Fericirea...
 

Cugetand acum cateva zile la cele sfinte si la om, am ajuns sa imi pun o intrebare: Este un pacat sa fii fericit (in sensul de vesel, spontan, saltaret, ca fel de a fi) ?

Eu de felul meu sunt o fire sociabila dar trista, ganditoare si foarte multi oameni imi zic mereu ”De ce esti mereu posomorat?”, ”Ce ai de esti suparat tot timpul?” ... exista oameni care au mereu un zambet pe buze si sunt mai mereu veseli ... este un pacat? Eu stau mai mereu posomorat pt ca socotesc ca nu prea am motive pt care sa fiu fericit ... la cate prostii am facut la viata mea, si daca uit pt o clipa de prostiile mele, imi aduc aminte de nefericitele gafe ale altor oameni din jurul meu, mai ales oameni dragi, si ma intristez iar pentru ei ... si apoi ma gandesc ... oare monahii care se roaga fara intrerupere sunt fericiti? Cel putin in viata asta nu par ... Cat despre mine eu aproape mi-am insusit tristetea asta ca parte din personalitatea mea... insa nu stiu daca e bine ...

Va cer asadar sfatul. Va multumesc dinainte.

Este important sa nu ne lasam oarecum in voia lucrurilor spunand, firea e de vina. Am o fire vesela, am o fire posomorata. Uneori firea trebuie schimbata, trebuie indreptata. Un chip posomorat, la limita depresiei, cu siguranta, nu se intemeiaza doar pe vederea propriilor pacate sau pe binele inca nerealizat. La fel, o veselie debordanta, ce da in manifestari penibile, iarasi nu arata a veselie intru totul curata.

Sa nu uitam faptul ca aceste stari sunt molipsitoare (le imprimam in semeni sau le primim de la ei). Cunosc persoane care imi lumineaza chipul, si ma fac sa zambesc, fara a spune bancuri sau glume, fie ele si nevinovate, ci numai prin prezenta lor, prin cateva cuvinte ziditoare de suflet.

Mai mult, cred ca exista un timp pentru fiecare dintre aceste manifestari, dar niciuna din ele nu trebuie sa ne aduca vatamare sufleteasca nici noua, nici semenilor nostri.

"Stiti care-i cea dintai haina pe care o primeste cineva care se face calugar, la slujba calugariei? Unii dintre dvs. ati vazut desigur o slujba de calugarie si ati observat ca cel care se prezinta la calugarie se prezinta intr-o haina alba, care se numeste a veseliei: Fratele nostru (i sespune numele) se imbraca in haina veseliei. Ce inseamna asta? Ca fondul vietii calugaresti trebuie sa fie veselia,VESELIA CONSTIINTEI LEGATURII CU DUMNEZEU. SI ASTA NE-O PROCURA CREDINTA NOASTRA SI RANDUIELILE CREDINTEI.

FARA RANDUIELILE CREDINTEI NOASTRE NU EXISTA ORTODOXIE, IAR FARA ORTODOXIE NU EXISTA O BUCURIE DIN ORTODOXIE. Poate exista o bucurie din altceva, dar bucuria in ortodoxie neaparat este in legatura cu slujbele Bisericii noastre si cu temeiurile de gandire si de simitre pe care ni le dau randuielile de slujba ale Bisericii noastre....

Sfantul Isac Sirul spune ca rugaciunea este o bucurie care inalta multumire."

(Par. Paraian, "Ortodoxie si bucurie", in Ospatul credintei, 2006).

Un adevarat duhovnic al neamlui nostru - un stalp al BOR. Dumnezeu sa ne miluiasca pentru rugacinile acestor sfinti!

Si eu sunt la fel dar nu cred ca e bine. Am observat ca, paradoxal, cugetarea autentica la nevrednicia noastra si la multa rabdare si iubire a lui Hristos, desi e o cugetare care implica un anumit chin, ofera un soi de liniste launtrica, un inceput de nadejde...chinul nu e desfigurant ci creator, ne creaza pe noi insine, incepe sa miste sufletele noastre care zac precum niste cadavre. De aceea, cred ca atunci cand vom ajunge cu adevarat la aceasta cugetare cei din jur vor putea observa daca nu veselie macar o anumita liniste pe chipurile noastre. Stiu ca cei din jur nu trebuie sa ghiceasca amaraciunea luptelor pe care le avem cu patimile si pacatele noastre.

Petru,depinde mult si de starea launtrica,nu numai de cea exterioara care o afiseaza fiecare om (fie ea vesela sau trista). Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Fericiti cei ce plang..."

Multi nu prea talcuiesc cum trebuie acest text.

Doamne-ajuta!

De ce sa fii trist cand Hristos e cu tine? :-)

Nimeni nu poate spune ca emana fericire daca e ros de neputinta de a iubi. Nu suntem fericiti cat timp nu-L iubim pe Dumnezeu, iar fata de aproapele ne aratam indiferenti sau chiar dusmanosi.
Dar avem nadejdea unirii cu Hristos, Cel ce ne da puterea implinirii poruncii dragostei, nu pierdem speranta dobandirii fericirii adevarate.

Multumesc
 

Dragilor, multumesc! De acum inainte voi incerca sa stau ceva mai mult cu zambetul pe buze.

Cred ca una din cele mai scurte definitii oferite secularizarii societatii contemporane, instrainarii ei de Dumnezeu, poate fi formulata plecand de la problematica fericirii.

In acest sens, semnul secularizarii sta in faptul ca tot mai multi oameni au ajuns sa caute fericirea facand abstractie tocmai de Fericirile evanghelice. De aceea, omul instrainat de Dumnezeu este un om profund nefericit, cel mult unul cu o fericire contrafacuta, unul care mimeaza fericirea.

Frumos acest pasaj . Oriunde este bucurie si fericire,acolo este si Dumnezeu. Caci nimeni nu se poate bucura cu adevarat,si din tot sufletul,daca nu e atins de blandetea si mila infinita a Dumnezeirii .
Intre un calugar trist si posomorit ,si un om bucuros,care da slava lui Dumnezeu,cel care se bucura e mai aproape de Dumnezeu.
Caci pustinicia nu e desavarsita decat cand e dublata de fericire ,chiar de ar fi fericirea ochilor care isi plang pacatele

Omul a fost creat sa fie fericit. Insa, pacatul, si alte probleme il fac nefericit. Caci pacatul te desparte de izvorul fericirii - Dumnezeu.
Lumea ofera o alternativa, o alta fericire, si, de cele mai multe ori aceasta e trecatoare si egoista.
Ca sa te bucuri cu adevarat de fericire trebuie sa te imprietenesti cu Dumnezeu, asa cum se spune si in Sfanta Scriptura in Iov, cap.22:

21 Împacã-te cu Dumnezeu si cazi la pace. Atunci bine va fi de tine (vei fi fericit).

Mie mi-a placut citatul care a fost postat astazi pe acest site:

"Cel bun este liber, chiar daca e sclav. Cel rau este sclav, chiar daca e rege". Fericitul Augustin

Cat de greu este sa castigam acea bunatate care ne face liberi si fericiti! Adesea o viata intreaga nu ne e de ajuns! Si cautam fericirea in afara noastra, dar uitam s-o cautam inauntrul nostru.

"Cel ce se increde in Domnul este fericit." (Pildele lui Solomon 16, 20).

Parintele Simeon Kraiopoulos spune ca "nu esti nefericit pentru ca esti crestin, esti nefericit pentru ca nu esti autentic. Starea ta de crestin neautentic iti este povara".

Ne-a spus odată părintele că modul în care ne putem manifesta recunoştinţa către Domnul este a ne bucura. De asemenea ne mai spune părintele că spontaneitatea este bună...

Întristarea pentru păcate şi greşeli ne foloseşte în decizia de a nu le mai face. O dată ce cotim pe drumul cel bun, cred că ne putem bucura din nou, de şansa pe care am primit-o.

Zic şi eu...

Eu cred ca fericirea este relativa si variaza in functie de multi factori. Fiecare om isi poate avea fericirea in ceva mai simplu, sau mai complex. Fericirea este construita chiar si prin intermediul sufletului, prin simplele impacari cu tine asa ca eu nu consider ca este un pacat sa fi fericit!

Daca lucrurile le-a ingaduit Dumnezeu sa fie asa, cine sunt eu sa cartesc? Si daca pot sa fac lucrurile mai bine, realitatea mai frumoasa, atunci am motive sa fiu vesel, ajut cu ceva.
Poti face si haz de necaz si poti cere si ajutorul lui Dumnezeu in situatii disperate dar sa nu pierzi speranta ca Dumnezeu va aranja lucrurile cum e mai bine.
Si sa nu uiti ca lupta cu tine insuti, in incercarea de a deveni mai bun, iti da cele mai frumoase aripi spre fericire.

Petru,uite ce le spunea Apostolul Pavel tesalonicienilor: ,,Bucuraţi-vă pururea.Rugaţi-vă neîncetat.Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.Duhul să nu-l stingeţi.".Si tot apostolul le spunea si filipenilor: ,,Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă.Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape.Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus."

Capu sus frate si cu credinta-n Domnul,martore fiind cuvintele apostolului,mergi inainte cu bucurie si smerenie.Nimeni nu-i perfect,toti ne luptam cu firea noastra,cu caderile si tristetile noastre,cu patimile.Dar frate daca vei intelege motivul bucuriei la care se refera Pavel atunci o sa vezi ca tristetea nu te va mai dobori.Traim doar umbra la ce vom fi,daca vom fi gasiti vrednici,privirea sus si inima in cer,caci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.Hristos a spus asta.Si acolo nu-i tristete frate,in lumina Lui nu exista tristete.Doamne ajuta!+

Dumnezeu insusi ne indeamna la fericiere,la a ne bucura de viata ce ne-a daruit-o.Fericirea cea adevarata este numai in credinta si apoi in dragoste pentru semenii nostri.Fericirea interioara trebuie sa fie si pe fata ta,altfel este numai o masca,nu o afisezi tu ci se afiseaza singura!Da-i voie sa erupa,sa infloreasca natural si nu vei mai fi posomorat pentru ca pacatele tale le-ai "incredintat Domnului si el le-a dat la spate si nu-si va mai aminti de ele" iar tu te vei simti cu adevarat usurat chiar daca"ele vor ramane pururea inaintea ta",cum spune Psalmistul.Cine iubeste pe Domnul cu adevarat nu poate fi trist!Fi vesel deci!

Fericirea
 

Din punctul meu de vedere, pentru ca un om sa fie fericit conteaza cateva aspecte: credinta in Dumnezeu, sanatatea fizica si psihica, sa aiba un sot/o sotie cu care sa impartaseasca sentimente reciproce de iubire, sa practice o meserie care i face placere si care sa-i permita sa traiasca decent si sa aiba cat mai multi prieteni adevarati, pentru a petrece timpul liber intr-un mod placut!
Cam astea ar fi conditiile de baza pentru a fi fericit- cel putin asa consider !

Petru, problema ta vine dintr-o contradictie. O contradictie in care noi toti traim. Anume: cum sa fiu vesel, bucuros si fericit in aceasta lume? Cand vad in jur atat de multe rele, atat de multa suferinta si necaz? cand vad la mine atat de multe pacate? Mai pot fi vesel , bucuros si fericit?
Si pe buna dreptate ca nu putem fi veseli, bucurosi si fericiti, daca acestea, sunt cladite pe lucruri pamantesti si materiale sau mai bine zis din acest veac care este "desertaciunea desertaciunilor". Aici toate sunt schimbatoare, toate sunt stricacioase. Azi sunt , maine nu mai sunt. Si atunci sigur ca nu putem fi fericiti. Greseala noastra este ca ne construim fericirea pe lucrurile trecatoare, vremelnice si nestatornice ale acestei lumi. Iar a afisa o fata zambitoare si o fericire aparenta sa stii ca nu rezolva problema. Nu te straduii sa schimbi mimica fetei, sau sa iti impui o anumita stare care sa induca fericire ca te inseli singur si te hranesti cu inchipuirea fericirii.

Acum am sa iti postez rezolvarea , ce trebuie sa facem ca sa fim cu adevarat fericiti, adica vesnic fericiti. Ne invata asta Sf. Dimitrie al Rostovului. Iata:

"Aceasta lume este plina de tanguire si nu de veselie, de necaz si intristare, iar nu de mangaiere. Nimic nu este intru aceasta lume statornic si nestramutat. Bucuria ei este amestecata cu amar, veselia cu intristarea, slava este schimbatoare, bogatia piere, frumusetea se preschimba in pulbere si cenusa, indulcirea trupeasca se preschimba in duhoare si puroi. In sfarsit toate acestea sunt intrerupte de o moarte napraznica, si pier.

Nimic intru aceasta lume nu este vrednic de bucurie si veselie, nimic nu este vrednic de mangaiere si de adancire intru cugetare, ci toate sunt pline de plans si tanguire. Veacul omenesc este "desertaciunea desertaciunilor". (Eclesiastul 1;2). Caci se naste omul din stricaciune, creste in boli si suferinte, isi cheltuieste viata in tristeti si necazuri, in griji, in furtuni, in intuneric si in toata nestatornicia. Caci pretutindeni sunt necazuri, pretutindeni sunt parasi, pretutindeni sunt prigonitori, pretutindeni sunt lupte si nedumeriri, pretutindeni este teama si frica.

Toata lumea este plina de necazuri si de vrasmasie. Orisiunde te-ai intoarce, pretutindeni vei vedea lupta si incrancenare. Aici te lupta imbuibarea, acolo betia; aici lenevirea, acolo nesimtirea. Aici desfranarea, acolo pofta spurcata, aici frica, acolo pacatul si faradelegea. Nimic nu este de care am putea sa ne bucuram intru acest veac.

Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.

De aceea, nu te bucura in acest veac al plangerii, nu te bucura de nimic de ce este vremelnic, deoarece intru acesta totul este nestatornic, si pe de-a-ndoaselea, totul este mincinos si schimbator. Daca vrei insa sa te mangai, mangaie-te cu Unul Dumnezeu; daca vrei sa te bucuri, bucura-te de Unul Dumnezeu. Caci bucuria trupeasca in curand piere, iar bucuria intru Domnul de-a pururi este. Mangaierea pamanteasca se mistuieste naptrasnic si se preschimba in amaraciune, insa mangaierea Preasfantului Duh pururi intru Domnul ne mangaie si ne va mangaia in vecii vecilor, cu mangaiere negraita.

Asadar, nu te bucura de altceva, ci numai de Domnul. "Veseliti-va in Domnul si va bucurati dreptilor." graieste Proorocul (Psalmi 31:12). Iar Apostolul spune: "Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multamire pentru toate." (1 Tesaloniceni 5:16,18). Intru aceasta este mantuirea noastra. De nimic altceva sa nu te bucuri decat de Domnul. Caci orice bucurie care nu este intru Domnul este neadevar si inselare, ori mangaiere care nu este intru Domnul este povara si tulburare a sufletului. Asadar, bucura-te nu de hrana si bautura, nu de bogatia si slava lumii acesteia, nu de oarecare frumuseti si patimi fara rost, ci te bucura de Domnul.; de unul Dumnezeu cu veselie veseleste-te.

In cele vremelnice intru nimic nu se gaseste bucurie adevarata. In ele aflam bucurie prefacuta, vremelnica, smintita. Caci in intuneric nu aflam lumina, iar in moarte nu vom afla viata. In minciuna nu se vadeste a fi adevar. Bucuria lumii acesteia este mincinoasa, mangaierea ei este nestatornica, veselia lesne si degrab trecatoare. Pentru putina vreme adie bucuria si mangaierea, si napraznic vine necazul.Pentru putina vreme vine bucuria, si neasteptat poposeste plansul si tanguirea. Inca mangaierea nu a trecut si deja se abate asupra-ne amarul si intristarea.
De aceea bucura-te de bucuria intru Unul Dumnezeu si veseleste-te cu veselie de El.

Bucura-te de Domnul Dumnezeu, caci Dumnezeul tau este Dumnezeu mare, vesnic, nemuritor, atottiitor, atotputernic; Dumnezeu este marinimos, milostiv, drept, iubitor de oameni si prea milostiv. Este Dumnezeul marinimiilor, Dumnezeul a toata mangaierea. Ale LUi sunt cerul si pamantul, muntii si vaile, padurile si crangurie. Ale Lui sunt toata suflarea si toata faptura, vazuta si nevazuta care este in Cer si pe pamant. Ale lui sunt soarele si luna, stelele si toate stihiile. Ale Lui sunt apele si raurile, marile si lacurile, izvoarele si adancurile, grindina si zapada, ploile si vanturile, tunetele si fulgerele. Ale Lui sunt oamenii si toate vietuitoarele pamantului. Ale Lui sunt Ingerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Heruvimii, Serafimii si toate puterile ceresti.

La El sunt adevarul, judecata nefatarnica, insusi binele si iubirea de oameni, intelepciunea si izvorul cunostiintei. La El sunt linistea, pacea, netemerea si nemahnirea. La El sunt slava, bogatia, comorile si vesnica indulcire. La El sunt veselia, lumina, insufletirea, frumusetea, stralucirea , dulceata si toata mangaierea. La El sunt slobozenia, nestingherirea, indestularea si veacul neclatit. La El sunt toate cate iubesc oamenii. Numai sa te alipesti de Domnul Dumnezeul tau si doar de El Unul sa te bucuri cu bucurie si sa te veselesti cu veselie.

Bucura-te de Domnul si adu-i multumire caci El te-a facut pe tine dupa chipul si asemanarea Sa (Facere 1,26). te-a adus din nefiinta la fiinta, te-a incununat cu slava si cu cinste. Nu te-a facut fiara, sau chit sau orice alta vietuitoare, ci te-a facut om, faptura cugetatoare, a inzestrat sufletul tau cu nemurire si voire sloboda. Chiar daca noi murim cu trupul trecator, cu sufletul petrecem vesnic - nu o mie, sau doua sau trei mii de ani, ci in vecii vecilor care nu au sfarsit.

Bucura-te de Domnul si adu-i multumire, ceci El a zidit toate de dragul tau. Pentru tine a facut cerul si pamantul, soarele, luna si stelele - toata podoaba cereasca. Pentru tine sunt fiarele, dobitoacele, pasarile si toate vietuitoarele. Pentru tine sunt marile, izvoarele, lacurile, pestii feluriti, marile balene. Pentru tine sunt padurile, crangurile, pustiurile, Pentru tine sunt toate cele vazute si nevazute.

Bucura-te de Unul Dumnezeu si adu-i multumire pentru ca El toate pentru tine le-a randuit drept si milostiv, si neincetat cugeta la sufletul tau: te apara, te pazeste, te acopera, te ocroteste, iti daruieste tarie, sanatate, te intareste, te intelepteste, te lumineaza catre toata faptura cea buna. Toate pentru tine le face cu dreptate si milostivire."

Deci cauta sa Il gasesti pe Dumnezeu, cauta sa primesti pe Hristos in inima ta si atunci vei fi fericit vesnic si vei radia fericire si celor din jurul tau.

Fericirea
 

De acord ca trebuie sa punem pe primul plan credinta in Dumnezeu, insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne bucuram de viata, cu tot ce are aceasta mai frumos!
Cum sa nu fii fericit cand ai langa tine o femeie pe care o iubesti, cand practici o meserie care iti place, cand te duci la o petrecere sau intr-o excursie sau cand joci un fotbal ?!

Daca spuneti ca locuiti in Grecia, acolo intradevar - am avut ocazia prin 2010 sa ajung- am vazut oameni care stiu sa se bucure de viata, care stiu sa petreaca foarte frumos!

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=YYk8v0FSHFY

Unui om ii trebuie atat de putin ca sa fie fericit! Important este sa stie transforma orice lucru cat de mic intr-o bucurie.Pe mine ma bucura varful unui ghiocel ivit din zapada, porumbelul poposit la fereastra mea, clopotul care anunta vecernia,ninsoarea, dansul ploii pe asfalt, aleile parcului care asteapta cuminti mereu pasii mei, etc...De noi depinde starea de fericire.Desigur ca sa putem pretui cat mai mult fiecare clipa trebuie sa gasim linistea din noi, iar asta deja stiti prea bine ce presupune! Sa aveti o zi desavarsita!

Fericire
 

Multumesc, la fel si dumneavoastra!

Fericirea
 

Ca sa exemplific in imagini vorba cantecului "da Doamne la om noroc, si la munca si la joc si la dragoste cu foc" care descrie cele lucrurile principale care daca le are un barbat - cel putin asa cred- sunt de ajuns pentru a fi fericit:

-la munca- a face meseria care iti face placere:

http://www.youtube.com/watch?feature...-dE7E9M#t=110s

-la joc

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=g7-zuieyBS8

-la dragoste cu foc

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=hhmdmKGWw8Q

Iata o alta viziune asupra fericirii pe care am intalnit-o la o doamna ce a facut un act necugetat, impinsa spre asta si de o accentuata stare de deznadejde. Aflata pe patul de spital, hranita cu lingurita, depinzand intru totul de o alta persoana pentru a fi intoarsa de pe o parte pe alta, realizeaza cat de fericita era atunci cand putea face cele mai banale lucruri:

"Vedeti, dragii mei, fericirea consta in lucrurile elementare: cand mergi, vezi, cand poti sa te uiti pe fereastra, sa te speli pe cap, sa cureti cartofi pentru cina, sa-ti mangai copilul pe crestet, sa stropesti florile. Poftim raspunsul la toate intrebarile. Fericirea este atunci cand poti face ceva pentru ceilalti si pentru tine insuti".

Fericirea
 

Da- imi pare rau pentru aceea doamna! Cu siguranta cel mai rau lucru care i se poate intampla unui om (dupa pierderea credintei in Dumnezeu) este situatia descrisa de dumneavoastra: a ramane paralizat ori imobilizat la pat si a depinde de altii pentru cele mai elementare actiuni! In primul rand psihic te termina o astfel de situatie, sa stii ca nu mai poti aveea o viata normala !

Apoi ar mai fi acele boli pentru care nu exista inca tratament- cancer, sida, etc, lipsa sanatatii fizice sau psihice.