Mantuirea in afara Bisericii
 

Am considerat ca e bine sa postez invatatura sfantului Ignatie Birancianinov pe un topic separat, o sa redau toata scrisoarea: http://www.impantokratoros.gr/despre_erezie.ro.aspx
Se numeste " Multi sunt chemati, dar putini alesi (despre mantuirea paganilor si a ereticilor)" si este "Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi."

"Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi. "Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!... Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.

Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. "Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad" zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.

Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omenesti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: "Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu", Domnul le-a raspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El", dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!... Nu!... Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!

Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Caci cugetam" – zice Sfantul Apostol Pavel – "ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus". Veti replica poate: "Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta". Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta."

Partea a II-a
 

Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!

Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Ingaduiti-mi sa va expun gandul nostru. Evanghelia, altfel spus invatatura lui Hristos, sau Sfanta Scriptura sau Sfanta Biserica Universala ne-a descoperit tot ce poate sti omul despre mila lui Dumnezeu, ce intrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omeneasca de patrundere, ramanand inaccesibila pentru intelegerea oamenilor. Desarta e ratacirea mintii omenesti cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale... pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere e o intreprindere satanica!... Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura harismatica, cereasca, nu ai invatat ca Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la scoala si trage cu urechea sa auzi ce invata copiii! Lor profesorii de matematica le explica, in teoria infinitului, ca infinitul, ca marime nedeterminata, nu se supune acelor legi carora li se supun marimile determinate – numerele, ca rezultatele operatiilor cu el pot fi total opuse operatiilor cu numerele. Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu insusi!

Copiii ei adevarati merg dupa ea cu supunere, luminandu-se cu credinta, calcand in picioare ratiunea trufita ce se rascoala asupra lui Dumnezeu! Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar exista un alt drum catre cunoasterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sfortari, nu ne-ar fi fost data descoperirea dumnezeiasca. Ea ne-a fost data insa pentru ca ne este strict necesara. Desarte sunt dar si mincinoase propriile autocugetari si ratacirile mintii omenesti. Dumneavoastra ziceti: "ereticii sunt aceiasi crestini ca si noi". De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin ca si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judeca cu privire la aceasta adevaratii crestini! Numeroasele soboare de sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si indelungi chinuri, inchisoarea, exilul decat sa-si dea acordul la partasia cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu.

partea a III-a
 

Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decat omenesc; ea este fiica diavolului, nascocirea lui, e o nelegiuire apropiata de inchinarea la idoli. Parintii numesc adesea inchinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; in inchinarea la idoli diavolul isi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el ii face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatai: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie "Faptele apostolilor" se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea ingrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neintrerupta, va vedea cat sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi .... Cu deosebire se remarca la ei ura neimpacata catre fiii adevaratei Biserici ....

Erezia se conjuga cu incrancenarea inimii, cu o groaznica intunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine intrinsa hula impotriva Duhului Sfant: fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfant. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfantul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sange marturisirea adevaratei credinte, a pronuntat hotararea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie in urmatoarele cuvinte:

"Eutihie, pana acum iereu, arhimandrit, fiind intrutotul prins si vadit ca partas al ratacirilor lui Valentin si Apolinarie, atat prin faptele lui trecute cat si prin explicatiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea incapatanata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici macar n-a luat in seama sfaturile noastre si povetele catre primirea invataturii sanatoase. Si, de aceea, plangand si suspinand pentru pieirea lui definitiva, declaram in numele Domnului nostru Iisus Hristos ca el a cazut in hulire de Dumnezeu, ca e deposedat de orice cin preotesc, de partasia cu noi si de conducerea asupra manastirii sale, dand tuturor de stire ca de acum incolo, cine va sta la sfat cu el sau il va vizita, va cadea el insusi sub afurisenie."

Aceasta hotarare e un mic exemplu al parerii obstesti a Bisericii Universale asupra ereticilor; aceasta hotarare e recunoscuta de intreaga Biserica si confirmata de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta in aceea ca el nu marturisea in Hristos, dupa intrupare, cele doua naturi, cum marturiseste Biserica, ci admitea numai o singura natura, natura dumnezeiasca. Veti spune: numai atat!... Amuzant prin ignoranta, si demn de plans prin caracter si urmari, este raspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi catre sfantul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariana. Aceasta suspusa fata sfatuia pe patriarh sa pastreze pacea, sa nu porneasca dezbinarea, atat de potrivnica duhului crestinismului, pentru cateva cuvinte, zice el, caci el nu gaseste nimic vrednic de osanda in invatatura lui Arie -care difera intrucatva in stilul de formulare a cuvintelor si atata tot! Aceste diferente de formulare a cuvintelor, observa istoricul Fleury, in care chipurile nu e nimic de osandit, nu fac altceva decat ca neaga Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!

Naruiesc asadar toata credinta crestina – si atata tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvantului si deformau dogma intruparii. Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Sfantului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele in care Biserica recunostea lucrarea Sfantului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementari omenesti – si inca mai nerusinat: superstitii, ratacire!

Desigur dumneavoastra nu vedeti in erezie nici talharie nici hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfant – nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o invatatura hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acesta nu talhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mantuirea?!... Toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta in adanca necunoastere a crestinismului ! Sa nu credeti ca o asemenea necunoastere e un defect lipsit de importanta! Nu! Urmarile lui sunt nimicitoare, mai ales astazi, cand in societate umbla nenumarate carti cu titluri crestine si continut satanic. Prin ignorarea adevaratei invataturi crestine, sunteti intrutotul expus sa primiti un gand mincinos, fals, amagitor, hulitor de Dumnezeu, drept gand adevarat, sa vi-1 insusiti si, odata cu el, sa va insusiti si pieirea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mantui ! Iar nedumeririle dumneavoastra sunt tot atatea semne de intrebare asupra posibilitatilor dumneavoastra de mantuire.

Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mantuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plange vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (...) studiati in scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie inteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce ganduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai inainte sa bata ceasul, ceasul de spaima in care va trebui sa va prezentati la judecata in fata lui Dumnezeu, agonisiti-va indreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului.

Mantuire este un termen inalt.Termenul Biserica are si el o definitie de cateva randuri ,si o practica de o viata intreaga. Dar fapta buna este la indemina orcui . Pentru un incepator,sau un ne-crestin 'mantuirea' poate fi o abstractie. Si oricum,'mantuirea' fara fapte bune nu exista . Hai sa zicem ca pot exista fapte bune care nu duc la mantuire,dar invers e imposibil aproape.Pentru ca la usa Domnului stau la rand cei care au facut milostenie si nu s-au mantuit,care au iubit pina la sacrificiu si nu s-au mantuit .Si atunci cum poate cineva sa se duca la Domnul sa spuna 'eu am fost ortodox', si sa vrea mantuirea, daca nu este imbracat si cu haina faptelor bune? Cum poate intra cineva la nunta fara haine de sarbatoare,cu un suflet rece si uscat,care stie doar a osandi pe ceilalti,a respecta reguli ,dar nu a gustat dulceata iubirii aproapelui pina la infrangerea de sine ?

Orice fapta buna inseamna Hristos.Nu exista fapte bune fara Hristos. Intradevar, a da de mancare celui flamand,a da de baut celui insetat,a baga in seama pe cel singur,a vizita pe cel bolnav sau robit ,toate acestea sunt Hristos. Iar daca aceasta fapta buna o face un musulman , tot Hristos este. Pentru ca nu mahomed a zis << iubeste pe aproapele tau ca si cum tu ai fi in situatia respectiva>> ci Hristos e unicul care a adus Adevarul pe pamant.
Adevarul de aceea e adevar,ca sa poata fi verificat de orice om, prin viata sa, si sa recunoasca astfel pe Dumnezeu,prin propriile sale trairi.

Mantuirea da,e posibila doar in Biserica. Dar pina a ajunge la Liga Campionilor,aveti grija sa treceti de preliminarii.

E mare dragostea lui Dumnezeu. Noi cei ortodocsi sa pazim cele ale Ortodoxiei. Nu ne este noua dat sa spunem cine se mantuieste si cine nu.

Bine spunea un parinte, daca Mantuitorul a legat intrarea in Imparatia Cerurilor de cercetarea celui din temnita, de ajutorul dat celui sarman, ... nu este exclus sa vedem ca in Imparatia Cerurilor vor fi prezente si persoane pe care noi le consideram pierdute.

Daca mi s-ar cere sa cred in altceva, nu as crede. Dar sa spun cine se mantuieste si cine nu, tine de Creator, nu de creatura.

prietene, ai mare dreptate! Si ca sa fiu on-topic spun si eu: Mantuire in afara de Biserica nu exista! Doamne ajuta!

Iustin si Costel, noi am mai discutat pe tema asta, eu nu am ce sa adaug in plus fata de ce spune Sf. Ignatie, eu nu sunt sfant ca si el.
Despre ecumenism am scris azi ceva, nu vreau sa repet ce am scris acolo, dau link-ul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...8&postcount=68
Ce este conceptia ecumenista? Este ca un fel de religie aparuta in secolul XX care are la baza o conceptie protestanta, teoria ramificarii harului, adica faptul ca harul se ramifica in toate cultele ce se numesc crestine, deci nu exista doar o Biserica, ci mai multe sau ca toate cultele alcatuiesc o singura biserica universala. Observati ca nici macar conceptia ecumenista nu spune doar de fapte, ci de credinta si har (de fapt conceptiile protestante).
Aceasta noua conceptie are un nou set de dogme si invataturi, schimbate fata de cele ortodoxe. Dogmele ortodoxe nu mai sunt valabile sau cel putin importante, nu are importanta ce spun sfintii daca nu se potrivesc acestei conceptii citatele lor (iar cei ortodocsi nu se potrivesc deloc), nici istoria Bisericii cu condamnarea ereziilor si ereticilor. Toata invatatura este noua si schimbata. Noi ortodocsii trebuie sa avem grija sa avem invatatura adevarata, pentru ca asa cum spune Sf. Ignatie si Biserica si credinta dreapta conteaza, pentru ca altfel se ajunge la intelegeri gresite si devieri de la drumul spre mantuire.

Aproape toti avem diverse idei primite din afara ortodoxiei (probabil doar calugarii imbunatatiti sunt mult mai apropae de adevar), chiar ei eu mai am unele din aceste idei pe care mi le descopar pe parcurs. Nu exista mai multe defintii ale Bisericii sau ceva complicat, doar ca exista si alte conceptii venite din afara ortodoxie, asta da. Biserica este cea intemeiata de Iisus la Cincizecime, cum anume? Prin har, prin trimiterea harului Apostolilor si apoi acestia tuturor madularelor Bisericii. Asadar Biserica este formata din toti cei aflati in comuniune prin Sfintele Taine. BO nu are agenti secreti care duc Sfanta Impartasanie la musulmani si pe tot globul.
Protestantii si din aceasta cauza s-au despartit de BC si au facut o noua invatatura, pentru ca BC pierduse drumul si punea accentul mai mult pe fapte. Asa ca protestantii au spus har si credinta.
De asemenea unii protestanti, unii din ei fiind calvinii, au spus prin Calvin ca la caderea lui Adam firea omului a cazut total. Noi ortodocsii spunem ca firea omului doar s-a degradat, nu avea cum sa cada de tot. De aceea oamenii pot face din proprie vointa unele fapte, fie bune fie rele. Si ateii pot face fapte bune din acestea, nu stiu de ce toti ii considera pe atei raufacatori.
Aceasta conceptie cu faptele conteaza nici macar nu tine de ecumenism ci de umanismul secular, e un fel de semiateism. Filozofii iluministi si ganditorii atei au spus si spun ca tot ce conteaza sunt faptele, sa faci bine, etc. Nu are nicio legatura cu crestinismul, e o conceptie venita din cauza secularizarii, din ateism.

Spune Sf. Igantie ca dreptii din Vechiul Testament nu s-au putut mantui, desi aveau nu numai niste fapte, dar si credinta adevarata in Dumnezeu adevarat, nu aveau nici macar o deformare cum ar fi azi ereziile. Unii chiar vorbeau direct cu Dumnezeu. De ce nu se puteau mantui? Pentru ca nu aveau harul acela trimis de Iisus la Cincizecime, harul prezent azi in Sfintele Taine. Sutasului Corneliu i s-a spus ca are si credinta si fapte, dar nu i-a zis sa faca la fel in continuare, ci sa se boteze in Biserica, pentru ca acelea nu puteau sa ii asigure mantuirea.
De aceea spune Sf. Ignatie de faptele credintei (si cu ocazia asta am inteles si eu mai bine), nu crucea rosie sau organizatiile de caritate pot aduce mantuirea, ci milostenia facuta din credinta. fapte caritabile pot face si ateii, Biil Gates doneaza de exemplu mari sume de bani care ajuta multi oameni. Toti oamenii isi iubesc familia, copii, au aceasta iubire, cred ca si Stalin o avea fata de copii (povestea fiica lui).
Bineinteles ca nu toti ortodocsii se mantuiesc, nu despre asta e vorba. Sf. Serafim de Sarov ne spune ca harul pe care il adunam conteaza, nu sa facem ce stiu eu ce sau sa stim dogmele. Iar harul se aduna din credinta, unii din milostenie, unii mai mult din rugaciune, etc.
Cum ne indeamna Sf. Ignatie, sa stam mai mult sa ii citim pe sfinti, nu conceptiile si cartile cu idei venite din vest sau orientale, cand nici nu am apucat sa stim ce spune ortodoxia.

Desigur ca nu noua ne e dat, noi suntem mici credinciosi, ci noi credem ce spune Mantuitorul, Biserica si sfintii. Pentru ca invatatura care trebuia data a fost data, nu suntem agnostici, sa nu stim prea multe. Cum spune si Sf. Ignatie, nu am avut noi o revelatie, sau sa stim mai bine decat ce e scris cine se mantuie, ca se mantuiesc toti doar prin fapte. Unii spun ca nu stim noi, ca probabil se mantuiesc aproape toti, dar de unde stie acela ca e asa?
Iata noi de unde stim, pentru ca noi credem in cuvintele Mantuitorului care a spus ca cine nu se naste din apa si duh nu ajunge in imparatie, cine nu mananca trupul si sangele nu ajunge in imparatie. Deci stim cate ceva.

Din discutiile avute pana acum cu diverse persoane am observat ca aproape nimeni nu isi schimba conceptiile daca sunt gresite. Dimpotriva, cei ce si le imbunatatesc si le adapteaza tot timpul la adevar sunt tot cei ce le aveau bune, dar nu stiau cate ceva. De aceea putem intelege de ce majoritatea evreilor nu au inteles sau nu au vrut sa inteleaga, desi Iisus a facut si minuni. Chiar si unii ortodocsi care au idei gresite nu vor sa renunte la ele, orice s-ar intampla, mai bine adapteaza ceea ce citesc la ideile lor decat sa le adapteze pe ale lor la ideile adevarate si isi creaza astfel o filozofie proprie sau imprumutata in mare parte.

In concluzie la acest topic dau un fragment dintr-o intamplare adevarata cu parintele Ieronim al Eghinei: http://www.pateric.ro/convorbire-cu-...tsis-scriitor/ Observam ca e parintele a vorbit cu acel turc vazand ca el cauta adevarul si e bine intentionat, nu doar ca sa vorbeasca cu el si sa se contrazica.

"
Odată a venit la el un turc ce i-a spus că stăpânul său, care era cadiu, adică judecător, voia să vorbească cu el. Părintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricină de ispită, așa că s-a dus la cadiu cu strângere de inimă, dar acesta l-a primit cu mult respect și a început să-i vorbească deschis:
— Părinte, eu sunt judecător musulman. Zece la sută din banii pe care-i câștig îi dau săracilor, dăruiesc zestre văduvelor și am grijă de orfani. Atunci când judec, încerc să fiu drept și nu părtinesc pe nimeni, oricât de mare funcție ar avea el. Toate acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a câștiga paradisul despre care vorbiți voi, creștinii?

Părintele Ieronim a înțeles ca era vorba despre un om bine-intenționat și s-a hotărât să-i ofere marturia credinței sale, indiferent de consecințe. Asadar, i-a pus urmatoarele întrebări:
— Ai copii?
— Am.
— Ai oameni supuși?
— Am.
— Copiii tăi îți împlinesc voia?
— Nu totdeauna, pentru că au îndrazneală fața de mine și, uneori, una spun eu, și alta fac ei.
— Supușii tăi îți fac întotdeauna voia?
— Firește. Fac mereu ce le zic eu.
— Când vei muri, cine te va moșteni? Copiii, care nu se supun ție, sau slugile care se supun?
— Copiii mei, desigur, pentru ca ei au drept de moștenire, nu slugile.
— Același lucru se întamplă acum si cu tine. Dreptul la moștenire îl au numai copiii lui Dumnezeu. Si ca să te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi și să devii creștin.
Cadiul a fost atât de impresionat de argumentele părintelui Ieronim, încăt nu a întârziat să se catehizeze și să se boteze în Hristos.
[Deși el era un supus al lui Dumnezeu, fără 'adopția' prin botez nul era copil al lui Dumnezeu și nu avea drept de moștenire.]

Catalin, sa lasam problema mantuirii pe seama lui Dumnezeu care este nemarginit. Nu vreau sa las sa se inteleaga ca nu sunt ortodox, vreau doar sa subliniez ca noi suntem marginiti.

o adevarata invatatura. Doamne ajuta!

Singura mică mare inadvertenţă între povestea Părintelui Ieronim şi învăţătura Mântuitorului este că Mântuitorul ne-a spus exact pe dos.....

Părintele Ieronim spune: "Nu cei care fac voia ta te vor moşteni"
Isus Cristos spune: "cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri"

Costel, desigur ca esti ortodox, cine este in Biserica Ortodoxa are parte de harul din Sfintele Taine. Nu e nevoie sa cunoastem toata dogma, marea majoritate nu au cum sa o stie in amanuntele ei, doar sa credem ce spune Biserica, sa avem incredere, chiar si in aceea ce nu am citit noi.
Credinciosii trebuie sa cunoasca macar Crezul, care este rezumatul dogmei, dar pot citi si catehismul, care e mai complet.
Iar in Crez avem aceste invataturi scrise, le-am mai dat. Acolo scrie ca nimeni nu se poate mantui fara har, si ca harul nu poate fi obtinut oricate fapte ar face omul, ni s-a dat gratuit la Cincizecime.
In urma discutiilor de pe acest topic mi-am dat seama mai bine ce vrea sa spuna catehismul cu harul nu poate fi capatat oricate fapte ar face omul, o sa scriu in continuare.

Adam cand a cazut a pierdut harul si astfel toti oamenii de dupa el au pierdut acest har. Pentru ca au pierdut legatura directa cu Dumnezeu toti oamenii pacatuiau. Asta cu faptele bune e doar o parere a noastra, Adam sau Lucifer a cazut doar pentru o neascultare, noi facem acestea in fiecare secunda. Pentru ca trebuie sa fie curat ca ingerii, nu doar sa nu omoare, sau sa ajute oamenii, trebuie sa nu aiba niciun pacat, iar pacate sunt si gandurile. Doar unii calugari foarte imbunatatiti ajung la despatimire, dar si acestia probabil mai fac pacate marunte.
Asadar bunul Dumnezeu a vrut sa ne ajute si ne-a dat gratuit acest har prin care sa ne putem si noi mantui, la Cincizecime. De aceea preotii alearga la cel uribund sa ii dea Sfanta Impartasanie si sa il spovedeasca, pentru a avea harul necesar ajungerii in Rai, pentru ca spune ca acolo nimic necurat nu va intra. Parintii spun ca in parabola celor doisprezece fecioare uleiul din candele pe care il au fecioarele intelepte este tocmai harul. Si Sfantul Serafim de Sarov tot despre har vorbeste si spune ca scopul vietii este acumularea harului.
Cei ce nu au acest har la sfarsitul vietii sunt in situatia celor de dinaintea venirii Mantuitorului, cand nu se puteau mantui. Tot ce trebuie sa faca este sa vina sa se boteze in Biserica si sa beneficieze si de celelalte Sfinte Taine.

Ca doar faptele conteaza este o conceptie pur ilumunista, a umanismului secular, adica ateu. Ilumministii doreau binele, dar fara Dumnezeu si s-a vazut unde s-a ajuns, la ororile Comunei din Paris, mai mari decat pana atunci. Comunistii la fel, era o utopie e binelui tot de sorginte atee si s-a ajuns la ce stim. Noi ii contrazicem pe atei in schimb avem aceleasi conceptii, conteaza doar faptele. Orice ateu va spune ca asta e si conceptia lui.
Pentru un crestin este har plus credinta dreapta plus faptele credintei.

E un fel de aritmetică simplistă concepţia dumneavoastră.

Cel mai grav este că această aritmetică încercaţi să o impuneţi şi lui Dumnezeu.


Cum puteţi susţine că Harul nu a existat în lume înaintea Cinzecimii ?!

Usere Erethorn stiu ca nu esti om de inteles si este o persona rautaciosa, de aceea continui sa ma acuzi de aberatiile nascute din neintelegerile pe care le ai. Nu doresti sa afli nimic si nici sa lamuresti ceva, ca si fariseii care intrebau doar ca sa gaseasca un motiv de acuzare. Intotdeauna in discutiile cu mine ai spus aiureli, mai mult acuzandu-ma de aceste aiureli pe mine. Ti-am spus ca nu doresc un dialog cu tine si sa nu-mi mai adresezi degeaba mesaje si acuzatii, daca va fi nevoie voi scrie si in semnatura, ca sa nu trebuiasca sa raspund la tot felul de prostii pe care le nascocesti. Daca ai nelamuriri despre ortodoxie adreseaza-le te rog unui preot ortodox sau chiar teolog. Eu mi-am dat seama ce fel de persoana esti si nu doresc deloc un dialog.

Aici am deschis un topic despre dogmatica ortodoxa, nu ma intereseaza cea catolica, sau un alt cult, desi ma indoiesc ca tii de invatatura catolica si nu de una proprie.
Pentru ultima data, ceea ce am scris este invatatura ortodoxa, iti arat pe scurt ca pentru a zecea oara m-ai acuzat de prostiile nascute din necunoasterea ta.
Invatatura despre credinta, fapte si har o gasesti in catehsmul ortodox aici: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=6
"6. Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune. Adica acela se mantuieste care face parte din adevarata Biserica, unde se poate impartasi de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobandeste dreapta credinta in adevarul mantuitor si unde este indrumat sa savarseasca fapte bune."


Iar invatatura despre har o sintetizeaza sf. Serafim de Sarov, inainte de Mantuitor exista doar har exterior, nu interior, deci nu indumnezeire: http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3


Toate acestea le-am mai scris, inclusiv cu link-uri, probabil le-ai si citit dar cum niciodata nu ajungi la o intelegere o sa tot intrebi la nesfarsit aceleasi lucruri. Am invatat ca parintii ne sfatuiesc sa disuct doar cu cel ce doreste sa afle ceva, nu discutii contradictorii fara rost, mai ales cu oameni cu care nu te poti intelege.

Mai bine nu dădeaţi link-ul, căci iată ce spune Sfântul:

"untdelemnul nu este fapta buna, ci harul Prea Sfantului Duh dobandit prin fapte bune"

Deci, este dobândit prin fapte sau este dat gratuit ?!

Pe de altă parte, nu mi-aţi răspuns la întrebarea: Doar la Cinzecime s-a coborât harul ?

A treia problemă: D-vs chiar credeţi că ce scrie în Catehism este 100% corect şi reprezintă dogma Bisericii Ortodoxe ?

Nimeni nu se poate mântui dacă nu este membru al Bisericii ? Sau, ca să formulăm mai exact, pe nimeni nu poate mântui Dumnezeu dacă nu este membru al Bisericii ?

Usere Erethorn, nu stiu ce nu ai inteles din topicul este despre dogmatica ortodoxa si al doilea, ca nu doresc niciun fel de discutie cu tine, nici macar despre vreme. Intrebarile mi se par aiureli complete, la fel ca si cele de pana acum, de mai multe ori de-a lungul anului trecut am observat ca nici nu poti intelege lucruri elementare, gen logica de clasele primare. Cum de-a lungul timpului am observat ca pari a fi un izvor nesecat de aiureli si unii nu se pot opri si tot timpul inventeaza altele dupa ce i se rapunde (mai era Adriana3 ceva asemanator, dar fara asa multa agresivitate) nu am de gand sa raspund la toate prostiile, am spus tot ce era de spus.
Te rog gaseste alte topicuri sau alte persoane dispuse sa-ti studieze "logica" daca tot te-ai atasat atat de mult de forum.

Ca tot e topicul la sectiunea de dogmatica, mi-am dat seama pe forum ca Sfanta Scriptura este in totalitate adevarata. Cu cel ce nu e in adevar trebuie sa discutam doar de doua ori, in aceste dati ne dam seama daca doreste sa afle adevarul. Daca nu e doar o disuctie in contradictoriu fara rost si chiar daunatoare.

"1 Timotei 6, 3-5 3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, 4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, 5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia."

Aşa se pare că procedaţi de câte ori vi se pun întrebări incomode.

Frumoasă modalitate de a face "apologetică" ortodoxistă: Eu îmi spun punctul de vedere iar când mi se pun întrebări la care nu-mi convine să răspund îmi iau jucăriile şi plec.

Încă o dată: credeţi că harul nu a fost dat nimănui, înainte de Cinzecime ?

Şi a doua: Credeţi 100% în ce scrie în Catehism, că nimeni nu se poate mântui dacă nu este membru formal al Bisericii Ortodoxe, botezat, împărtăşit şi spovedit ?

Întrebări simple la care un atlet al ortodoxiei, cum fără doar şi poate vă consideraţi, ar trebui să aibă şi cunoştiinţele şi curajul să răspundă.

Aveti tendinta de a separa prea mult harul de fapte,cat si faptele de har.
Opera de mantuire e desavarsita intradevar de Duhul , prin har . Dar e inceputa de Hristos prin iubire de oameni . Harul fara iubirea de oameni nu are nici un sens . Hristos cand vorbeste de Duhul spune : "ori pomul este bun si roada lui este buna,ori pomul este rau si roada lui este rea" . "Si din adancul inimii vorbeste gura" .Deci cum putem vorbi noi de har si de lucruri care sunt nevazute ,daca nu vedem pe omul in carne si oase de linga noi ?
E drept ca se zice tot in dogmatica ca fara har noi nici nu ne putem hotari macar sa facem fapte bune.
Dar in nici un caz nu trebuie sa asteptam harul ca sa facem fapte bune. Incepe de azi,fa binele din tot sufletul,celui care are nevoie si e linga tine,lupta impotriva indiferentei tale ,si il vei 'sili' pe Dumnezeu sa verse harul Sau peste tine.
Harul e de sus,faptele sunt linga noi.Una pe alta se cheama si se intrepatrund.Faptele ajuta inima sa fie pregatita sa primeasca har. Harul ajuta faptele sa se desavarseasca.
Si toate ne sunt date prin Hristos,si lui Bill Gates si noua

Usere Erethorn, tu nu vrei o discutie, ci cauti doar galceava, cum scrie in acel citat din Sfanta Scriptura. Nu te intereseaza adevarul, cauti doar motive de acuzare, iar daca nu gasesti inventezi din ce te-ai gandit. Din discutiile de pana acum am vazut ca si daca un ceva este evident tot continui fara rost, le intorci si pare chiar ca nu intelegi sensul cuvintelor (de altfel a spus ca nu esti roman, ma gandesc ca poate nu intelegi romaneste).
Tot ce spui e confuz, nu ai inteles prea mult din crestinism si nu are rost sa iti expun eu tot catehismul, il poti citi singur. Ca apoi din ce nu intelegi incepi cu acuze care mie mi se par ciudate, de genul ca de ce are calul patru picioare.
Iar Sfanta Scriptura spune clar, vrei ca eu sa nu cred ce scrie in Sfanta Scriptura cand scrie ca sa te departezi de cei ce sufera de boala discutiilor si a certurilor de cuvinte, mai ales la cei lipsiti de adevar. Trebuie sa intelegi ca te-ai lepadat de ortodoxie, noi am ramas ortodocsi, avem alte invataturi, cele adevarate, tu nu le poti intelege, daca bunul Dumnezeu nu a reusit ce as putea face eu? Pentru a intelege trebuie sa ai luminare inainte, iar luminare ase capata in urma faptelor. Trebuie sa te gandesti ce ai facut rau, si sa te rogi mai mult pentru luminare. Altfel pierdem vremea, nu intelegi lucrurile elementare, ce rost are sa discutam despre lucruri subtile din dogma?

Uite in cazul asta, la fel ca intotdeauna de un an, mi-ai pus doua intrebari (de fapt acuze, ca de obicei) aiurea, ti-am raspuns clar, nu te-a multumit deloc, ai pus apoi alte patru intrebari, daca raspund si al acestea probabil urmeaza alte opt intrebari si tot asa. Desi raspunsul dat era clar, niciodata nu o sa recunosti si nu pare ca vrei sa intelegi, nu e pierdere de vreme pentru mine?
Sper ca daca iti raspund si la aceste intrebari macar sa te intorci la ortodoxie, timpul e limitat pentru fiecare om, nu am timp sa pierd fara rost. Am maia vut o disutie degeaba pe mai mult de 300 de pagini cu Adriana3, deci sunt lecuit.
Asadar, patru intrebari, unele curioase, de genul daca eu cred in catehism. Ar fi culmea sa cred in ce spune un user eterodox pe net decat in catehism. Catehismul e acelasi, poate mai difera cateva cuvinte, dat toate au aceeasi invatatura veche de aproape 2000 de ani, la ortodocsi nu se schimba tot timpul ca la catolici. Catehismul contine aceleasi lucruri ca o invatatura de acum cateva secole gen Dogmatica a sf. Damaschin. De exemplu in catehismul oficial de pe site-ul patriarhiei scrie si ma clar: "Mantuirea ne-a fost facuta cu putinta de intruparea, jertfa, invierea si inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, si ne-o insusim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie sa conlucram prin credinta si fapte bune. Adevarul care duce la mantuire se gaseste in Sfanta Biserica Ortodoxa, „stalpul si temelia adevarului” (I Timotei 3, 15)."

A doua intrebare, invatatura despre har. Daca citeati articolul sf. Serafim aflati si raspunsul, chiar eu am dat reaspunsul nu numai o data pe forum. Asa cum scrie si in catehism, harul este primit la inceput prin Botez si Mirungere, apoi omul conlucreaza cu harul in mod sinergic. Asadar este primit in dar, nu il poate primi altfel, dar apoi il poate spori sau chiar pierde, in functie de faptele sale. Nu ai cum sa cunosti aceasta invatatura pentru ca dogma catolica e confuza in privinta asta, mai are si eroarea dogmatica (erezia) cu harul creat. Iata in catehismul de pe site-ul patriarhiei, aprobat de Sfantul Sinod (care e doar mai complet): http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html
"Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca. Omul poate face anumite fapte bune, dar nu le face asa de statornic si dintr-un cuget asa de curat, incat sa se sfinteasca prin ele si sa se mantuiasca. Omul are libertatea de a face binele si cata vreme e in robia pacatului stramosesc, dar aceasta e o libertate slabita. Ea e marita tocmai de harul care vine la inceput fara nici un merit al omului.
Dar harul nu e de trebuinta numai la inceputul mantuirii omului, ci si dupa aceea, tot timpul."

A treia intrebare, prin care se arata ca de fapt nu ati inteles ce insemna crestinsimul, probabil ati ramas cu unele conceptii atee, gen doar faptele conteaza. Mantuirea si harul a fost primit la Cincizecime. Inainte a fost doar har exterior, la prooroci si la momentul cand Iisus a suflat si a spus luati Duh Sfant. Harul interior a fost primit la Cincizecime, doar prin el ne putem mantui, nu prin harul exterior. Explicatia mai ampla e la Sf. Serafim de Sarov. BO spune ca la Cincizecime s-a infiintat Biserica, BC spune ca la rastignire.

A patra intrebare, nici nu mai e nevoie sa raspund, BC avea aceeasi dogma mult mai clar enuntata. De aceea a venit Mantuitorul, ca sa se mantuiasca oamneii si de aceea a infiintat Biserica. La fel ca in Vechiul Testament, desi toti oamenii mureau au fost doua cazuri descrie in care nu au murit, cred ca Enoh are acum peste 6000 de ani, si in crestinism cunoastem doar doua cazuri in care doi pagani au fost trecuti in Rai. Dar cum sa intamplat aceasta? Prin rugaciunea a doi sfinti, ca mult poate rugaciunea dreptului, iar Sf. Grigorie i s-a spus sa nu se mai roage pentru paganii morti. Vedem si unde erau acei pagani, in cazul cu Sf. Tecla acela era un copil, ce pacate a facut un copil sa mearga in Iad? Iar in cazul imparatului Traian acesta a fost trecut in Rai, dar cate pacate nu avea Traian, ii omorase chiar si pe crestini. Deci nicio legatura cu faptele. Alte cazuri nu cunoastem si nu au fost descrise, ar insemna sa mai inventam noi.
Dar acestea le-am mai scris de cateva ori, ca si orbul vindecat pe care il tot intrebau rabinii cum s-a vindecat si i-a intrebat daca vor sa devina si ei adepti ai lui Iisus, intreb daca rostul e convertirea la ortodoxie. Acum probabil o sa urmeze alte opt intrebari, dar ca avocat acordati servicii grautuite? Asa si timpul meu e limitat, pentru meditatii fixati un tarif, sa fie profitabil pentru ambele parti. ca dvs. puneti patru randuri de intrebari si eu raspund cu o jumatate de pagina, nu e deloc echitabil.

Da, ai spus partial si invatatura ortodoxa, faptele credintei (care sunt si rugaciunea, postul, milostenia, etc.) fac sa creasca harul, e o conlucrare sinergica. Exact aceatsa e invatatura ortodoxa, dar harul e primit inainte la Botez si Mirungere, cu acel har conlucram noi. Aceasta e invatatura ortodoxa, vezi in mesajul de mai sus, nu e bine sa inventam noi o invatatura noua. Cealalta e o invatatura protestestanta, ori noi nu suntem protestanti.

Parintele Cleopa despre faptele credintei: http://puterea-credintei.blogspot.co...onvorbiri.html

50. Parinte Cleopa, ce intelegem prin fapta buna si cum putem sti ca faptele noastre sunt bune sau rele inaintea lui Dumnezeu ?

Fapta cea buna este " roada dreptatii " ( Filipeni 1, 11; Matei 5, 16; Iacob 3, 18 ) . Fapta buna se mai zice si " roada vrednica de pocainta " ( Matei 3, 8; Luca 3, 8; Fapte 26, 20 ) . Iisus Hristos a fost intru toate pilda de adevarata fapta buna ( Ioan 10, 32; Fapte 10, 38 ) . Faptele numai atunci se socotesc bune cand vor fi unite cu dreapta credinta si se vor face spre slava lui Dumnezeu ( Matei 6, 1-4; Efeseni 5, 9-10; Coloseni 1, 10; 2, 23 ) . Nimeni nu se poate mantui numai cu faptele sale cele bune, daca nu va completa mila lui Dumnezeu neajungerile si datoriile sale cele sufletesti ( Efeseni 2, 8-9; II Timotei 1, 9; Tit 3, 4-5 ) . Fiecare din noi trebuie sa stie ca toate faptele bune se infaptuiesc de Dumnezeu in cei credinciosi, deoarece " Dumnezeu este cel ce lucreaza " intru noi, atat ca sa voim, precum sa si savarsim faptele cele bune dupa a Lui bunavointa ( Filipeni 2, 13-15; II Corinteni 3, 5; 9, 8; Evrei 13, 20-21 ) .

Aţi complicat în mod nepermis răspunsurile.

Revin cu două dintre întrebări:

1. Credeţi că tot ce scrie în Catehismul ortodox este 100% adevărat, DA sau NU. Răspuns simplu, clar şi la obiect, vă rog.

2. Credeţi că este posibil să se mântuiască cineva care nu este membru formal al Bisericii Ortodoxe, DA sau NU, răspuns simplu, concis, la obiect.

Deci, două întrebări, două răspunsuri: DA sau NU ?

Usere Erethorn, pare ca iar ati confundat forumul cu tribunalul, ba mai mult cuvantul "nepermis" ma duce cu gandul la metodele securitatii. Eu pana acum marturisesc ca nu am mai intalnit un om atat de ciudat, sa repete tot timpul acelasi lucru ca si cum nu ar intelege lucruri simple. Puteti face un experiment, chemati un copil si dupa ce citeste mesajul meu precedent sa spuna daca a inteles raspunsurile la cele doua intrebari si imi spuneti si apia va ganditi de ce dvs. nu ati inteles. Nu stiu cum nu poti intelege, sunt lucruri simple, mai mult, cred ca le-am repetat de zeci de ori de cand sunt pe forum.
Probabil acele intrebari sunt pentru ca ati gasit ceva, poate un catehism din Patagonia si apoi sa imi spuneti ca uite, minti, sa iti ceri scuze, etc., adica tacamul complet cu care ne-ati obisnuit. Trebuie sa aveti grija ca si fariseii procedau la fel si Mantuitorul nu a avut cuvinte de lauda.
Eu v-am raspuns la mesajul cu cele patru intrebari, detaliat, complet, orice om poate intelege acea logica daca are peste sapte ani.
Asadar, nu ma doare mana sa raspund iar, sunt sigur ca aceste intrebari sunt ca sa va convingeti mai bine si sa reveniti la ortodoxie. Ca presupu ca nu va intereseaza ce cred, ce imi place (foarte mult imi plac spaghetele) si alte obiceiuri ale mele.

Cum am raspuns si in mesajul precedent pare curios ca nu ati inteles, din moment ce am spus ca toata invatatura e aceeasi si catehismele sunt la fel rezulta logica ca eu cred in tot ce scrie in catehism, mai ales cel aprobat de Sfantul Sinod. In cazul in care ati gasit ratacit vreun catehism, si in invatatura Sf. Petru Movila au fost niste greseli corectate apoi, dar acela e vechi.
La a doua intrebare, v-am raspus la fel amanuntit si mai mult decat clar in mesajul precedent, dar daac vreti sa auziti adevarul de cat mai multe ori e un lucru bun, eu vi-l spun inca odata. E logic ca nu pot spune ca nimeni nu s-a mantuit daca nu a fost in Biserica pentru ca tocmai am amintit doua exceptii. Din faptul ca fara har nu se paote mantui, harul se capata la inceput prin Botez si Mirungere si inclusiv tainele ereticilor si schismaticilor nu sunt valide rezulta logic ca mantuirea e posibila doar in BO. E posibil ca cele doua cazuri sa fi fost unice, nu stiu, sau e posibil ca sa mai fi fost cateva cazuri din aceseta de exceptie. Desi avem un indiciu, Sf. Grigore a primit raspuns sa nu se mai roage pentru paganii morti. Asadar e evident raspunsul, mantuirea e posibila doar in BO, cu cele doua exceptii si poate sa mai fi fost si altele.

Şi când te gândeşti că acuzaţi Biserica Catolică de contradicţie la nivel dogmatic.

Catehismul, despre care spuneţi că îl credeţi în proporţie de 100 %, spune foarte clar că există nişte condiţii ale mântuirii. Per a contrario, cine nu îndeplineşte condiţiile nu se poate mântui.

Pe de altă parte, tot 100 % credeţi că au existat oameni care s-au mântuit fără a îndeplini acele condiţii şi că s-ar putea să mai fie şi alţii.

Poate, cine ştie, începeţi să pătrundeţi înţelesul celor spuse de către Mântuitorul: Ce nu e cu putinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu....

Stiu ca trebuie o explicatie logica aici,si eu o caut de mult timp.
E cert ca in vremea in care s-a format dreapta credinta,aceste invataturi erau 100% adevarate .Caci harul urma firesc tainelor,care la fel de firesc urmau jertfei lui hristos.
Si la fel de cert e ca si in prezent sunt la fel de adevarate.
Dar cred ca lumea se opreste prea mult la aspectul formal,nu ai indeplinit una din regului,chiar de baza,nu te mai mantuiesti. E o judecata geometrica ,tributara ratiunii gemoetrice,in care ori indeplinesti toate criteriile ori esti exclus. Nu cred ca acesta a fost sensul acestor invataturi,si nici nu cred ca scopul lor a fost in a fi intrebuintate de noi pentru a stabili cine se mantuieste si cine nu.
Pentru un ortodox sunt obligatorii,pentru ca sunt firesti si urmeaza toate intr-o inlantuire logica. Dar a te apuca sa judeci pe altcineva cu acest calapod , mi se pare o proasta intrebuintare a ortodoxiei.Fiecare faca ce -o vrea,pe fiecare sa mantuiasca Domnul ,pe unul pentru fapte ,pe altul pentru credinta ,dar pentru noi ortodoxii ,aceste invataturi sunt cea mai buna si mai logica alegere

unde nu exista SFANTA IMPARTASANIE nu exista mantuire.

Asta seamana cu legea gravitatiei: "unde nu este gravitatie, nu exista atractie!"
Uneori ne miram la ce mai e nevoie de Hristos, ca functioneaza legea singura!
Iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

nu are treaba una cu alta. SFANTA IMAPATASANIE ESTE INSUSI DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS.(Ioan 6:54) Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

Păi uite, Cătălin2 spune că s-au mântuit şi unii care n-au luat Sfânta Împărtăşanie. Cine n-are dreptate, dumnealui sau dumneavoastră ?

nu gasesc.te rog trimite-mi unde spune catalin ,ca s-au mantuit unii care nu s-au impartasit

Depinde ce formula aplica fiecare: formula "relativitatii generalizate" sau cea a "relativitatii restranse"! Sau poate mai apar si alte "formule". Pana la urma se va pune mantuirea si credinta in "ecuatie" si totul s-a rezolvat! Maine, probabil, se va face si un program pe calculator si oricine va putea introduce datele sale si compu' ii va da pe loc raspuns: "MariS, iadu' te mananca" sau "va salut, domnu' cata, mata ai rezervat loc in Rai". Iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

si tie iti place filozofia?ai grija!multi o studiaza dar putini o inteleg

Pentru cine vrea sa creada am o mie de motive. Pentru cine nu vrea sa creada, n- am nici unul. (Fericitul Augustin)

adevarat. Foarte adevarat! Doamne ajuta!

Unde nu prisosesc virtutile,nu este mantuire.
Nu impartasirea mantuieste ,ci impartasirea care da roade in sufletul si viata unui om.
Degeaba omoram bobul de grau,daca el nu naste 10,100 ,1000 de alte boabe

Impartasirea mantuieste. pentru ca impartasirea este Trupul si Sangele Domnului si fireste ca Trupul si sangele Domnului este mantuitor si va da intotdeauna roada buna celor ce se impartasesc cu El:

"24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.
27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.

Dumneata de ce nu te impartasesti? Au ti-e frica sa nu fie cu nevrednicie? Daca da, atunci nu osandi Sfanta Impartasania spunand ca nu mantuieste ca osandesti pe Hristos care este Mantuitor. Ci osandeste-te pe tine singur cum este indemnul Domnului ca sa ajungi sa fii vrednic de Sfanta Impartasanie.

Scurte reguli pentru o viata cucernica..(cuvant - Sfanta Manastire Frasinei).


"Crede, intr-un singur Dumnezeu, Preamarit si inchinat in Treime: Tatal si Fiul si Duhul Sfant.
Mai inainte de toate, de Dumnezeu teme-te si pe dansul slaveste-L cu toata inima ta, ca si El sa te slaveasca pe tine impreuna cu sfintii Lui.
Cauta mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptateta Lui si celelalte ti se vor adauga tie.
Fii credincios lui Dumnezeu si Bisericii Sale Ortodoxe si ca fiu al ei, pazeste-i poruncile. Precum in timpul lui Noe au scapat de potop numai cei ce se aflau in corabie asa si acum nu te poti mantui in afara Bisericii Ortodoxe.
Scopul vietii este mantuirea sufleteasca, caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga daca-si va pierde sufletul sau.
Scurta rugaciune de mai jos este cel mai pretios dar al lui Dumnezeu dat omului : « Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueste-ma pe mine pacatosul ». Spune frate cu buzele si cu inima neincetat aceste cuvinte mantuitoare, deoarece lumineaza mintea, linistesc inima, ard pacatele, biciuiesc si izgonesc pe draci. Cu numele lui Iisus, biciueste vrajmasii caci nu este arma mai puternica in cer si pe pamant.
Duminica si sarbatorile lasa lucrul si du-te la biserica spre a inalta lui Dumnezeu rugaciuni de lauda, de cerere si de multumire, pazindu-te sa nu necinstesti aceste zile prin fapte netrebnice.
Acasa sa nu te lenevesti ci in fata icoanei cu candela aprinsa roaga-te lui Dumnezeu cu smerenie si credinta , dimineata si seara, inainte si dupa masa, la inceputul si la sfarsitul lucrului.
Orice lucru sa-l incepi cu binecuvantare lui Dumnezeu si sa-l termini multumind Lui.
Sfintei Cruci a lui Hristos inchina-te cu smerenie si sarut-o cu credinta si dragoste pentru ca pe ea rastignindu-se Domnul a savarsit mantuirea a toata lumea.
Icoanei Mantuitorului Hristos, icoanei Preacuratei Lui Maici si icoanelor sfintilor Lui, da-le cinstea cuvenita cu tot respectul si privind la dansele inalta-te cu mintea si cu simtirile catre aceia pe care ele ii inchipuiesc.
Respecta nunta ca o legatura sfanta si in casnicie du o viata cinstita, curata, plina de iubire si credinciosie. Fereste-te de avort prin care poti ucide un suflet care prin a sa traire (viata) ti-ar putea mantui tot neamul.
Creste copiii in dragoste de Dumnezeu si-i pregateste pe ei pentru a mosteni fericirea cea vesnica ca vei raspunde de ei la Infricosata Judecata. Iubeste si cinsteste pe parintii tai ca-ti va fi bine in viata si vei trai ani multi pe pamant.
Tine cele 4 posturi din an si zilele de miercuri si vineri cu exceptia celor de harti prevazute in calendar.
Dimineata pe nemancate ia Sfanta Anafura, aghiazma si unge-te cu ulei sfintit prin care primim binecuvantarea lui Dumnezeu si harul Preasfantului Duh.
Cel putin o data pe an sa faci sfestanie in casa si in fiecare luna stropeste cu aghiazma casa si gospodaria.
Cand esti bolnav cheama preotii Bisericii pentru Sfantul Maslu. Straduieste-te sa ai un pomelnic permanent cu vii si morti, la cel putin o biserica sau manastire. Rugaciunile inaltate la cer pentru cei ce au adormit in credinta sunt folositoare, desi ei nu sunt cu tine, sunt vii inaintea lui Dumnezeu.
Fugi de lux, desfranare, bautura, lene - mama tuturor relelor. La lucru strain nu intinde mana. Fereste-te de citirea cartilor eretice si de a purta discutii cu sectantii. Vorbele rele strica obiceiurile bune.
Sa te impotrivesti cu toata taria marilor pacate ce bantuie lumea : necredinta, vrajitoria, desfranarea, avortul, sinuciderea treptata prin droguri, tutun, alcool, cafea si sa te straduiesti sa-ti sfintesti viata. Nimanui nu-i dori raul, iar binele ce ti s-a facut nu-l uita. Fii cu toata lumea in pace.
Zilnic impodobeste-ti sufletul cu fapte bune crestinesti : smerenie, bunatate, blandete, miloestenie, dragoste..ce apropie pe om de chipul si asemanarea cu Dumnezeu, adica nemuritor cu sufletul si plin de dragoste fata de aproapele. Milostenia n-a saracit nicodata pe nimeni, dar betia si desfranarea da.
Aratand lui Dumnezeu cainta pentru pacatele tale, marturiseste-le inaintea preotului duhovnic si cu binecuvantarea lui macar in cele patru posturi din an, sa te invrednicesti de marea fericire de a te impartasi cu Preacuratul, Prasfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos spre iertarea pacatelor si fericirea vesnica si implineste canonul dat de duhovnic la spovedanie.
Osebeste din masa ta o praticica pentru sufletul tau, spre pastrare saracilor si da-o de pomana, si o vei primi inapoi cand te vei infatisa la judecata Domnului.
Dumnezeu a fagaduit iertare pacatosilor care se pocaiesc, dar nu in ziua de maine.
Crede ca Domnul nostru Iisus Hristos care s-a inaltat la cer va veni sa judece viii si mortii si va rasplati fiecaruia dupa credinta si faptele sale, dupa care va incepe pentru unii o viata fericita si vesnica, iar pentru altii chinuri vesnice. "

Respectand toate acestea putem nadajdui la mantuire.