Ce reprezinta pentru noi acest forum?
 

De un anumit timp, mai mult de un an, m-am obişnuit să intru aproape zilnic pe acest forum şi să aştept cu nerăbdare postările pe anumite thread-uri.
Motivaţia ar fi interesul pentru anumite teme discutate, nevoia de a schimba opinii pe aceste teme, nevoia de comunicare, uneori încercarea de a scăpa de plictiseală...
Vă mărturisesc că, per total, am avut de câştigat: am conştientizat anumite greşeli asupra cărora am meditat, iar pe unele le-am spovedit, spre folosul meu; am primit răspunsuri pertinente la frământările mele; am cunoscut oameni noi, de la care am de învăţat; îmi exersez abilităţile de comunicare... :-)

Ce reprezintă pentru voi acest forum?

Forumul, pentru mine, reprezinta o modalitate de a verifica ceea ce cred sau ceea ce am citit si de a spune si altora ceea ce stiu sigur.

Uneori, cand am un gand care nu-mi da pace il supun atentiei celorlalti. Daca nu am dreptate, este rusinat gandul meu, nu eu. Daca reusesc sa spun ceva de folos, inseamna ca trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu Care m-a ajutat.

Prima data cand am intrat pe acest forum , eram atat de fericit ca , in sfarsit , am gasit locul unde pot sa port discutii religioase... pentru ca , in general , nu prea am cu cine vorbi despre religie.
Acum , intru pe acest forum: pentru ca imi place sa vad si parerile celorlalti cu privire la unele teme , si uneori de plictiseala.

În BO oamenii nu socializează decît rar, mai ales la oraş. Acest spaţiu aduce un plus în sensul ăsta, chiar dacă în mod virtual.

La inceput m-a atras impresia ca voi deveni mai lamurit, prin dialog si lecturi, in privinta unor framantari legate de viata unui crestin ortodox.
Speram sa invat, sa imi corectez imagini deformate, sa iau, practic, lectii virtuale de cateheza. Si sa vad reactia fata de mine, in sensul de a avea o oglinda cat mai realista care sa ma ajute in depistarea si eliminarea unor iluzii in perceptia de sine ca om (si) crestin.
A fost pornirea mea dintai. Si o vreme m-am bucurat sa imi vad asteptarile implinite.
Dar eram pe un forum pentru prima data... Nu stiam cum sa ma port... Am experimentat cateva ipotetice cai si am invatat cate ceva.
Cu vremea am inceput sa pricep ca Biserica e formata din oameni. Poate suna ciudat dar prin asta vreau sa spun mai multe. Si pentru ca le-am spus, implicit si explicit pana acum, ma rezum doar la a spune ca inca nu ma simt foarte bine intre oamenii pe care ii consider crestini. E, desigur, problema mea.
Treptat am capatat si darul unor prietenii frumoase. Astazi am mai multi prieteni reali printre forumisti decat am prieteni in afara forumului... Poate asta nu e cel mai bun lucru, pe undeva...
Forumul imi ofera suport in incercarea mea de a deveni ortodox. Caci sunt in mare masura doar cu numele.
Imi ofera o anumita caldura afectiva si un anumit sens al vietii.
M-a ajutat, chiar, si inca foarte semnificativ, sa depasesc momente grele, foarte grele, inclusiv pe plan material. Am fost miluit de unii colegi de forum, Dumnezeu sa ii rasplateasca! Iar fata de unul dintre forumisti sunt, din pacate, chiar dator (din pricina unei oribile neintelegeri la un moment dat) deocamdata. Spre rusinea mea mare.
Regret ca nu am fost bannat pana acum si sper ca se va intampla curind, pentru toate neroziile pe care le-am insirat aici, in momente de lipsa de luciditate.
Ma consolez cu gandul ca unii dintre forumisti s-au folosit chiar si de aceste caderi evidente ale mele.
Am cunoscut si oameni din alte confesiuni. Am marturisit ca ii consider buni prieteni, desi eu raman ortodox, prin Mila Domnului. Si am vazut ca pot convietui frumos impreuna cu fratii si surorile catolice, cu protestantii etc. Regret ca nu ma pot intelege deloc cu FlorinOltean. Accept sa duc exercitiul greu al deviatiei, spun fratii, spre ecumenism. Nu ma consider astfel, iar forumul imi da prilejul sa pricep si cum e vazuta aceasta miscare actuala.
Activitatea mea pe Forum este insa si adictiva. Dar imi dau seama de asta si gasesc ca inca nu sunt cu totul pierdut cata vreme constientizez meteahna.
Am nevoie de forumul nostru, de oamenii de aici. De-ar avea si forumistii nevoie de mine, macar un strop, as fi deplin impacat cu activitatea mea in aceasta societate a noastra virtuala (si nu numai).

Și mai spun alții că nu știu despre ce vorbesc când afirm că ortodoxismul inoculează un sentiment de vinovăție și de percepere a plăcerii drept păcat; păcat pentru care pedeapsa e imperioasă.

Pentru mine forumul este locul unde am intalnit oameni de mare calitate, de care am ramas profund impresionata, pe care ii admir si de la care invat zi de zi. Ca orice om, pe langa toate activitatile zilnice, am nevoie si de un timp al meu, iar o parte din el il petrec pe acest forum.

Am aflat lucruri noi, interesante, am citit opinii diferite, puternic argumentate pe diverse subiecte, am cunoscut crestini deosebiti care cu intentie sau nu, prin postarile lor m-au ajutat sa ma imbogatesc sufleteste. Sunt tentata sa imi exprim multumirea fata de anumiti useri, insa din teama de a nu omite pe cineva, le multumesc in special celor din lista mea de prieteni.

Ortodoxismul? Poate...
Ortodoxia, nu! Cel putin daca ne referim la placerea sau savoarea adusa de faptele duhului. Cat priveste legea trupului, poate meditezi, de pilda, la cuvantul Apostolului din Galateni (ca sa ofer doar o propunere).
Dar daca tot ai expus presupunerea, da-mi voie sa reamintesc: placerea nu e un pacat in Ortodoxie. Patima, robia placerii, da - este pacat. Asta e varianta soft. Varianta hard, de care vorbeste de pilda Sfantul Maxim Marturisitorul cand zice despre lantul placere-durere etc., o las la indemana celor mai priceputi de a expune aceasta. De vrei sa citesti despre sensul ascezei, sunt multe carti lamuritoare (una scrisa de Parintele Staniloae se gaseste in librarii), numai sa doresti cu adevarat sa te lamuresti.
In Galateni 5:19-24 vei gasi cum e cu faptele trupului (si placerea ce le insoteste) dar si cu roada Duhului. Citeste, bunule!
Placerea de a face sport nu e pacat, insa unii au facut o patima din asta (alergatori adictivi, oameni care trag la fiare din iubire excesiva de trup musculos etc.). La fel stau lucrurile si cu viata sexuala, cu bucatele, cu vinul s.a.m.d.
Cata vreme o placere te separa, prin forta ei de a te atrage, de bucuria credintei si de pacea sufleteasca a unei vieti duhovnicesti, tu cum ai numi-o? Sfintii o numesc pacat, intrucat rupe pe om de Dumnezeu (Care devine cel mult un concept sau o fiinta izolata undeva departe intr-un turn de fildes) si il face rob, fiinta legata cu putere de orice altceva dar nu de Dumnezeu Cel Viu si Atotprezent.
Apoi, cat priveste forta instinctelor dezlantuite (de pilda instinctul sexual), nu mai are rost sa vorbim. Deoarece apar repede semne ale patimii, deoarece multi se smintesc din pricina asta, deoarece adeseori auzim de crime pasionale (ca sa ma refer la un corolar destul de cunoscut al placerii trupesti) si alte nenorociri: ca masura de prevedere, cel putin din acest motiv lesne de inteles, Biserica a randuit anumite oprelisti, postul si, desigur, Sfanta Taina a Cununiei. Oare poti vedea si cu altceva decat cu ochiul rau aceste lucruri? (altminteri le privesti spre paguba)
Nu pentru placerea de a fi aici pe forum ma simt vinovat (citeste toata propozitia pe care o scrisesem, te rog, pentru a nu mai rastalmaci in mod suparator, dupa cum iti convine - oare din ce motiv?), ci pentru tampeniile pe care le-am debitat eu uneori si pentru supararile pe care le-am pricinuit fratilor si surorilor de credinta, precum si altor oameni.

[quote=ioan cezar;453847]

Sa n-aveti nici o teama! Printre forumisti care au nevoie de dvs. ma numar si eu.
Dumnezeu sa va ajute! Pentru mine ati fost si sunteti un adevarat balsam pentru sufletul meu.
Va multumesc si, va rog, sa nu ne parasiti.
Doamne ajuta!

Roagă-l pe admin să nu-l baneze!:5:

[quote=maria40;453862]Va multumesc, Maria! Si sa ma iertati cand mai uit de echilibru si masura....

Doamne ajută !
 

Te iertăm și atunci, ca să nu zicem degeaba :
"... și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșitilor noștri..."
Știe Dumnezeu mai bine de ce ni le dă pe toate!

................ :)......... Of. Sora draga, iarta-ma totusi........ Mult as fi usurat sufleteste, pe drept cuvant.

Dar bineînțeles. :) Cezar dragă, în ceea ce mă privește, nu ai de ce să îți faci procese de conștiință. Vorbesc serios.

Să-l avem mereu în minte pe dreptul Iov care zicea : "Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat! "

La timpul randuit de Dumnezeu se va lamuri, sper tare, si acest aspect. Deocamdata aflu ca e cer senin in sufletul tau. Asta vroiam sa aud! Bucurie!!

Bună ziua,

Revin pe acest topic - în primul rând sunt datoare să le mulţumesc celor care mi-au răspuns la întrebare :-)
În al doilea rând mai am câte ceva pe suflet şi nu ştiu unde altundeva să postez:

Am o stare de nelinişte, nerăbdare, incertitudine, oboseală şi nu prea ştiu cum să scap de ea. Mulţumesc lui Dumnezeu, nu mi s-a întâmplat nimic grav şi sper că în postul care vine îmi voi redobândi liniştea. Părintele duhovnic s-a întors din concediu şi îmi mai trebuie doar puţină răbdare pentru a găsi momentul să vorbesc mai mult cu dânsul.

Incertitudinile care mă înconjoară se referă la concediu şi la derularea unei relaţii care a început de vreo 3 săptămâni. Referitor la concediu, am fost înscrisă într-un circuit care s-a anulat (de două ori, la două agenţii diferite) şi acum îmi caut altceva, pentru că în două săptămâni şi jumătate cât am vacanţă simt nevoia să merg şi altundeva decât la ţară, la părinţi. Referitor la relaţie, este interesantă... se află în stadiul de tatonări, necesar de altfel, dar care mă cam oboseşte şi mă face să-mi fac probleme de genul "Poate nu ar fi trebuit să spun asta" sau "poate nu îmi exprim clar ideile" sau "poate îi acord mai multă importanţă decât merită" ...

Prin urmare nimic grav, lucrurile pot evolua mai bine decât mă aştept, mă simt însă cam nelămurită şi vreau să-mi recapăt bucuria şi liniştea.

Draga Annyta, nu gasesti vreo 2-3 prieteni buni cu care te poti repezi undeva, la mare, la munte? Ar fi si mai ieftin asa, pe cont propriu, decat prin agentie, si mai amuzant. Sau poti merge intr-un pelerinaj.
Acum, in legatura cu relatia, vezi si tu cum evolueaza. Lasa-l si pe el sa isi faca griji...

Îţi mulţumesc pentru mesaj :-) Între timp am vorbit şi cu părintele duhovnic şi mi-a revenit zâmbetul şi starea optimistă.

@Annyta
Daca nu te deranjeaza,poti sa-mi spui care a fost destinatia initiala?
Posibil ca iti pot da si alte variante la ea...

Un circuit in Grecia ar fi frumos,daca nu ai fost inca dar si o vacanta prin munti si paduri nu este mai prejos(la mare nu m-as duce in nici un caz!).
Sunt multe pensiuni particulare acum de unde poti alege,unele chiar foarte pitoresti(Bucovina,Maramures,Culoarul Rucar-Bran).

Eu de exemplu,m-as duce sa ma relaxez in cazare la o manastire :6:
As munci in gradina sau le-as ajuta sa gateasca in manastire ca sa-mi platesc sederea :)

Iar in privinta relatiei...sa nu ma intelegi gresit,insa nu trebuie sa-ti faci atatea griji si sa te verifici constant daca ai spus ce trebuie,daca ai avut atitudinea corecta.Naturaletea se recomanda si spontaneitatea;aceasta face sa fi sincera cu tine insati si cu celalalt,ca sa te prezinti asa cum esti si nu ca o proiectie a ceea ce crezi tu ca si-ar dori el.
De-a Domnul sa fie numai de bine!

Re:
 

Pentru mine, forumul asta este un loc de unde am ce sa invat. Il citesc frecvent, ma relaxeaza si imi da o stare de buna-dispozitie si de liniste.

Am vrut să merg într-un circuit/ pelerinaj în Turcia, incluzând Capadocia, Istanbul, coasta de Vest... Din cauză că s-a anulat de două ori, nu îmi vine să insist, mi se pare un semn că nu e cazul să merg în Turcia în acest an. Acum caut un sejur în Larnaca, unde se află Biserica Sfântului Lazăr cel înviat din morţi. Mi-a sugerat părintele să merg acolo...
În prima săptămână aş putea să merg şi într-un pelerinaj cu sora mea (într-un grup mai mare) prin Ardeal şi Maramureş. Mă bucur că am ocazia să ajung la Rohia, mănăstirea părintelui Nicolae Steinhardt. A doua săptămână voi sta cu părinţii la ţară şi apoi plec 5 zile în Cipru, dacă mi-ajută Dumnezeu să îmi realizez planul.

Referitor la relaţie, ai dreptate în ce zici. Naturaleţea este cea ma bună, el este deocamdată rezervat în a povesti despre el şi pare că analizează prea accentuat ceea ei îi povestesc eu. E bine că e interesat, dar prea multe "de ce"-uri sunt agasante... Vom vedea, cred că ar fi bine să avem anumite activităţi comune, mi-ar plăcea o zi de urcat pe munte (că la mersul pe bicicletă, role sau înot nu mă pricep)... Într-un fel e bine că lucrurile merg mai lent... în fine, voi vedea ce va fi...

forumul asta e un loc unde mai schimbi opinii..cu oameni mai apropiati de divinitate......e un loc interesant...in aceasta lume mediocra in care traim

Și eu subscriu la toate declarațiile tale. Sau hai, să le zicem "marturisiri". :)

În ultimul timp am fost cam ocupată şi am lipsit de la apel, am mai citit printre rânduri ce se întâmplă şi am scris mult mai rar.

Sper ca forumul sa fie totuşi spre folosul utilizatorilor...

În lumina ultimelor "evenimente"... de fapt mesaje... pot spune că e bine ca acest forum să nu însemne prea mult pentru noi... sau pentru mine...

Şi totuşi, cum s-a ajuns la asta? La cuvinte oribile şi jigniri? În numele credinţei şi al iubirii? Primim pedepse pentru că ...?

Pe de altă parte, mulţi membri, să le spunem mai vechi, sunt tăcuţi în ultima vreme. Sper să găsesc şi eu lucruri mai bune de făcut.

Vă doresc toate cele bune!

un loc interesant si placut

Slăvit să fie Domnul!

Vezi că ai găsit soluţia?!

A venit poate vremea să nu vă mai minţiţi între voi!

Observ că acest forum este pentru mine şi un fel de jurnal, care îmi ... jalonează devenirea...

Am fost surpinsă să-mi citesc postări mai vechi, să mă regăsesc sau să mă redescopăr în ele :-)

@ Decebal - oare de ce consideri că ne minţim între noi?

Păi nu ţi-ai dat seama până acum care este adevărata stare a lucrurilor? Dacă nu, nu-i problemă, că doar ştim şi noi că realitatea nu se limitează la pojghiţa sau spoiala de realitate pe care superficialii văzând-o o interpretează drept întreaga realitate. Spre deosebire de tine însă, preabunul frate Cezar Ioan şi-a dat seama mai bine cum stau lucrurile şi, cu intenţia de a-şi vedea de politica lui personală în linişte la Benidorm, hotel Bali, şi-a provocat singur excluderea de pe forum.

Forumul, pentru mine, reprezinta mai mult decat o lume virtuala. In fata fiecarui monitor cred ca se afla un om la fel ca mine, eventual mai bun, cu ispite si cu incercari, cu idei pe care le accept sau le resping la fel cum as proceda si intr-o discutie fata in fata.

Nu-i urasc pe cei care ma contrazic. Cine sunt eu sa nu ma contrazica nimeni? Ma bucur sincer cand observ ca unii, dupa un timp, gandesc altfel.

Ma bucur cand stiu ca undeva mai departe sau mai aproape exista si alti crestini care gandesc la fel ca mine. :6:

Forumul este şi el în felul lui o dovadă a faptului că la români democraţia şi sobornicitatea, comuniunea, în definitiv creştinismul, sunt în mare măsură nişte simple forme fără fond, ori mai bine spus nişte forme fără fond, deşi unele sacramentale, deşi altele pline de legi, forme care însă ascund fondul sistemului oligarhic şi plutocrat, cleptocrat, o adevărată "simfonie bizantină", unire sau chiar şi numai tolerare tacită în spatele cortinei între neokominternişti, slugăi ai colonizatorilor occidentali, baroni, escroci şi cleptocraţi locali şi aşa zişii creştini, formând împreună o adevărată bătaie de joc sistematică la adresa omului ca şi chip al lui Dumnezeu. Dispreţul profund faţă de om în general şi faţă de creştini în special, şi mai ales adică faţă de cei care pretind de la viaţă o adevărată transformare a omului, se vede inclusiv aici pe forum în scuipaţii pe care îi aruncă fără ruşine şi sistematic pramatiile securiste "ecleziale" în obrazul Hristosului răstignit pe Cruce (şi nici n-ar putea altfel mârlanii pentru că sunt nişte neoameni şi necreştini!, necunoscând în viaţa lor nici pe Hristos, nici Duhul Sfânt şi nici omenia!).

Forumul este o dovada ca avem si noi bolnaviorii nostri, sforaitori, osciland intre doua lumi.
Sau mai multe.

Oare crezi că vorbești despre paie, nu despre bârne(Mt7,5)?

Cu intoxicări dintr-astea umbli tu, măi "prietene" şi "creştine" "ortodox"? Cu dintr-astea te ocupi, tu măi "Alinache"? Nu ţi-am mai spus eu şi cu altă ocazie că ţie numai ţi se pare că ştii cam multe? De ce intoxici tu opinia publică a forumului cu idei false şi mincinoase, şi în baza cărora nu ai niciun fel de argument? Ai cumva impresia că românii creştini ortodocşi sunt toţi fraierii tăi să "muşte" momeala intoxicărilor tale "informaţionale"? Dar cu astea te-ai descalificat complet, "creştine", nu doar în "calitatea" ta de "creştin", ci şi în cea de furnizor de intoxicări publice cu scopul de a defăima. Iar ceilalţi utilizatori pot şi ei să vadă de acum cam cu cine au de a face atunci când au de a face cu (unul ca) tine. Şi văd bine că n-ai frică nici de Dumnezeu, nici de Iisus Hristos, nici de Biserica Ortodoxă şi nici de Codul Penal; probabil te mai şi simţi, "creştine", "ortodoxe", bazat şi chiar îndreptăţit, nu-i aşa?

Cand a afirmat acesta ca este crestin-ortodox? Niciodata. Doar ne-a facut pe noi sa credem acest lucru, dar el insusi nu a afirmat acest lucru despre sine, desi a fost intrebat. Un ateu "serios'' nu va spune despre sine ca este crestin, nu?

Mulţumesc, eliza-georgiana!

Şi Arie ereticul şi schismaticul spunea despre sine că e ortodox.

Nu este ceva neobişnuit la eretici şi schismatici.

Dar puteţi să îl ignoraţi. Intraţi la Ignore List şi completaţi AlinB (sau, mai nou am înţeles de pe forum, şi Mirean).

-si ce se intampla da il trecem la Ignore List ?

Nu-i mai vezi postările. This message is hidden because X is on your ignore list. Înainte să fi pus întrebarea, mai practic era să vezi tu ce se întâmplă.

da acum vad ca apare si la mine:This message is hidden because X is on your ignore list