Fara indoiala, Biserica este indrumatoarea poporului pe calea vesniciei. Insa indrumarea pe aceasta cale preuspune aplicarea corecta a principiilor si invataturilor crestine la imprejurarile concrete ale vietii, atat la nivel de individ cat si la nivel de societate, adica in relatia cu ceilalti.

Romania s-a decis pentru un drum european, pentru o integrare politica in structurile europene. Insa aceasta integrare politica este imposibil de realizat deplin daca nu se urmareste si integrarea socio-economica si culturala.

Biserica are un rol absolut incontestabil in aceasta integrare a Romaniei. Credinta a fost de multe ori marul discordiei intre est si vest. Necesitatea dialogului cu celelalte confesiuni a devenit astfel indispensabila in noul context al globalizarii. Nu putem avea legaturi cu cei de alta confesiune, atata vreme cat nu ne cunoastem, nu stim ce urmarim, nu stabilim anumite reguli ale colaborarii, ale convieturii intr-o Europa unita.

As vrea sa discutam aici aspectele pozitive ale acestui dialog, urmand ca intr-un alt topic sa le abordam pe cele mai putin pozitive.

Vi se pare legitim acest dialog interconfesional crestin?

1. Ni s-a spus clar sa stam departe de schismatici si eretici - Este o lege, porunca,data de superiorii nostri, intelegi? deci nu se discuta

2. Ne cunoastem, stim ce urmarim, nu trebuie colaborat de nici un fel, Doamne Fereste!

3. Europa unita?, e, aici e buba! pe asta nu mai stiu cum o mai rezolvam, e tare greu... mai ales in contextul de a ramine pozitiv

4. Nu, nu mi se pare legitim

Cum incepi sa introduci cuvinte necurate cum ar fi: dialog interconfesional (dialog presupune ca vorbesti de pe picior de egalitate) cum se sfirseste Ortodoxia.

Daca vor sa vina la noi sa INVETE, atunci da, dar nu sa dialogheze, ci sa stea cu gurile inchise, sau sa cinte cu noi daca vor, atit. Daca vor sa vorbeasca este doar ca sa se roage cu cainta pentru timpul irosit cu alte prostii pina acum.

Nu stiu cit timp ne va trebui sa intelegem ca exista un plan clar de dezmembrare a credintei Ortodoxe, si acest lucru se vrea infaptuit prin diluarea Bisericii noastre, prin "ajustarea" si "modernizarea" ei, a saracutei de ea, e vai de capul nostru daca o fi asa. Dovada clara este APUSUL si ce se intimpla acolo. Dati valul materialismului la o parte si deschide-ti ochii bine!

Nu inteleg de ce tot deschizi aceste discutii inutile ( de dialog cu strainii si modernizare ca sa le facem pe plac de ex. tinerilor) care nu duc la nimic bun. Tinerii?, ce stiu ei, inca nimic!, si ei asta trebuie sa inteleaga, daca vor mai putea, daca nu, asta este!

Purtarea unui dialog cu alte "biserici" crestine este o expresie a iubirii pe care Biserica noastra o are fata de toti oamenii, precum si a faptului ca ea isi asuma misunea de a vesti in intreaga lume invatatura Mantuitorului(poate cozia va zice "de ce sa mai faca asta daca aceia s-au departat de aceasta invatatura", pt ca Mantuitorul a spus "mergand invatati" nu "mergand vestiti", asta este una din misiunile Bisericii: de a invata.)In activitatea sa de transmitere a invataturii de credinta Bis. a intampinat opozitie inca din perioada primara; nu a renuntat de frica sa nu isi altereze invatatura, nu cunoaste aceasta frica ...nici in perioada contemporana nu o cunoaste .Sunt sigur ca dialogul interconfesional este un lucru benefic ( si pt Biserica, astfel indeplinindu-si misiunea; dar si pt ceilalti care au posibilitatea sa se intoarca la cunoasterea Adevarului) si necesar (nu ne putem izola intr-un turn de fildes). Desigur, in acest dialog Biserica va avea rolul de invatator, de parinte plin de dragoste si nu va face nici o concesie in materie de credinta. Sunt pentru un astfel de dialog (dar marturisesc ca am retineri in ceea ca priveste rugaciunile in comun cu celelalte "biserici")

Cozia, reprezinti o atitudine extremista. Cum adica dialog in care sa vina si sa isi tina gura? E o impresia falsa ca ii cunoastem sau ca ne cunosc. Bisericile ortodoxe necalcedoniene au stat despartite de celelalte Biserici ortodoxe din pricina lipsei de dialog, din pricina neintelegerilor de ordin lingvistic si nu din pricina continutului de credinta. Dialogul este absolul necesar, noi slujim Cuvantului, continutul este credinta noastra ortodoxa.

Nu vei putea trai cu vecinii tai in aceeasi curte fara ca macar sa le dai buna ziua, fara sa stii nimic despre ei, fara sa ii ajuti sa inteleaga.....si propovaduirea se face doar la cei care sunt smeriti, credinciosi, etc...
Propovaduirea crestina a inceput intr-un mediu extrem de ostil si aceasta nu i-a impiedicat pe apostoli sa mearga mai departe. Marturia noastra nu trebuie intrerupta, chiar daca acum trebuie sa ducem marturia aceasta celor ce s-au rupt de Biserica primara.

Dialogul este solutia pentru multe probleme....unele probleme nu se vor solutiona niciodata, dar macar ce putem face, sa facem!

sunt de acord cu amandoi. in timp ce iosif poate incerca un dialog, cozia poate sa se retraga intr-o comunitate inchisa si pur ortodoxa. ma gandesc la diferite manastiri romanesti si grecesti. insa... vad exemplu comunitatile evreiesti care sunt foarte "ortodoxe" si totusi convetuiesc cu celelalte comunitati. nucomunicam, nu suntem deschisi, ne salutam cand ne vedem in vecinatate si atat.

Ati discutat vreodata cu catolici? Chiar si cand le aduci dovezi clare ca au schimbat credinta, ei o tin pe-a lor cu papa scl. Intr-un cuvant, oameni buni, catolicii nu iubesc adevarul. La fel si protestantii. Dialoguri se pot purta, dar fara urmari pozitive. Sunt dialoguri sterile, atat timp cat nu se cauta adevarul, ci unirea de dragul unirii.

Nu zic sa nu fie deloc dialoguri, e bine sa existe niste relatii, e salutar ca a disparut dusmania fatisa, ca ne purtam civilizat, ca in anumite probleme (fata de necrestini) putem avea o atitudine comuna. Dar daca se pune problema unirii, a unor negocieri pe marginea adevarului de credinta, cred ca trebuie sa avem o atitudine verticala. Ortodoxia este continuatoarea Bisericii nedespartite si nu trebuie sa uitam asta. Daca am fi mai patrunsi de acest adevar, daca am trai crestinismul si am da marturie prin faptele noastre, n-ar mai fi confuzia care domneste astazi in dialogul ecumenic. Cum sa vada altii la noi Biserica cand reprezentantii ortodocsi n-au aceasta constiinta si sunt dispusi la compromisuri? Asa procedau Sf. Parinti cu ratacitii din vremea lor?

Eu am discutat cu catolicii si nu e nevoie sa le scoti ochii ca il au pe papa sau alte chestiuni. Nu trebuie sa le scoti ochii ca nu savarsesc liturgia ortodoxa, pentru ca asta nu e o diferenta fundamentala, nu e nevoie sa le scoti ochii ca tin postul altfel, nu e nevoie sa le scoti ochii ca nu sunt ortodocsi.

Si dialogul cu celalalte confesiuni nu presupune renuntarea la convingerile tale si punerea in valoare a ceea ce avem comun, pentru ca ura, dusmania dintre religii nu o motiveaza absolut nimic, absolut nimic. Semnul crestinilor este iubirea, nu exist crestinism acolo unde nu exista iubire! Iubirea nu inseamna renuntarea la adevar, inas nici nu inseamna nutrirea sentimentelor de ura, de respingere...

Avem nevoie de dialog mai mult decat oricand, insa niciodata dialogul nu trebuie sa duca la deformarea adevarului, la renuntarea la adevar de dragul ”iubirii”. Dialogul insa poate duce la o colaborare deosebita intre confesiuni.

Nu te mira ca doar dialogul ecumenic a mijlocit milioanelor de ortodocsi din strainatate sa aiba posibilitatea de a merge la o liturghie ortodoxa, adesea savarsita in locase de cult catolice, protestante, etc. Unele locasuri chiar construite cu sprijin de la aceste confesiuni.

Mi-e teama ca cei care niciodata nu au vazut cum stau lucrurile dincolo, vorbesc din nestiinta.

Dialogul este esential pentru inlaturarea umbrelor unui trecut nedrept, dureros....

Mare noroc ca Iisus n-a fost ca noi.Nu se mai mintuia nimeni. Se inchidea El in coltzul lui stiind ca El e cel ortodox si ii lasa pe ceilalti sa crape in legea lor.
De aici incepe problema. De ce ar venii cineva la ortodoxie cind noi nu sintem altfel decit el? Aratam noi iubire cuiva inafara noua insine? Ce avem noi eu, iosif, cozia (numele sint intimplatoare alese) atit de bun in noi incit sa artragem un ratacit? Luminam noi Lumina lui Dumnezeu? Radiem noi iubire? Sintem in credinta dreapta! Asta nu valoreaza doi bani daca nu ne comportam ca atare.
Dialogul trebuie sa aibe loc. Dar trebuie sa fie facut de catre cei care sint ortodocsi cu adevarat nu doar de apartinatori ai bisericii ortodoxe.

Sunt de acord intr-un fel cu dmb insa mai cred ca dorinta de dialog cu celelalte confesiuni este legata de mandrie, ca si cum suntem foarte increzatori in valorile detinute dar nu ne multumim cu atat ci vrem sa ne laudam cu ele in loc sa ne vedem de mantuire. Dialogul religios e ceva foarte complex si serios.
Sper ca sunteti de acord cu mine ca intotdeauna cei buni nu ies in fata, sa fie auziti si deci cei care vor merge la intalniri cu celelalte confesiuni, pentru a vorbi despre bucuria de a fi ortodox, nu cred ca vor fi cei care ar trebui sa fie acolo, prezenti. Deocamdata nu cred ca in biserica noastra exista purtatori de cuvant care sa isi merite aceasta functie.
Mai repede cred ca dialogul e foarte bun daca nu e legat de credinta.
E greu de crezut ca suntem chemati noi, ortodocsii, pentru ca e cineva din celelalte culte interesat de ortodoxie.
Iarta-ma iosif, voi face referire la ideea ta "Dialogul este esential pentru inlaturarea umbrelor unui trecut nedrept, dureros....". Trecutul acesta dureros a nascut sfinti care au marturisit credinta ortodoxa (in cazul nostru). Nu cred ca sfintii acestia se bucura de excesul acesta de ingaduinta si iubire dar care uita de adevar.
Biserica noastra nu este ca cea a sectelor ca sa mearga din usa in usa. Oamenii stiu unde e biserica, vor sa vina, bine, nu vor ... sa ne rugam pentru ei.

Iosif, spui vorbe frumoase, dar este mai importanta trairea credintei si cunoasterea lui Dumnezeu din experienta. Numai atunci nu vom rataci de la credinta.

Referitor la catolici, acestia sunt orbiti de credinta lor in papalitate, care este o mare erezie. Nu vreau sa-i jignesc, dar o descriere mai exacta a lor nu este aceea de crestini, ci de papistasi (=oameni care cred in papa). Am discutat cu multi catolici si pot sa-ti spun ca sunt incapabili sa vada adevarul in aceasta problema.

Daca cei care se angajeaza in dialoguri ecumenice din partea ortodocsilor nu sunt traitori, atunci pot fi sedusi de teoriile lor false. De aceea cred ca trebuie sa lasam pe planul doi vorbaria si sa punem accentul pe traire. Numai cine a gustat si a vazut ca "bun este Domnul" este ferit de ratacirile rationaliste. Sa ne aducem aminte de Sf. Grigorie Palama si sinoadele ortodoxe din vremea lui care au condamnat rationalismul in teologie, afirmand primatul trairii. Sa pastram vie flacara dreptei credinte, ferind-o de intinarile rationalismului.

Pentru ca lumina lui Dumnezeu (harul) sa vina la noi este obligatoriu sa avem dreapta credinta. Sfintii lui Dumnezeu au iubit intreaga lume, dar au pazit credinta.

Cine a sustinut ca trebuie sa ne purtam urat cu ceilalti? Doamne fereste! Dar atunci cand heterodocsii, pretextand iubirea, ne atrag la compromisuri, sa-i refuzam. Politicos, dar categoric. Iubim mai mult pe Dumnezeu decat pe oameni. Mantuitorul a zis mai intai "sfinteste-i pe ei (ucenici)intru adevarul Tau", apoi a cerut "ca toti sa fie una". Iubind adevarul se ajunge la unitate. Unitatea tuturor celor care iubesc adevarul, caci, sa nu ne amagim, nu toti sunt ai lui Hristos.

Daca copiii vostrii ar fi catolici, sau mama sau altcineva drag ar trece la musulmani....tot asa degajati ati vorbii?

Ce e dreapta credinta? Acum se vorbeste de filmul Ostrov. Avea dreapta credinta calugarul ? Avea! Facea el cum s-a hotarit sa se faca in biserica? Nu! Atunci?

Ma bucur ca ai amintit de acest film. Pe mine nu ma mira ca se vorbeste foarte putin la noi in biserica de filmul Ostrov. Poate ca a aparut de prea putin timp sau poate pentru ca multi se simt in pielea staretului mai mult decat in pielea parintelui Anatoli. Daca puteti, uitati-va la acest film si veti vedea ca va lipsea, ca il doreati de mult timp.
Ascultarea nu trebuie facuta doar de parintii pamanteni ci si de Sfintii Parinti. Cei din urma nu sunt coruptibili si nu gresesc niciodata.
Liberul arbitru arata ca tot ce putem face pentru celalalt e sa ne rugam. Obligandu-l la ceea ce vrem noi il indepartam mai mult decat sa il apropiem.
E dureros sa vedem in aproapele suferinta sufletului sau cat timp el este indiferent insa noi trebuie sa ne oprim la rugaciunea pentru ei. Ce urmeaza apoi ... e lucrarea lui Dumnezeu.
Cred ca ne bucura mai mult sa vedem comportament ortodox la un catolic decat sa vad atitudine catolica la un ortodox.

Din fericire, nu sunt in aceasta situatie. Dar, presupunand ca as fi, nu vad de ce as gandi altfel. Noi avem acest dar de la Dumnezeu, dreapta credinta, pe care trebuie sa o pastram curata pentru intreaga omenire. Cel care azi e catolic, sau musulman, sau evreu etc, cand Dumnezeu il va atinge cu harul Sau si va gasi acolo o inima sincera, in asteptarea Lui, si acela va deveni un ortodox. La Dumnezeu nu este partinire, da harul Sau oricarui om este dispus sa-l primeasca.
Nu vreau sa alunec intr-un subiect delicat, acela al limitelor Bisericii. De un singur lucru sunt sigur: de autenticitatea trairii ortodoxe, care-si gaseste exprimarea in sfintii nostri. Daca umblam undeva la credinta, daca permitem sa patrunda in apa limpede a ortodoxiei impuritati, atunci vom falsifica singurul cadru pastrat de Dumnezeu ferit de ratacire. A apara aceasta curatie a ortodoxiei nu inseamna a-i uri pe ceilalti sau a-i lipsi de iubire. Apararea adevarului duhovnicesc in conditiile tulburi de azi este poate cea mai mare dovada de iubire fata de ceilalti. Inseamna sa lasam si urmasilor nostri posibilitatea de a ajunge sfinti, sau, intr-un limbaj sportiv (iertati-mi indrazneala), sa faca performanta. La sfinti se vede cel mai clar influenta dreptei credinte. La noi, oameni de rand pacatosi, lucrurile par mai amestecate si mai relative.

Dreapta credinta este importanta pentru toti, nu doar pentru varfuri. Dar la varfuri se vede mai clar.

Iarta-ma dar nu am inteles cine sunt varfurile.
Referitor la fraza ta "Nu vreau sa alunec intr-un subiect delicat, acela al limitelor Bisericii", eu nu cred ca Biserica are limite. Biserica cea cu "B" mare este biserica biruitoare a sfintilor iar biserica luptatoare de pe pamant doar se vrea a fi cu "B" mare dar numai Dumnezeu stie daca ea si merita.

As vrea sa clarificam o mica erezie aparuta un pic mai sus, respectiv ca Sfintii Parinti nu gresesc niciodata. Sfintii Parinti nu au gresit atunci cand s-au aflat sub inspiratia Duhului Sfant, in rest si eu s-au impartasit de aceeasi fire coruptibila ca si a noastra. Diferenta o face viata pe care au dus-o si legatura lor cu Dumnezeu, marturii vii pentru a ne demonstra ca aceasta cale crestina duce intr-adevar in vesnicie si depaseste limitele acestei lumi materiale.

Rationalismul s-a nascut in filozofie, era necesar ca teologia apuseana sa se apere cumva. Si teologia ortodoxa a raspuns in termeni filozofici diferitelor curente filozofice din antichitate. Deci rationalimsul in teologia apuseana cred ca este justificat, ce nu este justificat este ducerea lui la extreme.

Papa este ceea ce este, insa ramane un episcop dincolo de toate. Pnetru ortodocsi el este un episcop ca oricare altul, un patriarh, daca vrei. Asa a fost mereu pana la introducerea dogmei infailibiltatii. De fapt, aceasta este principala problema intre BO si BC.

Problemele nu se vor rezolva insa niciodata fara ca cineva sa le puna in discutie. Dialogul deschide drumul. Ca orice drum lung, si drumul spre unitatea credintei este unul lung, peste care uneori se lasa noaptea, alteori frigul, alteori zapada, furtuna, etc. Important este ca sa ajungem la capatul lui, acolo unde Hristos asteapta sa ne imbratiseze pe toti deopotriva.

Draga Iosif, imi pare rau ca ai categorisit ca erezie ceva ce ai interpretat gresit. Iarta-ma daca te-am facut sa interpretezi astfel. Eu nu am zis ca Sfintii Parinti nu au fost coruptibili ci ca ei nu mai sunt coruptibili. Nu e normal ca sa consideram ca Sfintii Parinti sunt morti. Ei exista. Oare de ce ti-a placut mai mult sa dai aceasta interpretare?

Iosif, fi mai explicit si spune unde vrei tu de fapt sa ajungi cu aceasta discutie?
...dar fi pregatit sa explici cum va supravietui Biserica in conditiile expuse de tine?

Azi citeam in National Geografic despre imperiul Walt Disney care include si o serie de Mega-Biserici neo-protestante. Conform statisticilor in ultimii 5 ani auditoriul lor s-a dublat. La "sedintele" lor saptaminale vin mii de oameni, de ce? pentru ca li se asigura tot ce le trebuie pentru viata de zi cu zi, cresa, baby-sitting, joburi, magazine, totul este transformat intr-un imens Mall(cuvint folosit de ei)si oamenii declara ca se simt bine. Oare spre asta tinzi tu?, asta vrei?

Ce ai recomanda tu unui american sau vest-european ca religie, dintre toate, daca ai fi intrebat? stiind ca despre Ortodoxie nu cunosc mai nimic, fiind asa de strins legata de traditia din Est, deci este aproape exclus, nici nu ar stii cu ce se maninca.

Sunt de acord cu un dialog al iubirii in adevar.Noi ortodocsii nu cautam adevarul de credinta;el nu este un obiect de cercetare:pur si simplu se ofera.Si se ofera deoarece exista.Si exista deoarece s-a transmis prin predanie si se pastreaza.Asadar,pentru ortodocasi dialogul adevarului in iubire(sau al iubirii in adevar)inseamna asta:discut cu unul de alta parere,din dragoste fata de el,ca sa-i demonstrez unde greseste in cele privitoare la adevar si cum sa fie povatuit la el.Desigur,"dialogul"nu inseamna conferinta sau predica.Va vorbi si partea cealalta.Va face obiectii,contestatii,nu va fi de acord.Dar scopul ortodoxului va fi totdeauna acelasi si neschimbat:depunerea fara compromisuri si cedari a marturiei sale despre adevar si staruinta nesovaitoare in el.Daca exista intelegere in adevar,bine;daca adevarul nu este primit,pleaca cu parere de rau,murmurand"mai bun este un razboi vrednic de lauda decat o pace care desparte de Dumnezeu".Doamne ajuta!

Scuza-ma astrud, nu am preferat aceasta interpretare, ci pur si simplu contextul in care ai folosit acea idee ramane inca neprecizat si ca atare susceptibil de orice interpretare.

Nu m-am grabit sa categorisesc ca erezie, nu a fost un atac la persoana, pur si simplu o precizare. Si nici nu a fost o preferinta pentru o interpretare negativa. E insa nevoie totdeauna de atentie vizavi de chestiunile dogmatice.

Cozia, tu crezi ca Ortodoxia sta in cantitate sau in calitate?

Ce legatura are exemplul prezentat de tine cu dialogul interconfesional sau chiar interreligios? Prozelitismul desi se intampla inca, nu mai este un curent puternic ca inainte. Dialogul vine sa impiedice si aceasta tendinta de prozelitism.

Crezi ca Biserica va supravietui fara dialogul interconfesional? Ce parere ai despre migratia in masa a romanilor de peste hotare si despre viata lor reglioasa? Crezi ca ar fi avut ei posibilitatea sa isi ridice atatea biserici sau chiar sa faca slujbe ortodoxe in biserici catolice?

Aceste lucruri nu ne mai deranjeaza? Ne deranjeaza numai cand nu avem de profitat?

E nevoie de atentia tuturor in problemele dogmatice, ai dreptate. As fi preferat ca urmare sa intelegi exact cum am scris "Sfintii Parinti nu sunt coruptibili si nu gresesc niciodata" nu cum ai inteles tu (nu stiu de unde). Sfintii Parinti acum fac parte din Biserica biruitoare, cea din ceruri, iar contactul cu ei il luam in timpul slujbelor din Biserica noastra pamanteana, in timpul rugaciunilor proprii si, de ce nu, prin scrierile lor sau ale celor ce i-au cunoscut direct, ramase peste timp.
Sper ca acum ai inteles la ce m-am referit.

Referitor la cele spuse de Iosiv.
Cred pe undeva ca se crede ca evanghelicii sau catolici iti ofera ceva cu interesul ascuns de a te aduce in rindurile lor. Nu-i tocmai asa.De zeci de ani prin Europa se tin slujbe ortodoxe (nu doar romanesti) in bisericile evanghelice sau catolice. Nimeni nu a incercat vreodata sa ne schimbe credinta. Au vazut-o ca ajutor fatesc. Au oferit (si nu doar spatiul ci de multe ori f. multi bani) tot ca ajutor fratesc. Ei ne vad frati (mai ales catolicii) pe cind noi ii vedem doar eretici. Dar cind avem de profitat uitam lucrul asta.Adesea.

"Sa ne incredintam Duhului Sfant, lui Hristos si lui Petru" - acesta este unul din sloganurile catolice. Omul Petru - temelia Bisericii.

Cam asa gandesc catolicii si nu vor sa renunte la acest punct de vedere. Asa ca pana una alta, daca un catolic vrea sa fie in comuniune cu noi, n-are altceva de facut decat sa se converteasca ( a se vedea slujba din Molitfelnic).

"Papa este episcopul Romei". Daca privim lucrurile din exterior, ca are formal succesiune apostolica, atunci este adevarat. Daca avem in vedere ca nu mai are credinta dreapta, atunci nu mai este episcop.
Anglicanii au si ei formal succesiune apostolica. Dar ce ziceti, femeile episcop care au aparut la ei (ca sa dau un exemplu relevant) sunt episcopi adevarati?
Noi astazi ne ferim sa rostim cuvinte care pot fi considerate jignitoare. In vechime, cand era vorba de adevarul Bisericii, nu se folosea diplomatia.
Asa ajungem la un alt subiect delicat, ca si cel al limitelor vazute ale Bisericii (nu stiu, Astrud, ce n-ai inteles), anume validitatea tainelor heterodocsilor. Daca zicem eretici, atunci lucrurile sunt clare: tainele ereticilor nu sunt valide. Dar catolicii, anglicanii, etc, ei in ce categorie intra? Daca suntem rigurosi, atunci intra la eretici. Daca suntem ingaduitori, situatia devine mai complicata.
E un subiect delicat. Personal nu ma incumet sa zic mai mult. Numai cine are marturia Duhului poate sa fie transant intr-o astefel de problema. Adica "varfurile", sfintii.

Ai un fel foarte candid si cald de a prezenta un dialog al iubirii. In practica insa, desi sunt de acord cu tine ca ar trebui sa comunicam intr-un fel cu catolicii si poate si cu altii nu cred ca am reusi vreodata sa spunem sau chiar sa sugeram unde greseste catolicismul, acest lucru pentru ei fiind inacceptabil. Este adevarat ca ei sincer ne trateaza ca frati ai lor insa cu indulgenta aici este cuvintul cheie. Iar daca ne pun la dispozitie spatii din bisericile lor pentru slujbe ortodoxe o fac mai ales pentru o chirie, bani, si aceste lucruri le fac uitindu-se de sus la noi desi dau impresia de smerenie.
Noi am putea avea conferinte interconfesionale cu ei, desi nu inteleg care ar fi motivul deoarece ei cunosc foarte bine dogmele bisericii noastre nu este nevoie de alt spectaol de prezentare, pentru ce ?, sa ne aratam muschii duhovnicesti crezind ca prin puterea cuvintului nostru ii vom converti? Daca nu care este motivul dialogului? sa invatam de la ei, ce anume?
Obiectiile si contestatiile au avut deja loc de nenumarate ori in cadrul intilnirilor deci care ar fi motivul pentru alte intilniri? si dupa cum vezi nici nu se intilnesc prea des...
Ce cred ca am avea nevoie este de minuni ca pe vremea Apostolilor, cind lumea asista la nenumarate vindecari si invieri din morti si cu miile se converteau, lasau trecutul cu zeii si idolii in care credeau si deveneau imediat crestini, si cred, si sper ca vor incepe in curind sa apara alte minuni din Est pentru a pune Vestul pe ginduri altfel este aproape imposibil sa schimbi lumea. Fara minuni, cred ca si lor,Apostolilor, tare le-ar fi fost greu sa converteasca lumea.

Frate Bogdane,

Vai de chiria aceea pe care o platim pentru inchirierea locaselor de cult din Apus...iarta-ma ca iti spun, insa e clar ca nu cunosti situatiile din vest. Si de aici, multe neintelegeri si puncte de vedere eronate, intrucat nu cunosti toate datele problemei.

Orice dialog are momente de criza. Asta se intampla si intre ortdocsi, daramite intre ortodocsi si alte confesiuni. E ceva logic, minunat ar fi insa ca aceste neintelegeri sa fie rezolvate in lumina adevarului lui Hristos.

Grigore,

Nu stim care e situatia, e delicata asa cum spui tu. De exemplu, din cate stiu BOR a recunoscut validitatea preotiei anglicane...asta atrage mai mutle consecinte! Parerile sunt impartite si nu ar trebui sa fie asa in privinta unor chestiuni de ordin dogmatic, pana la urma. Probabil ca mult asteptatul Sinod panortodox va solutiona si astfel de situatii si atunci vom sti cu totii care este adevarul si ce atitudine trebuie sa adoptam.

Unii privesc cu speranta la intrunirea unui astfel de sinod, altii cu teama. Vor fi mai multi traditionalisti sau ecumenisti? Vor participa mai multi oameni duhovnicesti sau mai multi rationalisti scoliti la institute ecumenice? Se va face si la noi un "aggiornamento"?

E bine ca in ortodoxie un sinod trebuie receptat de trupul Bisericii, nu are putere de la sine. Va fi important cum il va primi Athosul si alte centre duhovnicesti.

Pr. Prof. Liviu Stan (specialist in drept canonic)
"Este greu sa se gaseasca în scrierile Sfintilor Parinti ceva care sa infirme (…) paralelismul între succesiunea apostolica sacramentala si aceea în credinta a episcopatului sau mai bine zis a preotiei în totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici în chestiunea întreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin caderea din credinta, adica prin ruperea succesiunii în credinta, este exprimata si în hotaririle canonice ale Bisericii si anume în canoanele 46, 47, 68 apostolice;7.II Ec; 95 Trulan, etc. care prevad rebotezarea ereticilor si hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad - episcopi, prezbiteri sau diaconi.
(…) De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramentala fara una de credinta? A admite asa ceva, nu înseamna oare a ne închipui sau a ne face iluzia ca Mintuitorul ar îngadui ca prin puterea harului sfintitor, prin puterea preotiei sa se întareasca si sa se raspindeasca ratacirile, ereziile? Ar fi însa cu neputinta sa se conceapa ca harul preotiei ar avea si destinatia de a servi si minciuna sau ratacirea, nu numai adevarul, si ca Mintuitorul ar îngadui sa fie pus acest har în slujba celor care naruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident ca harul preotiei nu poate fi folosit împotriva credintei sau în slujba necredintei. De aceea el nu poate sa existe la eretici, caci prezenta lui la acestia, ar însemna binecuvintarea pacatului, sfintirea sau consacrarea lui. Ca urmare, în nici un chip succesiunea sacramentala nu poate exista fara succesiunea în credinta"

Vom vedea ce va fi atunci. Important este daca se impune aceasta necesitate a dialogului sau nu.

Crezi ca doar catolicii sunt responsabili pentru schisma de la 1054?

Cred ca era de preferat ca formularea ta "limitelor vazute ale Bisericii" sa fie de fapt "limitelor Bisericii vazute".
Azi daca cineva se ridica sa vorbeasca ca in vremile de care amintesti cred ca stii si tu ca va fi considerat eretic si poate chiar caterisit.
Si problema harului este una importanta de discutat. Harul o data primit este foarte putin probabil sa poata fi luat de la un preot inapoi. Nu e vorba insa despre asta acum.
O prezentare mai directa a Bisericii e cea facuta de marea parte a monahilor atoniti in o scrisoare aparuta in decembrie, anul trecut (scrisoarea o puteti gasi pe internet dupa cuvintele citate):

"Am îngăduit Bisericii luptătoare de pe pământ să se despartă de Biserica biruitoare a Sfinţilor din ceruri şi să se unească cu bisericile şi adunările viclenilor eretici. Am defăimat toţi sfinţii mucenici şi mărturisitori ce au luptat până la sânge împotriva ereziilor, căci arătăm lupta, mucenicia şi mărturisirea lor ca fiind nefolositoare şi fără nici un rost. Oare fericiţii Părinţi ai Sfântului Munte ce au mucenicit sub [Patriarhul Ioan] Vekkos pentru că nu au vrut să-l primească şi să-l pomenească pe Papă la Liturghie nu plâng, văzându-ne că nu numai respingem pilda lor prin tăcerea noastră, ci facem chiar dimpotrivă? Pentru ce, dar, au mucenicit toţi mucenicii de până acum, pentru ce au stat neclintiţi mărturisitorii în credinţa lor?"

Concluzionez ca noi putem sa ne zicem ortodocsi sau catolici insa daca ne indepartam de Biserica din ceruri... tot eretici suntem. Imi pun de mult timp o intrebare. Care e mai mare pacatul, sa crezi ca esti in aceeasi Biserica cu Hristos doar pentru ca esti botezat iar in rest viata ta sa fie cu un interes redus pentru cele duhovnicesti, ramanand in amorteala pana la moarte, sau sa crezi ca biserica de pe pamant e departe de cea din ceruri, a sfintilor (cea in care exista mantuire).
Recunosc ca prefer adevarul decat diplomatia. Multi dintre sfintii ce au mucenicit ar fi putut fi diplomati, ar fi putut sa traiasca in continuare si sa aiba un sfarsit linistit insa ei au ales sa fie cu Hristos.

Catolicii nu, Biserica Catolica insa este.

Daca privim dintr-o perspectiva teologica, cu siguranta Biserica Romei s-a rupt de celelalte Biserici. Daca ne gandim la orgolii omenesti, orgolii sunt peste tot (inclusiv la greci).

Roma s-a rupt de Biserica, nu incape discutie. Numai sa privim la inovatiile lor si e de ajuns. Oricine citeste o istorie a dogmelor sau a spiritualitatii vede schimbarile din Apus.

Yannaras este foarte transant: papalitatea a creat o noua civilizatie, "civilizatia ereziei". Toate "ismele" din istorie sunt rodul acestei civilizatii.

Cum vedeti realizarea acestui dialog? Care ar fi principalele etape ale acestui dialog?

„Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugãri sau mireni. Înapoi la Sfinta Traditie, la Dogmele şi Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!” (A.Boca, Talantii împaratiei, p.197)

Inainte de a da un raspuns mai indarjit chiar si pe acest topic, inainte de a judeca pe ceilalti poate ne ajuta sa ascultam putin acest post de radio.
http://217.156.13.22:7000/
Sper sa va ajute si pe voi sa nu uitati ca suntem in post.
(va rog sa nu considerati acest mesaj o reclama ci doar o reactie a bucuriei descoperirii a ceva ce merita luat in seama)

Doamne ajuta!

Cozia, eu cred ca o mai multa atentie la cuvintele tale te-ar ajuta. De unde atata repulsie fata de oameni incat sa spui ca cei implicati in ecumenism sunt asa cum i-ai descris...Mi-e teama ca exagerezi.

Ortodocsii sunt ascultatori, nu dialogheaza? Asta e echivalentul cu ortodocsii nu gandesc! Atentie...ascultarea se face pana la pacat. Daca m-ar invata cineva sa urasc pe altii pentru ca sunt de alta confesiune, cu siguranta nu as asculta asa ceva. Si, fara indoiala, Dumnezeu ar fi mandru de ”obraznicia” mea.

Nu inteleg de ce te aprinzi asa? E un dialog pe care il purtam intre noi, te deranjeaza?

Daca ar exista atata ascultare cum pretinzi tu...cine stie pe unde am fi, poate niste sfinti, poate niste roboti...

Stai linistit, ascultam de Dumnezeu care i-a randuit pe ierarhi, etc. Insa asa cum ti-am spus, nimeni nu ma poate obliga pe motiv de ”ascultare” sa urasc pe altcineva, sa nutresc sentimente intunecate de razbunare.

Istoria e plina de greseli...ortodocsii au gresit si ei. Sa nu aruncam vina doar asupra unora. Sa ramanem totusi in adevar!