Un preot din Focsani a fost injunghiat
 

Un preot din Focsani a fost injunghiat sambata dimineata in biserica. Agresorul a fugit de la fata locului, iar oamenii care au observat scena spun ca individul ar putea avea probleme psihice. Din primele informatii, se pare ca agresorul ar fi fugit in zona garii din oras. Medicii au încercat sa salveze viata preotului, dar acesta a decedat, barbatul a intrat in biserica si l-a injunghiat cu un cutit in zona toracelui pe preotul Marin, imediat dupa incheierea slujbei, in biserica Sfantul Ioan Botezatorul.

Preotul Marin a fost gasit de femeia de serviciu de la biserica, care a alertat gardienii.
Dumnezeu sa-l ierte.

Femeia de servici a spus ca omul a mers la parinte cu niste coli pentru a-i cere lamuriri privind unele pasaje din Biblie. Mi-aduc aminte de acea doamna din Brasov care si-a ucis acum cateva luni bebelusul, spontan, tot intr-un episod psihotic acut, motivandu-si crima cu versete. Un om conectat la realitatea mintii lui bolnave nu mai judeca normal.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Infiorator
 

Fereasca Dumnezeu si Maicuta Domnului. Oricum... un lucru e cert: are Dumnezeu grija de locasul Sau si de slujitori, asa ca are grija si de parintele care prin moartea lui S-a apropiat si mai mult de El si s-a mantuit,iar criminalul nu va scapa nepedepsit.

diavolul nu doarme niciodata....... si mereu lucreaza prin oameni...... Dumnezeu sa-l odihneasca...... sa te rogi pentru noi parinte, de acolo de unde esti>>> Doamne ajuta!!!

daca este bolnav psihic si asa se pare, nu va face puscarie, din pacate.

De ce "din păcate" ? Dumneavoastră vi s-ar părea normal ca un om care nu este responsabil pentru faptele sale să fie pedepsit pentru ele ?

Fiţi liniştit, dacă va fi găsit iresponsabil asta nu înseamnă că va pleca acasă.

nu va pleca acasa. isi va petrece restul zilelor intr-un sanatoriu.

Din pacate,deoarece orice criminal trebuie sa stea deoparte de ceilalti si sa nu mai faca victime!Odata ce exista o victima nu trebuie sa li se dea ocazia sa-i mai omoare si pe altii!!
Nu este clar???? Se pare ca nu prea...

Dumnezeu sa-l ierte pe preot si sa-l odihneasca in Raiul mult dorit!

Acelasi subiect a mai fost deschis si de glykys si de cristiboss!

Amin!.....

Dar am spus foarte clar: nu va pleca acasa.

Există aşa numitele măsuri de siguranţă în dreptul penal, tocmai pentru astfel de cazuri. Una dintre ele este măsura internării medicale, obligatorie, măsură privativă de libertate.

Pana la sanatoriu e cale lunga. Prima data trebuie sa fie internat intr-un spital psihiatric; trece prin sectia inchisa, apoi la sectia deschisa si intr-un final va fi transferat la un centru de refacere psihica.
Avem doua victime: preotul si victima bolii psihice. Asta in cazul in care persoana e bolnava, poate nu e, poate n-a fost o izbucnire psihotica in care nu si-a dat seama de ce face, s-ar putea sa fi fost lucid in momentul in care a ucis, pentru ca avea cutitul asupra lui, iar in mod normal, un om nu pleaca de acasa cu un cutit dupa el, doar daca are intentii sa raneasca. Pana nu va fi prins nu stim nimic sigur, doar speculam.

p.s in seara asta s-a zvonit ca pasajele invocate erau din Apocalipsa, la amiaza, cand au intervievat un domn (procuror sau nu stiu cine era), el a spus ca pe acele foi era ceva cu "prooroc imbracat in carne de oaie" ( asa s-a exprimat), deci probabil pasajul din Matei 7:15 Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

Dumnezeu sa il odihneasca cu dreptii pe slujitorul Sau martir!
 

...
...
...
Lumea e urata. Trebuie insa sa facem tot ce ni se cere. Si de Dumnezeu (in primul rand), si de oameni.

...de unde poate scapa mai usor!

Cred ca o las balta.
 

On-topic: cumva, intr-un fel "necanonic", dar nu mai putin autentic, parintele este un martir. Al luptei deopotriva cu nebunia pacatului din fiecare si toti, dar si cu nebunii lucizi, constienti si inregimentati ai acestei epoci murdare.
Off-topic: cred ca, in curand, o las balta cu apartenenta la acest forum; de data asta pe bune. Trebuie sa ies de sub influenta unor teorii conspirative enervant deopotriva de angoasante, instigatoare/incitante la revolta, si mai ales, inconsistente in raport cu adevarurile vietii de zi cu zi. Postarea de mai sus de aceasta, ca si toate in acelasi spirit de pe forum, sunt, de acum, nule si vide de continut. Consider cu seriozitate ideea de a iesi de pe forum, si nu numai, si de a ma gandi serios la hibele din tabara gandirii "cu pretext duhovnicesc", reactionare si nostalgic-medievaliste. Evul Mediu s-a dus, la fel si multe altele, multe valori general-umane, iar credinta religioasa, crestina sau nu, se vede "pe teren" ca va pierde lupta, aici, pe Pamant. Ce se va intampla DUPA acel moment...ei bine, e doar un fapt de credinta...aliniat cu unele fapte reale si opus altora. Nu spun mai mult.
Nu e bine sa facem alegeri perdante. Vorba unui personaj din "Destinul regelui": "Losers are not wanted!". Iar a fi "oaie", si inca una care behaie neputincioasa si amarnic din cand in cand impotriva satarului macelarului, dar mai mult elogiaza abatorul si cele ce se intampla in el ca "jertfa si purificare", "cale de mantuire", etc., este o optiune perdanta.

Ce episod psihotic acut? Omul acela a venit pregatit cu un cutit, deci a premeditat crima.

Bine, bine Theodor, poate ca asa stau lucrurile la nivel de grupuri, la nivel macro.
Dar ce te framanta pe tine asa de tare cat de multi mai sunt cu Domnul in gand si in inima?
Daca tu esti un rob al lui Dumnezeu, intentionezi sa nu mai fii doar pentru ca altii nu se mai sinchisesc prea mult de Legamantul lui Dumnezeu cu oamenii?
Treaba lor, frate... Domnul nu obliga pe nimeni sa Il iubeasca.
Dar daca ne numaram printre putinii care Il mai adoram, oare nu este aceasta o minune a lui Dumnezeu cu noi insine? Cum ar fi s-o refuzam?....
O, Theodor, nu lasa amaraciunea ultimilor stiri, mizerabilele, sa puna in paranteza cautarile si simtirile tale curate.
Da, trecem prin mari incercari. Foarte bine, frate! Domnul este cu noi. AMIN!+

Pentru Credinta a curs si va curge sange,in diferite forme.Raul actioneaza in diferite forme,prin diversi oameni.Ceea ce ramine este exemplul acelui preot care a murit incercand sa ajute duhovniceste un dezaxat.Poate ca individul prezenta semnalmente,poate nu.Poate ca starea in care se prezentase cu acele solicitari biblice i-ar fi determinat pe altii sa-l refuze sau sa-l dea afara.
Acel preot nu a facut asta,i-a intins o mana spirituala unui suflet pe care l-a considerat in nevoie,a vrut sa ajute nu sa ignore sau sa refuze,sa vindece poate,nu sa lase un suflet in alunecare.Iar cel rau reactioneaza violent la un asemenea comportament.Preotul a murit facand exact ce trebuia sa faca,avand bunatatea si credinta ca alternativa la un cutit in infipt aparent de un suflet tulburat si poate ca mai mult de cel din spatele lui,turbat de posibilitatea existentei binelui.Daca stati sa va ganditi binele a invins,pt ca raul poate ucide trupul dar nu a reusit sa-i ucida bunatatea din suflet iar aceasta bunatate a lui,si mai pregnant observata prin jertfa, poate a miscat inimi impietrite dar cu siguranta a transmis un mesaj catre noi toti,un mesaj al intelegerii unui sacrificiu.Dumnezeu sa-l numere printre dreptii sai!Multumim parinte!

,,Jertfa, în substanta ei spirituala, este iubire.Jertfa e si constiinta; este cunoasterea precisa a unui tel superior caruia ma devotez.Nu este oarba, ci totdeauna este luminata de adevar.Jertfa e,de asemenea, libertate.Jertfa, ca deschidere a noastra catre Dumnezeu si catre lume, ca autodaruire, este, în esenta, expresia cea mai deplina a iubirii care ne defineste fiinta".(Parintele Galeriu)

De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva, e greu de inteles pentru noi, suflete ratacite la randul nostru, dar cu pretentii de intelepciune ce tinde spre desavarsire.
Daca preotul a ajuns sau nu in randul sfintilor mucenici, as vrea sa cred ca da, desi numai Dumnezeu stie cum stau lucrurile. Pentru ca nu-i totuna sa mori alegand asta, (decat sa te lepezi de Hristos), sau sa fii victima unui nebun, care poate fi lesne asemanat cu o fiara salbatica sau un animal din gospodarie aflat intr-o stare de agitatie neobisnuita din anumite cauze. Nici judecata si nici blestemul nu poate fi luat in discutie. Oricum, martir sau nu, faptul ca in toate bisericile din tara, acest preot este pomenit la proscomidie, "rezolva" discret lucrurile, in cazul in care ar mai fi pe undeva vreun semn de intrebare.

Intotdeauna, avem la indemana liberul arbitru. Alegerea de a intra sau nu pe forum, de a citi un topic sau altul, de a te implica sau nu in discutie, de a crede (de fapt nu de a crede, ci de a te amagi...) ca parerea ta e importanta pentru viata cuiva... Toate astea sunt urzeli ale diavolului, si arareori se intampla sa ne intarim in credinta. Marea majoritate a timpului petrecut aici atarna in partea stanga a balantei, in ciuda propriilor noastre convingeri. Cand vom ajunge "dincolo", nu vom fi intrebati cate ore ne-am petrecut pe forum, ca sa ne faca statul de plata pentru un cuantum de pensie... Faceti fiecare o verificare simpla, la care nu aveti cum sa ratati, daca sunteti corecti cu propria constiinta: prezenta harului. Este sau nu este in inima noastra? Vorbind toata ziua de credinta, firesc ar fi sa "recunoastem" cand suntem stapaniti de har si cand acesta ne paraseste. Daca putem face aceasta diferenta, cand anume se intampla sa-l avem si cand ne paraseste? Nu cumva suntem mai aproape de Dumnezeu cu cat stam mai departe de forum si de ganduri straine?
Poate ca ar trebui deschis un topic pe aceasta tema, pentru ca fiecare sa-si spuna deschis parerea dar probabil se vor gasi "inselati" care sa-l faca praf, fiind incredintati asupra harului lor dumnezeiesc...
Asadar, daca simti nevoia sa faci o pauza, nu tine cont decat de gandul ascuns in adancul sufletului tau. Retrage-te un timp, iar daca simti vreo modificare in bine (nu doar in viata de zi cu zi prin tot ce te inconjoara, ci si rugaciunea nu mai e asaltata de ganduri pro sau contra despre anumiti useri si ideile lor, ci se indreapta singura si smerita acolo unde trebuie sa se indrepte), atunci iti va fi mai usor sa faci o diferenta si sa te decizi daca vei mai ramane, daca vei mai posta, daca vei mai citi chiar tot ce se scrie...
Doamne-ajuta.

Într-adevăr, cercetarea propriei inimi pentru a vedea dacă harul e sau nu prezent în ea poate fi înşelătoare. Se poate să avem o stare de linişte şi să credem că sunte în har. Trebuie, însă, să privim şi la roade. Căci harul e seva viţei Hristos care ajunge şi în mlădiţe atunci când acestea sunt vii, iar nu uscate. Iar dacă sunt vii, înmuguresc, înfrunzesc, rodesc (duhovniceşte, adică: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor” - Gal. 5,22).

Poate ca in acest sens zicea parintele Rafail Noica: ne nevoim eretic, daca nu aveam oarecare folos duhovnicesc...

Imi cer iertare fiindca prin modul in care m-am exprimat, se poate face usor confuzia ca omul, cercetandu-si inima, e greu de crezut ca se smereste intr-atat incat sa-si priveasca sufletul cu toata obiectivitatea: faptelor bune le adauga exponenti iar celor rele le extrage radacina patrata... De fapt voiam sa spun ca ar trebui ca fiecare sa-si cerceteze sufletul prin ceea ce se intampla in jurul lui. Sunt convins ca multi au cunoscut zile (poate saptamani, iar daca au fost luni, cu atat mai mult) prin care au realizat ca lucrurile vin de la sine intr-o anumita forma, se intampla coincidente, la inceput ciudate si inexplicabile, fie ca sa-ti zadarniceasca un lucru care NU trebuie facut, fie ca sa indeledniceasca o imprejurare pentru ca un alt lucru sa fie neaparat facut; sau ti se deruleaza in minte un scenariu anume, iar peste cateva clipe, minute sau ore, el apare exact asa cum ti s-a infatisat, fara mijlocirea ta... Sau cunosti persoane care iti sunt extrem de dragi in mod inexplicabil, sau poate ca iti erau dragi chiar inainte de a face cunostinta personal. Iar dupa o vreme realizezi ca acele persoana iti schimba viata in bine, prin harul pe care-l au, fiindca te umple de pace, de bucurie unica si de dragoste pentru fiecare scanteie de viata.
Dimpotriva, daca in mod inexplicabil te scot din sarite tot felul de lucruri sau de persoane, daca ajungi in mod ciudat, de la o stare de bine si de pace aparenta, la o iritare pe care incerci zadarnic sa ti-o stapanesti fiindca tu de fapt clocotesti ca un vulcan, iar intr-un tarziu te si manifesti devenind arogant, sarcastic, extrem de critic si de atent la detalii inutile fata de persoane cunoscute, poate chiar cele mai dragi fiinte din viata ta, care au si ele partea lor de viata si dreptul de a gresi... atunci acela nu e har, ci inselare... La asta ma refeream. Cu voia lui Dumnezeu, am cunoscut uneori starea din prima parte, dar de cele mai multe ori am trait-o pe cea din a doua...

am inteles ca era vorba si de Deutoronom 13:5
"Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău."

asta voiam sa subliniez.
paza intr-un spital psihiatric nu sd compara cu cea din penitenciar.
nici regimul de viata.