Suferinta baiatului neinsurat
 

Loc de văicăreală pentru bărbați pe tema ”nimeni nu mă vrea”!

I-am dat ciocolată,
Dar mi-a spus "nu, nu, nu, nu, nu!"

I-am dat îngheţată,
Dar mi-a spus "nu, nu, nu, nu, nu!"

Of, ce n-aş da,
Să-mi spună "da, da, da, da, da!"

ati facut un topic similar cu cel al fetei nemaritate...ideea nu as zice ca e rea, insa putin cam neproductiva, nu stiu in ce masura tinerii de gen masculin sufera din punctul asta de vedere...eu nu cunosc pe niciunul, insa fete as sti cateva.

Băieții se pricep mai bine să ascundă gunoiu' sub preș. E sub demnitatea msculină să te lamentezi, imediat îți scad acțiunile la bursa matrimonială.

Poate o fi bun și topicul ăsta la ceva.... s-or mai găsi frustrări compatibile, nevroze comune, jeliri convergente șamd.

Toţi bărbaţii e nişte porci.
Am mai zis-o şi de aceea mă repet.

Un bărbat dintr-o bucată, care nu zice azi una, mâine alta. Domnule, jos pălăria ! La dumneata cuvântul zis este cuvânt spus !

Păi nu e corect, băieţii neînsuraţi au avantajul competitiv al....vârstei !
După o anumită vârstă (cred că pragul psihologic e pe la 30 de ani), femeile sunt etichetate în categoria 'acţiuni nerentabile' pe piaţa bursieră a măritişului (conform judecăţii discriminatoare că 'dacă n-a luat-o nimeni până la vârsta asta asta, sigur are vreun defect major'). În schimb (şi aici subliniez partea cu...nu e corect!!! :-) bărbaţii trecuţi de 30 de ani sunt incluşi în categoria 'acţiuni profitabile', le creşte valoarea la bursă , conform teoriei că 'dacă nu s-au însurat până la vârsta asta înseamnă că au trăit bine, au avut parte de femei/bani/carieră/etc,etc suficient de mult încât să nu simtă nevoia de însurătoare' . Nu aruncaţi cu pietre, am expus doar mentalitatea populară. În plus, multe femei tinere preferă bărbaţii mai maturi, însă reciproca (femei mature, preferate de bărbaţi tineri) nu e valabilă.

Aşa că nu prea mi se pare întemeiată suferinţa bărbatului neînsurat, înrudit cu femeia nemăritată prin prisma celibatului, însă diferenţiat de ea prin percepţia lumii (burlac râvnit versus săraca fată bătrână).

PS: 23 de ani, single :) Nu sufăr (deocamdată) deloc din cauza nemăritişului, ca să-l numesc aşa.... ba chiar mă bucură. Am văzut prea multe căsnicii ratate, prea multe cupluri nefericite, prea multă singurătate în doi, ca să-mi doresc ceva ce pare frumos doar privit din exterior, conceptul de mariaj fericit mi se pare deja utopie. Dac-o vrea Dumnezeu să fie, va fi, dacă nu, c`est la vie :).

Acuma ce n-am înțeles.... cer albastru sau ceară albastră?

Dacă n-ai înţeles... atunci e ceaţă albastră.

Ceață albastră
peste jalea noastră...

Mulțumim pentru încurajări... Băieții nefericiți îți vor fi recunoscători!

eu credeam ca discutiile se poarta in context crestin, ce ai scris mai sus, reprezinta niste conceptii insuflate de duhul lumii, de care apostolul spune sa ne ferim: 1 Corinteni 2:12.

Dacă pentru mine, om însurat şi cu trei copii, topicul acesta nu mai este de actualitate, în schimb e un loc bun ca să mă plâng retrospectiv.

La mine a fost greu tare. Nu aveam de loc lipici la fete, dom'le ! De socializat, mi-a dat Dumnezeu darul să socializez uşor şi să-mi placă să o fac. Dar, când venea vorba de aspectul acesta al relaţiei cu vreo fată, mă tulburam rău de tot, suferind de o teribilă ruşine. Şi, din ce trecea timpul, tot mai greu îmi era. Nici nu aveam stil, adică nu ştiam cum trebuie procedat. Cu ai mei părinţi, nu discutam acest subiect (din vina mea), iar cu prietenii nu-mi plăcea să afle adevărul, adică ce prieten bleg au în gaşcă. Toate tentativele mele, cu zecile ca număr, s-au topit în faşă, adică în etapa de flirt. Suficientă, totuşi, ca să pot invita câte o fată la petreceri (gaşca mea, formată din oameni experimentaţi, cum încercam să pozez şi eu, era tare veselă şi erau petreceri frecvente). Şi atunci, se petrecea un lucru incredibil, asupra căruia nu am nici azi o explicaţie. De câte ori apăream cu câte o fată la petrecere, prezentând-o drept "prietena mea", la petrecerea respectivă veneau multe fete singure. Care de care mai frumoase, deşi, unele, îmbufnate că sunt singure, altele se consolau dansând şi flirtând cu primul tont singur găsit. Eu, pe lângă că nu le aveam cu agăţatul, nici nu eram în poziţia să o fac, fiindcă eram, cum ar veni, "cuplat". Ei bine, mă învăţam minte şi, la petrecerea următoare, mă prezentam singur. Nici nu vă vine să credeţi ce se întâmpla: nu mai era niciuna disponibilă, toate veneau cuplate. TOATE. Chestia asta mi s-a întâmplat de zeci şi zeci de ori. Nu, nu mai putea fi o coincidenţă, era clar că e o legitate aici, chiar dacă inexplicabilă a fost, inexplicabilă a rămas. Ajunsesem să cred în descântece (eram departe de Dumnezeu pe atunci şi credeam că porunca I înseamnă numai să nu fiu budist). Aşa am dus-o un liceu întreg, aşa am dus-o şi în facultate. În cazurile (excepţional de rare) în care cunoşteam o fată singură (s-a întâmplat la mare), numai despre "prietenul ei" îmi vorbea, dându-mi, adică, semnal-stop (aşa credeam eu pe atunci, vă daţi seama ce varză eram). Un singur an am avut o prietenă, dar era prea conştientă de frumuseţea ei uluitoare ca să se limiteze la flirturi numai cu mine... Abia pe la 25 de ani s-a întâmplat ceea ce spune BlueSky: au început "să-mi crească acţiunile". Eram aproape absolvent de medicină. Şi singurul...singur dintre prieteni. Pesemne că fetele mai coborâseră şi ele standardele, şi aşa a ajuns actuala mea soţie să se uite la mine.

Povestea asta îmi aduce aminte de legile lui Murphy!

Nu Mihai, e vorba de umorul Domnului.

Cel putin este un thread care nu este lipsit de umor,diferit de cel de provenienta feminina care aduna atatea si atatea neimpliniri:)
Probabil si din cauza ca barbatii care sustin aceast subiect sunt casatoriti ?!?!
Zic si eu...

aidoma dv...mai puțin la ani în rest...:76:

Stii vorba aia: Dumnezeu da,dar nu baga si-n plasa...


@Mihnea Dragomir,extrem de interesanta marturia dvs. cu privire la acele situatii inexplicabile. Cam asa e si la mine,cand nu am prietena mi-as dori sa-mi fac,da' parca nu gasesc nimic. Insa cand am,deja parca vad o gramada de fete singure,care intra in vorba,una mai frumoasa ca alta etc. Oricum nu dau asa mare atentie,mi se par poate simple coincidente...

In fine. Topicul e o "replica" la cel cu suferinta fetelor. Pana la urma nu stiu ce sa zic,nu e neaparat o suferinta,depinde de imprejurari. Mi-e doar sa nu ajunga si forumul asta unul de matrimoniale (ar fi ok macar de ar fi 100% pe considerente crestine). Eu unul am 22 de ani si nu sunt insurat. Ce pot sa zic,mi-am dorit,imi doresc (in sensul ca nu e o varianta pe care nu o exclud),insa nu stiu cat de pregatit sunt. Cand am momente de "singuratate" parca dorinta ar fi ceva mai aprinsa,insa cand am pe cineva langa mine,deja parca nu mai am atata tragere de inima. Exact cum spuneam mai sus,parca e pe dos. Cert e ca sunt destul de tanar,poate inca nu am gasit persoana care sa fie atat pe placul meu cat si pe placul lui Dumnezeu,insa toate la timpul lor. Poate o greseala a fost faptul ca am pus accent si pe frumusetea exterioara,adica fete care sa arate si bine. Deh,astea or fi goangele tineretii...

O alta problema ar fi atasarea prea mare de cele lumesti si modernismul exagerat. Nu stiu,e revoltator,plus ca mai si traim intr-o tara vai de ea,cu posibilitati atat de reduse si saracie la fiecare colt de strada. Sunt dependent de multe lucruri si intr-un fel ma nelinisteste. Cateodata traiesc cu impresia ca daca nu cheltui bani cu o fata si nu o plimbi cu masina,slabe sanse sa o cuceresti. Aici stiu,nu-i bine,insa nici nu prea mai ai de unde alege sincer. Si daca vrei sa agati o pustoaica de 14-15 ani daca nu iesi cu masina nu se uita la tine :21: Deh,democratie,doar asta au vrut parintii/bunicii nostri. Sper doar ca intr-o zi lucrurile sa redevina la "normal",in ritmul asta nu stiu unde vom ajunge. Dependenta de telefon mobil (smartphone),dependenta de internet,nevoie de bani etc. Astea ne omoara! De ex. nu pot sa stau nici la masa daca nu am telefonul langa mine... Oare oi fi la fel de dependent si de nevasta? :)

Daca iti propui sa te duci macar o zi la tara,sa lasi telefonul inchis intr-un sertar,sa nu iei laptopul cu tine eu cred ca este posibil nu?Numai sa vrei,dar ma indoiesc ca asta este ceea ce-ti doresti :)

De ce ar trebui sa fi dependent de nevasta?Nu cred ca este un sentiment placut sa depinzi de nimeni si de nimic.Cel mult o poti iubi,ocroti si respecta.

PS=am mai vazut sexoase cu o cruce mare intre sanii dezgoliti 3 sferturi,deci ai destule sanse sa-ti intalnesti nevasta(si credincioasa si sexy :)

Buna asta :1: Nah,nu se stie niciodata :rolleyes:

Iar legat de ce ai spus anterior: am "studiat" si problema unei vacante la tara,doar am mai fost sa stau pe la bunici. Ideea e ca si cei de la tara acum stau in casa la calculator,au internet etc. Ba nici nu ma mai striga nimeni la poarta,prefera sa sune sau sa dea un sms. Deci stai linistita ca s-au modernizat si taranii cum se zice. Singura libertate mai e discoteca,insa nu ma pasioneaza deloc,cel putin nu bodegile de la tara. Asa ca nu prea vad ce sanse de evadare mai am.

Este......

Păi, tocmai a început să mă gâdile un pitic pe creier că ar merge şi un thread despre "suferinţa bărbăţilor însuraţi", acolo să vă ţineţi.........

Suna bine,numai sa fie spre folos :)

Mai myself, doar nu vrei sa te insori acuma! Nu e cam devreme?

Am corectat un pic.

prietene, tu ai TOATA viata inainte

Da, și noi ăștilalți începem să avem toată viața înapoi!

ai cumva 60 de ani?

La 60 e gata?

Threadul asta e de-a dreptul amuzant :21:.

Nu prea contează numărul, cât sentimentul că ce-a mai rămas de parcurs înainte e mai puțin decât ce-a rămas îndărăt.

Ca să ne înveselim puțin, vă propun un catren alcătuit în spiritul topicului de față.

Bărbatul pentru femeie
E-un zăvor ce n-are cheie
Femeia pentru bărbat
E o pernă fără pat .

M-a destins sa citesc acest thread..:1:
Dar pentru cei care au glumit doar pe jumatate: eu cred ca este muuuult mai simplu pt un barbat sa se casatoreasca decat pentru o femeie.
In primul rand femeia este educata spre pasivitate, trebuie doar sa fie aleasa ( ca floarea in glastra). Barbatul are avantajul initiativei.
Apoi, in timp ce barbatul cauta in primul rand la infatisare, femeia cauta in primul rand la atitudine. Mai exact: cum o face el sa se simta (ii ofera siguranta, securitate, confort psihic in care ea se poate deschide emotional.. Femeile sunt centrate pe ce simt, in opinia mea... Dar poate gresesc).
Ceea ce face lucrurile simple pt barbati deoarece toate aspectele care tin de autoprezentare sau trezirea unor reactii in celalalt sunt educabile.
(Am o cunostinta care seduce femei.. El sustine ca este mai simplu decat ABC si in ultimii 10 ani nu a existat o femeie sa-l refuze. Destul de trist, mi se pare, dar asta e realitatea..)

Teoretic. Insa cand te gandesti ca eu la 22 de ani nici nu-s insurat,nici nu am ceva stabil,iar alte fete la 15 ani deja au copil... Se pare ca am ramas mult in urma :21:

Las' ca-ti vine si tie randul!
Adica: nu scapi! :21:

eu an 34 ani si nu sunt inca insurat. Am o relatie stabila, ne iubim amandoi dar inca nu am de gand sa ma insor. E prea devreme! Si tu de "plangi" la 22 de ani?!

Partenera e multumita de aceasta relatie stabila? Pe ea ai intrebat-o? Ea ce ganduri are?
Intreb si au asa ca sa ma aflu-n treaba.....

daca tu la 22 de ani iti faci probleme, eu la 39 ce sa mai zic?
sunt expirat ... :)

Da,asa e. Insa parca e din ce in ce mai greu,viata din ce in ce mai dificila... Cum o vrea Dumnezeu acum :1:

Acum nu stiu cum sunteti voi,insa nu prea as vrea sa ma prinda 30+ si sa fiu tot burlac. Relatii am avut,oportunitati de a pune temelia la ceva stabil deasemenea,insa nu stiu,nu am simtit momentul.

Ma credeti ca inca sunt in dilema? Adica am refuzat sa ma "leg la cap" si nici acum nu stiu daca a fost prostie (in sensul ca am dat cu piciorul unor fete bune) sau pur si simplu nu mi-a venit timpul. Cu timpul voi vedea daca am facut bine sau rau.

Doamne-ajuta!

sper ca prin "relatie stabila" nu intelegi si relatii trupesti.

aceeasi intrebare ti-o pun si tie, daca nu te superi, prin "ceva stabil" ce intelegi? o amicitie?

nu cred ca sunt in masura sa iti dau sfaturi in acest sens.
dar cred ca esti inca tanar pentru a te gandi daca ai "ratat trenul".
pe de alta parte, o data cu trecerea timpului, incepi sa te obisnuiesti cu situatia si dupa 30 si ceva iti va fi tot mai greu sa accepti pe cineva in viata ta, indiferent cat de mult iti doresti acest lucru.
si ca sa-ti dau o explicatie mai plastica din economie, stii ce-i diferentiaza pe oamenii de succes de cei mediocrii? ... primii nu rateaza oportunitatile ...

O persoana cu care sa am o perspectiva de viitor,adica sa ne placem si sa avem planuri de casatorie daca se va putea.

Asa ma gndesc si eu,ca nu e deloc timpul pierdut in cazul meu. Momentan am alte prioritati...