gandeam la flori. A fost atat de bucuroasa, mi-a povestit ca florile sunt din gradina ei, ca nu se scutura! Flori galbene, mari si rotunde ca soarele. Peste cateva zile, ma opresc din nou cu gandul sa mai cumpar un buchet de la batrana, ca are flori mai proaspete si mai multa nevoie de bani decat floraresele, si ma scotocesc de bani. Batranica ma opreste, spunandu-mi cu o voce blanda ca mi le da pe datorie, ca mai vin eu pe acolo si ii dau banii altadata... eram foarte surprinsa, eu stiam ca nu mai cumparasem decat o data de la ea si ma gandeam ca ii fac un bine cumparand de la ea, ca 2 lei ii sunt de folos, de vreme ce sta cu florile in soare... Apoi am gasit banii. Parca se si stanjenea sa ii ia, spunandu-mi cu multa duiosie ca o pot gasi acolo sa ii dau banii si ca oricand voi avea nevoie de flori, pot lua de la ea, chiar daca nu am bani. De parca eu as fi fost in lipsa si ea ar fi putut, cu generozitatea ei fireasca, sa imi intinda o mana de ajutor, daruindu-mi comoara ei - un buchet de carciumarese. Iata un spirit de aristocrat la o batrana care vinde flori in pasaj!


VA URMA

Batranica care statea pe bulevard intre 2 magazine ,la 7 dimineata,fara sa fie lume in jurul ei ,deci nu cred ca cersea. Statea jos si privea la noi,care treceam cu autobuzul.
Parea asa linistita si coborita din alta lume.
Atit.

Am vazut si eu oameni din astia.
Stau pe langa un magazin si nu zic nimic.
Intinde-le un ban, nu o sa refuze.
Sunt oameni amaratzi, dar demni.

glykys,

poti sa-i rasplatesti generozitatea cu aceeasi moneda, sa-i dai 10 lei in loc de 2 si sa spui ca mai treci tu pe acolo sa iei restul de flori :)

ca tot vine vorba de batranele care vand flori, astazi am revazut-o pe batranica blanda si scunda, pe care o vedeam inca de acum sapte ani de cand mergeam dimineata la liceu, fie vara fie iarna prin centrul orasului, uneori cu cate ceva de vanzare, uneori doar cu mainile impreunate parca pregatite de rugaciune..... atat ma impresiona in diminetile geroase de iarna cand o vedeam mergand alene cu straiele ei de la tara prin centrul orasului, tacuta, fara sa intinda mana in fata cuiva, asteptand clienti dornici de a cumpara flori sau uneori ceaiuri pe care le vindea..... intr-o zi am vazut-o cu niste flori atat de simple in mana, dar totusi atat de frumoase, costau un leu buchetul...... am mers intai si am luat niste cornuri cu gem, pentru ca eram in post si i-am dat cornurile si 5 lei... mi-a spus ca nu mai are decat trei buchete si nu are de unde sa imi dea rest..... i-am spus sa ia banii si sa se duca cu unul din buchete sa il puna in biserica aflata la cativa pasi de noi..... a fost atat de emotionata, ii dadusera lacrimile aproape..... nu am vazut ceva mai frumos...... mai aveam putin si plangeam.... nici eu nu am avut o viata prea frumoasa si am muncit mult ca sa am putin, si stiu cum e cand vine cineva si iti da cat de putin atunci cand ai mai mare nevoie..... de atunci de fiecare data cand o vad zambesc si ii multumesc Lui Dumnezeu ca e alaturi de mine si nu ma lasa la greu..... sa stiti ca suntem inconjurati de o multime de oameni frumosi.. trebuie doar sa invatam sa ii privim dincolo de hainele lor, dincolo de aspectul fizic..... am observat ca oameni simpli, fara carte, fara avere nu se indoiesc o clipa de Dumnezeu, nu deznadajduiesc.... iar eu, desi am citit atatea carti, desi Dumnezeu m-a binecuvantat cu o inteligenta aparte, sunt atat de slab..... nu vreau sa creada cineva ca e o lipsa de modestie...... o sa mai urmeze si alte exemple de oameni frumosi..... Doamne ajuta!!!

Nu oameni, ingeri ..:)

E dragut subiectul.
Azi am fost in piata si mi s-a parut ca oamenii sunt tare buni: o doamna mi-a dat 3 legaturi in loc de 2 de verdeata pentru 1 leu, un tanar de la care am cumparat ceva m-a ajutat sa pun sacosele una in alta, am primit o moneda comemorativa cu Neagoe Basarab, o doamna s-a scuzat ca vroia sa-mi puna mai mult de 1 kg de rosii..
...iar mi-e mi s-a parut ca de dimineata am judecat o multime de lume, am criticat vreo cativa (am o capacitate fantastica sa vad greselile altora) si am o mandrie de parca nu ma intrece nimenea...Un om simplu si bun imi aminteste cum ar trebui sa fiu si trezeste in mine un raspuns ce se vrea pe masura bunatatii primite.

Frumusetea este in inima omului ,atunci cand are putere si razbate in afara.
Frumusetea nu este apanajul intelectualilor si al cartilor. Ea sade si in piete si surade lui Dumnezeu .Poate mai mult in piete .De ce? Pentru ca depinde de intensitatea trairii...
O femeie care vinde morcovi ani de zile poate traieste mai intens relatia cu Dumnezeu,si o arata mai intens aproapelui,decat cineva care asteapta sa se faca seara sa vina sa scrie pe forum.
Frumusetea e peste tot ,si in Biserici ,si in carti ,si in dialogurile noastre ,dar si in piete.
Totul depinde doar de cata iubire simtim pentru Dumnezeu ,si reusim sa imprastiem in jur

Deseori , cand merg cu autobuzul , intalnesc o batranica imbracata modest si foarte smerita.
Poti sa citesti pe chipul ei - cat de necajita este, pentru ca de cele mai multe ori autobuzul este adapostul ei. Imi aduc aminte ca odata m-am asezat pe un scaun apropiat de batranica... iar ea a inceput sa imi povesteasca si totodata sa planga ca cineva ii furase sacosa in care avea o cana si mancarea pentru acea zi. Sincer, acel moment nu pot sa-l uit , parca il vazusem pe Hristos intristat. Iar acum , de fiecare data cand o vad , imi aduc aminte de acea intamplare.
Cred ca ar trebui pretuiti mai mult acesti oameni... sunt oameni simpli si cu suflete curate.

"Iisus vine să ne întâlnească. Să-i ieşim în întampinare, pentru a-i ura bun venit. El vine la noi prin cel flămând, gol, singur, alcoolic, dependent de droguri, printr-o prostituată sau cerşetor. El poate să vină la mine sau la tine sub forma unui tată singur, sub forma fratelui, mamei, surorii. Dacă îl respingem, dacă nu-i ieşim în întâmpinare, îl respingem chiar pe Christos. " Maica Tereza de Calcutta

PS. Bucurati-va. Eu cred ca atunci L-ati intilnit chiar pe Hristos.

Adevarat , adevarat , caci daca oferi dragoste, frumusetea va creste si toate acestea pentru ca dragostea este frumusetea sufletului .
Citeam odata ca unii oameni indiferent cat de batranii sunt niciodata nu isi pierd frumusestea. Au mutat-o din fetele in inimile lor .

Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Frumusetea este in orice imprejurare omeneasca atunci cand lipsa, neajunsul de orice fel (fizic, psihic, material, spiritual) sunt intampinate cu marinimie de suflet de cel care detine sau are impresia, mai degraba, ca detine vreun avantaj: fizic, psihic, material, spiritual.

Cand am bani, uneori, ma intalnesc cu un barbat care nu are picioare. Sade intr-un carucior, langa un bloc cu magazine la parter, ca sa nu intre prea-n fata. Si cerseste.
Eu am bani, el nu are picioare.
Nu ii pot darui picioarele mele, ii pot darui insa 1 leu. Rareori mai mult.

Frumusetea lui este ca, de cate ori ii daruiesc un ban, isi ridica ochii spre mine si zice cu gura lui stirba un "Bogdaproste" cat un requiem de Mozart sau cat "oda bucuriei" a lui Beethoven, ca sa raman la muzica.
Iar in ochii acelui batran este o lumina care imi daruieste infinit mai mult decat soarele.
Iar bucuria din cuvantul lui este mai mare decat toata bucuria din pieptul meu pe care, ce-i drept, i-o ofer cat pot mai expresiv atunci cand ii intind hartia (ma jenez, din nu stiu ce prejudecata, sa ii dau monezi).

Lui ii lipsesc picioarele si banii. Mie imi lipsesc bucuria si credinta.
Iata, asta-i frumusetea: cand oamenii isi ofera unii altora ceea ce le lipseste, cu gandul la Dumnezeu si la semen.

Da, nu am tastat gresit. Repet: oferim ceea ce ne lipseste, de fapt - el imi ofera picioarele lui, eu ii ofer bucuria si credinta mea, care se oglindesc in el, asa incat sa aflu si eu cumva de ele...
Dar aici, "in ghicitura", cu totul altfel se vad toate acestea...:)

http://www.youtube.com/watch?v=Zi8vJ_lMxQI

Frumusetea este intalnire intamplata ca dragoste. Altminteri este uriciune.

Profesorul doctor Dan Mircea Enescu, seful Clinicii de Chirurgie Plastica Reconstructiva Pediatrica din cadrul Spitalului de Urgenta pentru Copii din Bucuresti. Un articol despre el gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/intervi...ata-70528.html

bănuțul văduvei ~ valuta forte a Bisericii
 

Un sfat foarte interesant, de luat aminte ! :)

Poate sunt off-topic, dar cred că această bătrânică, și alții ca ea, sunt făcuți din același aluat ca și văduva care a aruncat cei 2 bănuți, singura ei avere, în cutia milelor la intrarea în templul din Ierusalim.

http://a2.sphotos.ak.fbcdn.net/hphot...17020241_n.jpg
Sunt atat de multi!!! Si totusi din ce in ce mai putini!!
Nu e meritul meu, nu eu am gasit aceasta fotografie... Bucurati-va ochii si odihniti-va sufletul..
Am furat-o sa v-o arat si voua.......

Scena 1 - Un batranel cu multe buchetele de busuioc, 1 leu firul, in vacarmul de la Unirii. Cred ca era in carje, stand jos, topit de caldura. A dat slava Domnului cand a vazut ca ii vine un cumparator. S-a bucurat atat de mult ca i-am cumparat niste fire, de parca ar fi primit cine stie ce comoara. Odata cu busuiocul am primit o ploaie de binecuvantari si de bogdaproste.

Scena 2 - Intru in biserica avand in mana firele de la busuioc. Nici nu apuc sa ma inchin, ca ma si trage o babuta, cea care e cam surda si nu se sincronizeaza la Amin. Imi cere cu multa blandete in glas un fir de busuioc. O invit sa isi aleaga. Nu, vrea sa ii dau cu mana mea, ca asa se face pomana. Trag un fir de busuioc dintr-un buchetel si il primeste ca pe o mare comoara, bogdaproste, mirosindu-l si admirandu-i prospetimea. Ma gandesc apoi ca i-am dat prea putin si ma indur sa ii dau un buchetel intreg. Vai, cata bucurie! Imi povestea ca acum cateva zile a fost ziua ei, a facut 87 de ani, a venit fiica ei si i-a adus niste "din alea mari, cum le zice?", niste gladiole mari, pe care le-a pus in vaza. Tot acolo o sa aseze si acest busuioc, langa gladiole... Parintele deja incepuse sa dea binecuvantarea pentru slujba, "Binecuvantata este imparatia..." Batranica ma tinea de o mana si cu cealalta tinea busuiocul. Cu adevarat binecuvantata!

Imaginea aceasta imi aduce aminte de ceva.....

In februarie cand zapada era cat casa si erau f multi sinistrati, cativa preoti condusi de protopot au plecat pe la sate cu alimente, unde erau sinistrati oameni mai amarati, la un moment dat au ajuns la o batranica si preotii au spus de ce sunt acolo ca sa o ajute numai ca batranica a inteles ca preotii adunau alimemnte pentru sinistrati si vine batranica cu o paine si spune: altceva nu am doar aceasta paine sa o dati cui considerati... preotii au zis ca nu a inteles si ca ei vor sa o ajute cu alimente. M-a impresionat batranica.... un singur lucru mai avea si..era gata sa renunte la el.

Si in plus,el are si recunostinta

Impresionant!

Aceasta batranica imi aduce aminte de bunica mea, Dumnezeu s-o odihneasca si s-o ierte!

Sa pretuim bunicii pana cand ii mai avem cu noi!

Minunat topic ai deschis draga Glykys, cu multa bucurie am citit tot ce s-a scris. Dam slava lui Dumnezeu ca inca mai exista oameni de o mare noblete iar intalnirea cu ei ne imbogateste sufleteste. Parintele meu duhovnic imi spunea ca atunci cand faci un bine unui asemenea om, multumirea lui este o adevarata binecuvantare. Am intalnit si eu asemenea batrani care m-au invatat ce inseamna o atitudine demna, smerita, binevoitoare si am simtit marinimia sufleteasca cu care stiau sa-ti spuna o vorba. Dupa ce am ajutat o batranica, cu ceva nesemnificativ, ea mi-a spus din tot sufletul : Sa iti ajute Dumnezeu sa gasesti un baiat bun si sa ai o familie fericita! si binecuvantarea ei s-a implinit.

Eu am un alt fel de exemplu si sper sa nu fiu off topic. Este vorba despre prietena mea din copilarie si sotul ei, niste oameni extraordinari, a caror activitate zilnica incepe si se sfarseste dand lauda lui Dumnezeu. S-au cunoscut la biserica si insasi casa lor a devenit o mica biserica. Sunt tineri, insa viata lor poate sa fie un model pentru oricare dintre noi. Modesti, simpli, darnici, toleranti, oricand sa ajute cu vorba si cu fapta si nu i-am auzit niciodata vorbind de rau pe cineva. Ba dimpotriva. Se intrec unul pe celalalt in rugaciune si in urmarea chemarii lui Dumnezeu. Nu ies de sub indrumarea duhovnicului nici cu pretul sanatatii sau al vietii. Majoritatea calatoriilor lor sunt la manastirile din tara. Imi face o placere deosebita sa ma intalnesc cu ei, sa vorbim, este singurul prilej in care nu trebuie sa aud clevetiri sau noutati mondene. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am asemenea prieteni si incerc sa ma ridic si eu la inaltimea lor.

Ai talent literar. Imi place cum ai redat intamplarea. Parcă aș fi fost acolo.

Hihi, si eu am intalnit saptamana trecuta o babuta la fel. Dupa ce i-am dat un paharut de coliva , am vrut sa ii cumpar o gogoasa, caci vazusem ca se uita la patiserie, si mi-a spus sa nu o fac, ca i-am dat pana acum prea multe!!! Si nu ii dadusem decat un paharut de coliva. Si apoi mi-a spus niste lucruri despre mine pe care nu stiam ca un om, chiar asa batran, cum era, le putea intui asa usor, de m-am si mirat. La sfarsit, mi-a urat si mie multa sanatate si sa intalnesc un baiat dragut. :9:

Ma bucur ca v-a placut, dar eu nu am niciun merit. Imi scoate Domnul in cale multi oameni deosebiti. Cred ca tuturor ne scoate, de fapt, dar trebuie sa fim atenti sa ii descoperim, sa ne bucuram de ei si sa incercam sa tragem foloase:53:.


Mi-ar placea sa mai postati despre oameni frumosi si nestiuti...

Eu stiam imaginea aceasta putin altfel, avea un motto. O postez acum la lucruri minunate in imagini.

Tare mult as vrea ca acest topic sa fie printre preferatele fiecaruia dintre noi, dar nu ca prilej de lauda, ci ca indreptare personala si abordarea unei alte perspective in viata noastra atat de grabita si plina de patimi...
Ma intreb daca as putea gasi un exemplu folositor, fara a scoate prea mult in evidenta "fapta mea cea buna"... Ma tem insa ca e destul de greu, daca "frumusetea" apare "prin ochii tai". Atat timp cat tu nu mai esti cuprins de propriile griji si orgolii, si ai puterea sa "observi" astfel de lucruri, nu poti sa nu te implici fiindca frumusetea aceasta este atat de contagioasa incat te cuprinde si vrei neaparat "sa faci parte din ea".
"Oameni frumosi" sunt peste tot, in ciuda aparentelor. Pentru unii, noi insine reprezentam "o farama" de frumusete. Cand cei ce te cunosc, iti cauta privirea, si-ti ofera un zambet si un salut, cand un drum pe care in mod normal il faci in 10 minute se prelungeste la ore, fiindca nu te induri sa nu oferi celui care vrea sa te intrebe ce mai faci, sau sa-ti povesteasca "de-ale lui", mai bune si mai putin bune - biete oranduieli lumesti pentru descatusarea sufletului sau poate umplerea anumitor goluri, nu poti sa nu dai slava lui Dumnezeu, fiindca te scuteste de ura si rautati si-ti ofera dragostea si bucuria celor din jur.
Nu stiu cum sa spun... Eu vad frumusete peste tot: un copil, un preot, un batran sau batrana, o domnisoara visatoare pe strada, un tanar inteligent si bine-crescut, un profesor care a "luminat" multe generatii de elevi, deveniti acum bine integrati in societate, si care ii poarta tot respectul din lume si cate, cate oare astfel de exemple nu avem fiecare dintre noi? Eu cred ca aceasta "frumusete" o detine fiecare si se numeste "indumnezeire". Atat timp cat esti "curat" si vrei cu toata fiinta ta sa oferi celorlalti mai mult decat primesti, este exact ce vrea Dumnezeu de la noi. Cat despre batranii din drumurile noastre, niciodata nu ne apar intamplator. De cele mai multe ori sunt pusi acolo pentru a ne aminti ca maine vom fi ca ei... Sau sa ne amintim ca avem un parinte, o bunicuta, o ruda sau o vecina, carora le dam mai putina atentie decat ar trebui... Sau... cum zicea cineva... e "sansa" pe care ne-o da Dumnezeu: intalnirea cu Mantuitorul Hristos!...

Da, da, da, multumesc, Mosh-Neagule!
Asta vreau si eu, de fapt, sa vedem lumea prin alti ochi, sa il descoperim pe aproapele nostru. Mergand pe strada cu maineil in buzunare, afundati in ganduri si in problemele cotidiene, ratam intalnirea cu aproapele si cu Domnul. Daca in loc sa ne bucuram de oameni si sa le daruim o privire, un zambet, putin timp, ne uitam urat la ei si zicem: ce-o mai fi vrand si asta? nu vede ca am destule pe cap? nu facem nimic si atunci credem ca lumea e urata si ca oamenii sunt rai. Egocentrismul naste mizantropie. :107:

Pt ca pe un alt topic ne descarcam sufletul despre urateniile si supararile de la"scarbiciu",tocmai am ales sa scriu aici despre acei colegi de la care am invatat ceva bun si datorita carora fiecare zi la serviciu a fost o intalnire ca intre prieteni.

Da,dragii mei aceste lucruri s-au intamplat cu adevarat.Am avut colegi si sefi minunati.

Am avut o sefa care chiar daca era mai exigenta,tinea foarte mult la mine si se gandea mereu sa-mi faca vreun bine,sa-mi dea vreo prima,o atentie si mereu accepta sa-mi mai iau cateva ore libere sa ma duc la un vreun curs,la vreun examen sau daca interveneau probleme de familie.Intelegea ce se petrecea cu mine,si am avut in ea un real sprijin.

O alta colega,ma acoperea daca intarziam dimineata sau plecam mai pe furis la vreun curs,spunea sefei ca am venit dar sunt prin jur cu treburi,fara ca eu sa-i fi cerut acest lucru.In zile de sarbatoare,ma strecuram iarasi(tot cu acoperire) la vreo biserica din preajma,cu acatiste scrise de toate colegele.Cata intelegere domnea si unitate.Nu a fost motiv de cearta sau de suparare o singura data in cativa ani.

O alta colega,era numai zambet si dragalesenie,desi sotul ei cu care avusese o casnicie foarte fericita,murise tragic intr-un accident si o lasase singura inca de tanara;pt ca era fina,draguta si buna multi barbati ar fi fost interesati insa ea a preferat sa ramana singura,cu parintii.Zambea din orice si niciodata nu am auzit o vorba urata din gura ei sau vreo barfa despre colegi.Mereu imi dadea bani si ma trimitea la cofetaria din apropiere sa cumpar prajituri pt noi,mie imi cam era jena pt ca nu aveam bani insa ea nici nu voia sa auda,spunea ca este placerea ei.
Am vizitat-o si acasa,intr-o alta localitate si a fost extrem de primitoare, atenta;am petrecut un weekend atat de frumos la casa parintilor ei.

Tot la aceasta companie cu draguta care zambea mult,m-am imprietenit cu o alta draguta,o fata foarte frumoasa atat exterior cat si interior.Avea o mama vaduva pe care trebuia s-o ajute,avea o sora mai mare care crestea un copil fara tata,un alt frate fara serviciu...Se sacrifica foarte mult,petrecea timp si cu copilul sorei,se ocupa si de gospodaria soacrei,se intalnea si cu familia ei sa le aduca mancare sau bani.Am cunoscut-o si pe mama ei,si pe sora ei...ce familie de oameni buni;cata bunatate,cata daruire nici urma de viclesug sau rautati.
Am continuat sa ne mai vizitam,mult timp dupa ce nu am mai lucrat impreuna.

Va urma.

Am niste vecini tare draguti :)
Este vb despre o doamna mai in varsta,fosta profesoara,cu care am descoperit pasiuni in comun:gradinaritul si orhideele;mereu isi face timp sa-mi spuna ceva util,sa-mi dea un pont iar azi de dimineata mi-a lasat la usa un pliant despre niste reduceri la orhidee,care vor avea loc saptamana viitoare :)

Un alt vecin este o buna influenta,mereu cu un zambet pe fata,incearca sa-si faca existenta utila la pensie,asa ca in fiecare dimineata deschide garajul,matura,spala cimentul,sterge masinile,uda florile,toate fredonand vesel cate o melodie.
O data am avut probleme cu masina,am luat un taxi spre lucru,el a vazut si de atunci ma intreaba cum imi este masina,daca am nevoie de el numai sa-i spun ca si asa este acasa tot timpul.

Ai furat cu o gogoasa o minunata binecuvantare:21:. Aceasta recunostinta a omului simplu si bun la suflet, transpusa in a dori binele celui ce ti-a facut un bine (indiferent cat de mic), atrage binecuvantarea lui Dumnezeu. Avand o experienta asemanatoare, sunt convinsa ca te va ajunge aceasta binecuvantare.

Duminica, la biserica, in toiul slujbei, doi orbi se indreapta spre iesire. El este complet orb, ea cred ca mai vede foarte putin cu un ochi si il tine pe el de mana, pasesc cu mare grija, foarte incet, printre multimea de lume in genunchi. O mana timida ii intinde ei un leu, apoi i-l pune in mana. Ea se opreste, ii miroase. Apoi o alta mana ii intinde un leu, apoi o alta, apoi o alta, apoi multe maini intinse cu un leu pentru cei doi orbi... Ea se opreste de fiecare data, ii miroase si ii baga in plasa, multumind. Orbul care sta langa ea de abia intelege ce se intampla. Insa acum apare omul frumos. V-am mai vorbit despre handicapatul (nu folosesc cuvantul cu sens peiorativ, dar nu stiu cum se numeste infirmitatatea lui in termeni medicali) care face turul bisericii, salutand, asa cum poate, pe toata lumea. Din putinii bani primiti de la lume isi cumpara cu bucurie lumanari, prescura, face semne cuiva sa ii scrie un pomelnic si apoi merge incetisor, asa cum poate el, spre altar cu darurile si cu un leu sau doi. De data aceasta, omul nostru mergea dupa orbi, sontac-sontac, si cand s-a putut apropia destul de mult de ei, cu multa bucurie a pus in mana femeii o moneda de 50 de bani... Nu stiu daca femeia oarba stia cine i-a dat moneda, dar tare fericit mai era binefacatorul ei!

Dublu post...........

Pana mai apar alte relatari despre oamenii frumosi si nestiuti care se afla in jurul nostru, o sa va mai povestesc o intamplare la care am fost martora mai demult in biserica (in aceeasi biserica) si in care am mai descoperit inca un om frumos, sub toata aparenta banalului: o femeie adusese niste banane ca prinoase intr-o duminica si incepuse sa le imparta dupa slujba celor care erau in jurul ei. Printre ei si o doamna de vreo 60 ani, care nu stiu daca statea si ea sa primeasca ceva sau doar se nimerise acolo. Primeste femeia aceasta o banana si numaidecat o vad sarind sa o pupe pe cea care i-o daduse, spunandu-i ca in dimineata aceea nepotelul i-a cerut banane si ca isi facea grija ca nu are bani sa ii cumpere: "Si uite, ca mi v-a scos Dumnezeu in cale pe dvs. sa imi dati o banana, sa i-o pot da nepotelului meu." :58: Oameni credinciosi, care stiu sa recunoasca Pronia divina in gesturile cele mai mici...

De abia am venit de la biserica, de unde din nou am primit o lectie frumoasa de atitudine jertfelnica si de asumare a crucii crestine in imprejurari nefavorabile. La pachet insa cu o mare sperietura:

Parintele in varsta tocmai se pregatea sa dea binecuvantarea finala, cand s-a albit dintr-o data la fata, a ametit, s-a tinut cu mana de iconostas, a facut un pas inapoi si a cazut lat in altar!!!! Fireste, toata lumea s-a speriat, au chemat salvarea, slujba a fost cateva minute intrerupta... Rumoare, toata lumea ingrijorata - diabet, tensiune, post, caldura? In mai putin de cinci minute, a reluat insa slujba cu multa insufletire, zambind tuturor. A parasit apoi putin biserica pentru ca venise salvarea, dar a revenit repede, tot in vesmintele preotesti, spunand ca a fost consultat si ca nu are nimic! Salvarea insa a ramas in fata bisericii... La sfarsitul parastasului, lumea, care pana in urma cu cateva minute era speriata si ingrijorata, a tabarat pe el, sa oficieze slujba la cimitir, iar cand parintele le-a cerut un mic ragaz de o ora, nu au inteles! Ca ei au vorbit de acum doua saptamani pentru slujba de la cimitir, cum sa nu mai vina, cum sa mai astepte, sa vina acum, acum! :40:Si parintele acesta e foarte delicat cu oamenii, nu vrea sa ii supere deloc si le spunea cu multa blandete ca daca le-a promis ca vine, vine, ca el nu ii incurca, dar sa il mai astepte putin...

Batrana mai surda, de 87 de ani, cea cu busuiocul, ma ia si ma pupa cand dau sa plec din biserica si imi spune, raspunzand neputintei mele de a pricepe de ce parintele accepta sa fie luat pe sus de lume, sa conduca prin tot orasul, dupa ce tocmai lesinase: "Mama, are har si lumea il cauta. Ii e si rusine de lume. Asa e la ei, trebuie sa slujeasca pana ce ... (face un gest, isi pune mainile pe piept). Se feresc sa spuna ce au, nu stie nimeni. Asa a fost si cu cel dinaintea lui, a facut slujba, trebuia sa mearga la medic si l-au dus mort."

Sa ii dea Domnul sanatate parintelui si sa ii intareasca pe toti preotii in slujirea lor jertfelnica!

Ei uite asta nu pot eu pricepe si de aceea am si scris ce am scris pe un alt fir unde cineva se revolta ca preotul, la peste 40 grade afara a scos nu stiu ce cantare si s-a scurtat slujba.

Imi amintesc si eu de cand mergeam la parintele Galeriu. Si acolo trageau oamenii de el si se ruga doamna preoteasa: "mai lasati-l sa bea macar un ceai, sa inghita ceva. Lasati-l ca este bolnav." Uneori trebuia sa fie mai energica si sa-l "fure" din biserica.

Dupa ce ca slujba se termina tarziu seara, pe la 21:00h, parintele se mai ruga cu oamenii. Cu fiecare in parte, pentru problema sa. Pleca in noapte din biserica.

Si ma doare ca oamenii nu pot intelege ca si preotii sunt oameni, la fel si credinciosii. Toti au nevoie sa bea ceva, sa manance, sufera de cald, pica si ei cu circulatia vara, li se face rau.

S-a ajuns ca oamenii sa nu mai fie oameni.

"Ce daca omului i s-a facut rau si a cazut in biserica, sa vina sa-mi faca slujba la cimitir".
Dar nu mai era si alt preot in biserica?
In tara sunt cate doi preoti in parohie.
Tu sa fi in starea lui, abia sculat din lesin, ce ai face?

Da,intr-adevar...vezi ca uitam aceste aspecte legate de sacrificiul personal al preotilor,in general se vorbeste despre cati bani fac,ce masini luxoase detin sau cati bani cer pt serviciile religioase...

Multi slujesc bolnavi,insa prea putini cunosc deoarece nu fac din asta vreo lauda.

Asta se intampla tuturor semenilor nostri care lucreaza cu publicul:doctori,coafeze,ospatari,functionari,vanz atori...nu ne punem problema de ce omul respectiv nu-ti tranteste un zambet larg de la o ureche la cealalta si nu-ti acorda atentia care i se cuvine oricarui print...nu ne gandim ca acel om poate nu se simte bine,poate are probleme in viata personala.
"Nu este problema mea,sa fie inlocuit cu unul care poate sa-mi satisfaca mie nevoile,acum!".Asta este tot ceea ce conteaza!

Ai dreptate, Yasmina...
Imi aduc aminte un eveniment putin amuzant legat de acest parinte, dar foarte graitor fata de cum inteleg unii preoti ca nu trebuie sa isi sminteasca enoriasii nici macar cu gandul: odata, cred ca tot la un parastas, un copil i-a dat sticla de vin ca sa stropeasca coliva si au cazut pe jos cativa stropi. Parintele l-a rugat, mai in gluma, mai in serios, sa aiba grija sa nu ii stropeasca si vesmintele, pentru ca il vad oamenii si dupa aia pot crede: ia uite si parintele, s-a imbatat si acum vine si slujeste! :1: Dincolo de comicul situatiei, din pacate, multi se gandesc sa acuze, in necunostinta de cauza,mai ales preotii, legandu-se de niste aspecte minore.

Pai stia dansul,saracul,unde poate duce fanteziile altora.

Mi-a spus matusa mea ca preotului i s-a facut rau pe cand slujea la cimitir,iar oamenii au gasit de cuviinta sa puna aceasta intamplare pe seama bauturii,cica ar fi inchinat prea mult vin pt decedati!
Nesimtire.

Da, Sophia, sunt trei preoti, dar daca unul dintre ei vrea sa slujeasca, nu il poate obliga nimeni sa nu o faca. Asa sunt unii, se jertfesc pe ei insisi, dau totul din ei, cu dragoste si fara cracnire, fara parere de rau, pana la ultima suflare. In biserica aceasta, observ ca preotii se inteleg bine, e armonie, se sincronizeaza bine si nu se isca intre ei certuri si invidii, ca in alte parti. Cel putin, asta se vede.Din fericire, azi parintele s-a simtit bine, de vreme ce a putut tine slujba pana la capat, transpirase la predica, desi e foarte racoare si dupa slujba, un puhoi de oameni stateau sa se spovedeasca. Nici nu ma asteptam la altceva, nici de la dansul, dar nici de la lumea din biserica noastra.

Dar sa revenim on topic si sa prezentam si alti oameni frumosi si nestiuti.
V-am relatat intamplarea cu acei doi orbi. Ei bine, acum sunt din nou personajele principale si oamenii frumosi. Azi am vazut cum o persoana i-a pus in mana oarbei doua prune. Femeia le-a pipait si a exclamat: "Pruneee! O sa le mananc cu paine impreuna cu fiul meu. De ce nu mi-ai dat, Doamne, mai multe?" Femeia i-a mai pus in mana cateva prune si acum bucuria oarbei era deplina: "Am mai primit prune. Mi-a dat Dumnezeu prune!" Si chiar ii daduse Dumnezeu, ca asta e esenta milosteniei. Ii dai nevoiasului ca si cum i-ai da Domnului si nevoiasul primeste ca si cum ar primi de la Domnul. Si ea chiar a primit de la Domnul, caci e oarba si nu vedea cine ii da.

Ce imi plac oamenii din biserica mea! :6: