Voi va rugati impreuna in familie?
 

Voi va rugati impreuna in familie - sot, sotie, copii - sau fiecare separat isi face rugaciunea, independent de celalalt? Cum vedeti acest aspect?
Va invit la un dialog constructiv, in care sa facem schimb de experiente si sa vedem ce solutii putem gasi.

Pentru inceput, voi spune ca ideea infiintarii acestui topic mi-a fost data de un raspuns al parintelui Teofil Paraian:


- Ce trebuie să-i ofere un părinte copilului său, pentru ca acesta să fie crescut în frica de Dumnezeu?
- Exemple. Exemple bune, exemple de religiozitate. În viaţa de familie, în general, sunt nişte lipsuri, în sensul că cei mai mulţi cred că viaţa religioasă este o chestiune particulară. Or în viaţa de familie nu există nimic particular. Nici gândurile ai putea să zici că nu-s particulare. Totul trebuie să fie împreună, al tuturor, aşa încât în familie trebuie pusă în valoare şi credinţa religioasă. „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”sunt cuvinte care se spun la Liturghie şi la Cununie. De ce şi la Cununie? Pentru că sunt importante pentru cei care se cunună şi pentru că şi viaţa creştină trebuie să fie un fel de Liturghie. Nu se poate socoti că omul îşi îndeplineşte datoria atunci când, pentru a se ruga, se separă de celălalt, ci trebuie să se roage împreună (dacă nu se poate totdeauna, cel puţin din când în când, dar cât se poate mai des) şi să le dea şi copiilor exemple de rugăciune împreună.

Ca sa impartasesc cate ceva din experienta mea in acest sens, realizez ca au contat destul de mult rugaciunile pe care le faceam impreuna cu bunica mea, de mic copil, vineri seara (bine, vorba vine, ca eu mai mult o asistam decat ma rugam) si tin minte foarte bine ca se ruga cu voce tare pentru toti ai casei, chiar daca ei erau in camera alaturata si se uitau la TV sau dormeau. Dar in rest, fiecare se roaga singur, pentru ceilalti, dar independent de ceilalti, ca sa zic asa. Bine, eu sunt multumita ca se roaga si asa si nu cred ca am simtit nevoia sa se roage si ai mei cu mine in casa, desi comuniune si intelegere exista.

La voi cum este?

Sa sparg eu gheata. La mine nu se roaga nimeni,dapai sa ne mai rugam impreuna. Plus ca daca tin si eu post din nevrednicia mea o miercure sau o vinere,sau incerc sa mai tin acolo vreo saptamana dintr-un post,imediat mi se sare in cap,ca n-am de lucru,ca nu am ce manca,ca nu stiu ce etc. Plus ca nu vad cu ce as fi eu mai castigat daca s-ar ruga si altcineva cu mine,cand Hristos ne-a spus clar: cand ne rugam sa intram in odaia noastra si sa inchidem usa! Sa ne rugam in ascuns,ca Tatal nostru care vede in ascuns sa ne rasplateasca noua. Eu zic ca e destul de limpede.

Doamne-ajuta!


EDIT: cand copilul e mic si se roaga altcineva cu el,spre a-l invata,asta e alta poveste. Ca si eu am invatat de la mama prima oara sa ma rog.

In postul trecut s-a intamplat sa avem o vizita care s-a prelungit, astfel ca pravila pe care-o aveam fiecare din familie a ajuns la o ora foarte tarzie. Intr-o doara, i-am propus fiului sa ne facem pravila impreuna (el avea cativa psalmi, iar eu... nu conteaza). Spre uimirea mea, a raspuns bucuros. De-atunci, cand sunt acasa, ne rugam impreuna si nu pot sa spun, ca si parinte, ce-i in sufletul meu si cat de mult i-am multumit lui Dumnezeu pentru asta.

Adevarat, adevarat si in cazul meu!
Numai ca, pentru a spune tot adevarul, eu invat sa ma rog cu ajutorul lui Tudor. De multe ori invat... si in multe feluri, oricat ar parea de curios...

(Ce mi-am dorit insa mereu a fost sa ne rugam impreuna intreaga familie... Faca-Se Voia Domnului!)

Nu
 

Nu ne rugam impreuna, si nu ptr. ca n-as fi de acord. Desi suntem teoretic o familie formata din 3 membrii, suntem fiecare pe calea lui. Mama nu prea are treaba cu religia. Citez: "nu ma intereseaza ce se intampla cand mor""pot sa cred si daca nu merg la Biserica""du-te la Biserica. Biserica iti da sa mananci si iti plateste facturile""cand mor vreau sa fiu incinerata" etc.Si foloseste foarte des expresia "ce dracu" "la dracu" cand vorbeste sau isi exprima supararile. Zilele astea s-a si intalnit cu o iehovista si am descoperit carti secatre in casa :29:
Tata e mai aproape de ortodoxie, insa nu o cunoaste indeajuns. Si nici nu se roaga, poate doar in gand, dar fara sa stea in genunchi sau asa. El are anumite conceptii ciudate. De ex. el crede in energii si in reiki-am scris bine?-, el nu crede ca dupa moarte mai ai amintiri "creierul moare, cum sa mai ai amintiri si sa gandesti?" si altele.
Nu i-am judecat pe ai mei ori nu asta a fost intentia mea, ci doar am povestit putin care este situatia cand vine vb de religie in casa mea. Din cate am observat, multi tineri sunt in situatii similare, ceea ce este foarte trist.

Nu doar parintii au obligatia sa se roage ptr parinti, ci si invers. Sunt rugaciuni ptr parinti, este canonul copilului ptr parintii lui, poti face acatiste ptr ei.

@raoul..ce ai spus tu se referea mai mult la faptul ca nu e bine sa ne rugam in vazul lumii ca sa ne dam mare si sa fim laudati de ceilalti. Una e sa te rogi in mijlocul satului si alta e sa te rogi acasa, cu familia ta. Familia este o unitate, un intreg. (nu degeaba se zice ca sotul si sotia devin un intreg cand primesc Taina Casatoriei). Este absolut normal si recomandat sa se roage intreaga familie, la masa de ex.,la anumite sarbatori, cand sunt necazuri etc..Asta nu inseamna ca nu putem face si rugaciune in particular. Tot Iisus a spus ca unde sunt doi sau mai multi adunati, acolo este si El,in mijlocul lor-imi pare rau ca nu am rentinut minte citatul exact-.

Maica Domnului sa va ocroteasca pe toti si spor la rugaciune.

Imi cer iertare ca ma abat de la topic, dar ma vad silit.
Of, sora draga, bine ar fi ca fiecare om sa vorbeasca si sa scrie din Scriptura doar ce cunoaste bine. Iar ca aceasta sa fie cunoastere desavarsita, sa afirmam doar ce a devenit parte din viata noastra, din modul nostru de a fi ca madulare ale Bisericii.
Cat despre afirmatia pe care ai postat-o mai sus, ei bine, te rog sa revezi textul biblic si sa descoperi ca: NU, Domnul NU a spus asa, slava lui Dumnezeu!
Recitind acum afirmatia ta, te rog sa ma ierti dar ma pufneste rasul... Asociez imediat cu imaginea unor baieti robusti, rasi in cap, cu buzunarele umflate de seminte, cu sticla de vin la picior si cutia de bere in mana, suporteri patimasi ai vreunei echipe de fotbal... Si ei spun ca Domnul e cand stelist, cand dinamovist sau rapidist, ca doar sunt adunati cu miile pe stadioane.. Si iata, ma pufneste rasul!...

Fii buna te rog si vezi tu insati cuvantul Domnului, spre folos sufletesc. (Gasesti in Matei 18.)
Te rog sa citesti tot capitolul, altminteri, daca rupi versetul din context vei avea impresia, asa cum dealtfel se si intampla cu majoritatea cititorilor grabiti, ca acest verset s-ar referi la rugaciunea colectiva. Or, putem cunoaste ca Domnul se refera la cu totul altceva.
Spor la studiu! Domnul sa ne lumineze! AMIN+

Ce coincidenta... Si pe-al meu tot Teodor il cheama si cu adevarat simt ca e un "Dar de la Dumnezeu".
Spuneam pe un alt topic ca prin el, Dumnezeu a vrut sa ma scoata pe mine din mlastina pacatelor...
Si apropo de rugaciunea impreuna, ca si tine, am invatat de la el sa NU trec peste pasaje importante de rugaciune. Vazuse la Buciumeni de atatea ori cand ramanea acolo peste noapte, cum se roaga maiculele si ce rugaciuni de seara spun. Era atat de dornic sa citeasca neaparat acele fragmente ("Mainile tale m-au facut si m-au zidit..."), incat imi venea sa plang in acele momente, nu stiu daca de bucurie sau de pacatele trecutului meu fiindca nu meritam sa simt ceea ce simteam!...
Dar... daca in preajma lui sunt deschis, nu cred ca as fi in stare sa ma rog impreuna cu celalalt fiu sau cu sotia. Cu ei e altceva, si ei se roaga si nu se feresc atunci cand o fac, dar parca lipseste dorinta de a o face cu totii odata. La biserica e altceva!
Cu cel mic (Teodor) relatia noastre e ceva mai mult decat tata-fiu. Eu sunt si prietenul lui, si fratele lui, si confidentul lui si indrumatorul lui. Uneori trec ore cand ne "jucam", ne luptam, ne tachinam... Iar asta de cand era un ghemotoc mic. Daca il cert, o fac cu blandete, daca il mangai, o fac din privire... Si simt ca si-ar da totul pentru bucuria celorlalti... Iar asta nu e doar parerea mea de parinte... In Londra, i s-a inventat un premiu special pentru el: "Cel mai entuziast copil din scoala!" ...

Raoul si Laura, sa va rugati pentru ai vostri! E tare trist cand copiii se roaga sau fac faptele credintei, dar parintii li se opun sau cand copiii invata ABC-ul credintei de altundeva decat din familie, cand membrii familiei se instraineaza unul de celalalt, cand nu suntem in comuniune...
Nu ii mai bateti la cap, ca nu o sa ii puteti schimba asa. Doar sa va rugati si pentru ei, sa le lumineze Dumnezeu mintea.

OmBun si Ioan Cezar, e bine ca invatati de la fiii vostri. Mare dar v-a facut Dumnezeu!
Ioan Cezar, eu tot cred ca nu realizezi ce ai in ograda si iti repet sa te gandesti in cat timp si prin ce nevointe ai putut tu sa descoperi adevarata credinta. A, ca unii o au, by default, asa cum este Tudor, este altceva.

Mai astept parerile voastre si vreau sa citesc si eu despre familii care se roaga impreuna. O idee buna, de pus in practica de catre cine poate, fireste, ar fi sa spunem cu totii Tatal nostru atunci cand ne asezam la masa. Sau macar sa ne inchinam impreuna. Asta functioneaza la mine si cred ca ar functiona si Tatal nostru. De asemenea, imi aduc aminte ca atunci cand mergeam cu totii la cimitir, bunica ne punea sa spunem impreuna Tatal nostru, cu voce tare. I-a pus sa zica si in timpul cutremurului din 1977. Masa si prezenta mortii, acestea doua imi raman pentru mine, asadar, cadrele in care se poate manifesta comuniunea in rugaciune cu familia. La biserica e altceva, fireste.

Sunt de parere si ca rugaciunea creeaza niste punti. Se realizeaza o relatie sufleteasca foarte apropiata cu persoana alaturi de care te rogi, chiar daca nu se regaseste si in sfera sociala. De pilda, mie imi sunt mai apropiate sufleteste persoanele din biserica, desi cu majoritatea nu am schimbat nicio vorba, decat persoanele cu care petrec foarte mult timp si despre care stiu vrute si nevrute. Acelasi lucru pentru persoanele (vii sau moarte) pentru care ma rog ocazional, desi poate ca nu le-am vazut de mult timp sau nu le voi mai vedea niciodata.


Am auzit de familii care se roaga impreuna s-a intamplat, culmea, la TV, intr-un reality show, gen schimb de mame. Numai ca era un schimb de familii. Doi adolescenti dintr-o alta familie au trebuit sa locuiasca cateva zile la alta familie (doi parinti si doi copii, tatal era preot ortodox undeva la tara). Si era tare amuzant cum il ruga parintele pe copilul de imprumut sa nu mai fumeze, coana preoteasa cum o indemna pe fata de imprumut sa mearga la biserica si sa se imbrace decent... Si se rugau impreuna dimineata, parintele cu patrafirul, sotia lui, copiii lor si copiii de imprumut, cu chiu cu vai, care, pana la urma, incetul cu incetul, mai plecau urechea la ce li se spunea. Acum nu stiu cat de trucata era emisiunea, dar tare m-am bucurat sa o vad, mai ales ca era pe un post comercial, nu pe Trinitas.

Pravila individuala, ca de aceea se si cheama asa, bine este sa fie facuta de unul singur . Si chiar mai mult decit atit , sa te inchizi tainic in inima ta . Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra, si unde dupa rugaciunile consacrate (cele din orice carte de rugaciune) incepe defapt ,,statul tau de vorba" cu Dumnezeu si cu sfintii . Adica incepe sa curga rugaciunea cea din inima ta , cu cuvintele tale , despre starea ta cazuta si despre nevoile tale ca si despre preamarirea care o aducem Domului .
Rugaciunea colectiva in famile se face deobicei cu anumite scopuri dintre care cel mai insemnat este acela de a-i invata pe copii sa se roage. Dupa aceasta fiecare trebuie sa se roage separat deoarece altfel nu se poate spori in concentrare, in profunzime si mai ales in vorbirea ta intima si proprie cu dumnezeirea , plus ca mereu avem de luptat cu formalismul, cu ,,teatralismul", cu care ne ispiteste cel mai des vrasmasul... uneori ne bintuie poetica , dictia, mierlosenia(confundata adesea cu pietismul ) sau chiar pietismul formal si nu spiritual.
Daca nu ne incormoram sa credem ca cemai mare treaba facem noi si de ce seri de rugaciune in familie suntem noi in stare, atunci cind ne rugam colectiv ,putem degraba a intelege ca aceasta forma este musai didactica pt. prunci dar ca adevarata rugaciune este strict individuala.
Exemple pt. aceasta avem cit este lumea : monahii nici o data nu se aduna 2-3-4 ca sa faca rugaciuni in comun chiar daca stau cite 1-2-3 in aceiasi chilie . Ba mai mult , monahii care sunt mult rivnitori de Dumnezeu si care cunosc lupta cea din vazduhul inimii cauta si mai mult linistea si izolarea devenind incet-incet sihastrii.
Sa nu intelegem gresit cuvintele Mintuitorului care spun ca ,,...acolo unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu , acolo sunt si Eu cu ei" ! Este valabil predominent pt. cultul public . In rest, ispita este atit de fina si de inselatoare incit mult mai tirziu vedem ce roade culegem . Rugaciunea in comun , familiala sau interfamiliala este insa aproape specifica zelotistilor exaltati : Oastea Domnului , Visarionistii, Fratii Ortodocsi care de enorm de multe ori seamana cu serile culturale si misionarorante cu scop bine definit !
Rugaciunea colectiva este cea de la biserica sau in mod exceptional in familie dar in ajunul unor sarbatori cind se face cite un acatist in comun dupa care fiecare se separa si isi continua pravila .
Pericolul mare , asa cum am spus deja, al rugaciunii colective este teatralismul ... ei , si desigur , nu cel de prost gust ci cel desavirsit , ca doar ispititorul nu vine sa ne insale cu ceva la care am putea sa ii rezistam ci ne ,,cumpara" cu ceva frumos, grozav, deosebit , tocmai ca sa nu ne putem da seama decit f. tirziu de timpul care l-am irosit si de cugetul nu tocmai bun avut.

Si daca si daca , avem indoieli despre rugaciunea individuala si ne suparam rau daca cumva incearca cineva sa ne contrazica ca nu am proceda bine rugindu-ne colectiv in familie (desi noi avem o parere, asa, calda, buna, tandra, mierosa, frateasca si ,,buba" de iubire) nu ne ramine decit sa recitim la Matei ,cap. VI, 5; 6;7. invatatura data noua de Hristos pt. modul in care sa ne rugam , indiferent ca suntem copii sau adulti, in familie sau singuri, la oras sau la tara, sanatosi sau bolnavi ,etc.
Noi, adulti fiind , cind cercetam calugarii pt. a spori duhovniceste (nestiind cum se fac anumite lucruri) acestia ne invata , de cele mai multe ori, teoretic, ne spun cum sa facem si nici decum ca ar incepe sa se roage cu noi ca sa vedem noi cam cum sta treaba si sa ,,invatam tare bine " .
Si exemplele si consideratiile pot continua mult de tot .

Asadar , asta este parerea mea , motivata , si asa si cred ca este cel mai potrivit . In rest fiecare poate face cum doreste : sa faca seri cultural religioase in care sa invita la rugaciune si 1-2 prieteni, vecini, cunoscuti sau frati de biserica mai evlaviosi ... sau cine stie cum ii mai vine in minte ca ar fi bine si nimerit . Omul este liber sa faca cum voieste , dar ma gindesc ca daca dupa o perioada de timp mai mare constati ca tot asa te rogi, ca si acum 7 ani, si ca nu ai sporit mai cu nimic sau altfel spus , ca de 7 ani bati pasul tot pe loc , probabil ca aceasta ar trebui sa te puna pe ginduri . Dar daca iarasi , nu te pune pe ginduri, insemneaza ca deja esti in rai si nu iti mai este de folos nici un spor duhovnicesc, sau nevointa si totul este bine !

Tare sunt curios ce-o face studentul care mai stă cu alţi colegi în cameră. Cum îi face cu linştea şi izolarea? Cum îi face cu teatralismul? N-are unde să stea în altă parte. De ce-i pasă lui mai întâi? De teatralism, de linişte, de rugăciune colectivă?.. Sau, nu mai bine, pune genunchii jos în faţa iconiţei lui, acolo în colţişorul lui, şi aprinde candela sau mai toarnă nişte untdelemn îngrijind-o?! Ce să facă altceva, că şi el are canon?! .. Să-i dea bătaie acolo, cu convingere, că Dumnezeu are grijă de linişte! Să privească flacăra căndeluţei lui, şi să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului! Să fie precum vameşul din Evanghelia de astăzi pentru o clipă, sau două, şi să lase totul în mâinile Domnului! Să se roage şi pentru fraţii lui!

Eu nu am fost în această situaţie, şi cred că ar fi mai de folos, să las pe altcineva să vorbească. Iertaţi-mă!

Sa stii ca si eu am stat odata, acum niste ani, intr-o excursie, intr-o camera de camin cu o colega care mi-a spus, cu destula retinere, ca si-ar dori sa isi faca pravila si m-a rugat sa o las singura vreo jumatate de ora. Si m-am executat :). Bine, pana la urma, nu mai stiu daca si-a continuat sau nu canonul, dar stiu ca a fost foarte curajoasa sa imi ceara asta, in conditiile in care ma vazuse doar facandu-mi o cruce dimineata si una seara. Imi aduc aminte ca am fost impreuna la niste vecernii la catedrala din Constanta... mi s-a parut o persoana foarte evlavioasa la acele slujbe, iar in afara foarte dezinvolta si sociabila. Marturisesc ca a fost unul dintre colegii care m-au facut, prin exemplul personal si micile discutii, sa patrund mai in profunzime credinta ortodoxa.

Frate Zaharia, eu nu stiu exact ce ganduri te anima pe tine cand scrii un mesaj. Incerc sa adun cu bunavointa tot ce imi poate folosi. Pentru restul, Dumnezeu sa aiba mila de tine si de noi toti. Te-am rugat intr-o zi sa ma inveti cu blandete, dar din pacate tu esti foarte trist si chiar sa vrei, nu poti imparti din ceea ce nu ai: bucurie, blandete, caldura sufleteasca.
Nu vreau sa spun mai mult fiindca as deveni rautacios, asa cum esti tu in fiecare mesaj, nu conteaza cui te adresezi. Ma rog sa-mi dea Dumnezeu rabdare si sa reziste "vaccinul" mai departe, astfel incat sa nu fiu pus in situatia sa redevin intr-o zi cel ce-am fost odata, numai pentru a-ti da "o lectie"... Nici tu nu ti-ai dori asta. Dar te rog, omule, daca iubesti pacea, fii cu pace si folos in sfaturile tale!...

Mda, ai o preocupare mai exista a exemplelor dar nu asta este pacat . Pacat ca pui problema pamfletar .
Eu insa iti dau un exemplu si mai serios decit al studentului tau care are multe locuri in camera lui de camin (in timpul zilei sau a noptii cind altii dorm sau sunt absenti) sau inafara caminului (te gindesti tu singur , ia sa vedem poti intui ?) pt. a se ruga . Pt. a fugi de formalism si de rugaciunea din buze si a cauta nu vorbe multe ,,precum neamurile" ci a scoate din inima rugaciunea sa .
Deci spuneam , oare cum s-or fi rugat studentii din puscaria Pitestiului a anilor '50-'52 care nu numai ca erau 40-50 cantonati in ,,Camera 4 spital" dar ca erau urmariti continuu pe durata unei zile tocmai pt. a nu-i lasa sa se roage si care macar atunci cind exista suspiciunea ca s-ar ruga erau luati la bataie .
Immm ? Si ce rugaciuni faceau ?
Dar parintele Arsenie Papacioc ,care in volumul ,, Imn pt. crucea purtata" este prezentat de Virgil Maxim ca era in celula Aiudului si se ruga in patul sau in timp ce in celula ceilalti discutau sau faceau rugaciunea ,,Candela vesnica" , se deschisese usa, la un moment dat, si intrase un gardian pt. un control, s.a.m.d. iar el cind a fost miscat de Maxim atunci a revenit din transa si s-a interesat ce s-a intimplat.
Dar cei 8 bolnavi de TBC izolati in zarca Aiudului, care au fost inspectati de catre Nikolscki si a constat ca erau emaciati , retine, emaciati, vlaguiti de putere (nu ca studentul) imbracati dor in zeghe in iarna si in infometare de 4 zile ... deci Nikolscki interesindu-se de ei ce fac de nu mor a poruncit sa li se taie si piinea si sa nu li se mai dea medicamente anti-TBC, a primit ca raspuns ca nu mai traiesc decit cu rugaciunea . Astfel, a poruncit sa fie impiedicati sa se mai roage, ca sa se termine odata cu ei !
Asadar, cum rauseau acesti morti in viata sa se mai roage ?
Deci acestia, si si altii asemenea lor, si in conditii exceptional diferite de ale studentului tau, cum crezi ca faceau rugaciunea adevarata , din inima si nu din gura ????
Ori despre rugaciunile lor stim f. bine din memorialistica inchisorilor comuniste, iar ca au ajuns sfinti cei mai multi dintre ei stim din existenta sfintelor moaste descoperite la Aiud in Ripa Robilor !

In esenta, conteaza daca vrei sa te rogi , ca de vrei , gasesti si locuri si timpuri si si concentrare si tot ce-ti trebuie . Daca nu, duci legata de gitul tau o traista de scuze .

Nu ma intelege gresit. Eu nu am treaba cu tine . Nici macar nu am preluat postarea ta ca punct de plecare pt. parerea mea .
Am scris despre subiect .
In final am si precizat ca fiecare este liber sa faca cum vrea . Mai mult de atit ce vrei sa iti spun ?
Te rog sa nu faci exces de menajamente cu mine pt. ca nu este firesc , asa vad eu . Daca tot ai dori sa sti parerea mea (deci numai daca ai dori) eu intotdeauna am fost pt. marturisirea parerii propri , a adevarului si a dreptatii franc, in fata , deschis, barbateste, principial .
Daca vrei insa poti sa o faci cum vrei tu, chiar depasind aceste criterii , doar atit ca nu iti voi mai raspunde !
Nu ma supar . Sunt obisnuit cu barbatia franca ! Ia incearca-ma tu !

Noi ne rugam in casa separat; niciodata imreuna; poate ca inca nu ne-a venit vremea sa o facaem asa. M-am rugat impreuna cu nepotii mei, care nu traiesc in Romania si erau in vacanta, deci m-am rugat cu ei ca sa-i invat cum se face. E si ceva demonstrativ in asta, dar nu ma gandeam deloc la asta atunci, ma gandeam numai " Da, Domane, sa se prinda de ei!" Si a dat Dumnezeu si s-a prins cate ceva, astept urmatoare vacanta sa fac bilantul si sa merg mai departe. Am avut o mare strangere de inima cand am inceput sa fac asta, mai ales ca stiam ca practica religioasa in familia lor era.... ca sa zic asa (eufemistic)- slaba; dar copii sunt receptivi, a fost un dar si pentru mine sa ma rog cu ei!

Fiecare dintre noi este incredintat ca detine un adevar si in numele acelui adevar, isi spune deschis parerea, respectand-o in acelasi timp si pe-a celorlalti. Oricum, adevarul nu-l detin eu si nici tu, asa cum vrei sa lasi impresia. Fiecare caz e izolat, iar eu pot sa-ti spun despre aceiasi sfinti ai inchisorilor ca ar fi dat orice sa se poata ruga impreuna... Daca era imposibil, nu inseamna ca asa voiau sau asa trebuia. In fiecare familie e altceva. Unii stau inghesuiti intr-o singura camera, altii cine stie din ce motive le ingaduie Dumnezeu sa se roage cu folos impreuna, fara sa fie in nu stiu ce secte. Dar daca duhovnicul ne da incredere ca facem bine ce facem, parerea ta nu stiu cat mai conteaza. Nu pentru ca n-ai avea ce spune, ci fiindca aduni doar subiectiv, fara sa pui suflet, dragoste si intelegere, ca despre smerenie, n-are sens sa mai vorbim.

Nu stiu la ce barbatie te referi. Ceea ce faci tu e departe de a putea fi numita astfel.

Frate, ai dreptate. Asta voiam să spun şi eu. Dar se pare, că din nepricepere, nu am reuşit să mă fac înţeles. Iartă-mă! Nu am intenţionat să am un stil pamfletar. Iar ce am scris, am vrut să fie spre atenţionare, nu spre ocară. Atenţionarea că mai există un alt exemplu, care nu mai fusese menţionat înainte, şi pe care să încercăm să-l dezbatem cu calm, cu discernământ.

De aici am pornit. M-am gândit şi eu la primul exemplu care mi-a venit în minte, în care un om nu poate fi singur. Din păcate, nu am fost în stare să mă duc cu el până la capăt. Până la sfinţii închisorilor comuniste.

Iarăşi, îmi pare puţin rău că nu m-am făcut înţeles. Iertare! Am crezut că e lesne de înţeles că nu e vorba de o rugăciune rostită cu voce tare, ci una mentală. Rostire în gând, mai întâi, aşa cum poate, căci pân la inimă, studentul meu o mai avea de lucrat săracul, că vorba aceea, nu e cu cuţitul la os.. nu e la carceră, în frig şi în mizerie. Dar lui tot i se pare că nu are linişte. Nu? Cum să nu i se pară? Că doar toţi căutam liniştea la rugăciune. Şi dumneata spuseşi adineauri "Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra". Acuma, discuţia era, în cazul în care nu se poate. Este clar că rugăciunea trebuie făcută în orice condiţie, şi bineînţeles că cel mai bine este să fie tainică. În inimă.

Ceea ce am vrut să spun, ca şi dumneata, este că nu trebuie căutate scuze ca să te rogi. .

Daca duhovnicul invata asa, atunci nu mai avem ce discuta !

Nici macar nu ai patruns , ca de obicei de altfel, ceea ce am scris eu !
In orice postare a mea relativismul , privitor la existenta si a altor pareri, este prezent , numai ca tu nu il vezi nici o data iar pe mine nu ma ipiedica sa imi spun parerea franc. Ca nu vezi, este treaba ta !
Dar ca nu esti apreciat pt. ceea ce faci , pt. pareri, pt. idei, pt. iubirea aproapelui, pt. pacea si linistea lumii de fiecare data cind defapt iti doresti acest lucru, se vede din atitudinea ta .
Eu nu mi-am propus sa stau si sa ma tot explic pina ce vei intelege si tu . Daca intelegi bine , daca nu, este treaba ta , dar eu la pareri superficiale privitoare la postarile mele nu-ti voi mai raspunde !

Este bine ca avem o parere comuna ! Te rog sa ma ierti pt. eventuala neintelegere si pt. continuarea in contradictoriu a parerii tale !
Bine este ca rugaciunea sa fie facuta asa cum trebuie ca sa ne fie de folos si sa-i putem culege roadele cit de devreme .
In rest , asa cum spun de fiecare data : fiecare sa faca cum crede de cuviinta .

Precum , nu trebuie sa existe scuze ca nu poti merge in fiecare Duminica , cel putin , la Sfanta Biserica ! Ma ingrozesc cand citesc zeci de mesaje postate , in timp ce la Sfanta Biserica se savarseste Sfanta Liturghie , sau mesaje scrise in miez de noapte de sambata spre duminica , cu tot felul de istorioare si amintiri "crestine " , siropoase . Cu siguranta ca acesti autori nocturni de pe forum , nu au cum sa mai participe la Sfanta Liturghie , sau sa se mai roage nici macar de forma ! Ma intreb atunci , de ce atata falsitate la unii , si cui serveste ? Sa ne rugam oricum , dar sa ne rugam cu mintea si de se poate cu sufletul , si precum a spus colegul nostru , sa nu cautam scuze la lipsa de simtire !
Doamne ajuta !

Tu, in maretia induhovnicirii tale, vezi mult mai bine lucrurile. Fie tie precum ti-e inima!


Nu, omule, la tine singurul lucru care poate fi patruns este aroganta si rautatea care abunda pentru orice alt muritor. De aceea esti de plans. Fiindca esti trist, singur si n-ai cunoscut vreodata dragostea unui suflet de om...


De cand te stiu aceleasi cuvinte spui: daca nu vezi, daca nu intelegi, daca te superi, daca ti se pare... e treaba ta. Nu, omule. Cel ce provoaca durere esti tu in toata maretia ta si nu ai nici o scuza. Tu vorbesti de pareri superficiale? Tu? Priveste in urma ta si vezi parerea userilor despre tine. De ce, frate? Fiindca nu esti superficial, ci esti franc?
Ca nu-mi vei mai raspunde... ce-am avut si ce-am pierdut? Din pacate tu te legi de om cand ii e lumea mai draga, si te-astepti din partea lui la bun simt ca altfel... nu-i mai raspunzi. Dar tu? Unde-ti este bunul tau simt cand lovesti in sufletul celui de langa tine?
Nu, Zaharia, tu nu esti barbat, asa cum crezi. Esti un om singur, foarte complexat de elementul femeie, n-ai simtit vreodata ce inseamna sa strangi la piept un copil, si te ascunzi in spatele unui monitor care crezi tu ca iti pastraza intimitatea nestirbita. Eu nu am nimic cu oltenii, dar tu esti unul dintr-acei pe care i-am intalnit in armata: dornic sa fie sef, in ciuda faptului ca draga si scumpa noastra limba romana sufera mult in preajma lor. Poate de aceea nici n-am crezut vreodata ca tu esti medic cu adevarat...

Si ca sa fiu in ton cu tine, daca te vei supara, bine, daca nu, nu... Asta nu mai e treaba mea!...

Frate Cristian, pentru ca ai postat azi o imagine atat de frumoasa a icoanei Sfintei Mucenite Agata, prizonier fiind eu al bucuriei pe care mi-ai prilejuit-o (si pentru care foarte iti multumesc, frate), iata cuvantul meu cunadejdea ca il vei primi, cu folos si cu iertare:
Mai intai, am observat ca exista o diferenta de aprox. 2 ore, uneori mai nainte, alteori mai inapoi, intre ora trecuta in dreptul postarilor de pe forum si ora reala. Astfel, daca acum cand scriu aceste cuvinte este ora 20,21, s-ar putea sa apara alta ora in dreptul postarii mele, dupa ce trimit mesajul. Decalajul dintre cele doua sisteme de masurare a timpului poate fi chiar mai mare, am sesizat, in timpul noptii. Poate ca si alti colegi de forum au remarcat aceasta curioasa nepotrivire a masurarii vremii...
Parca ar fi decalaj de fus orar!... Ma duce deja cu gandul la lucruri duhovnicesti, nepotrivirea asta...:)
Cat priveste participarea la Sfanta Liturghie in functie de somnul de sambata spre duminica, iti marturisesc frate, cu tristete pentru mine insumi, ca mi s-a intamplat de multe ori sa dorm doar 2-3 ore inainte de Utrenie si sa merg proaspat la slujba. Proaspat si plin de putere. Asta era pe vremea cand faceam priveghere cu rugaciune, candva... Cu tristete am spus, deoarece astazi nu mai este asa, Domnul gasindu-ma nevrednic de acest dar. DECI: se poate, frate Cristian, chiar daca pentru unii acest lucru e de neimaginat. Mai cunosc cativa oameni care dorm putin inainte de Sfanta Liturghie si asta nu ii impiedica sa fie la timp in biserica si sa participe cu toata ravna la Slujba. Ce nu poate face omul singur, poate sa faca Dumnezeu pentru copiii Lui, frate!

Fii asadar linistit. Se roaga, de vor, cu Voia Domnului, si fariseul si vamesul! (spusa azi de Parinte la Predica...)
Domnul sa ne ocroteasca! AMIN+

Sunt mai linistit ca niciodata , Ioane , extrem de linistit , dar vad nelinistea la tine , si ma mir ca nu-ti poti stapani pornirea veninoasa cu mult mestesug ascunsa , caci simt rautatea si ratacirea ta ! Dar , te iert , cum te-am iertat mult de la un timp incoace , te iert si pentru ca esti ceva mai tanar ca mine , si-ti gasesti refugiu singuratatii tale aici printre noi . Te iert , stai linistit , dar chiar nu inteleg de ce te-ai oparit intra tat ! In fine , diferenta de "fus orar " este de o ora , nu de doua , iar de dormit putin te asigur ca sunt campion , cu toate ca muncesc 10-12 ore pe zi de peste 35 de ani neantrerupti ! Nu mi-a placut lenea , si sa ma lamaentez , sa fiu cocolosit , ci mi-am luat viata in maini cu demnitate ! Dorm , de vrei sa sti , asta pentru linistea ta , cam 3-max.4 ore pe noapte , dar in general 3 ore si muncesc 12 , in frig , stres si pe bani putini , dar nu ma vait si plang pe la colturi . In fine , bine ar fi sa participam direct la Sfanta Liturghie si sa participam de la inceput , nu pe la jumatate , sau spre sfarsit , caci asta-i deja lipsa de simtire si ne mintim pe noi insine . Stiu ca tu esti vrednic , mult mai vrednic ca mine , si asta rezulta din scrierile tale pe aici , cel putin teoretic . . . ! Ma bucura ca te consideri apropiat de sfintenie , si te rog sa te rogi si pentru un amarat ca mine , un oarecare ortodox de rand ce vad ca te tulbura fara sa vrea , drept pentru care imi cer iertare . . .

Fratilor, va rog sa nu va mai certati aiurea si sa ramaneti on topic!
Aveti mesagerie privata si prilej de intalniri pentru marturisiri!

la noi e zarva multa...
Rugaciunea de seara o facem impreuna, dar la nivelul celor mici. Apoi sotul se retrage in camera continuandu-si randuiala, iar eu pe a mea.Uneori o fac inainte sa adoarma copii, dupa care povestim pana adormim.
Alteori, dupa ce am facut rugaciunea cu ei si ii pun la culcare, cad rupta si ma trezesc abia dimineata. O zic cu rusine ca uneori nu mai apuc sa fac rugaciunea de seara asa cum trebuie.
Rugaciunea comuna e unica.Uneori, dupa rugaciunile obisnuite, micutii simt nevoia sa se roage liber.Atunci ghiata inimii mele se topeste si incep sa plang. In acele momente inteleg la ce se referea Domnul cand vorbea de curatia copiilor.
Au fost dati in care eu nu ma simteam prea bine.Stateam in pat, asteptand sa se puna si ei in pat si sa stinga lumina.Dupa ce se puneau si se acopereau, numai ce auzem"mama, am uitat ceva important.....rugaciunea."Si ne ridicam ptr a rosti macar cateva cuvinte.

Sunt momente in care imi doresc sa ma rog singura, in voie, sa ma pot manifesta dupa oful inimii. Am mai rar astfel de ocazii, deoarece meseria mea e de 24 ore din 24.(mamica non-stop).
Incerc sa imi tin gandul la Dumnezeu...caci de rugat nu prea ma pricep.

Ma rog individual si eu si sotul meu, din cand in cand si impreuna, rugaciunea individuala mi se pare mai buna, pentru cea colectiva exista biserica

Sunt momente in care simtim sa ne rugam in liniste si singuratate..dar parca rugaciunea de seara spusa de soti,impreuna,e atat de puternica..de calda..parca aduce implinire..

Ma scuzati ca ma bag dar nu inteleg de ce sunteti atat de rautacios domnule Om bun cu domnul Zaharia. Nu e bine ca vorbiti asa urat cu el, doar pentru niste postari sa il judecati asa aspru. Daca va intitulati om bun nu trebuie sa fiti asa rau. Nici un dusman nu merita sa i se raspunda cum ati raspuns d-voastra mai ales daca sunteti crestin.

Off topic
Cineva, o data, mi-a relatat o "tehnica" si anume tehnica firului de iarba. Se spune cam asa: cand furtuna vine firul de iarba se pleaca la pamant, insa dupa ce furtuna trece, firul de iarba se ridica, fara a fi afectat de furia furtunii. Nu la fel se intampla si cu cu copacii, care de cele mai multe ori desi sunt mari si puternici, in urma furtunilor sunt rupti sau doborati la pamant.

Eu nu ma rog cu copiii. Am incercat, nu merge.
Ba mai mult, nu sta atent, ma intrerupe cu intrebari aiurea .. Pana la urma imi induce o stare de nervozitate.

Chiar si el prefera sa spuna rugaciunile singur.
In plus, copiii mei se mai incaiera in fata icoanelor ca fiecare vrea sa fie "primul" care se inchina. In exces de zel, cel mic ia cate o icoana si fuge tipand (ca sa nu ajunga cel mare sa o sarute inaintea lui).. In asa harmalaie nu-mi doresc in nici un caz rugaciune comuna. Vreau timpul meu.

Ma regasesc in postarea lui Lore.. Abia reusesc sa adorm copiii si cand ma pun la rugaciune simt in ceafa vreunul care s-a dat jos din pat si-a venit tiptil dupa mami. Pana ii adorm sunt zile in care adorm eu inaintea lor...(copiii mei adorm dupa 10 seara, chiar de-i pun la 7 in pat). Uneori ma trezesc "fresh" la 12 noaptea, dar nu intotdeauna..

Mai multa rabdare cu propii copii nu ar strica. Pai daca nu ai rabdare tu ca parinte cu copii tai, cine o sa aiba mai incolo? Imi vin in minte cuvintele "Fa pace in sufletul tau si multi isi vor gasi linistea langa tine". Asadar nu putem cere copiilor ceea ce noi nu facem. :1:

Ai copii?

In general cei fara copiii nu prea inteleg cum vine treaba..
Cand te pui la rugaciune copilul isi aduce aminte ca ii este sete (sau are alte nevoi), ca nu mai stie unde a pus cartea favorita, ca vine ziua lui x si trebuie sa deseneze o felicitare, ii vine sa se scarpine, ii vine sa rupa un colt din cartea de rugaciuni sau sa deseneze ceva pe ea, ii se pare ca icoana nu sta dreapta (si o "indreapta" pana cade), isi roade o unghie, vrea sa vada cate pagini mai am de citit (sau cate pagini are cartea).. Etc etc..

Cel mic prinde ocazia sa faca ceva ce nu are voie cat timp mama nu e atenta (aud uneori scartaitul unui scaun impins in bucatarie pana un locul unde vrea el sa ajunga sus undeva..).. Evident trebuie sa intrerup rugaciunea.
Cine are copii, stie.

De acod, eu am vrut doar sa iti inspir putin mai mult duhul rabdarii si al jertfei. Mai ales cu proprii copii. Sa fii fericita ca ai ocazia sa te rogi si asa mai pe intrerupte - putina jertfa nu strica. La un moment vorbesti de tulburare provocata de copii - asta am vrut sa o corectez putin si nimic mai mult.
Dumenzeu sa va lumineze si sa va ajute sa staruiti mai mult in rugacine!

Rugăciunea de seară, ca şi rugăciunile de la masă, le facem împreună: adulţi şi copii. Pentru rugăciunea de seară, folosim cel mai des "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie !", "Împărate Ceresc", "Înger, îngeraşul meu" şi Doxologia mică. Ceva mai rar folosim "Cuvine-se cu adevărat", "Regina Cerului" sau "Crezul". La rugăciunile în formă fixă (cu care începem) adăugăm rugăciune în formulare liberă când există o intenţie specială pentru a doua zi, spre exemplu înainte de participare la o olimpiadă, sau când cineva este bolnav. Sâmbăta, după examinarea conştiinţei (adesea asistată de părinţi) spunem "Actul de Căinţă". În zile obişnuite, ne rugăm în picioare, la icoană. Determinăm direcţia răsăritului dacă suntem în deplasare, într-o încăpere fără icoane. Ca poziţie a corpului, stăm în zile obişnuite în picioare. Sâmbăta sau înainte de zile de poruncă non-duminicale, spunem "Actul de Căinţă" în genunchi. Tot în genunchi de rugăm în Postul Paştelui, în orice seară.

Pentru masă, folosim, când suntem doar noi, în familie, un fragment dintr-un psalm "Mânca-vor săracii...". Dacă avem invitaţi, spunem "Tatăl nostru", rugăciune pe care o ştie oricine. Dacă avem invitate persoane care nu cunosc limba noastră, spunem "Pater noster".

Rugăciunule penitenţiale, adică acelea pe care le facem pentru ca Dumnezeu să ne ierte de rămăşiţa păcatelor după ce ne-am spovedit, le facem în genunchi şi în singurătate, fiecare în camera lui.

Copiii mari merg la biserică cu mine, ei sunt la vârsta la care acest lucru este obligatoriu. Copilul mic (de trei ani) merge cu noi cam o Duminică din două. Pentru el, participarea la Sf Liturghie nu este, deocamdată, materie de poruncă.

Copiii m-au însoţit numai în unele pelerinaje, spre exemplu la Blaj cu ocazia hirotoniei arhipăstorului nostru, sau la Roma, cu ocazia primei Liturghii Tridentine oficiate acolo după 40 de ani. La alte pelerinaje, mai ales unde ştiu că e mai greu, prefer să merg singur sau asociat numai fraţilor mei de credinţă. La rândul lor, copiii mari merg fără mine, cu cei de vârsta lor, în acţiuni catolice cercetăşeşti.

Offtopic: fratilor @OmuBun si @cristiboss... de ce aveti replici atat de acide,o judecata atat de aspra (uneori) a aproapelui? Oare la noi se cuvine a judeca?

Frate Cristi,usor cu judecata si "datu cu paru" ca nu avem noi de unde sa stim multe lucruri. La judecata s-ar putea sa fie surprize...

Uitasem de un aspect important si anume rugaciunea pentru copii sa o alegi in functie de varsta copiilor. Exista carti de rugaciuni pentru copii. :1:

Cred ca intr-adevar miezul cuvantului trebuie cautat dincolo de rugaciunea colectiva, dar cred ca Domnul se referea si la aceasta, atata timp cat e facuta „in Numele Lui”. La Sf. Ioan Hrisostom versetul „ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu acolo sunt si Eu in mijlocul lor” se refera la faptul ca Hristos va fi cu aceia care Il au pe El pricina premergatoare a iubirii fata de aproapele, ori doi oameni care se roaga lui Hristos(cel adevarat) sunt un prim pas catre aceasta realitate. Evident, daca aceia se roaga pt raul vrajmasilor sau mai stiu eu ce, nu se roaga in Numele Lui...deci nu sustin ca orice rugaciune colectiva e in Numele lui Hristos. Sf. Isaac Sirul spune ca „doi sau trei” reprezinta mintea, inima si alegerea....de fapt parca se referea doar la ce inseamna „doi” si spunea ca e vorba de minte si inima....partea cu liberul arbitru am bagat-o de la mine. Nu cred ca aceasta interpretare o exclude pe cea care talcuieste cuvantul drept rugaciune colectiva in Numele Lui.

Da, frate Vlad, miezul versetului este mereu mai bogat decat ne pare uneori, cata vreme ne aflam in Ocean...:), in Oceanul Scripturii! Cu barcuta noastra mica... Iar sfintii, tocmai de aceea au putere de lamurire pentru noi, intrucat in barcuta lor a incaput, prin Duhul Sfant, uneori intreaga Dumnezeirea...
Ma bucur ca ai deschis un pic din evantaiul interpretarilor. Ceea ce nazuiam era tocmai a da atentie smerita textului, pentru a preveni opiniile grabite, curioase chiar, unele de-a dreptul straine de Dumnezeu.
Cat priveste cuvantul sfantului meu cel mai drag, Isaac Sirul, desi nu am textul la indemana acum, imi pare ca talcuirea e in acord cu mesajul mai larg al capitolului. Fonful dominant al textului se refera la relatiile dintre semeni, la lupta lumeasca pentru ierarhii si prioritati, la goana dupa preamariri si cinstiri. La certuri, la pedepse si iertare... Tocmai pentru a aduce pacea aici, Domnul vine si spune ca mai este si El, cand ne razboim intre noi, aratind ca aceia care se aduna pentru vreo pricina in numele Lui, chemindu-l deci ca Judecator, vor bate ispita de a deveni ei insisi judecatorii aproapelui. Acest aspect cred ca nu trebuie omis din nici o talcuire, deoarece e limpede care e cadrul versetului, contextul, mesajul central transmis de Domnul.
Iar sfantul Isaac, om al isihiei, asadar al linistii si pacii prin Duhul lui Hristos, fireste ca pune aceeasi problema - problema conflictului, pe care o muta din planul exterior al relatiilor interumane, in planul intern, subiectiv, dinlauntrul sufletului. In noi e razboi. Adam cel vechi se razboieste cu omul duhovnicesc, mintea cu inima. Si cata vreme Hristos nu este chemat, razboiul interior nu va cunoaste pacea.
Domnul se arata in acest verset Facatorul de pace. Si intre noi, si inlauntrul nostru.
Asa imi pare, iti multumesc Vlad ca mi-ai dat prilejul sa imi expun opinia si cer iertare ca m-am abatut de la topic.
Domnul fie cu noi!

Partial, subscriu. In cea mai mare parte.
Dar te si contrazic. In primul rand, rugaciunea colectiva e foarte importanta. Si la biserica e bine sa mergem tocmai pentru a ne ruga impreuna. ("Unde sunt doi sau mai multi adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu" ...stiti voi). Nu cred ca ar fi rau de loc ca o familie unita sa se roage impreuna, macar din cand in cand. Ceea ce a cred ca avrut sa spuna Cristos e sa nu ne rugam in vazul lumii "ca sa ne vada lumea ca ne rugam", si de asemeni a zis acelasi lucru si despre post, sa nu stie nimeni ca postim.
Concluzionez: daca ai o familie credincioasa, e foarte bine sa va rugati, sa postiti, sa mergeti la biserica impreuna. (normal, copii mici dupa un anume tipar, oamenii mari si copii mai mari, dupa randuiala hotarata impreuna cu duhovnicul lor). Daca insa traiesti intr-o comunitate sau o familie mai putin credincioasa, decat sa te certi cu toata lumea, mai bine te rogi (si pentru ei, desigur) si postesti in ascuns.

Cred că e nevoie şi de rugăciune colectivă, şi de rugăciune individuală. S-a vorbit de multe ori de „biserica de acasă”, însemnând că omul trebuie să plece de la liturghie, de la rugăciunea comună ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru jertfa Sa, şi să o continue acasă, în familie, între vecini şi colegi. Deci dacă Biserica reprezintă (sau trebuie) comuniunea întru Hristos a celor ce se roagă şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Său, nu trebuie ca şi familia să reprezinte acelaşi lucru? Eu tare mă tem de individualism, care e spiritul ce pare să cuprindă tot mai mult lumea actuală, mai ales în oraşe. E trist că ne ducem şi ne întoarcem singuri de la Biserică şi că, de multe ori, aşa petrecem şi în familie.