Din Biblie adunate
 

Pentru inceput vreau sa rog adminii sa aiba bunavointa sa nu stearga topicul si nici sa ma baneze pentru ceea ce postez aici, asa cum au mai patit altii, doar suntem pe forumul crestin ortodox, bunavointa si milostenia e la ea acasa aici. Sunt simple intrebari si nelamuriri si astept explicatii de bun simt, explicatii logice.

Am rasfoit un pic vechiul si noul testament si am gasit pe acolo niste lucruri care, zic eu, nu-si au locul.

Iata cateva dintre aceste exemple, exemple de imoralitate as zice, atat am avut timp sa gasesc pana acum, dar probabil sunt mult mai multe.

1.cruzime, barbarism, nedreptate

a.D-zeu a condamnat o lume intreaga pentru pacatele a doua persoane, Adam si Eva.

b.Cand David a efectuat recensamantul populatiei din Iudea impotriva vointei lui D-zeu, acesta nu l-a pedepsit pe David ci pe popor, exterminand 70 000 de persoane.

c. Cand David a savarsit o crima grava trimitandu-l la moarte moarte pe Urie ca sa-i ia nevasta, Batseba, D-zeu a pedepsit pentru aceasta fapta nu pe David, ci pe copilul nevinovat nascut de Batseba.

Mai sunt si plagile Egiptului.
2.Preacurvie
a.Avraam a intretinut relatii cu Agar, roaba sotiei sale iar apoi a alungat-o in pustiu, la moarte sigura impreuna cu fiul ei, Ismael.

b. Lot, pe care D-zeu l-a salvat de la urgia impotriva Sodomei si Gomorei, a avut relatii sexuale cu fiicele sale.

Un alt citat ar fi:

22. Fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui astfel pe Egipteni.

Indemn la jefuirea aproapelui ? - pare destul de nasoala treaba.

(Geneza 19:7-8)Povestea lui Lot, in care acesta era dispus sa isi dea fetele pentru a fi violate in locul oaspetilor sai...

Un om normal nu ar face asa ceva.

Cuvantarea lui Moise dupa ce da israelitilor un celebru decalog:

Numerii 31

14. Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile miilor şi pe sutaşii care se întorseseră de la război, şi le-a zis Moise:
15. "Pentru ce aţi lăsat vii toate femeile?
16. Căci ele, după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsă asupra obştii Domnului.
17. Ucideţi dar toţi copiii de parte bărbătească şi toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideţi-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lăsaţi-le pe toate vii pentru voi.

SCLAVIE:

Levitic 25:

44. Dacă vrei să ai robi şi roabe, să-i iei de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpăraţi robi şi roabe.
45. Veţi putea să-i cumpăraţi şi dintre copiii străinilor care vor locui la tine, şi din familiile lor, pe care le vor naşte în ţara voastră; ei vor fi averea voastră.
46. Îi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o moşie; şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cât despre fraţii voştri, copiii lui Israel, nici unul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.
Si pentru ca toate au un pret, iata-l...

Levitic 27:

1. A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: De va făgădui cineva să-şi afierosească sufletul său Domnului, preţuirea ta să fie aşa:
3. Preţul pentru un bărbat, de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie cincizeci de sicli de argint, după siclul sfânt.
4. Iar dacă este femeie, preţul să fie treizeci de sicli.
5. De la cinci până la douăzeci de ani, preţul să fie pentru bărbat douăzeci de sicli, iar pentru femeie zece sicli.
6. Iar de la o lună până la cinci ani, preţul să fie pentru bărbat cinci sicli de argint, şi pentru femeie trei sicli de argint.
7. De la şaizeci de ani în sus preţul să fie pentru bărbat cincisprezece sicli de argint, şi pentru femeie zece sicli.
8. Iar dacă este sărac şi nu e în stare să plătească preţul, atunci să fie adus la preot şi să-l preţuiască preotul; potrivit cu starea celui ce şi-a dat făgăduinţa să-l preţuiască preotul.
9. Dacă însă va fi un dobitoc, ce se aduce jertfă Domnului, tot ce se aduce Domnului trebuie să fie sfânt.


Acum, ce parere aveti voi despre chestiile astea, zic eu destul de naspa pentru adeptii religiei, pentru credinciosi in general ?

Alţii vă vor răspunde mai bine decât mine şi mai în detaliu. Eu vă spun un singur secret: Dumnezeu ia nu 70 000 de vieţi. El ia TOATE vieţile. Şi pe ale drepţilor, şi pe ale păcătoşilor. El este acela care va lua şi viaţa dv. El v-a dat-o, El are să v-o ia. El este secerătorul. Seceră şi grâul, seceră şi neghina. Le desparte abia după aceea.

Citat:

Acum, ce parere aveti voi despre chestiile astea ...

Poporului ales i-au trebuit mii de ani pana s-a „curatit”, astfel incat sa fie posibila nasterea lui Iisus Hristos in mijlocul lor. Vechiul Testament prezinta istoria poporului evreu, necosmetizata, cu bune, cu rele, asa cum a fost, o istorie a abaterii de la credinta, a suferintei, a razvratirii impotriva lui Dumnezeu, a revenirii la credinta etc, ne arata o lume extrem de cruda cu propriile cutume vechi de mii de ani. Inca din cartea Genezei (4: 23-24) aflam de razbunarile teribile care se practicau in perioadele primitive. Intr-o epoca in care nu exista o autoritate centrala care sa faca ordine in societate, teama de aceste razbunari crunte, puteau descuraja crimele si violenta sau din contra, dadeau nastere la noi violente, care se terminau frecvent in razboaie si exterminari de triburi si clanuri intregi ( Geneza 34: 1-31). Promiscuitatea si incestul faceau ravagii in antichitate, nu doar la evrei, la toate popoarele. (sa nu uitam ca faraonii se casatoreau cu fiicele sau surorile lor si li se parea "firesc") Oamenii aveau o alta mentalitate decat a noastra.

In acest context, a aparut Legea lui Moise, care, chiar daca noua ni s-ar putea parea destul de dura, la vremea respectiva era o norma binevoitoare fata de ceea ce exista atunci in cadrul triburilor lipsite de organizare judiciara, a constituit un progres enorm pentru a modera violenta personala si sociala, moralitatea, pentru a intelege relatia cu Dumnezeu, un progres spre convietuire si progres al relatiilor umane. Sub legea lui Moise adulterul se pedepsea cu moartea, de aceea fiicele adulterine ale Moabului ( Numeri 31:15-18) au fost pedepsite.

Cat priveste sclavia, aceasta era o realitate in toate societatile antice, in mentalul colectiv ea era fireasca. Bilblia ne prezinta sclavia ca o stare de fapt a societatii vetero-testamentare. Trebuie sa intelegeti ca Bilblia nu e o analiza a practicilor sociale si economice in scopul schimbarii sau modificarii oranduirii sociale, ci scopul ei e unirea cu Dumnezeu, ce presupune unirea intre oameni, deci Biblia se ocupa de relatiile dintre oameni, indiferent de statutul lor social. Veti gasi instructiuni cum ar trebui sa fie tratati sclavii (Deuteronom 15:12-15), cum ar trebui sa fie relatia intre membrii familiei, relatia dintre rege si supusi etc.

E bine ca ai avut rabdare sa rasfoiesti Sf Scriptura. Ptr ca doar asta ai facut: ai rasfoit-o. Mult mai bine ar fi fost daca nu ai fi facut-o cu intentia cu care ai facut-o, adica sa cauti greseli. Si mai bine ar fi fost, tocmai ptr ca este un forum ortodox, ca atunci cand nu ai inteles ceva sa te informezi din surse abilitate si nu sa iti dai cu parerea despre ceva ce nu cunosti.
Toate exemplele sunt cin VT. VT se baza pe legea talionului: "ochi ptr ochi si dinte ptr dinte". Dumnezeu dupa caderea omului l-a lasat il lume si i-a dat o lege potrivit asteptarilor lui (adica a omului). Dar legea a avut rol educativ nu mantuitor, pentru ca nimeni nu putea respecta legea in totalitate. Tocai de acolo exemplele de pacatosenie si a unor drepti ai vechiului testament.
In ceea ce priveste pedepsirea intregii omeniri pentru pacatele a doi oameni lucrurile sunt putin mai complexe. Neascultarea singurei porunci pe care le-a dat-o Dumnezeu primilor oameni nu a constituit un pacat personal al celor 2. Neascultarea a dus la caderea firii umane si de acolo "mostenirea" pacatului catre urmasi.

Legea talionului a fost foarte buna atunci, fata de ceea ce exista inainte, a stopat numeroasele abuzuri si in pofida cruzimii, ea a stabilit un principiu de mare milostivire: razbunarea nu trebuie niciodata sa fie mai mare decat ofensa.

Cum era inainte de legea talionulului? Razbunari extrem de sangeroase: "Am ucis un om pentru rana mea şi un tâlhar pentru vânătaia mea. Dacă pentru Cain va fi răzbunare de şapte ori, pentru Lameh, de şaptezeci de ori câte şapte" (Gen 4,23-24).

Legea talionului era adresata judecatorului (Deuteronomului (19,16-21), singurul care o putea aplica, deci nu s-a dat pentru a fi aplicata de fiecare persoana in parte. "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" nu a fost inteleasa in mod literal, era vorba numai de un mod de a exprima ca nici o pedeapsa nu trebuie sa fie superioara ofensei primite, insa era lasata la aprecierea judecatorului alegerea pedepsei juste, pentru a nu exista nedreptate. Iisus Hristos a fost cel care a introdus spiritul iertarii, care a incercat sa-i faca pe oameni sa constientizeze ca razbunarea, oricat ar fi de justa si controlata, da nastere la noi resentimente si implicit, nu are loc in viata crestina. Legea talionului se adresa judecatorului, invatatura lui Iisus era adresata omului ofensat si ranit, deci el n-a abolit legea talionului, ci a aratat ca ea poate fi depasita de comportamentul omului.

Citat:

În prealabil postat de apophis (Post 442381) Pentru inceput vreau sa rog adminii sa aiba bunavointa sa nu stearga topicul si nici sa ma baneze pentru ceea ce postez aici, asa cum au mai patit altii, doar suntem pe forumul crestin ortodox, bunavointa si milostenia e la ea acasa aici.

La al catelea cont sunteti pe acest forum sau de unde stiti ce au patit "altii"? In loc de copy-paste al unui text ce circula pe diverse site-uri, ati fi putut sa cititi sectiunea Vechiul Testament, unde sunt discutate multe din punctele pe care le-ati evidentiat. Nu ati avut curajul sa postati si titlul "Bilia nu e un model de moralitate", pe care l-ati dat atunci cand ati postat textul pe alte site-uri? :) Eu cred ca n-ati rasfoit deloc Biblia, ci doar v-a incantat parerea materialistilor francezi ce numeau Bilblia o calauza de imoralitate si le-ati copiat textul. Daca ati fi citit-o, ar fi fost imposibil sa nu faceti unele conexiuni.

Nu am postat pe alte siteuri, stiu de ele si de parerea materialistilor francezi, e chestie de cultura generala. Am vazut pe net si am cautat si eu, spre uimirea mea chiar se gasesc in biblie, de asta am si zis ca am rasfoit-o.

Am zis sa nu fiu banat pentru ca au fost banati alti useri care au scris despre extraterestri, fara a aduce jigniri cuiva, erau doar discutii si totusi cuiva nu i-a placut discutia, cenzura nefiind o practica normala in zilele noastre, mai ales pe un forum ortodox unde lumea intra sa afle raspunsuri sau pareri ale celor credinciosi.

Dvs nu credeti bine ce credeti, chiar am cautat in Biblie. Cat despre a cauta si citi pe forum, e destul de dificil, este un forum stufos, ca sa zic asa, sunt multi useri si multe discutii, mi-ar trebui ore intregi sa citesc.


O alta nelamurire este partea cu arca lui Noe. Din cate stiu se dau chiar si dimensiunile arcei, fapt care ma aduce in situatia in care nu inteleg cum au putut incapea cel putin sute de mii de specii intr-un spatiu relativ mic.


Inteleg faptul ca in vremurile alea era nevoie de niste legi scrise si puse in practica in asa fel incat sa-i sperie sau sa-i pedepseasca pe cei care le incalcau, fiind vremuri salbatice, ca sa zic asa. Totusi, ca cineva sa dea ordin sa fie omorati toti copiii de parte barbateasca si femeile ce au cunoscut barbat iar cele care nu cunoscusera barbat sa le pastreze pentru ei, mi se pare barbarism acceptat de Dumnezeu. Pentru mine chestia asta este inacceptabila.

D-voastra nu ati citit Biblia, doar ati verificat daca unele pasaje chiar exista in Biblie. Daca ati fi citit-o, ati fi inteles-o, insa n-aveti cum sa o faceti din moment ce v-ati limitat la extragerea unor pasaje, izolandu-le de context. Studiati Scriptura cu intentii curate si toate dilemele vi se vor risipi. Daca va limitati la gasirea de (aparente) contradictii, nu veti depasi stadiul asta.

Deci credeti ca poate exista vreun context in care uciderea a zeci de mii de copii (precum in povestea cu Moise) sau masacrarea intregii populatii a unei regiuni sa fie actiuni justificate si corecte moral?

"Justificate şi corecte moral", când vorbim de Dumnezeu, este absurd. Dumnezeu nu trebuie să se justifice faţă de nimeni, inversul este adevărat: toţi au de justificat în faţa Lui. La fel este şi "corect moral". Dumnezeu nu este ţinut a fi corect moral. El este Binele.
El a ucis nu zeci de mii de copii, precum în "povestea" cu Moise. A ucis pe TOŢI copiii cu ocazia Potopului. Niciunul nu a scăpat. Aşa a considerat El: este în rolul Lui aici. Cum poate Binele să ucidă ? Cum poate să răspândească molime, să pedepsească cetăţi cu foc şi tot pământul cu apă ? Judecându-l pe Dumnezeu, dv plecaţi de la o prezumţie: aceea că viaţa în trup e valoarea supremă. Egalizaţi răul cu suferinţa şi moartea, aici este eroarea. Când Dumnezeu pedepseşte cu boli şi cu moarte, cu molimi şi venirea altor neamuri, El urmăreşte un bine. Un altfel de bine decât îşi închipuie materialiştii, cu mintea orientată exclusiv spre vizibile.

@FlaviusM

Legea talionului:

22. Atunci Faraon i-a poruncit intregului sau popor: "Tot copilul de parte barbateasca ce li se va naste Evreilor sa-l aruncati in Nil, pe fete insa, pe toate, sa le lasati in viata".

Si a zis Moise : "Asa graieste Domnul: - Pe la miezul noptii voi trece prin Egipt. Si'n tara Egiptului va muri tot cel intai-nascut, de la intai-nascutul lui Faraon, cel ce-i urmeaza la tron, pana la intai-nascutul roabei de la rasnita si pana la tot intai-nascutul dobitoacelor.

Faraon avea o responsabilitate fata de poporul sau, in calitate de suveran absolut si “zeu”, cum era privit de popor, iar abuzul se plateste uneori aspru, caci doar asa omul poate sa constientizeze si sa-si asume in mod responsabil consecintele actelor sale.

Cu alte cuvinte tu ne spui noua ca, de exemplu, in vremea inchizitiei Dumnezeu a hotarat sa moara mii de oameni din cauza faptului ca nu aveau aceeasi parere cu biserica. E cam acelasi lucru cu masacrarea femeilor si copiilor din vremea lui Moise, nu conteaza ce se intampla, toate sunt prin voia Lui, stie El de ce se intampla.

Deci pana si Dumnezeu aplica legea junglei, cat de zeu ar fi El, tot legea junglei primeaza. Cel mai puternic castiga, nu conteaza prin ce mijloace. Suna a comportament omenesc sau animalic, omul fiind un animal mai evoluat, un mamifer.
De la Dumnezeu am pretentii de judecata si comportament etic si moral, nu de comportament de jungla.

Ce pretentii puteti avea daca nu-L cunoasteti, ce asteptari sa aveti daca n-ati intrat intr-o relatie cu El? Relatia omului cu Dumnezeu e un continuu schimb de daruri. Daca nu-i daruiti nimic, nici macar o farama de incredere in justetea Sa, nu veti stii sa primiti darurile Sale. Sunteti plina de preconceptii! Sursa unor abuzuri in perioada Inchizitiei nu este Dumnezeu (ce facil aruncati vina asupra Sa), ci proasta intelegere a oamenilor, ignoranta e sursa abuzului.

In justetea Sa ? Pai priveste in jurul tau, priveste lumea in care traim si vei vedea ca mult prea multe lucruri sunt injuste, oameni nevinovati sufera din cauza altora care isi bat joc de ei si nimic nu se intampla, lucrurile continua in acelasi stil.

Si cine e de vina? Dumnezeu sau absenta lui Dumnezeu din viata oamenilor? Daca oamenii ar avea o relatie personala cu El, aceasta s-ar reflecta si in relatia lor cu semenii. Decaderea spirituala a societatii e evidenta.

Wow, da ce tupeu sa-L iei pe Dumnezeu la bani marunti! Nu esti nici primul, nici ultimul care a expediat eins, zwei, dosarul „Dumnezeu”. Am auzit chiar ca intr-un tribunal american, Dumnezeu a fost dat in judecata, si bineinteles, gasit vinovat. Urmeaza doar sa fie prins si inchis.

Perfect, faraonul respectiv daduse un ordin imbecil si cu intentii criminale. Ce vina aveau copiii egipteni pentru asta?
Din moment ce in contextul povestii din Biblie dumnezeu este prezentat ca fiind o zeitate omnipotenta, ce anume l-a impiedicat sa-l pedepseasca pe acel faraon si nu pe copii? Si daca aceasta pedeaspsa colectiva avea un scop "moralizator", ce concluzie trebuia trasa si de catre cine? Daca dumnezeu intentiona cumva sa fie venerat si de egipteni, a cam gresit.

Cata vreme nu exista nici o dovada concreta a existentei unei realitati alternative celei materiale pe care o cunoastem, ceea ce spuneti nu este decat justificarea ideologica a unor masacre.

Nu e tupeu, e constatarea realitatii prezentate in carte. Consider ca cercetez, gandesc, vreau sa aflu cum functionau mintile celor care au scris povestile alea.

Dumnezeu, in cazul in care exista, nu cred ca ne vrea prosti. Nu e pacat sa gandesti sau sa-ti pui intrebari.

Niciodata n-am inteles prin ce metode vor ateii sa inteleaga modul de actiune al unei Fiinte care nu exista. Cum poate cineva intelege trasaturile unei fiinte care nu exista? E ilogic.
Cum poate cineva intelege realitatea transcendenta, pe care o neaga aprioric?
Cum poti intelege ceea ce negi?
Cu toate astea, nobody talks so constantly about God as those who insist that there is no God.

Pai cum demonstreaza teistii ca Fiinta exista? Plus ca daca e fiinta inseamna ca face parte din lumea noastra, deci nu mai poate fi omnipotent. Nimic din ce exista nu e omnipotent, indestructibil sau cum mai vrei tu.

Cum poate cineva sa inteleaga realitatea transcendenta pe care o promoveaza?

Aproape de fiecare data cand un ateu cere sa i se demonstreze existenta lui Dumnezeu (de parca Dumnezeu e o teorema analizabila), imi aminesc de o metafora destul de sugestiva referitoare la modul in care ne raportam la realitatea vazuta si nevazuta.

”DISCUTIE INTRE DOI EMBRIONI IN PANTECELE MAMEI

Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!”


Mutatis mutandis, e aceeasi dilema. „Embrionul intuitiv” nu are cum sa-i demnostreze „embrionului robit de necesitatea dovezilor”, ca mama e oriunde in jur. Prin extensie, ca Dumnezeu nu este ascuns decat de prea marea lui apropiere. Ii spune numai atat: „doar traim IN ea si PRIN ea. Fara ea nu am fi deloc. "

Cea mai mare dovada ca Dumnezeu exista, esti chiar tu, draga Apophis, fie ca crezi, fie ca nu.

Gresit.
Justitia si echitatea exista, chiar daca ele nu sunt o stare de fapt, imediata.
Toti oamenii sunt creditati cu ceva timp, pe urma sunt chemati la raport (adica judecata) si acolo fiecaruia i se face parte dupa cum se cuvine.

Te incurci in limitarile logice si existentiale a unor definitii.
E asa greu sa accepti ca TU nu esti omnipotent si mai ales omniscient iar limbajul/vocabularul reflecta din plin aceste lucruri?

Sigur ca este omnipotent, faptul ca nu exercita omnipotenta pana la absurd doar de dragul definitiilor si paradoxurilor create de cunoasterea limitata a omului, nu inseamna ca nu este omnipotent si vesnic.

Depinde cum gandesti si cum pui intrebarile.
O intrebare pusa prost fara doar si poate denota o prejudecata si poate conduce la un raspuns pe masura (adica tot prost) sau date fiind prejudecatile, chiar si un raspuns bun nu trece prin filtrul unei ratiuni defectuoase care cauta un anumit raspuns simuland doar dorinta autentica de cunoastere.

Pana i se face judecata care i se cuvine, el distruge vietile a mii de oameni probabil, nu cred ca intereseaza pe cineva o posibila judecata de dupa, ma doare fix in cot de ce urmeaza atat timp cat acum cat traiesc, lucrurile sunt nedrepte. E valabil pentru toata lumea.

N-a zis nimeni ca eu sunt omnipotent si omniscient, nici pe departe. Sunt un om intre alte 7 miliarde.

Pe mine ma fascineaza faptul ca voi, teistii, aveti impresia ca Il cunoasteti pe Dumnezeu de parca l-ati fi vazut sau a stat cineva de vorba cu el.

Iti dai seama ca povestea cu embrionii e facuta de cineva cu scopul de a o da exemplu celor care pun intrebari prea multe. Pana acum, stiinta nu a demonstrat ce comunica embrionii intre ei, in cazul in care ar fi capabili de discutii complexe. Daca ar fi asa s-ar naste cel putin einsteini.

Pe mine mă fascinează încrâncenarea cu care voi, ateii, vreţi să vă convingeţi de faptul că nimeni din cei credincioşi nu l-ar fi întâlnit pe Dumnezeu.

Am spus anterior ca teistii au intelepciunea de a astepta rabdatori pe stapanul absent, o asteptare ca anticipare a Prezentei divine, avand capacitatea de a-si conduce viata prin raportare la El , dezvoltand o relatie vie cu cel temporar absent, cu care se pot intalni insa fulgurant. E amuzanta meschinaria atee de a omora speranta, adica singura pe care nu o pot controla. Cel ce crede e tot timpul in dialog cu indoiala, iar cel care nu crede e mereu conectat la orizontul credintei: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“. ( Marcu 9:24)

Citat:

În prealabil postat de apophis (Post 442471) Iti dai seama ca povestea cu embrionii e facuta de cineva cu scopul de a o da exemplu celor care pun intrebari prea multe. Pana acum, stiinta nu a demonstrat ce comunica embrionii intre ei, in cazul in care ar fi capabili de discutii complexe. Daca ar fi asa s-ar naste cel putin einsteini.

Va raspund cu un citat din Stanley Jones : ,,Ştiinţa ia o lacrimă de mamă si o defineşte în termenii structurii ei fizice: atâta apă, atâta sare etc.; dar este oare aceasta definiţia exactă a unei lacrimi ? Religia spune că există şi alte realităţi, idei, valori, sensuri, care folosesc drept vehicul structura fizică a acestei lumi. Deci, pentru a da o definiţie exactă lacrimii, trebuie să luăm în atenţie răspunsurile ambelor discipline.”

Depinde din ce perspectiva privesti viata.
Daca te limitezi la viata de aici, exista desigur inconveniente dar asta deriva tocmai din limitarile de perspectiva.

Dar chiar si aici, daca ti se face o nedreptate si ajungi la tribunal, ce faci?

E ca si cand ai zice, "eu am dreptate si vreau sa mi se faca dreptate ACUM".
Nu vreau sa aud de procese, termene, dovezi, etc. vreau ACUM.

Iti dai seama ce infantila este atitudinea?
Bun..

Atunci probabil poti sa accepti ideea ca Designer -ul e undeva deasupra Creatiei si ca cea din urma are dificultati serioase in a percepe pe deplin pe Cel Dintai.

Ei bine, poate nu toti cei care au pretentia asta chiar au stat de vorba cu El, dar unii chiar da, la un mod sau altul.

Si tu poti, sa stii.

Eu cred ca esti suficient de inteligent ca sa intelegi paralela sau pilda, spune-i cum vrei.

Nu te autolimita.

1. Lucrurile sunt nedrepte, in aceasta viata, din cauza noastra. Suportam consecintele alegerilor noastre.
2. Dumnezeu a facut toate foarte bune. Omul a stricat. Tot Dumnezeu, din dragoste, va reface tot ceea ce omul a stricat. Ba, mai mult, S-a jertfit pentru ca oricine crede cu adevarat, sa aiba o viata vesnica fericita.
3. Daca vrem sa-L judecam pe Dumnezeu, este bine sa o facem in contextul planului Sau. El doreste, in final, ca omul sa mosteneasca o viata vesnica fara suferinta si durere. Chiar si cei care au suferit "nedreptati" (se facea referire la tot felul de masacre descrise in Biblie) au fagaduinta invierii si mostenirii unei vieti vesnice fericite. Ce conteaza o clipa de suferinta (ingaduita, de Dumnezeu, cu un scop bun) pe langa o vesnicie de bucurie!?

"Eu socotesc că suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită fată de noi."(Romani 8:18)

"Dar, după cum este scris: "Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1 Corinteni 2:9)

Avand o astfel de nadejde (pe care Sfanta Scriptura ne-o impartaseste din belsug), il putem "judeca" pe Dumnezeu. Si, vom primi explicatii pentru anumite lucruri neintelese (chiar intrigante).

4. "Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre oameni" (1 Corinteni 15:19).

Am observat ca puneti accent pe viata aceasta. Dati-mi voie sa va spun: aceasta nu este viata adevarata . Abia dupa revenirea Mantuitorului, invierea mortilor si mostenirera vietii vesnice, incepe adevarata viata. Iar aceasta viata adevarata o pot mosteni si cei ucisi in timpul plagilor sau morti in desert in timpul celor 40 de ani de pribegie.

Pe mine ma intereseaza mostenirea vietii vesnice, nu viata aceasta. Cred asta este diferenta care ne face sa judecam lucrurile diferit.



Dumnezeu se dezvaluie oricui vrea sa-L cunoasca, asa cum este El (fara nici un ascunzis). Un exemplu edificator este Sfanta Scriptura (de unde ati selectat lucrurile "rele" scoase din contexrtul mantuirii, prin jertfa facuta de Insusi Dumnezeu).

P.S. Cred in sinceritatea celor ca dvs., care-si pun tot felul de intrebari. Astfel de oameni pot deveni credinciosi adevarati (pentru ca stiu in ce cred sau nu cred). Atat cat se poate cerceta, trebuie sa cercetam, la maximum. Credinta este continuarea ratiunii cercetatoare.

Dar L-am văzut. La nici jumătate de kilometru de casa mea, El este expus, spre adoraţie, în ostensoriu, zi şi noapte.

Iar de stat de vorbă cu El, stau zilnic. În rugăciune.

Pe de altă parte, aş avea curiozitatea ca iniţiatorul topicului să ne spună, dacă e posibil, ce anume îşi doreşte să afle de la noi ? Pentru ce motiv a iniţiat topicul ?

Nu e nevoie sa te enervezi, pari a scrie pe un ton nervozat, nu e bine pentru sanatate.

Am initiat topicul pentru discutii, pentru a afla mai multe pareri, eu nu ma enervez, nici altii nu ar trebui.

In alta ordine de idei, inteleg ca vezi statui sau desene cu Dumnezeu pe unde le vezi, sau ca vorbesti cu el prin rugaciuni, dar de fapt vorbesti singur, e ca si cum ai vorbi cu tine insuti. Ideea era sa aflam cum vorbesti cu El si cum converseaza cu tine.

Multumesc adminului pentru bunavointa si pentru ca s-a dovedit a fi milostiv cu un user oarecare si fara putere.

Toate cele bune!

Toate lucrurile au doi poli, însă aceste două extremități au natură identică diferind numai gradele. Astfel, oricît de mult și-ar dori ateii să se delimiteze și să se raporteze dintr-o poziție superioară față de credincioși, vor rămâne întotdeauna la același nivel, fiind asemenea lor în privința „deschiderii la minte”, doar că la polul opus. Mulți dintre credincioși cred orbește în Dumnezeul închipuit de doctrina pe care și-au însușit-o și mulți dintre atei Îl neagă orbește pe Dumnezeu. Și fiecare, ateu sau credincios, încearcă să-l convingă pe celălalt de propria-i convingere.

Să te facă nihilismul mai „deschis la minte”? Mă îndoiesc. Unii spun că nu există nicio dovadă că există. Dar e vreo dovadă că NU există? Unii cred, alții refuză să creadă (o acțiune la fel de voluntară cu „a crede” doar că în sens opus), dar nici unii, nici alții nu au vreo dovadă concretă a credinței sale. Cel mai bine e să fii conștient de existența unei uși a cărei închuietoare să n-o forțezi nici să se închidă, nici să se deschidă, că s-ar putea să se rupă cheia în broască, și să accepți că există și un alt punct de vedere diferit de al tău, fără să încerci să-l schimbi pentru a se potrivi cu viziunea ta. Măsuri se cer doar atunci când apar elemente de extremism ce dau naștere xenofobiei, rasismului, violenței etc. Dacă omul își găsește un refugiu în rugăciune, lasă-l să se roage.

Unul dintre lucrurile care sar cel mai mult în ochi la ateii militanţi este că, cu cât sunt mai vehemenţi în ateismul lor, cu atât sunt mai ignoranţi cu privire la religie.

Deci: aţi înţeles greşit, deoarece nu mă refeream nici la statui, nici la desene cu Dumnezeu. Puneţi mâna pe un dicţionar, lămuriţi-vă cu privire la înţelesul termenilor pe care i-am folosit, şi apoi mai discutăm.


E un punct de vedere. Dar, ţinând cont de faptul că eu vorbesc cu El, iar dumneavoastră nu vorbiţi cu El, punctul dumneavoastră de vedere este suspect de asemănător cu al unuia care mi-ar zice că nu există pădurea în care eu merg să mă plimb, deoarece el nu a mers niciodată acolo.

Daca eu vin si spun ca in fiecare seara stau de vorba cu extraterestrii, ma crezi sau nu?

N-am cum sa dovedesc asta, dar pot sustine orice.

Dar tu chiar nu poți dormi de grija crezului altuia?

@Goa': Si ce-ţi spun?

Ce înţelegeţi prin "a dovedi" ? Ce fel de dovadă ar fi suficientă pentu dumneavoastră ?

Eu am dat un exemplu , eu nu vorbesc cu personaje imaginare.

In schimb voi sustineti ca vorbiti cu Dumnezeu, ce va spune?