Crezi în semne?
 

Nu, nu cred în semne, cred în Dumnezeu.
Problema e că unii se roagă toată viaţa pentru un semn, iar eu am primit prea multe.

Acum mai puţin de un an priveam de sus oamenii care credeau în Dumnezeu. "Uite-i şi pe ăştia, le e frică de moarte şi speră că ar mai fi ceva după" mă gândeam. În prezent situaţia s-a schimbat radical, iar acuma atitudinea mea faţă de oamenii ce au credinţă este de un adânc respect. "Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut". Fără a intra în detalii, eu sunt printre cei ce "au vazut".

Am păcate mari pentru care voi fi judecat. Ceea ce nu doresc însă este ca alţii să sufere pentru păcatele mele.

Precum am spus şi la început, nu cred în semne, dar unele sunt extrem de convingătoare. Concret, în decurs de câteva ore am întâlnit de două ori cifra de trei ori şase. Şase sute şaizeci şi şase. 666. Prima oară am avut o bănuială destul de puternică privind motivul înâlnirii mele cu această cifră. Peste câteva ore însă, bănuiala s-a transformat în certitudine când cifra a apărut în legătură directă cu ceea ce bănuiam, şi anume că o persoană vă avea mult de pătimit pentru păcatele mele. 666=diavolul. Personal nu mi-e frică de el, sau cel puţin aşa îmi place să cred. Mi-e frică însă de ce i-ar putea face persoanei respective. Scuza-ti lipsa de detalii, însă ce vă povestesc acum sunt lucruri extrem de personale.

Întrebările mele ar fi următoarele:
Realizez că nu am nicio întrebare. Nu ştiu exact ce urmăresc făcând acest post, cred că mai mult vroiam să mă descarc, deşi cred ca o spovedanie ar fi mai potrivită, a trecut ceva timp de la ultima.

Doamne ajută!

Re: Crezi in semne?
 

Nu exista semne!!! Doar fapte!!!... E cel mai crunt (si probabil bun) lucru pe care l-am invatat in anul ce-a trecut.

Doamne ajuta!

O prietena foarte buna are o fetita. Cand fetita a implinit sase ani, a realizat o chestie inspaimantatoare: ziua ei e in 06.06 si a fost nascuta in anul 2000. In ziua cand a implinit sase ani, era deci 06.06.2006. Fetita avea semnul diavolului, cei trei sase fatali. Din fericire, acum fetita are 11 ani si jumatate si inca nu a dat niciun motiv de ingrijorare. Nu vorbeste in limbi ciudate, nici nu are devieri comportamentale si merge cu mama ei la biserica duminica. Nu stiu insa ce va fi cand va invata latina, in clasa a VIII-a sau cand va ajung la adolescenta si va incepe sa aiba certuri cu parintii si sa nu se mai poata trezi duminica dimineata sa mearga la biserica. Poate ca dezastrul va fi evitat, daca tot se sfarseste lumea anul acesta.

Doamne-ajuta!

Unu la mana,cred ca e iarasi troll. Iar legat de subiect,si eu am 666 in buletin,care e problema? E doar un numar aleatoriu,ce treaba are cu lepadarea? Sa fim seriosi,ne purtam uneori si gandim ca un copil de 9 ani.

Ai grija, Raoul, cu buletinul acela al tau! Eu as incerca sa schimb ceva. Oricum se apropie ziua cand diavolul ne va tatua pe ceafa cu coduri de bare!

Hitman. :))))))

Lucian, nu e amuzant! E tragic, chiar.

E destul de amuzant. Daca "ne-am incarca" cu lumea profund despartita de Dumnezeu (oamenii chiar daca nu sunt in rai in totalitate, in viata de zi cu zi, asta iese in evidenta: rautatea) si pseudo-ortodoxismul, unde oamenii cer minuni, semne si credinta este "murdarita" de tot felul de superstitii, noi insine nefiind suficient de induhovniciti, am putea sa nu facem fata. Zambetul si glumele sunt bune din cand in cand. Asta e parerea mea cel putin.

Sigur ca da, ai dreptate! Dar cand auzi de astfel de povesti cu cei trei monstri teribili - 6, 6 si 6 - si altele asemanatoare, e mai mult tragic decat comic, daca stai sa te gandesti ca mintea umana mai poate fi incetosata de legende si mituri macabre, pe care le ia ad literam si in jurul carora isi tese intreg sistemul de valori si principii.

Eu ii inteleg intr-o anumita masura pe acesti oameni. Este vorba despre nevoia fiecaruia de a fi special, de a fi in centrul atentiei. Stiu sunt unii care spun ca nu le place si unii care chiar reactioneaza "nefericit" cand sunt in centrul atentiei, dar nu pentru ca asta ar fi problema,ci pentru ca nu pot sa faca fata situatie. Atat. Dar toti am vrea sa fim "alesi". Sa avem o "misiune speciala" de la Dumnezeu. Si unii astfel cauta "semne". "Semnele" le arata ca sunt "alesi".
La fel se intampla si cu nevoie oamenilor de "fericire". Toti ne dorim diverse lucruri. E cineva care crede ca ceea ce isi doreste nu i se va implini (nu ma refer la ceea ce spune altora, sau siesi, ci la ce crede)? Nu.

Da, hai sa fiu special urmand turma catre prostia aia imensa ce frizeaza ridicolul! Halal misiune speciala! Ma rog, asta e o problema mai complexa. Ai dreptate, fiecare cu iluzia sa de grandoare!

Anna,si ce propui sa fac? Daca dau buletinul pierdut sau furat,nu imi vor face unul cu aceeasi serie si numar? Asta e,doar nu buletinul ma va trimite in iad,ci mai degraba patimile si pacatele care ma stapanesc.

Eram ironica, Raoul! Pastreaza'ti linistit buletinul, e irelevant pentru sufletul tau!

Cifra 666 aparuta din senin nu are nici o semnificatie.
Cat despre cat de mult rau putem face cuiva apropiat datorita unor pacate eu cred ca ,mai ales daca avem copii ,acestora le putem face mult rau .
Dar exista spovedania ,prin spovedanie Dumnezeu ne iarta pacatul si pedeapsa care vine ca o consecinta a lui.

Istoric vorbind nici macar nu se stie exact daca numarul a fost corect inregistrat in Biblie.

,,While many Bible have footnotes saying the number translated from the original Greek could be 616, experts say new photographic evidence of an ancient fragment of papyrus from Revelation indeed indicates the number is indeed 616, instead of 666.Scholars in England have been using modern technology to scour some 400,000 bits of papyri which were originally discovered in 1895 at a dump outside the ancient Egyptian city of Oxyrhynchus. Many of the sections have been damaged and discolored, but an imaging process is shedding new light on the sacred text, believed to have originally been penned by John, one of Jesus’ 12 apostles.

“This is a very nice piece to find,”Ellen Aitken, a professor of early Christian history at McGill University, told Canada’s National Post.“Scholars have argued for a long time over this, and it now seems that 616 was the original number of the beast.”The papyrus in the spotlight is believed to be from about 300 A.D.“This is very early confirmation of that number, earlier than any other text we’ve found of that passage,” Aitken said. “It’s probably about 100 years before any other version.”

The main researcher promoting the 616 claim is David Parker, professor of New Testament Textual Criticism and Paleography at the University of Birmingham in England.“This is an example of gematria, where numbers are based on the numerical values of letters in people’s names,” Parker told the UK’s Independent. “Early Christians would use numbers to hide the identity of people who they were attacking: 616 refers to the Emperor Caligula.”

In alt ordine de idei mai multi cercetatori afirma ca legenda Antihristului este in esenta transformarea antropomorfica
ulterioara a mitului Dragonului babilonian,unul dintre cele mai vechi mituri dezvoltate de omul primitiv.Acesta optica ar fi sustinuta de ultimele cercetari cu privire la folclorul babilonian.In general in jurul profetiilor din Daniel si Apocalipsa s-a dezvoltat,in raport de figura Antihristului,o adevarata psihoza a iminentei Judecatii de Apoi,psihoza plina de tulburari,inflamari si confuzii carora le-au cazut victime inclusiv teologi de valoare precum Hipolit si Irineu.Origen chiar nota cu privire la aceste aspecte ,,Intrucat au existat pesemne in sanul evreilor unii care ziceau ca stiu despre Lucrurile de pe Urma,fie din Sfanta Scriptura fie din surse tainice,el[Pavel]le cerea ucenicilor sai sa nu ia in seama asemenea vorbe si sa nu se increada in ele".

Conceptia potrivit careia Antihrist este cel ce va ajunge sa stapineasca lumea prin pacat si faradelege,cu putin inante de a Doua Venire a Domnului,poate fi identificata si in eshatologia iudaica,indeosebi in profetia lui Daniel ce dateaza din perioada macabeeana.Apocalipsa insa ramine in esenta,mai presus de interpretari,o naratiune ce reuneste cele mai vechi marturii ale unei umanitati care desi este tulburata de apropierea Judecatii de Apoi spera deopotriva intr-un viitor mai bun.Acest consideratii le-am extras dintr-o lucrare a lui Wilhelm Bousset,intitulata ,,Antihristul:marturii ale Bibliei si traditiei"si care,departe de nebunia ce pare ca se propaga in prezent,nimic anormal insa in raport de situatiile precedente,este o lucrare sobra,rationala si echilibrata,lucru rar in ziua de azi.

Eu nu cred in semne gen marti,trei ceasuri rele,pisica neagra si altele de genul,cred insa ca Dumnezeu ne vorbeste prin oamenii pe care ni-i scoate in cale,prin lectiile de viata pe care le intalnim,uneori o situatie la care asistam "intamplator",insa din care avem de invatat si prin multe lucruri,unele subtile,altele extrem de evidente.Totul este ca noi sa dorim sa ne deschidem ochii si sa le vedem,sa invatam,sa constientizam...

Una este pronia Lui Dumnezeu si faptul ca Acesta ne "ghideaza" si ne povatuieste prin tot ceea ce se intampla in viata noastra si cu totul altceva este sa cauti semne cu 666.

Mulţumesc pentru răspunsuri.

Nu aveam nevoie nici de confirmări şi nici de infirmări.
Contextul istorico-bliblic privind această cifră contează mai puţin pentru mine. Mai importantă este propria-mi interpretare şi asociere, respectiv diavolul.

Contextul în care s-au petrecut faptele descrise în primul post nu-mi lasă loc de îndoială, nu vorbesc despre o părere sau o bănuială, ci despre o certitudine. Anume, cineva va avea mult de suferit sau poate deja suferă pentru mine, probabil în locul meu.
Cum pot şti lucrul acesta? Nu am cum să dovedesc, dar îl ştiu.

Dacă doriţi să-mi ajutaţi cumva, v-aş ruga să-mi explicaţi următoarele lucruri:

Dacă natura lui Dumnezeu este iubirea, care este nautra diavolului? frica sau ura?
Nu cred în varianta biblică de iad, însă conceptul îl am adânc întipărit în mine. Eternitatea ce urmează a fi petrecută acolo...chiar durează o eternitate?
De ce Binele biruieşte răul? De ce ar fi mai puternic decât răul? Principiul dualităţii, Yin şi Yang, ar spune că sunt forţe egale.
Mulţumesc.

Diavolul a fost bun. Ca orice creatie a Lui Dumnezeu. Dar in acelasi timp ca orice alta faptura creata a fost liber. Din mandrie, vrand sa fie asemenea Lui Dumnezeu a cazut. Lipsa comuniunii cu Sursa vietii si a binelui l-a facut profund rau. Astfel orice sentiment de rautate se gaseste in Diavol. Ura este unul dintre ele. Frica nu este un sentiment, ci o stare. Normal ca diavolului, constientizand atotputernicia Lui Dumnezeu ii este si frica.

Nu exista jumatate de credinta. Cred ca biblia are dreptate aici, dar nu si aici. Daca acceptam ca in crestinism Dumnezeu S-a revelat oamenilor, atunci Sf Scriptura are dreptate in totalitate. Daca nu, nu putem crede deloc. Daca exista Dumnezeu si S-a revelat, revelatia nu poate fi decat totala. Daca contine lucruri false atunci Dumnezeu nu S-a mai revelat, deci nu exista sau este un alt Dumnezeu decat Cel crestin. Daca S-a revelat, a avut grija ca cele marturisite de El sa fie pastrate in forma data de El.
Nu putem intelege Eternitatea ptr ca ea presupune infinit. Cum poate finitul sa inteleaga infinitul? Simplu: nu poate. Pentru asta e nevoie de transformare. Iar transformarea are loc dupa biruinta totala a Binelui. De ce biruieste Binele? Pentru ca asta a fost scopul creatiei. Vom intelege scopul mai bine dupa transformare.
Yin si Yang e un principiu nefolositor si daunator. Mai mult se contrazice: Raul nu este opusul Binelui, ci lipsa lui.

Ne iarta dar nepedespsit nimic nu lasa! Si asta nu pentru ca Dumnezeu e razbunator ci pentru ca e drept! Fiecare platim pentru ceea ce facem rau. Unii platesc mai tarziu iar altii mai devreme.
Ne iarta pacatul dar nu si pedeapsa!

Spuneti ca e parerea dvs. Va rog frumos nu mai sustineti lucruri ca si cum ar fi adevaruri de credinta cand de fapt sunt pareri personale. Iertatul presupune sa nu se mai ia nici o masura impotriva persoanei asupara careia s-a rasfrant iertarea.

Sa inteleg ca un criminal daca se spovedeste este iertat si poate dupa aceea continua cu o alta crima?

Ce legatura are ce face el dupa? Conteaza ce a facut pana in momentul respectiv. Conteaza ca in momentul in care se spovedeste se pocaieste. Si de aceea e iertat.
Conceptia ca cineva care a ucis o va face din nou, practic ca un pacatos nu se poate schimba nu e deloc crestineasca. Si oricum ca sa va raspund: Daca cineva ucide si se spovedeste, daca se caieste si este iertat nu mai este pedepsit si nu i se mai considera pacatul respectiv. Daca ucide ulterior i se considera acel pacat. Si se iarta si acela daca se pocaieste si se spovedeste.
Eu inteleg ca este un forum unde fiecare isi poate spune parerea, dar sa fie exprimata astfel incat fiecare sa poata intelege ca este doar o parere si nu o invatatura de credinta.

Se pot ierta prin spovedanie pacatele parintilor, bunicilor, strabunicilor, etc ?

partea de final este pusa in ghilimele nu? sau nu inteleg eu? oricine poate avea probleme la adolescenta cu copiii, si asta nu este doar ca s-a nascut pe 6.06 ... in general adolescentii nu se trezesc prea usor si nici nu prea se duc la biserica ... cati oameni nu s-au nascut in ziua de 6.06??? si cati nu au trecut prin anul 2006 ? si ce asta inseamna ca sunt sub semnul aluia rau ??? e o prostie .... 6 e un numar ca toate celelelate ... chiar si in combinatia de nu stiu cati de 6 ...

imi amintesc odata cand am fost cu fata la o ecografie ... eram insarcinata in luna a 6-a, ma duceam a 6-a oara la control, am fost programata intr-o zi de vineri 6.06, si aveam si fix numarul 6 ... ei si care a fost problema? inseamna ca is eu sau fata sub semnul aluia rau?

semnele sunt doar in imaginatia noastra ... asa cum poate sunt si visele, nu trebuie sa ne luam dupa ele ... ce ni se intampla sau ni se va intampla, este doar o consecinta a faptelor noastre, si noi trebuie doar sa mergem cu speranta in Dumnezeu ca El ne va ghida drumul si ne va avea in grija, sa ne deschida ochii si sa ne lumineze calea, sa luam deciziile cele mai bune si mai corecte ...

Nu am inteles daca este o intrebare care astepta raspuns sau daca este o intrebare retorica. Dar daca se astepta raspuns, acesta e clar nu. Tainele nu se aplica prin intermediari. Nu se iarta perin spovedanie pacatele altor persoane.

Invatatura ortodoxa refertoare la pacat si ispasire ne arata ca iertarea are loc partial si ca ispasirea este si ea necesara in vederea indreptarii .

Eu vad lucrurile in felul in care ispasirea este totodata si o consecinta a lucrurilor dar si ca o datorie karmica fata de persoanele carora le-am gresit sau fata de noua insine.

Nu toate suferintele deasemena sint (doar) isipasiri ci uneori trebuie ca prin ele sa fim determinati sa cautam solutia buna in anumite privinte , ele au rostul de a ne ajuta sa ne facem mai bine introspectia si sa ne apropie de o anmita coduita si credinta.
multe persoane spun "Boala m-a apriopiat de Dumnezeu "

Serios? Unde? Cred ca ati gresit invatarura de credinta. Aia cu satisfactia adusa lui Dumnezeu prin suferinta si ideea de Purgatoriu nu o gasiti in BO.

Apropo de asta, imi aduc aminte de o povestioara zisa de un preot de la tara.
Vine soacra la spovedanie.Si incepe sa turuie:"Ca nora e asa, ca nora e asa..."
Pretoul asculta in liniste iar la gata ii spune soacrei:"Acum du-te acasa si spune-i la nora sa vina sa o dezleg".
Asta referitor la pacatele cui le spovedim....

Poate ca exprimarea nu a fost cea mai potrivita.
Pacatul se iarta, dar consecintele pacatului se rasfrang asupra celui care le-a facut, precum si a urmasilor, percepandu-se uneori ca o pedeapsa.
Spre ex, fumatorul, chiar daca le lasa de pacat va sporta bolile pe care le presupune viciul: boli pulmonare, tbc etc.
Femeia care avorteza va suferii drame pshice, depresii, copii neascultatori.

nu poti spune ca cel care a comis pacate grave si se pocaieste...gata.Aici s-a incheiat tot. Nu e asa.
Spre ex: o femeie avorteaza, se pocaieste isi plange pacatul si i se iarta. Dar sangele nevinovat al pruncului nenacut striga la Dumnezeu, cerand dreptate. Si dreptatea lui Dumnezeu trebuie sa intervina.

Avem exemple de sfinti, imi scapa numele, care dupa ce au pacatuit grav, s-au spovedit si s-au retras in pustie, cerand un semn: atunci cand va inflori pomul acesta va fi semnul ca Domnul i-a iertat. Si pomul a inflori abia dupa 3 ani jumate de post, lacrimi si nevointa.

dar asta e doar parerea personala. Chiar o sa cercetez sa vad care e parerea Bisericii.

Sunt de acord. Cu o mica precizare asupara dreptatii lui Dumnezeu. E drept dar e si bun. Eu nu cred ca parerile noastre sunt in contradictie. Orice actiune are consecinte. Dar nu le putem numi pedepse. Dumnezeu nu este un Dumnezeu vindicativ. Dumnezeu nu isi gaseste satisfactia in a ne pedepsi pentru pacatele noastre.
Normal ca si daca ne pocaim nu ne putem schimba radical si ca efectele pacatelor se vor vedea in viata noastra. Dar nu le putem numi pedepse.
Imi aduc aminte de una din povestioarele din manualele cand eram in clasele primare.
Era un copil neascultator (ca noi copii lui Dumnezeu). Si tatal sau pentru fiecare fapta rea batea in usa cate un cui (fiecare fapta a noastra "murdareste camasa" sufletului nostru). La un moment data copilul si-a dat seama ca a gresit (si noi facem la fel cand constintizam starea de pacatosenie). Nu mai retin daca a fost determinata de ceva acesta schimbare. Si copilul a inceput sa faca fapte bune (si noi facem la fel cand ne intoarcem catre Dumnezeu). Tatal sau pentru fiecare fapta buna scotea cate un cui (si noi prin fiecare fapta placuta lui Dumnezeu ne apropiem de El). Si la un moment dat au fost scoase toate cuiele. Si copilul a fost fericit. Dar si-a dat seama ca usa era plina de gauri. (si noi chiar daca ne pocaim faptele neplacute pe care le-am facut inaintea lui Dumenzeu ne ard. Orice traire interioara are efecte si asupra exteriorului). Si pentru ca exista si un final pozitiv. Copilul a inceput sa munceasca si sa stranga bani si a cumparat o noua usa. Si noi prin stradanie si harul lui Dumenzeu ne putem mantui.