|
despre iubire
Hristos a inviat!
Am citit atat de multe derspre iubire..si evanghelia..si cartzi. nu stiu insa in ce masura am reusit sa o traiesc. ma straduiesc- uneori imi pare ca peste puterile mele- sa iubesc neconditzionat. uneori im pare ca alegerile facute nu sunt tocmai cele mai bune, dar ma rog sa fie mantuitoare, caci asta este ceea ce caut. va rog, impartasitzi-mi putzin din ceea ce cunoastetzi despre iubire. eu ma straduiesc sa intzeleg, sa aplic, sa daruiesc, sa iert, sa devin umila, blanda, buna, sa cultiv virtutzile...toate in numele iubirii. dac cand ma intreb ce estea ea, nu ma multumeste raspunsul in inima. |
am ales
am ales sa ma tzin strong de ortodoxie, dupa mai multe rateuri in alta directzie. astfel ca, in casnicie ma straduiesc cat pot de mult. posturi, slujbe, rugaciuni, etc. multe, multe greseli in schimb.fiecare zi este un nou inceput, nu o continuare si nu stiu cat de bine este asta.ma straduiesc din toate puterile sa iubesc cu adevarat, sa invatz sacrificiul adevarat, daruirea reala si iubirea cea dreapta! dar ceva nu se leaga. am renuntzat la o iubire, inainte de casnicie, o iubire care se implinea de la sine, dar nu era pe calea ortodoxa, ci cu iz oriental. si am spus ca e mai bine sa fiu cu Hristos si sa ma straduiesc sa iubesc, decat sa traiesc o iubire (care era si vindecatoare pe langa implinitoare pe toate planurile si venea de la sine) care nu il contzinea pe Hristos. asa am gandit atunci. au trecut ani de atunci, si vindecarea totala nu apare. poate am gresit pe undeva? poate trebuia sa las totul si sa aleg iubirea aceea? nu mai inteleg nimic. doar va rog sa imi spunetzi ce este iubirea.
|
Deznadejdea
Problema e ca atunci cand ai ales, nu ai facut-o cu deplina hotarare.
Iar astfel ai lasat o portita prin care aghiuta sa iti trimita ganduri de indoiala si astfel sa te faca nefericita. De multe ori si noi ne chinuim singuri. Daca de exemplu vine o situatie mai grea in relatia de cuplu imediat vine gandul "Daca erai cu celalt sigur eram mai bine, mai frumos, mai liniste, etc". Si daca ii crezi gandului ajungi sa te chinui singura, sa suferi. Asta arata si o mare neincredere in Dumnezeu. Ziceai ca era o iubire care venea de la sine. Dar iubirea adevarata nu e niciodata usoara, nu vine de la sine, ci se dobandeste printr-o lupta crancena cu egoismul nostru. Daca diavolul nu dadea cu bombe inainte inseamna ca ceva nu era in regula si lui ii convenea sa va lase in pace. Daca acum te chinuie, cu ganduri, si incearca sa te bage in disperare, in deznadejde inseamna ca ai facut alegerea buna si acum incearca sa te devieze de la ea, ca sa te distruga. Noi nu stim gandul omului, dar Dumnezeu il stie. Si nu degeaba ti-a dat puterea sa te desparti de acel om, desi il iubeai. Poate ca o vreme lucrurile ar fi mers bine, dar dupa o vreme poate ca el s-ar fi schimbat, sau ar fi intervenit prietenii sau familia lui intre voi. Nu ai de unde sa stii ce influenta ar fi avut. Poate ca s-ar fi plictisit, si si-ar fi gasit pe o alta mai tanara si mai frumoasa dupa cativa ani, cand ridurile ar aparea pe chipul tau. Doamne, Doamne i-a vazut inimioara, si daca stia ca ati fi fost fericiti impreuna, aseza lucrurile in asa fel incat el sa fie pe aceasi unda si cu privire la credinta si ce mai era important pentru tine. Dar cum inima lui nu era deschisa, nu a putut. Asa ca sa nu te mai indoiesti ca ai facut alegerea buna. Insa sa nu uiti ca aceasta nu iti garanteaza o viata fara ispite si incercari. Si alaturi de actualul sot vor aparea incercari, tentatii, ispite de ambele parti. De aceea e bine sa vi le spuneti unul altuia si sa luptati impreuna. De aceea e bine sa ai un preot care sa te inteleaga si sa te asculte si mai ales sa se roage pentru voi. Cand te gandesti la iubire, sa te gandesti ce a facut Iisus pentru lume: a murit desi nu facuse nici un rau. Asa multa iubire a avut incat i-a iertat pe toti. Daca vrei sa ai pace in inima, iarta-i pe cei din trecut, iarta-te pe tine, cere puterea sa ierti lui Dumnezeu, si continua lupta pe care deja o duci. Iubirea se dobandeste cu rabdare si jertfa. E normal ca in timpul luptei sa obosesti, sa deznadajduiesti, sa te indoiesti. De aceea nu trebuie sa duci singura lupta, lasa-i pe cei dragi tie (pe sot, pe duhovnic, pe prietena ta cea mai buna, pe mama, bunica etc.) sa iti fie alaturi. Uneori e suficient sa fii tinuta in brate, si ascultata ca sa iti recapeti puterile si sa poti sa revii pe campul de lupta. |
Citat:
Iar asta e doar o farama micuta, poate a miia parte dintr-un intreg, asa cum ne iubeste Dumnezeu pe noi. Daca omul si-ar aminti de Dumnezeu cu acelasi drag asa cum isi aminteste de fiinta iubita, ar deveni sfant pur si simplu... Dar... iubirea omeneasca e o boala de care fiecare se vindeca in timp foarte scurt... |
si care e iubirea omeneasca ?
|
Adevarat a inviat!
E asa de greu sa dai o definitie a iubirii, mai ales cand ai trait o poveste de dragoste frumoasa si acum esti intr-o casnicie care are responsabilitati, care cere sacrificiu, timp sa le faci pe toate si sa fii de toate(prietena, gospodina, femeie cu cariera etc.) e foarte greu! In iubire, esti doar iubita ti se cumpara atentii, flori, primesti invitatii la restaurant...nu ai parte de rufe de spalat, de vase, de pregatit hrana, de strans lucruri prin casa si toate responsabilitatiile ce decurg dintr-o casnicie. Si cu toate astea, faptul ca faci lucrurile astea pentru omul iubit e cea mai mare bucurie! Faptul ca ii daruiesti lui aceste mici bucurii te face pe tine puternica si pe voi! E simplu sa spui nu te mai gandi la el, dar in clipele grele stiu ca asta se intampla, incearca atunci cand ai clipe din acestea sa citesti, sa iei o pauza de la ce faci de la a gandi si sa te apuci sa faci o prajitura, sa-i faci sotului tau o bucurie si in felul acesta iti canalizezi energia pe ceva constructiv. Doamna ajuta si putere! |
am inteles raspunsul..doar ca, unele clipe imi par prea lungi si lipsite de viatza, in loc sa fie nemuritoare! nici nu mai stiu cum e drept de facut. p[oate cu rabdare...multumesc pt raspunsuri.
|
Adevărat a înviat!
Permite-mi părerea, te rog! Spovedania și în special ascultarea, cu sfințenie, de sfaturile venite de la părintele duhovnic cred că eliberează sufletul de povara gândurilor apăsătoare, indeciziei minții rătăcite, și până la urmă, patimilor în care trăim. Mai întâi, să încercăm, cu adevărat, să înțelegem cuvântul și să ne propunem să-l punem la inimă. Ș-apoi să ne îndreptăm toată atenția către faptele pe care le săvârșim. Atât timp cât suntem, în tot ce facem, sub ascultarea unui duhovnic, cred că frământările și dilemele personale pot fi domolite. Altă cale de a păși în direcția cea bună, în viața aceasta, cu limpezimea unei minți care e tot timpul la Dumnezeu, nu știu acum. |
pt aurelia.
citesc foarte mult. si in iubirea dinainte pregateam masa, etc. aveam responsabilitati si acolo. nu de asta ma tem eu. nu sacrificiile, responsabilitatile ori bolile sunt frica mea, ci lipsa de viatza in tot ce traiesc. eu iubesc, zic eu, doar ca nu e acea iubirea spontana, vindecatoare, curata...este mai mult o sfortzare, o respectare a unor reguli, o iubire nu atat de implinitoare. e un fel de singuratate ce o traiesc uneori, cam des. imi plac plimbarile, natura, cartzile, frumosul, calatoriile, ...imi place sa lupt, sa postesc, sa caut, sa aspir la ceva dumnezeiesc...suntem total diferitzi. nu ma simt nici eu foarte iubita. e complicat. nu stiu cum sa fac sa fie bine, ori cum sa fac sa intzeleg daca Dzeu binecuvanteaza cu adevarat aceasta casnicie. nu ma plang de nimic, doar nu as vrea sa fiu caldutza, "caci pe cei caldutzi ii scuip din gura mea" zice iisus undeva. mai degraba vreau sa lupt, in doi, sa daruiesc, sa caut neincetat, sa fac sacrificii pt dzeu, ...ce isi doreste tot crestinul. doar ca el nu vede lucrurile astfel. suntem diferitzi. el e bland si bun, linistit...eu sunt impulsiva, energica...nu stiu. doar as vrea sa traiesc pt dzeu. |
spovedania o fac des, la o manastire, la un calugar...am duhovnic un om minunat, smerit si curat. dar uite ca nu reusesc sa inteleg.
|
Citat:
De fapt iubirea nu se poate numi omenească, din moment ce însuși Domnul se identifică cu ea, însă omenesc e modul nostru de a ne raporta la ea, sau, altfel spus, de a ne împărtăși din ea. Din experiența oamenilor care s-au învrednicit să cunoască iubirea în manifestările ei cele mai înalte, mă refer la sfinți, aflăm că nu putem iubi dacă nu suntem liberi: de patimi, de tentaculele ego-ului, de robia instinctelor, de ideologii și de foarte multe altele. Procesul de eliberare din închisoarea limitărilor de tot soiul se numește asceză sau post, fără de care iubirea nu se poate exprima în plenitudinea ei, fiindcă intră în conflict cu tot ce ne ține prizonieri în noi înșine, iar această luptă o resimțim ca suferință, durere și moarte. Prin urmare, iubirea omenească e asemănătoare situației în care încerci să parfumezi cu cea mai rafinată esență din lume, un cadavru care înaintează spre putrefacție. Până nu stopezi procesul de descompunere, invesându-i sensul spre Înviere, parfumul neasemuit al iubirii nu are parte de biruință, chiar dacă aparențele sunt salvate pentru scurt timp de noblețea înmiresmării, precum un mort proaspăt îmbălsămat. |
asa este. urmaresc sa ma curatz de mizerii, sa calc pe ego, sa transform totul in mine...dar sunt singura dintre noi doi care cauta asta. nu vreau sa scot in evidentza ceva la mine, doar spun ca avem poate aspiratzii diferite. eu iubesc natura, liturghiile, calatoriile, cartzile...lui ii place calculatorul, tutunul, filmele..nu stiu unde gresesc si ce sa mai fac si cata rabdare sa am. ma straduiesc mult de tot.
|
Citat:
|
sa fiu ipocrita? nu stiu. asa ma vezi tu. se poate. dar este intr-adevar un om bun, dar prea comod si nu ii plac sacrificiile. in rest, doar am vrut sa intzeleg mai multe despre iubire pt ca am sentimentul ca o cunosc foarte putzin, uneori deloc. o sa ma straduiesc totusi sa dau mai mult.
|
Citat:
|
multum pt traducere. nu stiu de unde le scot. eram isteatza candva. sunt racita si probabil ca nici mintea nu imi mai merge. nu are un caracter ipocrit, zic eu, dar nu are aspiratie, nici sa se sacrifice pt cei din jur nu prea....intre noi e ceva caldutz...in fine, nu ma simt iubita, nu iubesc cum as vrea, si, in concluzie, mereu ma imbolnavesc, mareu ajung sa ma simt insingurata, mereu devin slaba, tot mai slaba...iar eu, mult timp am practicat diverse, ...orientale..cumva sunt in recuperare...poate nu stiu sa ma daruiesc. in fine, am vrut sa impartasitzi cu mine iubirea...
|
Citat:
Daca tu nu esti sigura ca el este cel potrivit (si nici nu va putea fi vreodata, avand o personalitate profund rigida), dar te-ai obisnuit cu "caldut"-ul, roag-o pe Maicuta Domnului mai multe nopti la rand, in modul cel mai sincer cu putinta, sa te apropie sau sa te departeze de acest om, dupa cum crede ea cu folos duhovnicesc. Iar rezultatul va veni neintarziat. Doamne-ajuta. |
dragul meu suntem casatoritzi..e sotzul meu. la altar.
|
nu ma supar absolut deloc, orice mi-ai spune.el este sotzul meu, in fatza sf altar. doar ca este numai pt el, intelegi? nu cauta sa implineasca voia domnului, sa iubeasca, sa sacrifice, sa rada ori sa planga cu intreaga lui fiintza. si totul este caldutz. eu de multe ori am plecat si am revenit la el, pt ca este sotzul meu si sper ca dzeu in timp sa ne ajute...dar...
|
La o ieșire din sine împreună te-ai (v-ați) gândit? Adică la copii?
P.S. Te rog nu mai scrie „dzeu”. |
Citat:
|
Cred că adevărata iubire e cea a lui Hristos, iar această iubire nu cred că putem experimenta la nivelul nostru...părintele Sofronie pe măsură ce începe să înțeleagă ce a însemnat cu adevărat jertfa lui Iisus (noi nu înțelegem și nici măcar nu știm că nu înțelegem) vorbește despre dragostea cumplită a Mântuitorului....cred că tot despre această dragoste vorbesc și părinții (Evagrie, Ioan Scăraru etc.) când spun că ea vine după despătimire....ori noi știm că nu nu riscăm să ajungem la despătimire prea curând...:)....nădăjuiesc că dacă îi vom urma lui Hristos vom începe să ne asemănăm cu El și pe măsură ce vom deveni asemenea Lui și iubirea noastră va începe să se transforme în iubirea lui Hristos....pe Cale ne va conduce tot El...iar Calea ne-a arătat-o: rugăciunea din grădina Ghetsimani, patima pe cruce, coborârea cu sufletul la iad și Învierea...recomand cartea părintelui Sofronie „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”(traducere Noica nu Ică)
|
eu va multumesc mult pt tot si va doresc sa fiti foarte sanatosi, impliniti si fericiti! o sa il rog pe Dumnezeu, din nou, sa imi arate voia Lui. poate pana la urma, voi pricepe.
|
multumesc Vlad. cartea aceasta nu am citit-o. am sa o citesc. cat despre despatimire, ma straduiesc, dar ma simt din ce in ce mai slaba si nu stiu..poate asa trebuie. poate slabeste ego-ul(as vrea). dar uite ca si fizic ma imbolnavesc tot mereu. caut sa renuntz la tot ce ma indeparteaza de Dumnezeu, caut sa inteleg voia Lui, dar sunt ca o stanca, nu pricep nimic.am sa caut cartea.
|
Citat:
|
nu mi-e frica de suferintza. ma tem doar sa nu raman departe de Dumnezeu, sa nu ratez mantuirea si sa nu cumva sa fac voia mea in loc de Voia Lui. dar esti simpatic. ma bucur ca ma incurajatzi si va multumesc.
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Multumesc Mandrule! Imi pare rau ca trec si altzii prin asta...stiam ca nu sunt caz unic, dar nu e rau sa intrebi...nu poti sa stii de unde sare iepurele. am sa ma rog Maicii Domnului si am sa imi ascult duhovnicul. sa ne dea Dumnezeu nadejde si credintza si mai ales DRAGOSTE! multumesc tuturor pt tot si ne doresc sa ne mantuim cu totzii!
|
Citat:
Nu te mai forta atata ca lucrurile sa iasa perfecte, sa iasa asa cum le vrei TU. Incearca sa faci lucrurile asa cum simti. E normal sa vrei sa te sacrifici, sa nu fii calduta...dar asta trebuia sa o faci atunci cand nu aveai responsabilitati.Trebuia sa fii mireasa lui Iisus, dar pentru ca nu toate avem puterea de a deveni miresele LUI, hai macar sa incercam sa devenim mai bune cu sotul harazit de Dumnezeu. Daca nu-ti era trimis de Dumnezeu nu ajungeai sa te casatoresti cu el, dar de vreme ce lucrul acesta s-a intamplat gandeste-te ca s-a intamplat cu un rost. Iubirea aceea pe care ti-o doresti tu in casnicie o gasesti dupa mult timp si dupa indelunga lupta. Nu se castiga razboiul dupa o batalie. Si daca stai sa te gandesti bine si tu si el aveti patimi, cum toti oamenii au! Sunt sigura ca stiai ca fumeaza, se joaca pe calculator si probabil alte defecte si cu toate astea ai consimtit sa fii sotia lui, pentru ca asa ai considerat tu. Daca te-ai casatorit cu el gandindu-te ca in 2- 3 ani il schimbi n-ai facut-o bine. Trebuia sa te gandesti si sa-ti pui intrebarea eu pot sa stau cu omul asta cu defectele pe care le are pana la sfarsit.Pentru ca noi femeile gresim enorm atunci cand credem ca-i putem schimba pe barbati asa cum vrei noi. Nu draga mea Daniela, asta nu se face. Singurul care poate schimba pe cineva este Dumnezeu, noi IL uitam adeseam si credem ca noi facem ceva dar nu! Realitatea este ca Dumnezeu ne transforma, ne modeleaza, ne face copii lui dragi si frumosi, despatimiti si lucrul acesta se intampla cand noi IL LASAM SA FACA ASTA. Incercati sa mergeti impreuna la Biserica, sotul tau sa aiba acelasi duhovnic pe care il ai tu si toate acestea fa-le cu multa blandete si dragoste. Iubeste-l pe sotul tau asa cum vrei ca el sa te iubeasca nu-i face reprosuri, nu-l certa, spune-i cu blandete ceea ce ti-ai dori de la el, dar nu cand e in fata calculatorului ci atunci cand ti se pare ti-e ca e relaxat si linistit. Draga mea, ceea ce la oameni e cu neputinta la Dumnezeu e cu putinta. Sa citesti epistola a II a catre Corinteni. Sa nu te dai batuta, sa citesti rugaciunea sotului unul pentru altul si spune-i ca te-ar bucura tare mult daca ar merge cu tine intr-o duminica la Liturghie.Usor se urca dealul, incet invata pruncul sa mearga. Multa blandete si putere, te imbratisez! Doamne ajuta! |
Dupa cum era de asteptat, drumul unui ins credincios incomparabil mai dificil si presarat de obstacole decat cel al "fiilor acestei lumi".
Daniela, duhovnicul tau nu te-a indemnat niciodata sa spui Rugaciunea lui Iisus (o rugaciune simpla, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa!") in timpul liber si, mai ales, in momentele de cumpana cand nu stii ce decizie sa adopti intr-o situatie concreta? Ori in clipe de deznadejde, imputinare a credintei, nesiguranta, neliniste existentiala? |
asa este!
m-a indemnat si fac asta. dar uneori ma aflu daramata. dar totul merge inspre bine. ma bucur ca incep sa ma linistesc. Voia Lui sa se faca nu a mea! va multumesc tuturor si va doresc multa iubire!
|
Citat:
Totul a inceput cu nemultumirea pe care o avea fata de sotul ei. Era intemeiata si pe buna dreptate…cu toate ca era un om bun, era mult prea comod si nu o facea sa se simta iubita. Aceasta nemultumire fata de sot a devenit in timp o obsesie care se tot hranea cu linistea ei interioara. Usor, usor, incepuse sa nu il mai accepte asa cum era el si il voia asa cum si-l dorea ea sa fie. Au urmat discutii, a incercat sa-i spuna ce anume o deranjeaza la el, cum i-ar placea ei sa fie, dar fara rezultat; el nu s-a putut schimba iar ea nu l-a mai putut accepta asa cum era. In timp a intervenit o instrainare care a dus la ruptura totala. Acum regreta mult situatia, si-a dat seama ca totul a pornit usor si subtil de la gandurile pe care ea le-a tot framantat si hranit in mintea ei. Cu toate ca sunt tentata sa-mi spun si parerea personala, ma opresc doar la o concluzie: Vrajmasul incearca sa destrame si sa fure pacea sufletului, sa-l distruga pe om in diferite feluri. Din mica mea experienta, am inteles ca iubirea nu este doar acea iubire pasionala intalnita in filme romantice si in romane de dragoste, iubirea se afla si intr-o casnicie aparent normala, in special atunci cand incerci sa treci peste neajunsurile sotului. |
Te indemn sa iubesti! Tu insuti pe el, acel om care e cum e. Iubirea nu are nici o legatura cu tot felul de lucruri omenesti, cu obiceiuri sau lucruri ieftine. Cand ii spui unui om te iubesc, e ca si cum i-ai spune, ma duc in iad pentru tine cu zambetul pe buze, numai sa te mantuiesti tu! Vei trai vesnic in iubirea mea, niciodata nu te parasi chiar daca nu voi fi langa tine mereu!
Ce spune Sfantul Apostol Pavel despre iubire? Dar Sfantul Maxim Marturisitorul? Dar Sfantul Ignatie Briancianinov, ca ar trebui sa iubim oamenii si in iad, caci acolo e Chipul Domnului Hristos! Spui ca nu ai aceleasi placeri ca si sotul tau? Si ce? Doi monahi au mers in un sat sa cumpere ceva, unul ia spus celuilalt ca va veni inapoi dar apoi pleaca cu o femeie. Celalalt monah il asteapta sapte ani sa vina inapoi si acela chiar vine, pentru iubirea ce i-a purtat-o! Mama Sfantului Grigorie Teologul s-a rugat 40 de ani pentru ca sotul ei sa cunoasca adevarata credinta si cand s-a intors, mare sfant a devenit! Nu ai iubirea de care am vorbit? Roaga-te si aruncate in iadul nevointelor mai presus de fire pentru cel pe care il iubesti! In Imparatie nu va mai fi lupta ci numai dragoste desavarsita in Hristos, dar aici pana la sanga si ultima picatura de viata trebuie sa ne luptam pe noi insine pentru cei ce ii iubim! |
Citat:
In august voi implini 10 ani de casatorie si astfel de ganduri apar imediat, daca le fac loc in minte. Reciteste postarea Ekaterinei. Cat despre iubire.. stiam ce este la 18-20 ani! Atunci le stiam pe toate fara gres! Dar pe cat inaintez in varsta se inmultesc intrebarile, incat pana la urma intelegi ca nu trebuie sa cauti raspuns pentru orice, ci doar sa gasesti o singura certitudine care sa dea sens existentei. Revenind la nedumerirea ta cred ca izvorul iubirii depline este Dumnezeu, la El cautam raspunsul intrebarii ce este iubirea. La un moment ma plangeam si eu unei femei ca nu ma simt iubita si am primit un raspuns folositor. Mi-a zis ca de cate ori sotul ma neglijeaza, ignora, este preocupat excesiv de lucruri marunte (care lui i se par esentiale), sa-mi amintesc ca si eu fac acelasi lucru atunci cand gandurile mele nu se indreapta spre Hristos, ci Il ignor total, iubind,in schimb, cele trecatoare ale lumii (sau mai rau: iubind pacatul). Apoi, am mai primit sfat bun de la preotul care ne-a casatorit. Ne-a avertizat sa nu ne preocupe ce face celalalt pentru mine in casnicie, ci doar ce ii ofer eu sotului. Ce ii ofer eu sotului? Pai daca analizez, stau prost la capitolul acesta. Evident ca incerc sa fiu o sotie buna, dar cum fiecare are alte idei despre sotia (sotul) ideala, pot sa ma straduiesc foarte mult intr-o directie gresita. De ex. eu aveam o obsesie sa-i pregatesc masa cand ajunge acasa, in fiecare zi sa-i gatesc altceva, petreceam mult timp in bucatarie si mi se parea ca deh, asta face sotia perfecta, dar tocmai acest lucru il enerva cumplit. Cu cat ma straduiam mai mult cu gatitul, cu atat era mai iritat.. Dar nu puteam sa inteleg: cum sa nu mai gatesc? De fapt il enerva sa ma vada in postura de gospodina. Cine ar fi ghicit? Mi-a luat vreo doi ani pana am inteles.. Spui ca nu te simti iubita. Ar putea fi o stare de fapt, dar s-ar putea ca tu sa nu depistezi "dovezile de iubire". Deoarece si eu sunt fff diferita de sotul meu, am avut probleme in a identifica lucruri marete pe care le facea pentru mine. Am facut uneori gafe grosolane. Alt lucru pe care-l banuiesc: barbatii sunt foarte sensibili la aprecierile/critical femeilor. Nu am un esantion f larg, doar barbatii din familie.. Dar am invatat ca pe un barbat sa nu-l atingi cu nici o critica deoarece sufera exagerat. De ex. nu are rost sa-i spui ca nu-ti place sa fumeze (este de domeniul evidentei), tot nu se lasa, dar devine nervos. La fel, aluzii gen: nu ma saruti, nu ma imbratisezi etc.. au efect invers (ca sunt percepute ca reprosuri). Mai bine spui ca ti-e frig. Cred ca nevoia de afectiune a femeilor este implinita mai degraba prin copii. De aceea nu este realist sa astepti foarte mult de la celalalt. In nici un caz sa astepti "implinire", ca sa zic asa, te-ai casatorit si va completati reciproc perfect, nu lipseste nimic. Cred ca si casatoria a lasat-o Dumnezeu asa ca sa intelegi ca oricat ai, nu este de ajuns. Ca ceea ce lipseste, numai Dumnezeu poate completa, nu alt om. |
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 00:44:51. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.