Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice
 

Deschid primul meu topic pe acest forum pentru a raspunde unei intrebari ce pare sincera. Deci:
Despre motivatia celor care au apartinut de bisericile istorice si le-au "parasit". Celor mai multi nici nu le-ar fi trecut prin cap ca ar parasi ceva. Au facut parte numai cu numele din aceste biserici. Nimeni nu le-a facut vreodata cateheza, nu li s-a spus ca au onoarea sa faca parte din cea mai faina biserica posibila, si unica pe deasupra. Au cautat mantuirea si nu au gasit-o, caci nu a avut cine sa le spuna despre ea. "Tatal nostru" invatat de la bunica nu se pune. Il au si altii, iar un copil nu intelege mare lucru din aceasta rugaciune, care, la prima vedere, pentru un ochi nedeprins cu invataturile sfinte, pare ca nu spune nimic despre mantuire.

Atunci a aparut un np, care le-a prezentat clar acest mesaj al mantuirii. Omul respectiv a inteles ca exista si pentru el o mantuire si s-a intors cu toata inima catre Dumnezeu. Mai tarziu au aparuti si ortodocsii/ catolicii sa ii spuna ca e pe o cale gresita, dar era deja prea tarziu, caci omul experimentase dovezi practice ale eficacitatii caii pe care merge, asa cum experimentase si golul sufletesc in timp ce apartinea bisericilor istorice. Iar o tona de teorie nu face cat un gram de practica. De aceea, dincolo de vorbele frumoase despre bisericile istorice, omul stie unde a fost si unde a ajuns...

"Ucenicul" ar putea sa scrie cate ceva pe aici. Este un topic foarte bun pentru el.

E normal ca fiecare sa creada ca adevarul este (mai ales) in cultul lui. Cred ca si tu, daca ai spune cuiva mesajul mantuirii nu l-ai invita la baptisti, ci la ortodocsi...

Raman la parerea ca exista multa naivitate, iar unii stiu sa profite de altii, mai ales daca-i prind intr-un moment mai greu, de suferinta, profita de starea lor emotionala pentru a-i atrage la cultul lor.

Poate ce uneori e vorba de naivitate si profit, depinde de cine vorbim, dar nu poti exclude ca exista si oameni sinceri si bine intentionati. Sunt oameni care au venit la np fara sa traga cineva de ei; pur si simplu au venit, au gasit ce cautau si au ramas.

Cand voi intalni unul bineintentionat, atunci imi schimb parerea. Pana acum n-am intalnit unul care sa se gandeasca sa ajute un om in suferinta, fara a-i impune convertirea la cultul sau. Era un user, penticostalul care spunea ca cultul penticostal nu face prozelitism, ca ei cred ca oamenii trebuie sa ramana in Biserica lor, sa fie o lumina pentru altii. Asta o fi teoretic, ca in mod practic, primul lucru pe care ti-l spune penticostalul (asta o stiu din experienta) este : pocaieste-te! (prin asta intelegand botezul la ei) Iar cei care stiu ca au trecut la np, au facut-o la insistentele altora, care au avut o vraja lexicala mai buna. Probabil, daca ar fi dat peste un martor, ar fi fost Martori ai lui Iehova.

In primul rand, multumesc Doriana pentru acest topic dedicat noua, celor blamati, acuzati si pe alocuri afurisiti, noua celor ce am raspuns chemarii sfinte: "Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!" (Ps.34:8)


Doriana, hotarasem in inima mea sa nu mai expun vreo marturie, marturisindu-ma public. Insa am reflectat putin vazand topic-ul tau la cererea user-ului "nutucutu" si iata, dau curs acestei invitatii nerostite, repostand un fragment din marturia mea pe acest forum. Domnul fie cu tine!

...

Inainte...

Sunt casatorit si am doi copii. Am fost botezat de prunc in biserica ortodoxa. Ateu pana la varsta de 18 ani (1990) cand am vazut pentru prima oara filmul Iisus din Nazaret al lui Zeffirelli. Atunci Dumnezeu mi-a cucerit inima pentru prima oara. Insa asta nu a schimbat nimic in viata mea. Acelasi om vechi, prins in pacat. M-am casatorit in 1992 si in timp am devenit mai aproape de biserica. Eram nelipsit de la slujbe, incepusem sa cant si pe la strana si eram prins si in treburile obstei parohiale. Citeam in cartile bisericesti. Devenisem foarte zelos in credinta mea, vroiam sa fac foarte multe penru Dumnezeu. Chiar imi venise ideea nebuna ca sa imi parasesc familia si sa ma calugaresc. Am si facut astfel numai ca atunci cand am ajuns la un schit, staretul lacasului mi-a explicat si am inteles ca, atata vreme cat nu exista o buna invoiala intre mine si sotia mea, faceam un pacat inaintea Domnului. M-am intors rusinat de isprava mea insa in timp, usor, usor, inima mea de crestin s-a racit... Asa am ajuns si am parasit si viata din biserica..

In prezent...
Au trecut anii. Din 2006 lucrez intr-un sistem militar – la pompieri. Totul (convertirea mea) a inceput in anul 2009 cand am cunoscut doi colegi de alta confesiune. Alta decat ortodoxa si alta decat cea in care sunt acum. Sunt o fire foarte sociabila, iar intr-un grup am tendinta de a fi lider (recunosc acest defect si ma rog Domnului sa lucreze smerenie la caracterul meu). Aveam mereu tendinta de a-i coontrazice, de a-i provoca insa ei imi raspundeau doar cu versete din Biblie... un teren necunoscut de mine. Iar ceea ce imi repetau mereu era ca nu vor ca sa fac ca ei nici sa merg dupa ei. Doar sa citesc, pentru ca argumentatiile mele aveau un suport subred, nefondat, nascut din dorinta de a-i arata pe ei gresiti in "sectarismul" lor.

Asa am ajuns sa citesc Biblia - bineinteles ortodoxa. Numai ca ceea ce citeam acolo se regasea mai mult in expunerile lor pasnice decat in argumentatiile mele vehemente. Apoi am inceput sa ma rog si sa cer de la Dumnezeu sprijin, lumina, intelepciune. Asa a devenit cititul Sf.Scripturi o placere... O nevoie launtrica ma impingea sa citesc mai mult si mai mult in Noul Testament iar intalnirile noastre se transfosmasera din discutii aprinse si ironice in sfaturi pline de intelepciune Biblica. Ca si confirmare aveam aceasta certitudine - Biblia ortodoxa cu care verificam in detaliu orice subiect.


Am fost si la ei in adunare si cu ei impreuna la evanghelizari insa inima mea a ramas intr-o bisericuta, dintr-o alta confesiune, unde m-am si botezat, repet: conform convingerilor mele biblice.

Nu fac aici nici un fel de lobby, de prozelitism. Sub nici o forma. Sunt dintre putinii din confesiunile heterodoxe care considera ca in biserica ortodoxa este mantuire si am convingerea ca sunt asemenea celor putini la numar dintre ortodcsi care considera ca nu numai in biserica ortodoxa exista mantuirea. Crezul meu este ca da, mantuirea este numai in Biserica lui Hristos, Biserica de pe fata intregului pamant, indiferent de denominatiune, Biserica tuturor vremurilor de 2000 de ani incoace.

Eu stiu ceea ce cred. Eu stiu in Cine ma incred. Cred cu tarie in tot ceea ce fac inaintea lui Dumnezeu. Imi place sa studiez . Biblia? Nu o stiu pe de rost cum gresit am lasat sa se inteleaga. O am la dispozitie electronic in doua versiuni ortodoxe, in engleza, precum si originalele in ebraica, respectiv in greaca. Nu ma mandresc cu asta. Subliniez faptul ca nu sunt "purtat" de vant. Citesc din Sfintii Bisericii Rasaritene: Origen, Sf.Ioan Gura de Aur, Sf.Vasile Cel Mare, Sf.Antonie in plus m-am abonat si la newsletter-ele acestei comunitati ortodoxe. Insa in paralel citesc mari evanghelisti si misionari ai lumii, prin care s-au increstinat locuri de pe acest Pamant.

(..)

Ma rog Domnului nostru Iisus Hristos sa aduca lumina, intelepciune si dragoste in inimile noastre, sa Il vedem pe El mai intai si mai apoi sa ne vedem unii pe altii.

Si harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti. Amin.

Ucenic, tu ce intelegi prin prozelitism?

Chiar imi pare rau...
Ei, nu e chiar asa. Penticostalul intelegea prin pocainta ceea ce este:a renunta la pacat si a nu-l mai face. Incearca totusi sa acorzi macar prezumtia de nevinovatie. Altfel nu vei vedea niciodata decat profitori.

Ucenicule, era bine sa nu aplici ideea topicului chiar asa de personal. Dar acum scoate-ti umbrela. :)

de ce se duc oamenii la cultele neoprotestante? Din necunostinta si putina credinta...caci trebuie sa se cearna graul de neghina

Nu era vorba de userul Penticostalul, ci de ce inteleg alti penticostali prin pocainta, oameni cu care intri in contact.

Si mie Ioana. Si cred ca stii bine la ce ma refer.

Mama şi bunica m-au învăţat de mică să nu mă las vreodată atrasă de secte, precum şi să nu apelez vreodată la ghicit, vrăjitoare etc. M-au mai învăţat, evident, şi alte lucruri bune :-)

Nu aş putea spune exact de ce au pus accentul pe acest pericol al sectelor... Văd însă că au avut o judecată sănătoasă în acest sens.

Am avut şi eu o perioadă lungă în care am fost mai mult despărţită de biserica în care am fost botezată, însă când am simţit nevoia să regăsesc drumul cel bun, nu m-am gândit nicio clipă să plec din biserica pe care nici nu o cunoşteam prea bine. Mi se pare de bun simţ să iei o decizie în cunoştinţă de cauză, iar primul pas în acest sens a fost să (re)încep să frecventez slujbele bisericii noastre, să mă spovedesc şamd. Şi am început să primesc răspuns(uri) la întrebările mele. În orice caz, sunt fericită că nu am dorit niciodată să plec din biserica ortodoxă, chiar dacă uneori mi-a fost mai greu...

Trebuie sa intreb cine este responsabil pentru necunostinta ortodocsilor care pleaca la np? Nu am vazut ortodox care sa Il fi cunoscut pe Hristos si sa plece in alte parti. Dar BO nu se ocupa de catehizarea propriilor credinciosi, asa ca ei cauta in alte parti.

Nu toti oamenii gandesc ca tine, nu toti cauta in interiorul propriei Biserici, pentru ca nu constientizeaza pacatul apostaziei. Daca circumstanta face sa intalneasca un np, omul acela nu va mai incerca sa cunoasca Ortodoxia, fiind alimentat de celalalt cu invataturi conforme propriului cult si de cele mai multe ori intorcandu-l impotriva propriei Biserici. ( in special martorii fac asta)

Da' nici în alte părţi nu se face catehizare ci prostire. Pentru că dacă s-ar face catehizare, pastorii, profeţii, guru şi cum s-or autodenumi "din alte părţi" ar rămâne singuri, "propovăduind" la perete sau la oglindă.

daca nu cunosti bine un animal, spre exemplu oaia, atunci nu te duci sa aflii mai multe informatii despre oaie, mergand in vizuina lupului

Chiar sunt curioasa ce catehizare face biserica penticostala?

Frate, e trist, într-adevăr, faptul că până la acea vârstă nu L-ai cunoscut pe Hristos, deşi erai botezat. E dureros că foarte mulţi dintre ortodocşi trăiesc aşa, cei mai sinceri dintre ei numindu-se „creştin cu numele”, neavând treabă cu Biserica.
Dar, odată ce ai ajuns să te bucuri de cunoaşterea Evangheliei, nu te-ai gândit că fraţii tăi ortodocşi sunt şi ei flămânzi cum erai tu, şi că ai putea să le descoperi şi lor ceea ce ţi s-a descoperit ţie, fără a-i rupe de Biserica în care s-au născut? Ai gustat, cu adevărat, şi ai văzut „că bun este Domnul”, căci te-ai împărtăşit din cuvintele vieţii celei adevărate. Însă împărtăşirea de Hristos nu se rezumă la cuvintele Evangheliei, ea fiind deplină în Biserică. Gustând din Cuvânt ai lăsat deoparte, ignorându-le, Tainele prin care harul mântuitor se dăruieşte celor ce cred în El.

Cum l-ar putea constientiza cand nici macar nu stiu ce este acela? Sau nu stiu macar ca Biserica lor poate sa le ofere mantuirea?
Ioanna, multi dintre ortodocsii care trec la np nu sunt nici macat ortodocsi, caci in afara de un botez pe care nu l-au constientizat si nu si-l amintesc, nimic nu ii face ortodocsi. Sunt oameni necredinciosi, fara Dumnezeu, dar de la care BO cere pastrarea credintei pe care nu au avut-o niciodata...

Unele oi confunda alte oi cu lupii, de frica intunericului. :)
Nu e vorba de a cauta informatii, ci de a trai mantuirea. Mantuirea se descopera omului, omul doar recunoaste ca a gasit-o. Cu faptele nu te poti contrazice.

Eu nu ma astept ca tu sa recunosti ca secrantii ar putea face ceva bun. Dar ei explica omului pe inteles Evanghelia, mai ales ideile principale. Si fara sa cante in timp ce vorbesc. ( Nu am nimic cu Sf Liturghie, isi are farmecul ei, dar e destul de ineficienta pentru catehizare).
Am vrut sa cumpar si eu o carte de dogmatica ortodoxa ca sa invat cate ceva, insa limbajul folosit da impresia ca ortodoxia este rezervata numai unui cerc restrans, obisnuit cu un anumit tip de vocabular, foarte descurajant. Si nu ma mir ca multi ortodocsi nu isi cunosc credinta. Mai caut insa carti mai pe inteles...

Ei le arata ceea ce "trebuie" pentru a-i desparti de Biserica istorica. Odata ajunsi la ei, eventual le mai explica doctrina cultului lor.

E adevărat că astea sunt motivele. Însă cauzele necunoştinţei lor ne aparţin tuturor, cu deosebire celor care au datoria să-i înveţe pe credincioşi – pe cei care vor să înveţe, bineînţeles. Sunt şi preoţi vrednici, care-L mărturisesc prin întreaga lor viaţă pe Hristos. De la unii ca aceştia nu cred că pleacă uşor cineva spre alte culte. Însă acolo unde credinţa e trăită formal, comunitatea e într-o gravă suferinţă spirituală, e bolnavă. Şi, din nefericire, am impresia că nu sunt doar câteva parohii bolnave, ci întreaga ţară îmi pare mie că e bolnavă spiritual.
Iar dacă vrem să ne vindecăm, cred că e foarte important să recunoaştem întâi de toate că suntem bolnavi, nu doar să ne batem cu pumnii în piept că noi şi numai noi deţinem Medicamentul.

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, preot ortodox, un om "la mare cautare" printre enoriasi. un slujitor foarte gospodar, ctitor de biserica, si care nu pleca de la sfestaniile facute la mine in casa fara o contributie financiara (chiar daca modesta) a rupt la propriu orice legatura cu mine cand a aflat ca m-am pocait.

Ei bine, omul care trebuia sa discute cu mine despre Hristos si mantuire (in loc de calculatoare, software, foto etc) ei bine, omul acesta s-a suparat nevoie mare cand i-am spus ca L-am gasit pe Hristos.

Cu cine ziceti voi sa discut?

Un alt preot ortodox, un om de asemenea evlavios si cucernic, si el un bun slujitor in ochii enoriasilor (prieten de familie, stiu bine ce vorbesc), cu vizite la Muntele Athos si la Ierusalim, care a ctitorit si el o biserica, a avut o atitudine ceva mai "pastorala".

Si la invitatiile d-lui ma duceam cu bucurie, stiind ca marturisesc cuiva apropiat si intelegator bucuria descoperii Lui Hristos. Si acum suntem buni prieteni si intalnirile noastre sunt o reala bucurie. Am avut insa o mare deznadejde in ceea ce-l priveste cand, in timpul discutiilor noastre la biserica d-lui am fost martor la ceva foarte urat. A vazut reactia mea si de atunci nu m-a mai chemat. Am ramas prieteni insa am vazut adevarata fata a omului spiritual, nu cea pe care cei mai multi o afiseaza si singura pe care enoriasii o vad.

Cu cine ziceti voi sa fi stat de vorba cata vreme Singurul care imi vorbea in tot acest timp era Dumnezeu revelat in Sf.Scriptura?

Acum Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a chemat la Sine, si ca m-a facut, prin Hristos, un fiu al Sau.

Binecuvantat sa fie Numele lui in veci!

Care este atitudinea penticostalilor fata de un frate care trece la alt cult?
Stiti ca pastorii d-voastra refuza inmormantarea daca omul n-are platita zecuiala anuala sau ce dati la biserica?
(Asta o spun ca tot v-ati legat oarecum malitios de contributii financiare). Stiu un caz de anul acesta, in care o familie penticostala din Cluj a venit la un preot ortodox sa-l roage sa vina sa spuna o rugaciune la groapa, pentru ca "fratii" au refuzat sa-i tina slujba, neavand platita cotizatia, iar oamenii erau "disperati" si se gandeau: cum sa-l ingroape, asa, ca pe "un caine"? Fara contributia financiara neplatita, nici n-au vrut sa auda de inmormantare. Inca n-am auzit ca BO sa te dea afara din cadrul ei, daca n-ai posibilitatea sa platesti anual o contributie.

Deci cei care aţi plecat din biserica ortodoxă aţi plecat pentru că eraţi în căutarea mântuirii? Asta (mântuirea) este o dorinţă care aparţine unui nivel mai "avansat".... Eu m-am (re)apropiat de biserică atunci când viaţa mea o luase razna, şi simţeam nevoie de sprijin aici, pe pământ... În fine... fiecare face ce vrea, doar că, sincer, nu prea înţeleg ce mai căutaţi pe un forum creştin ortodox ?!

Fenomenul de care se discută pe acest topic nu are proporțiile unei mișcări de mase și cred că titlul e exagerat de patetic. De fapt, părăsirea așa-ziselelor ”biserici istorice” este o consecință naturală a orizontului de credință a persoanelor și nevoilor strict naturale ale acestora. În momentul când mântuirea este propovăduită cu accent pe necesitatea salvării de iad și izbăvirea de suferința veșnică, problema relației omului cu Dumnezeu capătă nuanțe instinctuale destul de evidente celor care analizează problema fără ochelari de cal. Pe scurt, bunăstarea generală a omului depinde de satisfacerea câtorva condiții stringente: sănătate, hrană, adăpost și siguranță pe termen nelimitat. Mântuirea neoprotestanților se situează în prelungirea acestora, propunând o soluție de ocolire a angoasei morții cu păstrarea caracteristicilor vieții acesteia, dar proiectate într-o dimensiune sublimată. E ușor de intuit că felul ăsta de pune problema vine ca o mănușă unei tipologii umane numeroase formată din indivizi care și-au ratat speranțele de fericire în viața aceasta și nădăjduiesc să o regăsească după expirarea duratei terestre a existenței lor. Pentru acesta e nevoie însă de argumente suficient de persuasive logic: o poveste metafizică rezultată dintr-o lectură manipulatorie a Bibliei, comunități exaltate care să lase impresia că trăiesc ceva, o anumită moralitate a vieții adepților cu vechime și, ca un carolar, un stil de viață care nu solicită o trezvie continuă a propriei libertăți, întrucât ea este deja prescrisă dinainte.

Da, multi cauta mantuirea. Nevoia de mantuire nu este o nevoie avansata, ci una primordiala. Daca venim la biserica pentru orice altceva decat pentru mantuire, deja am ales gresit. Biserica exista pentru ca exista Hristos, iar Hristos nu a venit doar pentru a sprijini oamenii intr-o viata scurta si trecatoare, ci pentru a ii mantui oferindu-le viata vesnica.
Deocamdata raspund la niste intrebari care mi s-au pus. Credeti ca ar trebui sa ii ocolesc pe ortodocsi? Nu am nici un motiv.
Patetic sau nu, titlul este doar un raspuns punctual la o intrebare. Multumiti-va cu el din respect pentru cel ce a intrebat.

Nu stiu de la altii, vorbesc despre mine. Ii spuneam sotiei mele care cocheta la inceput sa vina in biserica in care ma duceam eu, ca daca nu se poate obisnui cu rugaciunea in comun - o particularitate a penticostalilor - voi merge cu ea ori la baptisti, ori la crestinii dupa evanghelie.

SI asta pentru ca nu vedeam nici atunci, cum nu vad nici acum penticostalismul ca fiind denominatia denominatiunilor in crestinism. Impartasesc doctrina penticostala, insa de dragul sotiei mele, as fi plecat la baptisti, cata vreme ea dorea sa Ii marturiseasca lui Hristos, in apa botezului, credinciosie pana la moarte.

De aceea mesajele mele nu sunt penticostaliste la modul arbitrar, ci hristice.

Daca as sti de un asemenea caz in biserica mea, nu as mai sta o zi.

Insa ptr. ca ai adus vorba. Pastorul meu a fost chemat intr-un, pe 1 ianuarie, deoarece familia unui crestin de al nostru, dintr-o localitate rurala (care nu avea cimitir in administratia locala) a vrut sa-si inmormanteze mortul taman in ziua de revelion. Si pentru ca preotul incepuse sa "sarbatoreasca" trecerea peste ani, cu cateva ore mai devreme, a fost chemat pastorul nostru care, dupa cateva refuzuri "neortodoxe", a reusit intr-un final sa imbune pe preot sa permita inhumarea in cimitirul bisericii.

Greu de crezut, nu-i asa? Si eu ma "crucesc". :)

Pentru mine respectul nu e convenție socială ci o reacție lucidă la provocările realității. Prin urmare, nu numai că n-am să mă mulțumesc cu titlul din motive de politețe, ci chiar am să atrag atenția userilor asupra formei sale manipulatorii și mincinoase, reprezentativă pentru ideologia religioasă care-i servește ca fundal.

Pe mine mă cam deranjează avalanşa de mesaje şi opinii ale celor ce aparţin altor culte... e drept că pot să sar peste ele... asta şi fac de cele mai multe ori...

Tocmai asta facem Annyta, sa aratam oamenilor ca mantuirea este in Hristos Iisus, nu in fapte, ci in credinta in El si in jertfa Lui mantuitoare.

Nu tine de un nivel "mai avansat", caci ea este oferita in dar celui ce o crede, nu ca rasplata pentru fapte. Pentru faptele noastre vom primi fiecare o rasplata, dupa credinciosie si motivatia cu care le-am facut.

Mantuirea nu este pentru "avansati" ci este chiar primul pas in viata de credinta:


- "Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Iisus." (Fapt.15:11)

- "Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu." (Efes.2:8)

- "Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?" Pavel si Sila i-au raspuns: "Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta." (Fapt.16:31)

- "Daca marturisesti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit." (Rom.10:9)

-"El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii, (2Tim.1:9)"

Mantuirea aceasta ne obliga acum la umblarea in curatia data de El, in neprihanirea ceruta de El, in sfintenia in care El ne-a asezat "...sa ne curatam de orice intinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu." (2Cor.7:1)

Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin.

şi asta nu se cheamă prozelitism?

Nu, Annyta, ci evanghelizare.

See the difference?

forget about it!

nu ţi-a cerut nimeni să mă/ ne evanghelizezi.... vezi-ţi mai bine de mântuirea ta!

Deci: cind sinteti in Biserica Ortodoxa doriti sa-L intilniti pe Domnul nostru in preotul ortodox, iar cind sinteti in adunarea protestanta doriti sa-L intilnitit pe DOmnul nostru in Sfinta Scriptura. Incercati sa faceti un exercitiu simplu: cautati-L pe Domnul nostru Isus Cristos atunci cind sinteti intr-o biserica ortodoxa, iar cind sinteti la adunarea protestanta incercati sa vinati greselile pastorului, sa le inventariati, contorizati si sa le faceti publice, eventual. Atunci veti fi credibil, ca masurati cu aceiasi masura toate. Pina atunci sinteti putin subiectiv (ca sa nu spun indoctrinat de-a dreptul).

As vrea sa va amintesc ca cu citeva pagini in urma userul N.Priceputu v-a pus o intrebare. Astept raspunsul dumneavoastra la intrebarea pusa.

Intelege ca ce facem noi nu este pentru unii ca voi care sunteti crestini in adevar, copii de Dumnezeu.

Sunt multi pe aici care nu inteleg mai mult decat parastase si sarbatori. Acelora si multora ca ei le este destinat mesajul Evangheliei.

" "Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi." (Marc.2:17)

Binecuvantari!

Deci am lămurit scopul vostru pe acest forum. Prozelitism sună într-adevăr prea a blană de lup năpârlit, era nevoie de un cuvânt (evanghelizare) care să credibilizeze masca de oițe cuminți și dispuse la dialog ”frățesc”.

Carevasăzică ucenicul ne confundă și el, precum pseudoevangheliștii occidentali care au luat cu asalt România imediat după '89, cu niște aborigeni dintr-o insulă uitată de lume în mijlocul oceanului Pacific.

Daca nu l-as cunoaste personal pe preot si cazul, nu v-as fi spus. Nu e barfa, e caz real, asa ca domnule ucenic, de fiecare data cand va amintiti de unele aspecte negative ale unor preoti, sa aveti in vedere ca nici pastorii d-voastra nu sunt lipsiti de pacat.

Bineinteles, noi n-au auzit in viata noastra de Biblie, noi ignoram Biblia, asa cred np :) Inclusiv domnul ucenic ne spunea ca ignoram cuvantul biblic, doar pentru ca nu intelegem Biblia in maniera lui, de aceea vine ca "eroul salvator" ce ne face evanghelizare, fiind foarte abil in manipularea citatelor biblice, pe care le selecteaza cu atentie.