O cauza
 

http://www.crestinortodox.ro/diverse/ce-sens-invierea-124505.html
Cei mai multi oameni se comporta ca niste roboti in biserici, dar si in afara lor. Nu stiu, nu pot sau nu vor sa se indrepte spre spiritualitate.
Pentru cei care vor dar nu stiu cum sa dea un sens religiei noastre, poate ca ar fi de folos ca preotii sa explice care este structura omului, ce este sufletul, cine suntem, unde mergem, care este rostul nostru etc., in cuvinte care pot fi pricepute de minte. Biblia este plina de simboluri pe care mentalul nu le poate descifra singur. Abia dupa o astfel de intelegere, cunostintele dobandite vor putea fi recunoscute in textele crestine si in ritualuri. Altfel, cand li se va vorbi de suflet oamenii nu vor intelege nimic pentru ca ei nu stiu cum sa si-l reprezinte.

Intreaga Scriptura pune accentul pe structura omului, pe cunoasterea de sine a omului, doar mesajul lui Hristos se adreseaza sufletului, El patrunde si-l hraneste cu toate harurile Sale. Desigur,nu toti preotii au simtul esentialului si intelepciunea de a face o miscare intre detaliu si sens, nu toti dubleaza cuvantul Evangheliei pe care-l citesc cu o predica pe masura, pentru care ai nevoie de har, insa mai exista si exceptii. Daca unii dintre ei ar renunta la improvizatiile duminicale si ar relua cuvantarile lui Bartolomeu Anania (sensul vietii, sensul mortii, suferinta asumata, apa vie, sufletul tau etc.), de exemplu, am castiga cu totii inca un pas spre fericirea invierii launtrice.

Preoţii fac acest lucru cu precădere la predică. Marea majoritate a ce am învăţat vine nu din cărţi, ci din viu grai: ascultând cu atenţie predicile. Chiar şi acum, când am depăşit etapa unor cunoştinţe fundamentale, încă descopăr multe lucruri noi la predică. Preoţii au un dar minunat de a arunca mereu o lumină nouă, cu toate că pericopele biblice sunt, an după an, aceleaşi.
Deci, părerea mea e că, dacă cineva spune că nu a înţeles "ce este sufletul, cine suntem, unde mergem, care e rostul nostru", acela nu şi-a îndeplinit datoria de a merge duminică de duminică la slujbă, ori, dacă a fost, în timpul predicii se lega la şireturi.

ai dreptate prietene! Intotdeauna preotul la predica explica pasajul Scripturii citit in cadrul Sf. Liturghii si nu numai. Cine este atent invata multe. Ci nu...Parintele Ionel Buga are o vorba: inviem atat cat intelegem! Cine il opreste pe crestin sa-i ceara explicatii preotului in legatura cu ceea ce nu intelege din Biblie? Doamne ajuta!

Bine marturisit. Sfantul Simeon Noul Teolog spunea ca: "Orbul cand isi loveste piciorul de piatra simte; mortul, nu". Sunt multi morti vii in zilele noastre.

Optiunea omului de a se apropia de Dumnezeu tine de vointa sa. Nimeni nu-i interzice sa depaseasca starea de comoditate si sa iasa din ignoranta. Are atatea moduri si mijloace sa o faca. Iti spun sincer ca eu am intalnit preoti care fie in predica lor, fie la taina spovedaniei, s-au straduit sa raspunda la intrebarile scrise mai sus. In zilele noastre avem acces la multe scrieri ala Sfintilor, sunt comentarii si expicatii ale Scripturii, lamuriri in diferite probleme ce tin de religie. Cine este interest de suflet, nu poate sa spuna ca nu a avut unde sa gaseasca raspuns la intrebarile sale. Trebuie doar sa vrei si Dumnezeu ajuta.

Da. Nimic mai adevarat. Fa tu un pas spre Dumnezeu, ca El face zece. Fiecare zi aduce cu ea invataturi noi care raspund si cine suntem si de unde venim si cum primim sau refuzam harul lui Dumnezeu. Dar... e greu. Timpul se scurge intr-un ritm pe care se pare ca fara Dumnezeu, nu-l putem controla si valorifica, iar inchinarea la idoli (orice activitate inafara celor bineplacute lui Dumnezeu) ne umple toata lista de prioritati...
Pentru unii Invierea inseamna cateva minute in fata bisericii, si "luarea Luminii" intre doua telefoane, dupa care discoteca, distractie, gratare, manele etc.
Pentru altii, mai putini, impartasirea bucuriei sfinte in biserica, impreuna cu alti confrati, pana dimineata cand primesc binecuvantarea parintelui si pasca de Pasti.
Ieri am constatat chiar si la cineva in varsta si foarte obisnuit cu biserica si cu posturile, o usoara nedumerire: "Pai cum adica sa ne bucuram cu totii la fel, si cei care am tinut post, si cei care nu am tinut? Daca bucuria ii este ingaduita in mod egal si celui ce se osteneste si celui caruia nu-i pasa, unde-i rasplata?"
O spun mereu, tocmai pentru ca eu insumi am ramas corigent si repetent multi ani la rand: oare cate lectii trebuie sa primeasca omul ca sa inteleaga ca Dumnezeu inseamna dragoste, mila, blandete, sacrificiu si ca asteapta de la noi exact acelasi lucru.
Omule, tu, care astazi ai venit in al XI-lea ceas la lucrul viei si ai primit la fel ca cel care a dus greul si arsita zilei, nu-i asa ca maine vei veni si tu de dimineata? Sau vei astepta iarasi pana la al XI-lea ceas si vei merge la un alt stapan? Daca ai un talant, oare cum il vei inmulti daca in fiecare zi il ingropi adanc in pamant?

dar v-ati gandit ca moartea Domnului are o importanta poate mai mare decat invierea, deoarece prin jertfa Sa pe cruce avem posibilitatea de a ne fi iertate pacatele?

prin astfel de rationamente unii afirma ca Nasterea este mai importanta decat Invierea.
pentru ca daca nu se nastea ...

asta e ca intrebarea pe care mi-o puneam cand eram copil: cine e mai important in actul procrearii? barbatul sau femeia?

Nu exista „moartea” mai importanta decat „Invierea”, pentru ca cele doua nu pot fi despartite, nu poti rupe relatia dintre motiv si scop; taina Crucii e indreptata spre inviere. Daca insusi Mantuitorul n-a despartit suferinta si moartea Sa de taina Invierii, de ce am face-o noi?

Ati pus punctul pe "i". Coborarea ontologica a Cuvantului in randul persoanelor umane (de la nastere pana la inaltare) intru mantuirea noastra e importanta, Iisus Hristos solidarizandu-se cu omul in viata, in moarte si in viata de dupa moarte.

Nici pomeneala! Confuzia asta e generata de diferitele moduri in care e perceputa mantuirea: unii o inteleg in sens juridic, legalist, in timp ce, in conceptia ortodoxa, mantuirea e inteleasa ontologic.

Mantuirea inseamna tamaduirea ontologica, fiintiala, repararea firii umane, care, in urma pacatului adamic s-a rupt de Dumnezeu. Iar tamaduirea ontologica a firii umane nu s-a incheiat odata cu moartea lui Hristos pe cruce.

Doar prin moartea pe Cruce, umanul nu s-ar fi mantuit. Fara Inviere, moartea lui Hristos ar fi fost efectiv inutila. Fara Inviere, nici macar nu se cheama mantuire.
Mantuire, izbavire, eliberare, de ce anume?
Nu moartea era obiectivul ce trebuia invins de catre Noul Adam?
Nu moartea tinea firea umana despartita de firea divina?
Nu de moarte trebuia sa se vindece, sa se elibereze firea umana?
Nu moartea trebuia omorata si invinsa?
Prin ce altceva daca nu prin Invierea Celui-cu-doua-firi?

Dumnezeu nu si-a luat prin Intrupare firea umana ca materie prima pentru jertfa, si nici nu si-a luat-o doar asa, ca si cum firea divina nu i-ar fi fost suficienta, ci si-a luat-o ca sa o repare ontologic, s-o vindece de moarte, avand-o El Insusi inlauntrul Lui.
Si-a luat-o ca sa-i infuzeze din interior exact ce ii lipsea pt. a fi din nou vie si nedespartita de Cel Viu, dupa care sa ne-o „transfere” noua reparata, restaurata, inviata.
Cum anume sa ne-o transfere? Intai de toate prin Botez, prin afundarea in apa sfintita impregnata de har, iar pe parcursul vietii, Luandu-L pe El Insusi in noi, insusindu-ni-L progresiv in toate componentele fapturii noastre pnevmato-psiho-somatice pe Cel ce are doua Firi.

Biserica ortodoxa insista pe asta: in toate, absolut toate componentele pnevmato-psiho-somatice ale omului.
Nu e suficienta doar credinta in El ca simplu asentiment mintal, ci e nevoie sa ni-L insusim pe Hristos si in partea noastra materiala, somatica, trupeasca, concret, palpabil prin Sf. Euharistie: “luati mancati, acesta este Trupul Meu…” (implinind, bineinteles tot ce tine de viata morala).

Degeaba ni-L insusim pe Hristos doar la nivel mintal prin credinta in El, daca nu ni-L impropriem organic, euharistic in intreaga noastra faptura, atat in latura ei materiala, cat si spirituala.
E de neinteles cum acest aspect absolut vital e neglijat de cultele (neo)protestante care considera ca e vorba doar de un simbol.

Pt. ce a lasat Hristos randuiala Euharistiei?
Pt. ce ne impartasim noi in Sf. Liturghie cu Trupul pnevmatizat si transfigurat dar REAL, nu simbolic, al Inviatului?
Pt. ce tot insista Biserica Ortodoxa pe aceasta sfanta taina, fara de care suntem in afara Vietii harice?
Pt. ce a zis Hristos: „de nu veti manca Trupul Meu NU VETI AVEA VIATA in voi?” (! Atentie! N-a zis simbolul trupului Meu!)
Nu tocmai pentru a primi Viata Lui, Vesnicia Lui, Invierea Lui in noi? Noi cum vom putea invia daca nu-L vom avea in noi, atat in partea noastra materiala, cat si in cea nemateriala, pe Cel-inviat, singurul care ne inviaza dinlauntru?

Asta e lectia Intruparii, Mortii si Invierii. Asta e sensul esential al mijlocirii facute de Hristos pt. noi. Trupul si Sangele Lui nu au doar rolul de tap ispasitor pe care il aveau jertfele in Vechiul Testament, ci Cel Necuprins S-a lasat pe Sine cuprins intr-un Trup de Persoana umana, transfigurat tainic in chip de Paine si Vin euharistic, pt. a fi mancat real de cei ce vor sa se mantuiasca, de cei ce vor sa aiba Viata harica si care implinesc tot ce a mai zis El.

Altfel, doar prin credinta ca trupul si sangele Lui mantuieste pur si simplu, fara ca noi sa avem vreo tangenta atat organica, cat si duhovniceasca cu trupul Lui tangibil, nimeni nu are nici un fel de acces la Dumnezeu.
(aviz neortodocsilor!)
Hristos a zis, nu eu! ”De nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea Viata, adica pe Dumnezeu”.

Imi amintesc ca mai demult, am raspuns mai detaliat exact pe aceeasi tema la o postare a Noesisei in care afirma „ca mantuirea ar fi fost la fel de perfecta si fara inviere”, afirmatie care, realmente m-a uimit, ca sa nu zic stupefiat.

Vezi aici daca vrei http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=3199

multumesc pentru explicatii !

moarte de jertfa in scopul invierii mortilor fara propria inviere, nu are sens !

totusi, eu ma bazez pe versetul :
1 Corinteni 11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
cand spun ca Domnul a cerut ca moartea Sa sa fie vestita.

N-ai pentru ce. Imi pare totusi ca inca nu e lamurit esentialul, dar se poate sa ma insel.
Vestirea mortii lui Hristos nu e un scop in sine. Pentru ce ar fi cerut Hristos asa ceva?
Nici moartea Lui nu a fost un scop in sine.
Nici Intruparea lui Dumnezeu nu a fost un scop in sine.

Scopul final al Intruparii e Invierea. Scopul pentru care Dumnezeu si-a luat si firea umana a fost tocmai pentru a o invia (pe ea, firea umana). Iar ca s-o invieze, trebuia sa se lase omorat.

Toate evenimentele care au precedat Invierea Persoanei divino-umane-care-avea–din vesnicie-si-fire-divina, sunt etape necesare, etape sine qua non, fara de care nu se poate, dar nu suficiente pentru eliberarea firii umane de moarte.

Scopul pentru care Dumnezeu si-a luat si firea umana, scopul pentru care a acceptat jertfa e tocmai Invierea acestei firi umane.
Iar ca sa ajunga la Invierea acestei firi umane, Persoana-cea-cu-doua-firi trebuia sa treaca prin moartea Lui ca om ( caci ca Dumnezeu, oricum nu poate fi atins de moarte).

A spune ca jertfa lui Hristos e cumva mai importanta decat Invierea, sau a transmite ideea eronata ca scopul Intruparii a fost jertfa si moartea, iar nu Invierea, e un non-sens.
Ar insemna ca doar de jertfa nu fusese in stare firea umana, in schimb, invierea si-o poate procura si fara ca Dumnezeu sa-si fi luat trup de om.

Mai subliniez o data ca Dumnezeu-Omul nu a inviat pentru El Insusi si nici demonstrativ ca sa-si arate puterea, ci a inviat tocmai ca sa invieze firea umana pe care si-o adaugase prin Intrupare, adaugata tocmai in scopul asta: pt. a o aduce din nou in starea originara de dinainte de pacat, pt. a o modifica ontologic din interiorul ei, pt. a o tamadui din launtru de boala numita moarte iar apoi sa ne-o dea noua.

Asa incat vestirea mortii lui Hristos nu inseamna nimic, daca nu vesteste Invierea firii umane.
Noi cand zicem „Hristos a inviat!” spunem de fapt: ”Firea Noastra Umana a Inviat!” Firea noastra care a devenit si fire a Unuia din Treime. Aceea a inviat.

A inviat in Persoana lui Hristos, urmand sa invieze si in fiecare persoana (ipostas) din miliardele de persoane existente detinatoare ale acestei firi, cu conditia ca acestea (persoanele) sa si-L improprieze haric si organic, treptat pe tot parcursul vietii, in toata faptura lor, pe Cel-cu-firea-umana-unita-cu-firea-divina.

Or, asta nu se face oricum si oriunde, de unul singur la domiciliu sau la asociatia sectei, oricat s-au autoamagi si autosugestiona neortodocsii, pentru care painea si vinul din ritualurile lor sunt doar simboluri.

Scopul impartasirii cu Trup si Sange de Dumnzeu-devenit-Om, nu e doar vestirea mortii lui Hristos, ci e insasi esenta esentelor si conditia fara de care NU vom avea Viata Vesnica in noi: „de nu veti manca Trupul Meu, NU veti avea Viata in voi” (pe langa tot ce a mai randuit El).

Noi cum vom putea invia spre viata vesnica daca nu-L luam inca din timpul vietii acesteia inlauntrul nostru pe Cel ce ne inviaza din interior? Cum vom putea invia daca ne-am impartasit doar cu simboluri si nu cu Trup si Sange de Dumnezeu, disponibil in Potirul Sf. Liturghii Ortodoxe?

Nu vreau sa mai insist pe tema asta, e liber fiecare sa ramana la convingerile (neo)protestante pe care le are. Pe riscul lui, desigur.