Citat:
În prealabil postat de Illuminatu
(Post 451333)
Acum ce este pocainta: innoirea mintii sau "intoarcerea omului din toate inima"?
Te cam joci cu definitiile: pocainta este o lucrare a mintii sau a inimii? Este o lucrare a lui Dumnezeu sau a omului?
Ce sa inteleg eu din definitia ta? Cam varza definitia.
|
Cu voia ta, te voi "ilumina". Totul depinde de tine, daca iti pui
inima sa inteleaga...
Prietene, in Sfintele Scripturi apare aceasta definitie. La evrei, in cultura lor,
inima este sediul intelegerii launtrice, profunde iar mintea ramane sediul ratiunii. Si nu se are in vedere aici anatomia omului, la care evreii de atunci nu aveau acces. De aceea, gasim scris:
"Impietreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi si astupa-i ochii, ca sa nu vada cu ochii, sa n-auda cu urechile, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit." (Isa.6:10)
"Le voi da o inima ca sa inteleaga ca Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, daca se vor intoarce la Mine cu toata inima lor [(ebr. shuwb - (daca se vor) pocai]." (Ier.24:7)
Iar pentru ca Domnul a fost evreu, iata aici o definitie din partea Lui:
"Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui, iar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; caci din prisosul inimii vorbeste gura." (Luc.6:45)
...
Citat:
În prealabil postat de Illuminatu
(Post 451333)
Daca pocainta este metanoia - adica innoirea mintii - cum are loc doar o data-n viata?
Inseamna ca dupa acest moment unic in viata, mintea omului este complet innoita, deci omul nu mai poate sa pacatuiasca.
|
De aceea am si precizat ca aceasta este un "ideal". Acum, pentru ca noi suntem oameni si alunecam, iar deseori cadem, ajungem si pacatuim.
Din acel moment pacatul pune un zid de despartire intre noi si Dumnezeu si singura rugaciune care mai poate fi ascultata este cea a pacatosului, care vine cu
"pocainta" - dorind sa se intoarca de la calea lui, la cea a Domnului.
A, ca la spovedanie pot fi unii care spun detasat, parca amuzandu-se sau chiar laudandu-se: "Am facut si asta si asta...", aici avem de a face cu o marturisire rationala, adevarata dar superficiala.
Pe cand marturisirea din
inima, marturisirea profunda, a omului care doreste nu doar iertarea ci si schimbarea din adancul fiintei, aceea este facuta cu
"pocainta". Si doar aceasta este primita, pentru ca are in vedere nu marturisirea ca scop ci o viata noua, la picioarele lui Dumnezeu.
"In adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata..." (2Cor.7:10)
...
In concluzie: pocainta =
gr.metanoia;
ebr.shuwb, este o innoire a individului la nivelul mintii cel mai profund - (
lb.greaca), sau la nivelul inimii, a launtrului lui - (
ebraica), o schimbare radicala de la o viata pacatoasa la una din Dumnezeu.
------------------------------------------------------
